540 matches
-
a întors acasă și și-a găsit de lucru într-o librărie din Dordrecht pentru o durată de 6 luni de zile. N-a fost fericit în noua lui poziție și și-a petrecut cea mai mare parte a timpului mâzgălind sau traducând pasaje din Biblie în engleză, franceză și germană. Colegul său de cameră la acea vreme, un tânăr profesor numit Görlitz, a amintit faptul că van Gogh mânca frugal și prefera să nu consume carne. În 1877 se duce
Vincent Van Gogh () [Corola-website/Science/297793_a_299122]
-
bani pe confortul lor exterior. Toate isprăvile prin care fusese mutată din loc cultura unei țări sau a unei epoci luaseră naștere îndeobște pe o masă oarecare (dacă nu pe o tăblie sprijinită pe genunchi), pe caiete cu hîrtie proastă, mîzgălite cu pixuri amărîte și creioane prost ascuțite. I-am văzut pe unii trăind aproape în mizerie (pe Noica la Păltiniș sau pe Țuțea în garsoniera din spatele Cișmigiului) și nici unul dintre ei nu a depășit vreodată o minimă decență a locuirii
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
si cele ale grupului (crew) au de obicei 3. Există și grupuri anti-graffiti (vedeți în fundul paginii) cum ar fi "Vandal Squad", care a făcut un program pe PC numit Graffiti Studio în care faci graffiti pe orice fără a mai "mâzgăli" pereții adevărați. Mai nou s-au făcut locuri speciale pentru graffiti dar aproape nimeni nu vine pentru că nu e ilegal. Cuvântul "graffiti" din limba italiană este pluralul substantivului "graffito", deși forma de singular a devenit obscură și este folosită în
Graffiti () [Corola-website/Science/299331_a_300660]
-
de căpăstru, ca și cum tocmai și-ar fi amintit ceva. — Kumataro, spuse el, am uitat să spun un lucru. Îl voi scrie și aș dori să alergi înapoi și să-i dai răvașul lui Oyu. Și, scoțând o foaie de hârtie, mâzgăli ceva și i-o dădu lui Kumataro. — Eu merg înainte încet, ca să mă ajungi din urmă. Kumataro luă scrisoarea, se aplecă respectuos și o luă la goană înapoi spre templu. „Am făcut greșeli,” își spuse Hanbei cu tristețe, în timp ce privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mele idei solitare, cel mult urlînd la lună din cînd în cînd". La ce mesaj ne putem aștepta din partea scriitorului care descrie "situația sa reală într-un mod, ca să spunem așa, metafizic, în genul «străin de lume» etc." sau care mîzgălește în timpul lecturii cărții Demian a lui Hermann Hesse, pe un bilet: "Este teribil pînă unde ființa care sunt nu mă interesează." Dar această absență de identitate după normele obișnuite ale limbii, țării, religiei, serviciului, deschide poate calea spre ceea ce se
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
Autoportret în timp - ulei și grafică (1991), Substituiri din artă universală - ulei și grafică (1991), Vitrine pariziene - ulei și grafică (1992), Nostalgia fotografiei - ulei (2001). Pentru mine, centrul lumii este satul natal, Scobinți. Aici mi-am descoperit înclinația spre artă, mâzgălind pereții albi cu tăciune declară artistul într-un interviu din 1999. Sacralitatea locului de naștere a fost surprinsă într-un ciclu din care fac parte lucrări că Fanfara din Scobinți, Drumul amintirilor, Școala din Scobinți, pictate la sfârșitul anilor ‘70
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
revolte locale, precum și acțiunile haiducilor au crescut la număr( precum haiducul cel vestit, Iancu Jianu). Tudor Vladimirescu s-a născut în satul de moșneni Vladimiri, în județul Gorj, în 1780. A fost surprins de boierul Ioniță Glogoveanu când încerca să mâzgălească cuvinte cu bățul pe brumă căzută pe iarbă, devenind protejatul aromânului, de la care a învățat limba greacă, calculele și administrarea moșiilor. A ajuns la conducerea moșiei și negoțului cu vite. În 1814-1815, s-a deplasat la Viena după ce moștenirea soției
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]
-
o oarecare stînjeneală, noi am crezut ori Într-una, ori În cealaltă. Și-i imaginează pe Melville și Whitman aplecați asupra unui glob de cristal, privind la momentul facerii. „Răul“, rostește Melville. „Dragostea“, izbucnește Whitman. Wakefield Își scoate pixul și mîzgălește ideea pe un șervețel. O să o Înglobeze În prelegerea lui despre „Bani și Poezie (cu un ocol prin Artă)“, un discurs pe care nu l-a scris Încă, deși va trebui să-l rostească În mai puțin de treizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
acolo se fac anvelope și tot felul de plastice și se mănîncă cîrnați și se bea bere. Femeile acceptă invitația lui Ivan. Intră și Își trag două scaune la fereastră. — Ce scrii, Întreabă una dintre ele, apucînd șervețelul pe care mîzgălea Wakefield. Frumoasa barmaniță a lui Ivan aduce doamnelor doua martiniuri și aruncă o uitătură urîtă rusului. Pe Wakefield Îl ignoră cu desăvîrșire. — Mel., Whit., privind globul crist., silabisește vizitatoarea citind de pe șervețel. Cine sînt ăștia? Mel și Whit? — Doi tipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Înainte. Se uită cu drag la Maggie, care pare că așteaptă ceva de la el, mai mult decît „o să te sun“. E un alt „ceva“ care lui Wakefield i se pare imposibil. Rupe o pagină din carnețelul lui de note și mîzgălește la repezeală numărul de acasă și adresa personală de e-mail și i-l Înmînează lui Maggie, care Îl privește dezamăgită. Ca să fim drepți, Wakefield a Început să facă unele pregătiri pentru a onora, În cele din urmă, Pactul cu Majestatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
împreună? Nu pot. Am o întâlnire de afaceri. Uite numărul meu. Sună-mă dacă simți nevoia să vorbești cu cineva. —Mulțumesc, dar nu sunt dependentă de droguri. —Nu-i nimic. N-o să ți-o iau în nume de rău. A mâzgălit ceva pe un petic de hârtie. L-am luat cu o mână moale și am spus: —Mă numesc Anna. —Anna, a repetat. Ai grijă de tine. Faine haine, apropo. —Pa, am spus și am lăsat peticul de hârtie să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
într-un ghetou gen Nappy Valley. Iar Amandei nici nu-i trecea prin cap să se mute spre est. Și acum mai avea coșmaruri legate de zona în care locuise când venise prima dată în Londra; străzi mărginite de uși mâzgălite cu graffiti, vecini care aruncau în fața casei costume din trei piese, coduri poștale care se traduceau prin faptul că orice card de credit trebuia ridicat personal de la o filială a băncii care se afla destul de departe. Și-atunci unde aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
că pe Amanda gătitul o lăsa absolut rece. Sigur au zis că e vorba de Amanda. Era limpede că Neil era încântat de impactul pe care-l aveau cuvintele lui. I-a întins lui Hugo un post-it pe care era mâzgălit numărul de telefon al spitalului. — Nu se poate. Amandei o să i se facă o operație de cezariană electivă la Cavendish, și asta peste două săptămâni. Hugo se străduia să pară ferm și să rămână calm. Neil a ridicat din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ocazie cu care ea Își dăduse jos toate hainele până la ultima ațișoară și le aruncase În Pacific. După două luni de delir, Moff fusese nevoit să rupă relația pe motiv de „mari diferențe la nivel de așteptări“. Ea Îi răspunsese mâzgălindu-i motocicleta cu un spray cu vopsea roz. Harry fusese mai afectat decât Moff de acest episod. Fir-ar al dracu’! Moff o transformase Într-un Cerber dezlănțuit care nu-și dorea decât să atace și să ucidă orice ființă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
rapidă și țeapănă, ca În filme, când cineva Îl imploră pe rege să nu-l decapiteze. „Slugarnic“ este cuvântul care-mi vine În minte. Proprietarul Încropi o listă cu mâncăruri făcute din ingrediente ieftine, udate cu bere chinezească din abundență. Mâzgăli prețul pe o bucată de hârtie pe care i-o vârî lui Bennie sub nas. M-am uitat și eu, desigur. Mâncarea era cumva din aur sau sculptată În jad? Bennie execută din nou plecăciunea ciudată care cerea Îndurare. —Minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să repete femeia birmaneză. Și mai multe materiale fură desfăcute, iar Roxanne, care stătea lângă Vera, pipăi o pânză de bumbac țesută la război, albastru Închis cu irizări. —O mie? spuse ea citind de pe bucata de hârtie pe care vânzătoarea mâzgălise prețul. Se Întoarse și zise: —Dwight, dragule, cât Înseamnă o mie de kyat? —Mai puțin de trei dolari. Dwight stătea la vreo doi metri mai departe, În spatele femeilor aplecate să inspecteze marfa. Zău, pentru un metru de material ca ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu satisfacția c-au dat cu bidineaua. Sau, mai rău: pictați tablouri peste-alte tablouri și le vindeți ca noi. Așa, ca să-și bată specialiștii capul, să găsească explicațiile. Arcimboldo, Bosch, Anonimul Venețian - o Pinacotecă-ntreagă. Nu știu câte tablouri ar avea câte ceva mâzgălit pe dedesubt...“ „Anonimul Venețian nu era pictor.“, m-a corectat Maria. „Știam. Iar Bosch e-o firmă nemțească de electrice. Am spus-o de efect, să văd cum reacționați.“ Nici eu nu mai știam dacă improvizam sau spuneam adevărul. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Robert Owen avea aceeași viziune asupra orașului-fabrică New Lanark, deși, la nivel local, nu național: „Fiecare generație și fiecare administrație va vedea desfășurându-se Înaintea sa o coală albă, plină de posibilități. Dacă, din Întâmplare, această tabula rasa a fost mâzgălită cu Înscrisurile iraționale ale unor strămoși tradiționaliști, atunci prima sarcină a raționalistului trebuie să fie acea de a le șterge complet”. Cred că ceea ce neglijează conservatorii ca Oakeshott este faptul că modernismul extrem reprezintă o atracție firească pentru o elită
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
sfârșitul vieții (Bunica)? Dacă încercăm și cutezăm ca în clipele noastre de răgaz să scriem, ne întrebăm, de câte ori ne aflăm într-un tainic dialog cu noi înșine: care poate fi "criticul" care să ne spună drept că cel puțin nu mâzgălim hârtia fără rost? Întrebarea întrebărilor este aceasta: găsim un răspuns corect, exact, sincer? Unde? (Întâlnire cu Sadoveanu). Cât de mare este, adesea, distanța dintre ceea ce vrem, spunem și cerem altora și ceea ce putem noi înșine? (Examen la Psihologie pedagogică). Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
domnia neantului. Contemporan cu Martin Heidegger, George Bacovia este terorizat de aceeași tragică întrebare: "De ce este de fapt ființare și nu, mai curând, nimic?" (Introducere în metafizică, 1935) A căutat răspunsul în fiecare text, iar în cele din urmă a mâzgălit ceva în finalul ultimei poezii din ultimul volum: "Nu-i mâini./ Nici azi./ Nici ieri,/ Timpul". Bacovia, și nu Nichita Stănescu a creat necuvintele și poezia necuvintelor, afirmă la un moment dat criticul, primul descoperind inconsistența semantică a oricărui enunț
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
deranjează cel mai mult atunci când cineva îți predă un subiect? a. Să asculți o expunere neînsoțită de materiale vizuale. b. Să fii nevoit să citești în tăcere, fără explicații verbale sau discuții. c. Să nu ți se permită să desenezi, mâzgălești, sau să faci însemnări, chiar dacă nu le vei reciti niciodată. d. Să fii nevoit să privești și să asculți,fără a te putea clinti. 14. Rememorează o amintire fericită din viață. Petrece câteva secunde căutând sâ îți amintești cât mai
Caietul Dirigintelui by ROXANA VASILESCU () [Corola-publishinghouse/Science/539_a_846]
-
că nu-l pot urmări. M-a întrebat atunci ce mai fac, și am purtat o conversație lungă. La cursurile de matematică, Padilla ăsta rezolva cel mai iute ecuațiile. Ședea în spatele clasei, frecându-și fruntea aia a lui îngustă și mâzgălind pe bucățele de hârtie pe care i le băgau ceilalți în pupitru, de vreme el nu-și putea permite un caiet. Chemat la tablă ori de câte ori toți ceilalți erau în încurcătură, sosea în grabă îmbrăcat în costumul lui alb și murdar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
el o numea birou, un fel de cămăruță cu o bucată oribilă de covor, un set de pe vremea lui Pazvante din volumele enciclopediei Larousse și o masă verde. Sertarele acestei mese din fetru verde erau pline de bucățele de hârtie mâzgălite cu cifre, transformând lirele în franci, pesos, șilingi, mărci, scuzi, piaștri și chiar ruble. Moșul ăsta, pe nume Ryehurst, care avea un picior în groapă, ședea acolo într-un costum de mort, dintr-o flanelă violetă fără revere sau nasturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și, în interiorul ei, își găsește cusut propriul nume.) Din acea dimineață, Seymour a rămas permanent prins în mreje. Pe când avea paisprezece ani, vreo doi din familia noastră îi scotoceau mereu buzunarele jachetelor și canadienelor în căutarea a ceva valoros ce mâzgălise poate în timpul unei perioade mai relaxate la școală sau al unei așteptări la dentist. (A trecut o zi de când am scris această ultimă frază și, între timp, i-am telefonat, de la birou, surorii mele Boo Boo, în Tuckahoe, ca s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
dacă nu te mișcai rapid, trebuia să o Împarți cu cineva sau să te așezi pe podeaua rece din lemn. Dar Sala Chalk Farm avea destule saltele de gimnastică, chiar dacă unele erau cam jerpelite pe la margini. Omul de la Consiliu iarăși mâzgălea ceva. Poate că saltelele uzate erau un pericol pentru sănătate. Lesley conduse douăzeci de minute de exerciții la sol, Întărind abdomenele elevilor săi, Încordându-le posterioarele și apoi relaxându-i din nou, pentru ca, În cele din urmă, să-i expedieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]