1,010 matches
-
am răbdare pentru el. Mă urmărește de la distanță cu ochii lui melancolici. N-aș ști ce să-i spun, întrebările lui sunt și ale mele. Sunt două săptămâni de când ea nu a mai venit. În ciuda degradării, Licornul rămâne o ființă măiastră și deosebit de delicată. Nu stă de vorbă cu toată lumea. Nici mie nu mi-a vorbit de la început. Înclina reverențios din cap și-mi răspundea mereu laconic. Din ziua în care am apărut cu ea, lucrurile s-au schimbat. Licornul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
eu aici, nici n-ai fi știut că ei mai există. Încearcă să iei partea bună a lucrurilor; ia aminte la picioarele desculțe ale Ielelor bătătorind iarba, la ținuta maiestuoasă a Licornului, la mersul agil al Centaurului sau la aripile măiestre ale Hipogrifului. În fond și tu te afli aici din aceleași motive ca și mine. Dacă ai fi complet în timpul tău, în familia ta, în viața ta actuală, nu ți-ai mai pierde vremea aici. Sau, în sfârșit, cum vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
târziu, survolam pe deasupra rezervației, lăsând în urmă, pe rând: casa cu patru coșuri a cotoroanțelor, vila cu cerdac a Zânei Zânelor, brazii din grădina Licornului, apoi dealurile, munții, norii. Ne îndreptam spre soare în zbor vertical, absolut. Nici cea mai măiastră dintre păsări n-ar fi putut ține pasul cu noi. O stare de fericire inexplicabilă mi-a cuprins întreaga ființă. Percepeam zborul cu fiecare fibră, simțeam încordarea Hipogrifului în fiecare mușchi. Zburam cu mâinile, cu picioarele, cu umerii, în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
valuri, dar și în înaltul cerului, unde se înalță sau coboară, planând cu aripile larg deschise. Cel mai mult dansează după ce au aterizat pe aeroportul din insula Espanola din Galapagos, singurul loc de pe pământ unde și-au ales aceste păsări măiestre să-și desăvârșească estrul. Ființe de aer și de apă, albatroșii sunt nesiguri, dezorientați și stângaci pe pământ, de aceea își aleg un loc cât mai plat, bine desemnat, de obicei circular, aeroportul, unde vor ateriza câte unul, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mării. Aici așteaptă o vreme, ca și cum s-ar pregăti pentru o călătorie lungă, deschid larg aripile și se înalță lin, ușor, apoi planează împotriva gravitației către înaltul cerului. Odată intrat în tărâmul celest și al mărilor, albatrosul devine o pasăre măiastră. Modelul uman al aeroporturilor pare să fie o copie a obiceiurilor acestor păsări fantastice. Ciocurile se prind într-un duel amoros, se distinge un fel de zgomot de castaniete, cadențat în tempo-ul mișcării și al ritmului de dans. Bărbătușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
procesată, pe care o regurgitează, esențializată deja cu vitamine și nutrienți, asigurându-le o creștere grăbită. Oul inițiat, ce înscrie hieroglife pe pergamentul vulcanic al insulei, urmat de puiul ce crește miraculos, se adaugă la dimensiunea fabuloasă a acestei păsări măiestre. Prin comportamentul lor ritualic și exemplar îi întâlnim doar în poveștile cu pescarii fără noroc, rătăciți în vâltoarea apelor. Albatroșii coboară pe pământul poemelor mării sau a insulelor Galapagos, în sezonul de estru, apoi vor cutreiera pe distanțe nesfârșite întinderile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
direcțiile. Descriau cercuri largi, apoi schimbau brusc direcția, se opreau pentru o clipă în aer ca în fața unei fotografii, ca apoi să plonjeze ca săgețile în apă. Mai aproape de suprafața mării se întretăiau cercurile de boobies și pelicani. Deasupra lor, măiestre, pirații mărilor, fregatele, la pândă. Păsările fregate pândeau pe adevărații vânători ai mărilor pentru a le captura prada. Chiar și din gușile încăpătoare ale pelicanilor, fregatele scoteau cu iscusință peștele, pe jumătate regurgitat. Unele din ele își purtau chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
audă hohotele de râs ale spectatorilor. Valet ´ ii culturii Georgeta Blendea Zamfir scrie o proză siropoasă, lăcrimoasă și prețioasă. Trimițându i cu ani în urmă un manuscris lui Constantin Noica, a primit un răspuns măgulitor: „Aveți condei, aveți o frază măiastră, nu vă potriviți la valeții culturii, ci doar la zei...“ Din dorința de a-i face un compliment unei doamne delicate și sensibile, marele filozof a girat, cu numele lui prestigios, un mod de a scrie amatoristic, lipsit de valoare
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nici n-o să ținem seama de anatema aruncată de el, preventiv, asupra celor care ar îndrăzni să nu-i admire protejata. Nu demult, Georgeta Blendea Zamfir și-a publicat un roman (Zalmoxis, Orientul Latin, Brașov, 2001) scris cu „fraza ei măiastră“ la o editură care i l-a îmbogățit cu numeroase greșeli de tipar (greșeli care își fac apariția de la prima pagină: titlul romanului, Zalmoxis, este ortografiat Zalmoxix). Romanul poate fi considerat o inepuizabilă sursă de umor involuntar. Autoarea descrie natura
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
-l interesa nimic, nu-l distrăgea nimic. Era, tot, numai o așteptare; un animal superb cu sentimente. În dreapta, după primii pași de la intrarea în capelă, pe lespedea distinctă din pardoseală te izbea un A, un singur A, izvodit din înflorituri măiestre. Acolo era Andra, ființa aceea a zborurilor romantice. După ultimul zbor, se însingurase de tot; sub o lespede. Chiar și de El-Zorab se îndepărtase. Era acolo, sub lespede, o istorie a Strigătului unei lumi care nu-și găsește apropieri în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
era încă departe. În linie dreaptă la o privire i se părea că este la o aruncătură de băț. Câmpul era plin de lume, care la cosit iarba și otava, care la adunat fânul uscat și bun pentru animale. Pasărea, măiastra ciocârlie, era acasă la ea, desfătându-și ascultătorii, lucrătorii câmpului cu trilurile ei fermecate și călătoriile ei către cer, unde după ce dădea binețe îngerilor, cobora în picaj peste pământ, de unde revenea la vizita ei la cer după o scurtă pauză
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
zvonul că este o mare sărbătoare la care este invitată cu mic, cu mare, toată suflarea. Toată pădurea de fag a ținut umbră cu ramurile. Carii cerneau făină în fagii seculari, un codobelc așternea sidef pe drumul către altar. Pasărea măiastră, ciocârlia, era mare dirijor cu brotacul la trombon, rândunica la chitară, vrăbiuța la vioară, ursul la violoncel. Lupul își ascuțea dinții în coada unui miel, iepurele bătea step în pălăria unui vânător iar vulpea fericită pentru că în poieniță un cocoș
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
frumos, mai plăcut ca acolo unde ai văzut pentru prima dată soarele, acolo unde te-ai trezit în cântec de ciocârlie și unde ceru-i mai aproape de pământ. Era suficient să ies la câmp să văd cum plugul ară, pasărea măiastră se-ntrecea pe sine, concertul lucrătorilor de pe ogoare, toate trimise lui Dumnezeu ca semn de mulțumire și din suflet împlinire. Ținteam de nenumărate ori cerul albastru și tot de atâtea ori eram supărat pe fulgerul luminos care a pus stăpânire
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
din apele calde și liniștite ale iazurilor, ale minunatei insecte, regele fără hrană, dar plin de har, greierul. Participam privind fericit, la salturile cocostârcilor mari maeștri care înfrumusețau bălțile și câmpiile verzi. În continuă comunicare cu Înaltul cerului era pasărea măiastră Ciocârlia, căreia îi închin poeziile „Te las”, „Pe câmpie” și „Mă-nchin”. Ca viața nopții să-mi coloreze sângele care încă din preadolescență îmi fierbea de dor de ducă și curiozitate, într-o noapte de august am fost martor la
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
verdeață, păsările își exprimă bucuria prin concertul lor ad-hoc, brotăceii se cațără printre ramurile de măceș anunțându-și bucuria pentru că-i minunat, cocostârcii fac de rond pe vale, prin grâu pitpalacii își caută prepelițele anunțându le unde sunt și pasărea măiastră, ciocârlia, urcă la ceruri unde mulțumește divinității pentru splendoare. Soarele lumina puternic cerul curat și albastru. Copacii verzi erau încărcați cu poame și era îndeajuns să-i mulțumești lui Dumnezeu pentru sănătate și prosperitate. În amintirea acestor deosebit de frumoase clipe
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
este deschisă de volumul " Ce te-a adus aici nu te va duce mai departe". Printre noutățile Vellant la Gaudeamus 2012 se numără un roman nou de Irvin D. Yalom - "Problema Spinoza", un basm de Petre Ispirescu în colecția Pasărea măiastră - "Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte", trei traduceri noi din limba spaniolă și o carte dedicată unei dansatoare române în avangarda pariziană: "Lizica Codreanu: O dansatoare româncă în avangarda pariziană", de Doina Lemny.
Black Friday: Reduceri de prețuri și la Gaudeamus () [Corola-journal/Journalistic/80714_a_82039]
-
primeam cu umilință felicitări pe care nu le meritam." Un prieten și tovarăș de vînătoare al scriitorului a notat complexitatea trăirilor lui într-un moment ca acela evocat mai devreme: ,Vînătorul s-a aplecat și a mîngîiat cu duioșie pasărea măiastră. Fără îndoială, se cumpănea chinuit în celălalt paradox: bucuria izbînzii și reproșul stingerii unei vieți.ș...ț - Să mai apropiem unul, i-am propus în șoaptă. Maestrul mi-a pus mîna pe umăr și m-a privit cu blîndețe: - Ajunge
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
Crișan Andreescu, crisan andreescu Maria Tănase, "Pasărea măiastră" a cântecului popular românesc, este omagiată de Google la 100 de ani de la naștere. Noul logo al Google o prezintă pe Maria Tănase în timp ce cântă. Totodată, în noul logo, prima literă din cuvântul "Google" este înlocuit cu chipul cântăreței românce
Maria Tănase, marea dragoste a lui Constantin Brâncuși, aniversată de Google la 100 de ani de la naştere by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/70077_a_71402]
-
pleacă în străinătate pentru o serie de turnee în Bulgaria, Iugoslavia, Turcia, Franța și chiar America. Nicolae Iorga a invitat-o să cânte la închiderea cursurilor de vară de la Vălenii de Munte, în septembrie 1938. Acesta a numit-o "pasărea măiastră". În urma unei audiențe la Hanul Ancuței, din al cărei juriu făceau parte nume celebre ca Constantin Brăiloiu, Mihail Jora, arhitectul George Cantacuzino, Maria Tănase, acompaniată de maestrul Grigoraș Dinicu, a fost aleasă în unanimitate să reprezinte cântecul popular românesc pe
Maria Tănase, marea dragoste a lui Constantin Brâncuși, aniversată de Google la 100 de ani de la naştere by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/70077_a_71402]
-
dragoste a fost Constantin Brâncuși. Ea avea în jur de 25 de ani, iar el 62 de ani. „Când te ascult cum le zici, Marie, aș fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru câte o Pasăre Măiastră!”, (fragment din „Brâncuși - Amintiri și exegeze” carte scrisă de Petre Pandrea). Maria Tănase se stinge din viață la 22 iunie 1963 din cauza cancerului la plămâni. Înainte să moară, aceasta dictase unui notar ultimele dorințe. Maria a dorit să fie înmormântată
Maria Tănase, marea dragoste a lui Constantin Brâncuși, aniversată de Google la 100 de ani de la naştere by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/70077_a_71402]
-
sau islamice, iar două, care încheie Capitolul Unu și Șapte îi aparțin scriitoarei, sunt așadar basme culte. Ele sunt și preferatele mele: povestea trandafirului și povestea păsării care își oferă penajul și sângele fetei ca să vopsească și să țeasă covoare măiestre. Domnii sângeroase și glorioase Cititorul îndrăgostit de literatura niponă și familiarizat cu romanele istorice ale lui Eiji Yoshikawa, Musashi și Taiko (traduse din limba engleză de Angela Hondru și Mihnea Columbeanu, publicate de Editura Polirom) are surpriza să descopere aceeași
Teatru Kabuki și covoare de Isfahan by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7695_a_9020]
-
în ordine formală, psihologică și filosofică, adică o adevărată placă turnantă în creația marelui sculptor, un punct final și, simultan, unul generativ: ,, Apoi Rugăciunea s-a mai ghemuit,s-a făcut broască țestoasă, focă. Apoi și-a dezdoit genunchii - pasăre măiastră, pînă s-a scurs prin vîrful stîlpului de pridvor...". Pe Ion Țuculescu, oarecum în aceeași manieră, îl definește matematic în două propoziții memorabile: ,,Autoportretul cu ochiul scos al lui Țuculescu amintește de Van Gogh cu urechea tăiată, care-l fascinase
Marin Sorescu și artele plastice by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7530_a_8855]
-
ascensiunii orgolioase. Ele nu se dau in exemplu, aceste ființe, adunînd în trupul lor, ca rațiune inalterabilă, dimensiunea de gravitate umilă a naturii. Nici o pretenție catehizant didactică nu-i tolerată în demersul sculptorului, și nici inevitabila emfază a etimologiei, derivînd măiastra din magistra, nu intră în condiționările lui latente. „Pasărea sfîntă" - pentru a folosi denominația omagială a lui Blaga, nu așteaptă aici să țîșnească brâncușian în spațiu, vectorial strălucitoare, ea are curajul răbdător să vină pe sol, aspru cioplită în piatră
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
de vineri alte trei spectacole din București, două dintre ele ale Teatrului de Animație Țăndărică: Albă ca zăpada, dedicat celor mici, de la orele 10.00 și Golem, dedicat adulților, de la orele 18.00. Tot pentru adulți este și spectacolul nonverbal Măiastra, dedicat sculptorului Constantin Brâncuși, un proiect independent-Ilona Hrestic ce va începe de la orele 19.30. Ziua de sâmbătă,16 noiembrie va începe cu frumoasa poveste Inimă Rece, o producție a Teatrului Pentru Copii Ciufulici din Ploiești care se va juca
Mica Sirenă deschide Festivalul Internaţional al Teatrului de Animație by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/62421_a_63746]
-
Marino reține și atenția lui Barbu Cioculescu (un prim articol dintr-o serie nu știm cât de lungă), care o comentează cu înțelegere; „A fost Blaga un Don Juan?", se întreabă Gheorghe Grigurcu, recenzând studiul lui Zenonie Cârlugea de la Editura Măiastra; tot Grigurcu semnează o pagină de poezie, din care o cităm pe aceea intitulată „Metaforele": „La căpătâiul tău/ se-adună metaforele/ miloase mioare/ care vor să pască/iarba ce ți s-a promis/metaforele/ultimele tale animale dragi"; Angela Furtună
Revista revistelor, pe scurt by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6205_a_7530]