267 matches
-
un bărbat în uniformă auto, aruncînd receptorul la loc, în furcă. Nu-i chip să ningă un pic mai tare, ori să bată vîntul că toți te-ntreabă dacă mai circulăm regulat. Parc-am fi asociație de birje trase de mîrțoage, nu întreprindere de transporturi auto. Dumneavoastră? întreabă spre tînărul din ușă. Cursa rapidă... Vine! Că dacă n-o mai veni nici asta, atunci tragem naibii obloanele și punem "de închiriat"!... Da, șeful autogării răspunde la telefon, smulgîndu-1 nervos după primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai primesc în mansarda mea"), fără ambiții de-a-l "transforma într-un cal de rasă", dar mai ales fără vorbele dure strigate uneori, mai ales la începutul relației lor, cînd îl acuza că n-o să-și depășească niciodată condiția de mîrțoagă în care v-au adus... Uneori, cînd își amintește de femeia de la Sinaia, se întreabă cum de a fost posibil ca nici o clipă măcar, ținînd-o de mînă, ori în brațe, să nu se fi gîndit s-o invite la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
zi, cu bidoanele infernale În spinare, pline ochi cu o fiertură de cartofi - pe care Încă ne Încăpățînăm să o numim „tocană“, probabil din cauza foamei. Căruțașul, după cum s-a spus se numește Barbu, un răcan diliu a cărui conversație cu mîrțoaga lui nu poate fi Întreruptă de nimic. — Mă tîmpitule, ai grijă pe unde ne duci, strigă la el Moise din cînd În cînd, cînd căruța se zgîlțîie În Întuneric. — Toată stima și respectu’ de la Barbu arhitectu’, Îi răspunde diliul, țipînd
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pentru a fi transportați la infirmerie - deși nu avem cum să Înțelegem ceva, pentru că sîntem Încă În șoc. SÎnt singurul care sîngerează (nu mi se spune de ce), deși Moise țipă ( În continuare țipă) cel mai tare. Barbu și-a luat mîrțoaga de căpăstru și ce-a mai rămas din căruță și s-a dus Înapoi În baterie, pentru că el a scăpat neatins, ca prin minune - să nu spună cineva că Dumnezeu nu are grijă de copii, de bețivi și de oamenii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe care le-am auzit. În fine... așa că stau și-mi rumeg norocul, Încă două săptămîni de gardă... probabil că e mai bine aici decît În baterie. Călin a trecut alaltăieri seara cu bidoanele spre cantină. Avea un aer de mîrțoagă tăvălită, am stat un pic de vorbă cu el, mi-a zis ceva, mai mult mormăia supărat... nu vreau să-mi imaginez ce fac nenorociții ăia În dormitor cu răcanii. Cristian mi-a povestit azi- dimineață că Moise trăncănește În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
adversă, alcătuită din indivizi de vârste diferite, dar foarte asemănători În privința puținătății de minte, a caracterului de avortoni retardați și agresivi, proveniți din Împreunări de dincolo de fire ale femelelor din specia om cu felurite alte mamifere, de la dihor până la cine știe ce mârțoagă răpciugoasă și cu vreun testicul lipsă, asemănători mai ales prin impresionanta cantitate de alcool care li se scurgea prin vene și În care se străduiau să supraviețuiască niște amărăciuni de globule roșii chircite și stafidite ca vai de ele, acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vanității nobiliare a lui Fotin Bujorescu, comică prin modul absurd de concesiv în care se finalizează: Amos - crede bătrânul boier - e asemenea unui malac al său, devenit, prin îngrijire, cel mai frumos taur. Se anticipează oarecum apoteoza omului și a mârțoagei din piesa lui G. Ciprian. Dintre celelalte piese de teatru, doar Ziua din urmă, poate cea mai inconsistentă, dar agreabilă prin replicile sclipitoare, s-a bucurat, la reprezentare, de o primire comparabilă întrucâtva cu aceea pe care o va avea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
de conștiință. Coleg și prieten apropiat, în anii liceului, cu Urmuz, C. îl va socoti pe acesta un mentor comportamental în adolescență și un model în privința scrisului. Debutul literar, neașteptat, se produce târziu, cu un fragment din comedia Omul cu mârțoaga, publicat în „Sinteza” (1927), dar semne ale unei disponibilități scritoricești se iviseră încă din anii Conservatorului. Se pare că în adolescență ar fi scris o piesă în cinci acte, Somnambulul, lucrare pierdută, în care evoca o dragoste pasageră. După propria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
unei disponibilități scritoricești se iviseră încă din anii Conservatorului. Se pare că în adolescență ar fi scris o piesă în cinci acte, Somnambulul, lucrare pierdută, în care evoca o dragoste pasageră. După propria mărturie, C. a lucrat la Omul cu mârțoaga timp de opt ani. Premiera absolută a avut loc la Teatrul Național din București în 1927. Este o piesă despre forța implacabilă a destinului, care decide traiectorii umane surprinzătoare. Ca și în cealaltă lucrare dramatică asimilată repertoriului permanent, Capul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
terminată cu triumful visătorului, care se dovedește, paradoxal, un receptor mai lucid al realității. Explicația misterului este oferită de Chirică, prin invocarea suferinței care limpezește. Un personaj intermediar, Varlam, are, în economia demonstrației, rol demitizator. Dincolo de valoarea literară, Omul cu mârțoaga dispune de evidente virtuți teatrale, relevate de un pregnant simț al dialogului și de o bună știință în materie de arhitectonică dramatică, fără însă ca aceasta să eșueze în tehnicism. Lucrarea a cunoscut o carieră scenică remarcabilă în deceniul următor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
un remarcabil simț al umorului și al ridicolului, un creator în care se alătură două ipostaze: omul de teatru și omul de litere, care își întretaie deseori traiectoriile, completându-se și sprijinindu-se reciproc. Privită cu lupa, comedia Omul cu mârțoaga de G. Ciprian este un mozaic de toate varietățile teatrale câte au putut intra în experiența unui actor. [...] De fapt, piesa e un „mister” și deocamdată unica scriere teatrală veritabil „mistică”. G. CĂLINESCU SCRIERI: Omul cu mârțoaga, București, 1927; ed.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
comedia Omul cu mârțoaga de G. Ciprian este un mozaic de toate varietățile teatrale câte au putut intra în experiența unui actor. [...] De fapt, piesa e un „mister” și deocamdată unica scriere teatrală veritabil „mistică”. G. CĂLINESCU SCRIERI: Omul cu mârțoaga, București, 1927; ed. București, 1983; Nae Niculae, București, 1928; Soț ori făr’dă sau Odiseea lui Haralambie Cutzaftachis, București, 1936; Capul de rățoi, București, 1940; Cutia cu maimuțe, București, 1942; Măscărici și mâzgălici, București, 1958; Scrieri, I-II, pref. Petre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
3622; Ioan Massoff, O piesă românească la un teatru de stat din Berlin, RP, 1930, 3712; Romicus [Romulus Seișanu], „Iuda”, U, 1934, 79; Perpessicius, Opere, IX, 429-433; Călinescu, Ist. lit. (1941), 835-836, Ist. lit. (1982), 921; Dan Petrașincu, „Omul cu mârțoaga”, comedie de d. G. Ciprian, SE, 1943, 1788; Petru Manoliu, „Banii”, după Octave Mirbeau, TIL, 1944, 2414; Radu Popescu, „Capul de rățoi”, RMB, 1966, 6696; Brădățeanu, Istoria, II, 335-343; Epistolar Lucian Blaga. Dialog cultural cu G. Ciprian (publ. Simona Cioculescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
1982, 2; Vartic, Modelul, 242-250; Florin Faifer, Frumoșii nebuni ai lui G. Ciprian, CRC, 1983, 24; I. N. [Ionuț Niculescu], G. Ciprian, TTR, 1983, 7-8; N. Carandino, Teatrul așa cum l-am văzut, București, 1986, 159-161, 244-245; Valentin Silvestru, „Omul cu mârțoaga”, RL, 1989, 42; G. Ciprian, DRI, I, 288-353; Dicț. analitic, I, 118-119; Ghițulescu, Istoria, 44-47; Dicț. esențial, 186-188. C.P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
Vasluiul ! (MERIDIANUL, An X, nr.28 (757), joi 24 iulie 2008, Editorial) TROACA... alegerilor (!) S-a declanșat campania electorală cu trompetiștii cei mai din frunte care-și asumă rolul de cai de tracțiune la harabalele politice. Mai sunt și câteva mârțoage care, până la urmă, nu pot aduce noutăți într-o ... competiție a banului. E clar: 2-3 joacă, iar restul sunt babe la gard. E cazul conservatorilor care se vor cățăra în parlament tot pe umerii PSD, spumele la gură ale lui
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
timp să guste farmecul unei astfel de călătorii. Ieri, prin munții Ozark, am mers cam repede. De azi voi merge mai Încet. Înaintașul meu, Ionescu de la Brad, a mers mult pe jos și cu căruța. Cu o căruță și o mârțoagă a mers de la Varna la Silistra, apoi prin Ostrov, Pecineaga, Tulcea, apoi Babadag, Constanța și Mangalia. A avut la Început un ajutor, un băiat, dar care l-a umplut de păduchi și a trebuit să-i dea drumul. Iată un
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
felinarul aprins în mână merse către adăpostul animalelor, luă un braț de fân uscat și-l împrăștie la botul calului alb ce stătea nemișcat, cu capul aplecat, parcă dormitând. De fapt, nu era un cal propriu-zis, ci mai mult o mârțoagă costelivă, neascultătoare, ce arunca tare cu copitele, încât nimeni nu se apropia de ea, iar vara la păscut avea grijă să-i lege bine picioarele din față cu o sfoară groasă. Mârțoaga era nărăvașă fiindcă, odată, la arat într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
era un cal propriu-zis, ci mai mult o mârțoagă costelivă, neascultătoare, ce arunca tare cu copitele, încât nimeni nu se apropia de ea, iar vara la păscut avea grijă să-i lege bine picioarele din față cu o sfoară groasă. Mârțoaga era nărăvașă fiindcă, odată, la arat într-un pământ ca piatra a fost bătută tare cu o bâtă: urmele se vedeau și acum. Aproape jumătate din iarna aceea geroasă, calul a stat numai în grajd, slăbise mult, de fân nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
nu se mai atingea. În zori, țăranul hotărî să-l alerge prin curte, altfel animalul putea să moară în câteva zile sau mai repede. La început nu-l mâna tare să nu-i pună sângele în mișcare iute și deodată. Mârțoaga alerga hărțuită în toate părțile și nu-i plăcea deloc, de parcă găsea fără rost efortul ei. Atunci stăpânul îi arse o biciușcă usturătoare pe spinare, încât calul săltă în două picioare, necheză puternic, se îndreptă în galop spre un colț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
și chip, o luă la goană. Țăranul alerga neîncetat, dar aproape să-l prindă de grumaz, calul se smucea și gonea mai departe atras de cine știe ce... În drum, țăranul rugă oamenii pe care îi întâlnea să-l ajute să prindă mârțoaga și unii încercară zadarnic. De cum ieșiră din sat și intrară în câmpia nesfârșită, viscolul se înteți, îi șfichiuia drept în față, înaintau tot mai greu pe zăpada înghețată. Omul simți deodată o căldură apăsătoare în tot corpul, calul necheză a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
de sărbătoare. Glasurile vesele de copii, înfierbântate de iureșul urăturilor, răsunau pretutindeni, răzbeau până departe pe câmpia întinsă și pustie, albastră ca o mare liniștită după apusul soarelui. Doar la casa omului purtat fără voia lui prin locuri necunoscute de mârțoaga nărăvașă, ferestrele erau oarbe. Înăuntru, nevasta țăranului și copiii lui stăteau în jurul focului, așteptând. Cei mici de tot nu înțelegeau îngrijorarea celor mari, se jucau neastâmpărați, hârjonindu-se prin cotloanele odăii întunecoase...După un timp, obosiți, încetară zbenguiala alături de ceilalți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
După ce-și reveni, fața-i crispată încă i se înveseli ca de-o durere plăcută, de îndată ce-și văzu copiii și nevasta stăpâniți de bucuria reîntoarcerii lui... Le povesti întrerupt, cu voce scăzută, cât de departe îl purtase mârțoaga și cum, rătăcind pe întinderea ogoarelor albe, în apropierea unui sat necunoscut, lângă un drum înzăpezit, calul se împotmoli într-un troian uriaș ce apăruse deodată în fața lor. Obosit de sforțările inutile de a scăpa, îl lăsă atunci pe stăpân
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
de a scăpa, îl lăsă atunci pe stăpân să-i pună căpăstru, apoi împreună cu mai mulți oameni binevoitori, chemați în ajutor calul fu scos îndată din "capcana" în care nimerise singur... A doua zi, dimineața, după călătoria lungă și neașteptată, mârțoaga costelivă liniștită și ascultătoare, ca și când ar fi fost înhămată la căruță sau plug rumega fân de parcă nu se mai putea sătura. Țăranul simți curând o bucurie ciudată și uită repede necazul ce se abătuse asupra lui tocmai în ziua de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
dacă vreți să-i considerați pe cei numiți de Pițu "Pretorieni" drept "păzitori ai credinței de partid statal", Patafizicianul intră în pielea balaurului cu o mie de capete, fiecare vorbind pre limba lui, întru zăpăcirea simulacrelor de Sfântul Gheorghe, încălecând mârțoage prost hrănite și echipați cu săbii tocite (deși, din exterior, păreau de mare fală). Dar dacă ne întoarcem la schema comodă din "psihanaliza limitelor" cu al său MOI-PEAU, ni-l putem închipui pe Great Luke în rolul personajului din fresca
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
ce se deosebesc o „integrală” și o „derivată”, acesta va ridica din umeri nedumerit. Dar a nu stăpâni aceste banalități matematice este echivalent cu a nu ști cine este autorul lui Hamlet, prinț al Danemarcei sau ce sex avea Rocinante, mârțoaga lui Don Quijote. Abandonarea idealului educațional al erudiției s-a desăvârșit în Secolul Luminilor. Încercarea lui Comenius de a-l reconsidera sub forma pansofiei a fost un eșec. Istoria modernă a Europei este istoria „specializării culturale”. Așa s-a ajuns la
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]