1,739 matches
-
Homer... * B2: Cine-ar putea să spună câți secoli au trecut de-o lună, de când nu te-am văzut? Iubito, fără tine începe-o nouă zi... Dar cine le poate socoti? Iubirea mea nebună, de-abia trezită-n zori, adună mănunchiuri mari de flori. Se-ntreabă ce să facă? Și, făr-a pregeta, ea pleacă întins la casa ta. Târziu, când peste lanuri coboară pe câmpii noianuri de umbre argintii, iubirea mea fugară de-abia s-a liniștit, și-afară, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
noi, în acest tânăr erou exista cu mult mai mult! În condițiile acestea, el începuse să trăiască izolat, dar nu singur. Selectiv fiind și trecând totul printr-o sită a sa proprie, acesta știu să-și păstreze în preajmă doar mănunchiul de suflete ce le socotea el ca fiindu-i cu adevărat apropiate, pe restul renegându-le. Și, la urma urmelor, nici măcar nu se afla într-o situație străină multora dintre noi, căci, oricât de prețuit și de popular ai fi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
discernământ semnalul de alarmă, cu foarte multă siguranță de sine avertizând că s-a ivit printre noi un tânăr și foarte talentat scriitor contemporan. Deși n-a trecut încă de pragul majoratului, Rareș Tiron debutează în literatură cu niște , un mănunchi de zece scrieri, care punctează excelent starea psihologică a viitoarei noastre națiuni. Nonconformismul său irumpe chiar din pagina de gardă, când își avertizează cu vigilență cititorul: „Contrar obiceiului larg răspândit, cartea aceasta vine fără nicio dedicație lipită pe frunte. Fiecare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu suferință , intoxicată până la refuz cu idealuri false, puțini sunt cei care mai cred În energiile lor creatoare și... chiar salvatoare. Cu tenacitate, departe de privirile omului grăbit, ei Încearcă să ridice un edificiu al frumosului, armoniei, solidarității, adunând În mănunchi Înalte valori spirituale, Învingând astfel suficiente adversități apărute În cale. Grație acestor oameni remarcabili , promotori ai culturi și spiritualității românești au luat naștere proiecte culturale Îndrăznețe. Amintesc câteva persoane marcante, dedicate trup și suflet revistei „Tecuciul literar-artistic”și, culturii În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
În loc cu mâinile Întinse. Era tare caraghioasă Libelula. Firavă, lunguiață, chiar părea o insectă uriașă. Pistruiatul făcea pipi, iar fetița Îl arăta cu degetul și râdea. Apoi totul se opri. Un pârâit puternic și o lumină orbitoare, spartă Într-un mănunchi de scântei pulverizate ne paraliză un moment zbenguiala. Se auzi o bufnitură În spatele nostru. Ne-am Întors speriați. Undeva, sub firele de Înaltă tensiune, se zbătea o mogâldeață ciudată. Ne-am apropiat Încordați. Nu ne venea să credem ochilor. La
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
izbească cu pumnii și picioarele în ușă, doar, doar o să-l audă cineva dinăuntru. — Ce te-apucat? Vrei să rupi ușa? reuși să citească pe buzele lui Timișoara care începu să gesticuleze iritat în dosul geamului, zornăind prin aer un mănunchi de chei. Dacă nu catadicseați să-mi deschideți, pe cuvînt că mi-aș fi luat tălpășița și aș fi scăpat toate plicurile astea la primul coș de gunoi, se oțărî Poștașul dînd să intre. — Să te ștergi bine pe picioare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
strălucea și murmura în cămin, iar lămpile cu lumină intermitentă aruncau o culoare aurie blândă asupra camerei mari care, chiar și în toiul iernii, mirosea a trandafiri, ca efect al vreunei scamatorii făcute de Antonia. Felicitările scumpe înșirate pe pian, mănunchiurile de crenguțe de brad prinse pe pereții în formă de evantai sau legate cu panglici lungi roșii și aurii, toate arătau clar că e vremea Crăciunului. Felul în care Antonia împodobise camera era o fericită îmbinare de elemente tradiționale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
care le scoteam, o roșeață palidă, dar inconfundabilă, apoi mănușa ei dârză și respirația ei fierbinte pe fața mea pudrată. Reconstituiam șirul evenimentelor cu precizia unui inginer care umple un proiector de filme cu șuruburi minuscule, arcuri Întinse și un mănunchi de eboșe vibrânde - până când nu mai suportam mașinăria atât de uleioasă, atât de ritmată, dar făceam ce ar fi făcut orice inginer În locul meu. Alex, inginerul, În pat zăcea, lângă agila Minette, pe care-o iubea. Vocea plăcută a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu jumătate de gură și zice: — L-ai omorât pe copilul tău adevărat. N-ai decât să mă omori și pe mine. Și apoi, cât ai clipi, Helen îl plesnește peste față cu toată puterea, scrijelindu-i amândoi obrajii cu mănunchiul de chei. O clipă mai târziu, încă un șuvoi de sânge. Încă un parazit sfârtecat. Încă un gândac de bucătărie mutilat. Și privirea lui Helen se ridică de la sângele lui Stridie către sturzii care se învârt deasupra noastră; cad unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cu ea lîngă oblonul ridicat, iscodind cu privirea interiorul. Colo, între geamantan și coșul acela de nuiele arată șoferul. Un cîne de odaie, o fi ieșit din coș pufnește dezumflat bătrînul Neculai Vlădeanu, ducînd furca la căruță, luînd apoi un mănunchi de fîn cu care începe să șteargă spinările cailor. Șoferul urcă furios în mașină și aprinde lumina, să poată fi văzut mai bine: Cine-i cu cîinele de la bagaje?! Eu murmură pierdută bătrîna. Îți iei javra și faci ce știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
genunchiul drept se ridică din nou în aer, talpa lovește mai repede mocheta, iarăși lovitura de călcîie odată cu mișcarea capului în dreapta ca o zvîcnitură, genunchiul sus, talpa, călcîiele, trupul zvîcnit, brațul întins, dreptul îndoit, pumnul strîns pe pahar ca pe mănunchiul cuțitului sub haină, repede, mai repede și tot mai repede, o roată, două, apoi, brusc, sîrba se frînge, conducătorul ei își trage răsuflarea rar, se uită cu ochi galeși spre spectatorul din fotoliu, surîde trist, rotește iar paharul în mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
considera un jurnal de război. Aa-ah! se întinde Ion, cu brațele larg desfăcute. Mult mai vorbești! Ce mai face madam Săteanu? Precum știi saltă din umeri Mihai, preocupîndu-se de o vedere așezată sub sticla de pe birou, o ilustrată cu un mănunchi de brîndușe mov. Prima oară cînd am s-o văd evident, nu acasă la ea, că nu-mi stă în caracter, poate că și de aceea n-am acceptat invitația lui nea Toader -, am să-i zic vreo două de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pământul ca piatră de tuș, apa din mare ca cerneală și bolta cerului în loc de hârtie. Visând în continuare, el a auzit brusc o melodie frumoasă și din vârful pensulei au început să iasă raze multicolore care s-au adunat în mănunchi formând o floare neasemuită. Pensula a început să plutească și să se apropie încetul cu încetul de Li Taibai. Tocmai când poetul a întins mâna să o prindă s-a trezit brusc și a realizat cu tristețe că totul fusese
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
bine hrănit de comunitate, pe perioada sărbătorii. Înainte de începerea concursului, pe malul apei are loc o ceremonie. Se aduce o masă legată la cele patru picioare cu crengi înverzite, o umbrelă, pânză roșie, bancnote pentru pomenirea celor morți și un mănunchi mare de iarbă proaspătă. Pe masă se pune orez și un cocoș jumulit, drept ofrande pentru zei. A 7-a zi din a 7-a lună a calendarului tradițional chinezesc Ziua de 7 iulie, după calendarul tradițional chinezesc, este ziua
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
restabilesc contactul pierdut. Am traversat cafeneaua deja de câteva ori și m-am dus la ușa ce dă în piața invizibilă; de fiecare dată, zidul de întuneric m-a alungat înapoi, în zona luminată, suspendată între cele două întunecimi, a mănunchiului de peroane și a orașului întunecat. Să ies afară și unde să mă duc? Orașul nu are încă un nume, nu știm dacă va rămâne în afara romanului, sau dacă îl va domina complet, în negrul de cerneală. Știu doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
omițând o serie de etape încă nesupuse verificării. Păstrând ca pe o comoară această lecție, am început să-mi concentrez atenția, pentru a culege senzațiile cele mai mărunte în clipa conturării lor, când sunt încă precise și necombinate într-un mănunchi de impresii difuze. Makiko, fiica cea mai mică a domnului Okeda, a venit să servească ceaiul, cu mișcările ei plăcute și grația ei copilărească. Când s-a aplecat, am văzut pe ceafă, sub părul strâns în vârful capului, un puf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
-și impună voința. Voi știți, camarazi, că războiul Italiei n-a fost cîștigat de milioanele de oi înnebunite de frică, de milioanele de dezertori și defetiști care au umplut văile de la Isonzo și Caporetto cu hoiturile lor, ci de cîteva mănunchiuri de viteji, de arditi, bărbați adevărați care nu se temeau de moarte. Toți cei care s-au temut de ea au rămas să zacă în tranșee. Cei care au înfruntat-o au simțit pe frunte și pe obraji mîngîierea aripilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
În dreptul luminii palide a becului de stradă s-a oprit, și-a scos bucățica de tablă din piept, era stanțată cu grijă și emailul era de cea mai bună calitate. Un vultur alb, cu aripile desfăcute, ținînd în gheare un mănunchi de nuiele în care erau înfipte două securi. Din spate îl ajunse Pangratty, care se aplecă peste umărul lui, fluieră ușurel, "avem și noi faliții noștri, ce zici domnule Leonard?" Bîlbîie frecă încetișor insigna de postavul hainei, de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu 10% fără nici o deosebire, banii încasați mergînd într-o cutie de fier ținută la vedere și pe ea fusese lipită o fîșie de hîrtie pe care fusese scris cu tuș negru "sprijiniți cauza", două cuvinte încadrate de cîte un mănunchi de nuiele în care fusese înfiptă o toporișcă. Asta poate n-ar fi fost nimic, dar i s-a întâmplat să nu mai recunoască vechile firme, într-o noapte fuseseră date jos și în locul lor se puseră altele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nehotărâtă parcă, s-o apuce la dreapta sau la stânga. Și mai departe, mai departe? se întrebă Carmina. Fana? întrerupse Sidonia tăcerea și roti țigara în suportul de alamă ca să-i curețe bine scrumul, își îngustă și mai mult ochii și mănunchiul de riduri să mută în jurul orbitelor, Fana s-a măritat, îi comunică sec și își flutură mâna a dispreț. Nu știu, nu mă întreba ce face sau ce este cu copchila asta. Își cuprinse brațele cu mâinile, se cocârjă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
spre casă, Sidonia îi spuse cu ciudă lui Ovidiu: Măi, băiete, la urma urmei, asta e lupta ta, eu mai mult de atâta nu pot face. Și își strânse buzele a nemulțumire, trăgând către orificiul bucal, ca pe niște raze, mănunchiurile subțiri de riduri ce-i tăiau obrazul și bărbia. Fumează ca un nesimțit, își spuse mai apoi în gând și îl simți cum pășește ca un cotoi lângă ea, mai mult alunecând pe asfalt, purtând cu sine ca pe-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
primului venit, o femeie divorțată și singură nu prea mai are simțul măsurii, se teme să nu ajungă la capătul sex-apelului fără să mai treacă odată pe la Casa Căsătoriilor ca și cum acolo ar găsi întregul miez al vieții și nu un mănunchi de orgolii. Își amintea foarte bine. Ea se căsătorise cu Ovidiu în sala mare a Casei Căsătoriilor. Era toamnă, avea o rochie carmin din catifea, cu o pajură brodată pe piept. Îi însoțea o mulțime de cunoștințe. Mama ei, tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mă cuprinde, o sete nepotolită de frumos. Eram fericit că respir mireasma mării, că văd cum păsările brăzdează văzduhul, că aud zgomotul valurilor, că simt galopul vântului, și toate gândurile bune îmi inundau sufletul. Atunci mă hotărâi să le adun mănunchi într-o rugă de mulțumire către Creator, care ne arată simplu și zilnic cât de frumoasă e lumea, dacă știi și vrei s-o descoperi. Ștefan Macovei, clasa a V-a C Amurgul Înfiorarea amurgului coboară peste satul de vacanță
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
viață și care merită cu siguranță cele mai sincere felicitări! Alina Catană, clasa a V-a C O zi de primăvară Tăcere... Doar din odaia de alături se aude tremurul unui suspin gingaș de copil. Pe fereastră a pătruns un mănunchi de curcubee luminoase. Merg la geam și nimeresc sub cascada surâzătoare și călduță a primelor raze de dimineață. Din negura amintirilor ies la iveală zile cu soare călduț când dintre frunzele moarte și căzute la pământ apăreau sfioase căpșoarele firave
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cum să ajungă aici în viitorul apropiat. Aș spune că ai cel puțin două zile la dispoziție. — Ce-a fost chestia aia de pe motocicletă? am întrebat. Un explozibil? — Oarecum... O bombă cu litere. În principiu, un artificiu legat de un mănunchi de litere de mașină de scris și de tipografie clasică. Poți folosi orice corp solid pe care sunt imprimate litere. Odată, am făcut unul din pandantive ieftine. — Crezi că l-am rănit? Scout scutură din cap. — Nici vorbă. Ai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]