142 matches
-
jumătate a secolului! Da' bunicii!... Născuți prin '913, pe vremea Războiului Balcanic... Ce-i aia Războiu' Balcanic?... Alți bunici erau născuți prin 1925, 1928... Toate astea reieșeau din discuțiile de prin recreații. Anii '20... Numere mici, ca să zicem așa, dar, măiculiță, din ce vremuri trecute! Vedeai poze de pe vremurile alea și nu-ți venea să crezi! Pantofi cu baretă finuță în picioarele cucoanelor, pălării cu borurile lăsate în jos, de sub care abia se vedeau ochii. Dar ce priviri! Ce umbre peste
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
spuneam că este cel mai frumos chip din lume și eram conștient că nu mai există altul ca el. Doi bărbați traversau repede strada venind din mulțimea ce se risipea și unul Îi spunea celuilalt cu glas scăzut și serios: — Măiculiță! zise el. Fata aia! Ai văzut-o? Ascultă-mă pe mine, aproape că s-a prăbușit peste ea! Ascultă ce-ți spun!... A leșinat!... A trebuit s-o ducă Într-o prăvălie!... Mama-mia! zise el. După o clipă, adăugă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să dea atenție exclamațiilor hazlii ce se aud În spatele omului Înalt, pe cînd acesta pășește pe trotuarele a mii de străzi. — Ascultă! Hei, măi, ăla grozav! — Mamă! Dumnezeule! Ia te uită la ăla! — Hei, domnu’! Plouă pe acolo pe sus? Măiculița mea. Doamne! Ia te uită la ăla! — Hei, domnu’! Cum e vremea pe sus pe-acolo? Doamne ferește! Ia te uită cîta mai lunganu’! Iată, așadar, dovezile umorului popular pe această ternă, iar, cu greutatea unei autorități competente, se poate afirma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
strîmbi și chirciți, cu chipul de maimuță ironic Îndreptat În sus, Încremenit Într-o atitudine de maimuță uluită - totul foarte nostim În aparență -, iar Leo chicotește și fluturii de noapte zîmbesc. Și iată ce urmează: Grogan (tot cocîrjat): Doamne!... Dumnezeule!... Măiculița mea!... Pe ce-o fi stînd tipul ăla? (Leo și fluturii de noapte chicotesc plini de Încîntare și aprobare, și Încurajat de ei, veselul Grogan continuă) Mamă! (mișcîndu-și Încet capul gușat, Îl măsoară pe noul-venit din creștet pînă-n tălpi - o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mândra mea - Că de când, mândruță dragă, Mă luai pin lumea largă, Nici soarele nu se stinge Sufletul meu tot îmi plânge, Nice luna nu răsere Pănă nu suspin cu jele, Nici zorii că nu resăr Până ce suspin de dor. Maică, măiculița mea, Or ce zice ceea stea, Dar eu nu mă voi opri 168 {EminescuOpVI 169} {EminescuOpVI 170} {EminescuOpVI 171} Până nu te-oi întîlni, Și eu mândră nu voi sta Până nu te-oi săruta. Ploaie, Doamne, o ploaie mare
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cămeși Tot cu fir și cu islogi. Dar mândra din grai grăi: Să știu că bade - a vini 215 {EminescuOpVI 216} P-a seară i le-aș croi Și pe Sâmbătă sara I le-aș da badei gata. 184 Maică, măiculița mea, Eu cunoscui vremea mea Din luzie, din pruncie, Din a mea copilărie, Că n-oi mâna oi la stână, Nici n-oi muri moarte bună, Ci-oi muri în cătănie În bătae la Frănție. Dar popă cine mi-o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Până-n pieptul calului, În loc de lumină de ceară Fi-mi-a drumul cel de țară Și în loc de copârșeu Fi-mi-a plumbul din adeu. Când adeul slobozea Frumoși feciori prăpădea, Altul mintenaș muria, Altul capul ridica Și din gură cuvînta: Maică, măiculița mea, Când tu, maică, m-ai făcut Să mă fi luat de-o mână Să mă fi dus la fântână Să mă fi țipat în apă - Apoi eu m-aș fi - nnecată, Dumnezeu te-ar fi iertată Că n-aș
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de curechi, Gheorghieș fecior de grec, Vineri măsa L-a făcut Și spre sîmbăt-a crescut, Duminică s-a-nsurat, Luni la oaste L-a luat Și-n război L-a și băgat. El tare s-a supărat, Maicii sale - a cuvîntat: Maică, măiculița mea, Eu te giur pe legea ta, Ca să-mi ții nevasta bine Cu zăhar și cu smochine; Cu pîne de grâu curat Cu vin roșu nestricat, Cu colac în lapte dulce, Doar la măsa nu s-a duce, Că-n
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Cum știe le mângâia Încât nu-l mai pot uita. Tremurați departe în furtună Unde des eco răsună: Diabl', diabl', diabl'. No. 76 Ah! M-ați născut părinți pe lume Și m-ați luminat c-un nume, Taică, tăiculiță, maică, măiculiță! Ah! Și creștere că mi-ați dat Să vă fiu nedepărtat Taică, tăiculiță, maică, măiculiță! Să m-aveți de ajutoriu Ca la niște născători. Giaba că m-ați legănat Acum sunt și depărtat, Ah! rău că fuge acel ceas Când
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
des eco răsună: Diabl', diabl', diabl'. No. 76 Ah! M-ați născut părinți pe lume Și m-ați luminat c-un nume, Taică, tăiculiță, maică, măiculiță! Ah! Și creștere că mi-ați dat Să vă fiu nedepărtat Taică, tăiculiță, maică, măiculiță! Să m-aveți de ajutoriu Ca la niște născători. Giaba că m-ați legănat Acum sunt și depărtat, Ah! rău că fuge acel ceas Când m-ați pornit de acas'. V-am lăsat doi născători Și grădinița cu flori Ca să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
diferit. Doar așa, ca să facem o comparație. — Ellie? mi se adresează Linda, Încă În dubiu. Vrei s-o probezi pe asta? Sigur, zic eu și mimez un hohot de rîs cu Emma, În clipa În care e trasă perdeaua cabinei. — Măiculiță, exclamă ea privindu-mi reflecția În oglindă. — Măiculiță, se aude vocea mea ca un ecou. Mă uimește cum de nu am observat pînă acum cît de frumoasă, zveltă și de elegantă sînt. Rochia Îmi ascunde cele mai mari defecte și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mi se adresează Linda, Încă În dubiu. Vrei s-o probezi pe asta? Sigur, zic eu și mimez un hohot de rîs cu Emma, În clipa În care e trasă perdeaua cabinei. — Măiculiță, exclamă ea privindu-mi reflecția În oglindă. — Măiculiță, se aude vocea mea ca un ecou. Mă uimește cum de nu am observat pînă acum cît de frumoasă, zveltă și de elegantă sînt. Rochia Îmi ascunde cele mai mari defecte și-mi scoate În evidență calitățile. Dau la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
tatuați de el. — Dar pe prietena ta n-o pot tatua - o avertiză Axel Rose măsurând-o pe Valentina din cap până-n picioare. E prea mică. La cei sub optsprezece ani am nevoie de autorizație din partea părinților, altfel am probleme. — Măiculiță, parc-ai fi bunicu’. Vale e o fată discretă. Doar nu merge să spună la toată lumea. Fă-i o rândunică pe fesă. Așa se vede când joacă volei. Nu pot să-mi fac tatuaje, mama nu vrea, protestă Valentina. — Vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de nerăbdare să-mi spună. Văd cum pe fața ei se dă o luptă între dorința impetuoasă de a se da mare la mine și dorința de a păstra discreția. O sumă cu șase zerouri, zice în cele din urmă. — Măiculiță. Fac tot posibilul să par ca lovită cu leuca. — Ne-am purtat foarte frumos cu tine, Samantha. Am făcut o groază de eforturi. Îi simt reproșul din glas. Și ne așteptăm ca și tu să faci același lucru. — Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fixez alb, după care parcă-parcă Îmi aduc aminte că, la venire, am remarcat În parcare o mașină nouă și strălucitoare. A, da ! Foarte elegantă. — Mercedes, seria 5. Ia o Înghițitură de bere. Preț de catalog - patruzeci și două de mii. — Măiculiță. — Evident, n-am dat chiar atît. Se freacă ușor cu degetul pe nas. — Îhm... patruzeci ? — Mai Încearcă o dată. — Treizeci și nouă ? — Treizeci și șapte două sute cincizeci, spune triumfător. Și CD care se schimbă singur, gratis. Evident, se deduce din impozit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ca pe un copil normal, nu ca pe copilul lui Pete Laidler, rezultat În urma unei aventuri. Nu ca pe moștenitoarea unei averi uriașe. Simt că-mi zumzăie creierii. Un copil de patru ani - moștenitorul unei părți importante din Panther Corporation. Măiculiță ! — Deci ea moștenește tot ? spun șovăind. — Nu, nu tot, nu. Dar destul de mult. Familia lui Pete a fost mai mult decît generoasă. Și de asta vrea Marie să țină copilul departe de ochii publicului. Întinde brațele lateral. Știu că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
dus și cum mă mai chinuiesc acum... 156 Călifarul îi așternea palma pe ceafă. -Ce faci? -Ttt! - Doamne ferește... > - Doamne ferește, pîn' te nimerește! -Zău... Pungașul avea o mustață rară și ochi adânci, încercănați. Femeia, stătută, cu poftă de bărbat. - Lasă-mă, măiculiță! -Nttt! Și-i despica bluza cu zale de arnici. - Să știi că strig la vecini! -Strigă! Și-o pupa sub puful urechii, unde-i dulce carnea de muiere. - Barem stinge lampa, că se vede peste drum! Sufla hoțul în lampă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bastonul lui de cauciuc și închise ochii. Comisarul se repezi și la ăl bătrân. Îl cârpi de două ori, cu dosul peste față. - Caii... spunea încet, râzând. Haide, mă, spuneți! Unde-s caii, dar repede, că altfel e vai de măiculița voastră! Caii... - Ce cai? se răsti Paraschiv. Simțise în gură gustul sărat al sângelui și încleștase pumnii. Șeful se uită la el, zâmbi și vorbi iar: - Zi, tu ai și clanță mare, ia să ți-o-nmoi eu oleacă! Dar
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
te leg! - Leagă-mă, na! Oamenii se îndîrjiseră în jur. Aveau ochii aprinși de ură. Perceptorii plecară repede, înfricoșați. - Pe coaste să vă fie! blestema Marița în urma lor. Să vă mănânce buba neagră pe voi și pe copiii voștri! - Doamne, măiculița Domnului, pune un foc să-i arză, că prea s-a răit lumea! - Prafu să s-aleagă de stătu ăsta al vostru, tâlhari și hoți! 331 Nu le lăsaseră decât patul, să aibă pe ce pune capul, pentru că așa era
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
m-am iubit cu ea!..."213 Paralelismul explicativ realizează portretul unei sorți lipsite de norocire, ipostaziată metonimic urât, boală, străin, pământ, toiag și definită tautologic, tocmai pentru a pune în evidență datum ul vieții: "Foaie verde și-o lalea, / Maică, măiculița mea, / De ți-a fost dragă lumea, / La urât nu mă-ndemna! / Decât cu urâtu-n casă, / Mia bine cu boală-n oasă; / De boală te lecuiești, / Cu urâtul nu trăiești, / Nici aici, nici în alt loc, / Viață fără de noroc! / Că
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
durere-amară, Gândind că-n cursul anilor Va fi rob el în țară!” („Muma tânără”) Cântecul de leagăn al lui Cezar Bolliac se metamorfozează într-un poem cu caracter social, intitulat sugestiv „Muncitorul”: „Amorul mamei însă hrănește și-ncălzește, Și biata măiculiță, cu doru-i, izbutește Din viață-i să-mi dea viață, Lucrând și zi și noapte, și vara pe greu soare, Și fără foc pe iarnă când firea toată moare, Când firea toată-ngheață, Ea n avea altă grijă decât să
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
m-am grăbit să ajung la el. Un individ într-un costum șifonat și cu un coif de hârtie pe cap mergea țanțos pe alee, cu un zâmbet de bețivan pe mutră. Ne bălăcări: — Tura următoare, nu? Doi pe una, măiculiță! Russ mă conduse pe scări. Am bătut la ușă. Ne deschise o blondă nu tocmai tânără, ciufulită și cu machiajul întins, care ne luă în șuturi: — De data asta ce-ai mai uitat? După care scăpă: — Căca-m-aș! Russ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
deschiși, deși era evident pentru oricine că nu mai era în viață. Un individ aflat în jurul vârstei de 50 de ani, brunet și purtând barbă, era aplecat deasupra ei. Păru surprins când cei trei intrară. - Stai pe loc! țipă Ausonio. - Măiculiță, îngăimă paznicul. În același moment, cele două își scoaseră armele, iar Franciscovich o îndreptă pe a ei către criminal, cu un gest, i se păru ei, surprinzător de ferm. - Nu te mișca! Ridică-te încet și depărtează-te cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nu te-ai culcat cu destui. Hai, zău așa! Care-i diferența? Adriana rămase cu gura căscată. — Tocmai asta e problema, scumpa mea prietenă. Care-i diferența? Între a ieși cu un iubit și a face sex cu un străin? Măiculiță! Avem mult de lucru. Emmy se uită spre Leigh cerându-i parcă ajutor, dar Leigh clătină din cap că și ea e de aceeași părere. — Nu-mi vine să cred că spun chestia asta, dar trebuie să-i dau dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
-se în picioare și zâmbind cu gura până la urechi spre umărul drept al Adrianei. — Ce? O clipă Adriana rămase nedumerită până când se întoarse și văzu un bărbat care stătea în spatele ei. Un tip foarte atrăgător, dacă era s-o spună. Măiculiță, pantalonii aceia scurți cu model hawaian erau lăsați pe șolduri, în jurul unui abdomen impresionant de ferm. Părul decolorat de soare era ud, iar Adriana îi observă mâinile puternice când și-l dădu de pe frunte. Era cam nebărbierit și nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]