271 matches
-
se usuce și stejarii și salcâmii. Ca plante sălbatice în zona noastră cresc: sulfina, drăgaica, aglicele, cimbrul, nalba, cucuta, sunătoarea, măselarița, pălămida, mărăcinele, păpădia, rodul pământului, rostopasca, iarba, cicoarea, coada șoricelului, floare paștelui,laptele cucului, rodul pământului, usturoiul sălbatic (purul), măcrișul, coada cocoșului, nalba sălbatică, untișorul, cicurașul, bozul, costreiul, osul iepurelui, mohorul, loboda, știrul, murul, pirul, troscotul, floarea țigăncii, căpșunul, ciuperca, ceapa ciorii, buretele, sorbul, fust păsăricii sau volbura, iarba mare, hreanul, scaietele, mușețelul, talpa-gâștii, coada vacii, etc. Flori: micșuneaua, mărgăritarul
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
Roșa canina"); Flori și ierburi: frigare ("Geranium palustre"), floarea Paștelui ("Anemone nemerosa"), găinușe ("Isopyrum thalictroides"), breabăn ("Corydalis solidă"), ciclamen ("Cyclamen purpurascens"), rostopasca ("Chelidonium majus"), talpă găștii ("Leonurus cardiacă"), tătăneasa ("Symphytum officinale"), traista-ciobanului ("Capsella bursa-pastoris"), țintaura ("Centaurium umbellatum"), viorele ("Scilla bifolia"), măcrișul iepurelui ("Oxalis acetosella"), silnic ("Glechoma hirsuta"), leurda ("Allium ursinum"), brândușa de toamnă ("Colchicum autumnale"), sânzâienă ("Galium verum"), margareta ("Leucanthemum vulgare"), sunătoare ("Hypericum perforatum"), ghiocel ("Galanthus nivalis"), lușcă ("Leucojum vernum"), cosaci ("Astragalus depressus"), măzăriche ("Lathyrus transsilvanicus"). În vecinătatea sitului se află
Peștera Tăușoare (sit SCI) () [Corola-website/Science/334664_a_335993]
-
veris"), coada șoricelului ("Achillea millefolium"), ciclamen ("Cyclamen purpurascens"), vinarița ("Asperula odorata"), sănișoara ("Sanicula europaea"), găinușe ("Isopyrum thalictroides"), brebenei ("Corydalis solidă"), rostopasca ("Chelidonium majus"), talpă găștii ("Leonurus cardiacă"), tătăneasa ("Symphytum officinale"), țintaura ("Centaurium umbellatum"), traista-ciobanului ("Capsella bursa-pastoris"), viorele ("Scilla bifolia") sau măcrișul iepurelui ("Oxalis acetosella"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: Reportaje
Lozna (sit SCI) () [Corola-website/Science/331055_a_332384]
-
naturii. În alte părți i se spune „"curpen"”, numele științific fiind „"Ruscus hypoglossum"”. Tot prin păduri, pe sub coroana bogată a copacilor se întâlnesc diferite specii de graminee între care predomină scrada, brădișorul, orhidee de diferite culori și nuanțe, frumos mirositoare, măcrișul iepuresc, cărora li se asociază numeroși bureți. Dintre aceștia, comestibili, enumerăm: urechiușa, creasta cocoșului, „milătarca” (hribul), buretele de fag, ghebea și „buretele usturos” (buretele alb); dintre cei „nebuni” (otrăvitori): buretele pestriț, buretele puturos, buretele flocos și ciuperca alba. Nelipsite din
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
Valea Măcrișului (în trecut, Grindași) este o comună în județul Ialomița, Muntenia, România, formată din satele Grindași și Valea Măcrișului (reședința). Comuna se află în partea de nord-vest a județului, la limita cu județul Buzău. Comuna este traversată de șoseaua județeană DJ203B
Comuna Valea Măcrișului, Ialomița () [Corola-website/Science/301254_a_302583]
-
Valea Măcrișului (în trecut, Grindași) este o comună în județul Ialomița, Muntenia, România, formată din satele Grindași și Valea Măcrișului (reședința). Comuna se află în partea de nord-vest a județului, la limita cu județul Buzău. Comuna este traversată de șoseaua județeană DJ203B, care duce spre vest la Gârbovi și Manasia (unde se termină în DN2A), și spre est la Grindu
Comuna Valea Măcrișului, Ialomița () [Corola-website/Science/301254_a_302583]
-
a județului, la limita cu județul Buzău. Comuna este traversată de șoseaua județeană DJ203B, care duce spre vest la Gârbovi și Manasia (unde se termină în DN2A), și spre est la Grindu. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Valea Măcrișului se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (94,66%), cu o minoritate de romi (3,65%). Pentru 1,69% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din
Comuna Valea Măcrișului, Ialomița () [Corola-website/Science/301254_a_302583]
-
punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (98,1%). Pentru 1,69% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna nu exista, dintre satele ei existând doar satul Grindași (denumit anterior și "Valea Măcrișului"), inclus în comuna Grindu (plasa Câmpul, județul Ialomița). În acest sat exista o școală mixtă și o biserică. Anuarul Socec din 1925 consemnează apariția comunei "Grindași", formată din satele Grindași și Valea Măcrișului, în plasa Urziceni a aceluiași județ; comuna
Comuna Valea Măcrișului, Ialomița () [Corola-website/Science/301254_a_302583]
-
doar satul Grindași (denumit anterior și "Valea Măcrișului"), inclus în comuna Grindu (plasa Câmpul, județul Ialomița). În acest sat exista o școală mixtă și o biserică. Anuarul Socec din 1925 consemnează apariția comunei "Grindași", formată din satele Grindași și Valea Măcrișului, în plasa Urziceni a aceluiași județ; comuna avea 2002 locuitori. În 1931, comuna s-a despărțit în două comune: Grindași și Valea Măcrișului, fiecare având doar satul ei de reședință, dar în scurt timp ele au fost reunite, de această
Comuna Valea Măcrișului, Ialomița () [Corola-website/Science/301254_a_302583]
-
și o biserică. Anuarul Socec din 1925 consemnează apariția comunei "Grindași", formată din satele Grindași și Valea Măcrișului, în plasa Urziceni a aceluiași județ; comuna avea 2002 locuitori. În 1931, comuna s-a despărțit în două comune: Grindași și Valea Măcrișului, fiecare având doar satul ei de reședință, dar în scurt timp ele au fost reunite, de această dată în cadrul comunei "Valea Măcrișului". În 1950, comuna Valea Măcrișului a fost transferată raionului Urziceni din regiunea Ialomița, apoi (după 1952) din regiunea
Comuna Valea Măcrișului, Ialomița () [Corola-website/Science/301254_a_302583]
-
aceluiași județ; comuna avea 2002 locuitori. În 1931, comuna s-a despărțit în două comune: Grindași și Valea Măcrișului, fiecare având doar satul ei de reședință, dar în scurt timp ele au fost reunite, de această dată în cadrul comunei "Valea Măcrișului". În 1950, comuna Valea Măcrișului a fost transferată raionului Urziceni din regiunea Ialomița, apoi (după 1952) din regiunea Ploiești și (după 1956) din regiunea București. În 1968, când s-a revenit la organizarea administrativă pe județe, comuna a trecut la
Comuna Valea Măcrișului, Ialomița () [Corola-website/Science/301254_a_302583]
-
locuitori. În 1931, comuna s-a despărțit în două comune: Grindași și Valea Măcrișului, fiecare având doar satul ei de reședință, dar în scurt timp ele au fost reunite, de această dată în cadrul comunei "Valea Măcrișului". În 1950, comuna Valea Măcrișului a fost transferată raionului Urziceni din regiunea Ialomița, apoi (după 1952) din regiunea Ploiești și (după 1956) din regiunea București. În 1968, când s-a revenit la organizarea administrativă pe județe, comuna a trecut la județul Ilfov. În 1981, o
Comuna Valea Măcrișului, Ialomița () [Corola-website/Science/301254_a_302583]
-
din regiunea București. În 1968, când s-a revenit la organizarea administrativă pe județe, comuna a trecut la județul Ilfov. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei înapoi la județul Ialomița. Singurul obiectiv din comuna Valea Măcrișului inclus în lista monumentelor istorice din județul Ialomița ca monument de interes local îl constituie grupul de patru cruci de piatră denumite „La Patru Frați”, aflate la sud-vest de satul Valea Măcrișului și la nord-est de satul Broșteni. Acest monument
Comuna Valea Măcrișului, Ialomița () [Corola-website/Science/301254_a_302583]
-
la județul Ialomița. Singurul obiectiv din comuna Valea Măcrișului inclus în lista monumentelor istorice din județul Ialomița ca monument de interes local îl constituie grupul de patru cruci de piatră denumite „La Patru Frați”, aflate la sud-vest de satul Valea Măcrișului și la nord-est de satul Broșteni. Acest monument datează din prima jumătate a secolului al XIX-lea și este clasificat drept monument funerar sau memorial.
Comuna Valea Măcrișului, Ialomița () [Corola-website/Science/301254_a_302583]
-
plămânărica ("Pulmonaria officinalis"), vinarița ("Asperula odorata"), sănișoara ("Sanicula europaea"), frag ("Fragaria veșca"), găinușe ("Isopyrum thalictroides"), brebenel ("Corydalis solidă"), ciclamen ("Cyclamen purpurascens"), rostopasca ("Chelidonium majus"), talpă găștii ("Leonurus cardiacă"), tătăneasa ("Symphytum officinale"), traista-ciobanului ("Capsella bursa-pastoris"), țintaura ("Centaurium umbellatum"), viorea ("Scilla bifolia"), măcrișul iepurelui ("Oxalis acetosella"), silnic ("Glechoma hirsuta"), brândușa de toamnă ("Colchicum autumnale"), sânzâiană ("Galium verum"), margareta ("Leucanthemum vulgare"), sunătoare ("Hypericum perforatum"), ghiocel ("Galanthus nivalis"), podbal ("Tussilago farfara"), scai vânat ("Eringium planum"), coada-calului ("Equisetum arvense"), ciuboțica cucului ("Primula veris"), coada șoricelului ("Achillea
Grădina Zmeilor () [Corola-website/Science/323772_a_325101]
-
Quercus petraea), paltinul (Acer pseudoplatanus), arțarul (Acer platanoides), frasinul (Fraxinus excelsior). Stratul de arbuști este reprezentat de alun (Corylus avellana) și voniceriul (Euonymus europaea). În substratul de ierburi partrund elemente acidofiele că rogozul de pădure (Carex pilosa), vinarița (Asperula odorata), măcrișul iepurelui (Oxalis acetosera). Printre pădurile de stejar și fag se întâlnesc pășuni, livezi, fânețe și locuri cultivate. Vegetația intrazonala ocupă spații reduse, areale insulare sau fâșii. Vegetația de lunca corespunde mai ales albiilor majore ale râului Sucevița. Această vegetație este
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
întâlnite elemente floristice cu specii de: mărgică ("Melica uniflora"), păștiță ("Anemone nemerosa"), drăgaică ("Galium verum"), pupezele ("Lathyrus vernus"), brândușă de toamnă ("Colchicum autumnale"), captalan ("Petasites hybridus"), țăpoșică ("Nardus stricta"), lăptucul oii ("Telekia speciosa"), piciorul caprei ("Aegopodium podagraria"), slăbănog ("Impatiens noli-tangere"), măcrișul iepurelui ("Oxalis acetosella"), iarba îngerilor ("Angelica archangelica"), păiuș roșu ("Festuca rubra"), iarba câmpului ("Agrostis capillaris") și iarbă deasă ("Poa nemoralis"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel:
Valea Vâlsanului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331446_a_332775]
-
măceșul și frasinul ale căror muguri, flori, frunze sau fructe sunt recunoscute din cele mai vechi timpuri ca „leacuri” și tratamente pentru diverse afecțiuni. La marginea pădurilor sau în luminișuri se pot întâlni și plante erbacee: ciuboțica cucului, brândușa, fragi, măcrișul, trifoiul, izma, coada calului, pipirigul, rogozul, chimenul sau chimionul, coada șoricelului, mușețelul, patlagina, și iarba ciutei. Cele mai multe sunt plante a căror valoare terapeutică este de multă vreme recunoscută, ele ajutând la ameliorarea sau tratarea unor boli. Caracteristic acesor locuri este
Breaza () [Corola-website/Science/297019_a_298348]
-
plop tremurător ("Populus tremula"), anin alb ("Alnus incana"), cireș sălbatic ("Cerasus avium"), păducel ("Crataegus monogyna"), afin ("Vaccinium myrtillus"); Flori și ierburi: buzișor ("Corallorhiza trifida"), ruginare ("Andromeda polifolia"), roua cerului ("Drosera rotundifolia", specie insectofagă), orhideea fantomă ("Epipogium aphyllum"), bumbăcăriță ("Eriophorum vaginatum"), măcrișul iepurelui ("Oxalis acetosella"), iarba cășunăturii ("Saxifraga cuneifolia"). În arealul sitului este semnalată și prezența a două specii rare de mușchi: "Buxbaumia viridis" și "Plagiomnium affine". Vulnerabilitatea ariei protejate se datorează mai multor factori umani; astfel: exploatările forestiere ilegale ce duc
Larion () [Corola-website/Science/334278_a_335607]
-
Inyama yenkomo), carnea de oaie (Inyama yegusha), și carnea de capră (Inyama yebhokwe), sorgul, laptele (de multe ori fermentat, numit "amasi"), dovlecii (amathanga), Mielie (făină de porumb), samp (unngqusho), fasole (iimbotyi), legume, cum ar fi ""rhabe"", spanac sălbatic amintind de măcriș, ""imvomvo"", dulcea sevă de aloe, sau ""ikhowa"", o ciupercă care crește după ploile de vară.
Xhosa (grup etnic) () [Corola-website/Science/337045_a_338374]
-
și stâncărie, cu specii de: vinarița ("Asperula odorata"), popilnic ("Asarum europaeum"'), saxifraga ("Saxifraga carpatica"), clopoțel de munte ("Campanula carpatica"), brândușa de toamnă ("Colchicum autumnale"), crețișoara ("Alchemilla vulgaris"), năpraznică ("Geranium robertianum"), ciuboțica cucului ("Primula vernis"), pâștița ("Anemone nemerosa"), margareta ("Leucanthemum vulgare"), măcrișul iepurelui ("Oxalis acetosella"), mierea-ursului ("Pulmonaria rubra") coadă șoricelului ("Achillea millefolium"), țintaura ("Centaurium umbellatum"), coada-calului ("Equisetum arvense"), colțișor ("Dentaria bulbifera"), pâștița ("Anemone nemorosa") sau feriga ("Dryopteris filix-mas")[. Fauna rezervației este una diversificata, alcătuită din mamifere, păsări, reptile și amfibieni, astfel: mamifere
Cheile Bistriței Ardelene () [Corola-website/Science/325166_a_326495]
-
aflate în sud-vestul țării, în Munții Semeniclui. Flora rezervației este alcătuită din păduri virgine de fag ("Fagus sylvatica"), păduri dacice de stejar ("Qercus robur"), carpen ("Carpinus betulus") sau tei ("Tilia"), precum și specii floristice de colțișor ("Dentaria bulbifera" sau "Dentaria glandulosa"), măcrișul iepurelui ("Oxalis acetosella"), vinariță ("Asperula odorata"), horști ("Luzula alpinopilosa"), specia de rogoz "Carex pilosa" sau specia de rubus, "Rubus hirtus". Speciile endematice sunt reprezentate de elemente floristice constituite din cimbrișor de câmp ("Thymus serpyllum"), garofiță bănățeană ("Dianthus banaticus"), o specie
Izvoarele Nerei () [Corola-website/Science/325844_a_327173]
-
captalanul (Petasites officinales). Colinele uscate, terenurile stâncoase și marginile pădurilor adăpostesc cimbrișorul-de-câmp ("Taymus serpillum"), plantă ce înmiresmează natura pe tot timpul verii, turta ("Carlina acaulis"), numită și scaiete, poroinicul ("Orchis morio") sau bujor, sânzâienele galbene ("galium verum"), năpraznica ("Geranium robertianum"), măcrișul de pădure ("Oxalis acetosella") cunoscută și ca trifoi acru, murul ("Rubus fructicosus"), mușchi de piatră ("Centraria islandica"), ciuboțica-cucului ("Primula officinalis") sau anglicelul. În adâncul pădurilor întâlnim: toporași ("Viola adorata"), rostopasca ("Chelidonium majus") etc. Dintre animalele mari care compun fauna comunei
Comuna Petriș, Arad () [Corola-website/Science/310111_a_311440]
-
papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"), gălbinare ("Serratula radiata"), rușcuță de primăvară ("Adonis vernalis"), centaurea ("Centaurea orientallis"), veronică ("Veronica spicata"), piciorul cocoșului ("Ranunculus repens L."), rodul pământului ("Arum orientale"), inul galben ("Linum flavum"), brândușă de stepă ("Crocus reticulatus"), barba boierului ("Ajuga laxmannii"), măcriș de stepă ("Rumex tuberosus"), iarba „Sfintei Mării” ("Hierochloë repens"), scorogoi ("Phlomis herba-venti ssp. pungens", cunoscută și sub denumirea populară de "bunduța vântului"), ciulin de stepă ("Carduus nutans"), rogoz ("Carex brevicollis").
Pădurea Ciornohal (sit SCI) () [Corola-website/Science/334450_a_335779]
-
acid oxalilacetic sau acid oxalilsuccinic ce iau parte la metabolismul energetic prin ciclul Krebs. Acidul oxalic și oxalații sunt acizi slab nefrotoxici care sunt prezenți din abundență în multe plante, cele mai notabile fiind spanacul sălbatic ("Chenopodium album"), revent și măcriș ("Rumex acetosa"). Acidul oxalic irită membrana intestinelor când este consumat și poate fi fatal în doze mari. Doza semiletală pentru acidul oxalic pur este de aproximativ 375 mg/kg de greutate corporală , sau circa 25 g pentru o persoană de
Acid oxalic () [Corola-website/Science/300774_a_302103]