311 matches
-
apartamente, București, str. Cobalcescu 27 189. Vișan Alexandru, 4 apartamente, București, str. Mărășești 145 190. Viener Iosif, 2 apartamente, București, str. Orizontului 1 191. Vespasian Pella, 2 apartamente, București, str. Xenopol 3 192. Vijan Jan 5 apartamente, București, str. Banu Mărăcine 45 193. Wurmbrandi Sabin, 3 apartamente, București, str. Negru Vodă 20 194. Wesler Dora, 4 apartamente, București, str. 13 Septembrie 114 195. Wesler Dora, 5 apartamente, București, str. Lipscani colț cu Șelari 381 196. Wpochiler Roabrebe, 4 apartamente, București, str.
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
starețului Zosima. Acest bătrân vedea în orice om pătimaș un copil bolnav „deosebit de vrednic de compătimire”. Emilianos Simonopetritul adaugă o ironie tipic grecească acestei perspective realiste. El tratează cu o afecțiune maternă frăgezimea minții omenești ce confundă trandafirul cu un mărăcine. Când vrem să scriem o epistolă și descoperim că stiloul s-a defectat, ne apucăm să reparăm singuri ustensila, uitând de noi înșine o zi întreagă, fără să mai ajungem la gândul inițial, acela de a redacta scrisoarea. „În fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
executarea pedepsei la Aiud (prin vara lui 1949), iar din decembrie 1949, la Pitești. După vreo două săptămâni de carantină, în luna ianuarie a fost repartizat la camera 4-spital, unde i-a găsit pe Turtureanu, Sandu Mățăoanu, Mihai Jianu, Paul Mărăcine, Barbu, Țurcanu, Pușcașu, Roșca și Gherman. A intrat în torturi după o singură zi și mărturisește că Țurcanu le-a spus că, după eliberare, vor ajunge șoferi, în cel mai bun caz, ceea ce denotă faptul că acesta cunoștea în detaliu
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
și Sport-Turism, culegeri de povești, legende, basme, intitulate sugestiv: Orologiul împăratului (1957), Vârful cu dor (1973), Grădina înțelepților (1975), Piatra Craiului (1978), Fata din dafin (1982), narații ample cu pretext istoric - se întrevede un proiect destinat eposului vitejesc, în Banul Mărăcine (I-II, 1967), Inelul lui Dragoș-Vodă (1968), Taina lui Mircea-Voievod (1970), Spătarul Coman de Suceava (1977), Mărețul rege Burebista (1980) -, unde accentul cade îndeobște pe latura spectaculară: suspans, culoare locală, aventuri picarești, șabloane, stereotipii, menite să „complice” și să agrementeze
BAJENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285555_a_286884]
-
dramaturg, București, 1940; Cișmigiu et Comp., București, 1942; ed. București, 1992; Mintea și norocul, București, 1943; Hora anotimpurilor, București, 1945; Cu trenul, București, 1947; Cei trei ștrengari, București, 1947; Ocupațiile micuților, București, 1947; Comoara, București, 1952; Orologiul împăratului, București, 1957; Banul Mărăcine, I-II, București, 1967; Cerbii lui Mihai-Vodă, București, 1968; Inelul lui Dragoș-Vodă, I-II, București, 1968; Taina lui Mircea-Voievod, București, 1970; Bună dimineața, băieți!, București, 1972; Vârful cu dor, București, 1973; Grădina înțelepților, București, 1975; Spătarul Coman de Suceava, București
BAJENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285555_a_286884]
-
său. 3. Mîinile lor sunt îndreptate să facă rău, cîrmuitorul cere daruri, judecătorul cere plata, cel mare își arată pe față ce dorește cu lăcomie, și astfel merg mînă în mînă. 4. Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine, cel mai cinstit este mai rău decît un tufiș de spini. Ziua vestită de toți proorocii Tăi, pedeapsa Ta se apropie! Atunci va fi uluiala lor. 5. Nu crede pe un prieten, nu te încrede în ruda cea mai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
strigături improvizate. - Foaie verde foi de fag, joc cu popa că mi-e drag! Uiiu, uiiu!... - Foaie verde foi de nuc, după popă mă usuc! Uiiu, uiiu!... - Foaie verde de stejar, ca popa Stasuc mai rar! Uiiu, uiiu!... - Foaie verde mărăcine, joacă popa și cu mine! Uiiu, uiiu!... Popa știa cine l-a strigat. Era una de-a lui Beșleagă, urâta satului. O femeie planturoasă, de vreo patruzeci de ani, cu o față plină de urme de bube, un nas coroiat
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
-o pe Eleonora strigînd: ― Plaja! M-am întors și m-am precipitat pe urmele ei. După câțiva pași am văzut nălucind printre arțari o mare pată gălbuie, arsă de soare. Probabil, asta văzuse și Eleonora. M-am agățat într-un mărăcine, dar n-aveam chef să întîrzii. M-am smuls, plătind nerăbdarea mea cu o zgârietură zdravănă. Când am ajuns la marginea pădurii, am zărit mai întîi, uluit, figura Eleonorei. Arăta ca o mască pe care se lățea un râs înfricoșător
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cădea morții în mijlocul lui, uciși de sabia care va veni din toate părțile să-i lovească, și vor ști astfel că Eu sunt Domnul. 24. Atunci, el nu va mai fi pentru casa lui Israel un spin care înțeapă, un mărăcine aducător de dureri, printre toți cei ce-l înconjoară și-l disprețuiesc. Și vor ști astfel că Eu sunt Domnul, Dumnezeu." 25. Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: Cînd voi strînge iarăși casa lui Israel din mijlocul popoarelor la care este risipită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
Că nu zac de nici un rău, Zac numai de dorul tău. {EminescuOpVI 167} E. DOINE DE ÎNSTRĂINARE 107 Cucule de pe pădure, Du-te la maica de spune C-unde m-a dat nu mi-i bine, Patul mi-i de mărăcine Și cuptiorul de ciuline. - Și m-aș duce, zău, m-aș duce Da mi-i calea-n cruce Și nici c-o să pot răsbate De străinătate, De copacii cei căzuți, De voinici stătuți, Și de tufele stufoase, De fete frumoase
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Să-și mai vândă copiii, Ca să vadă tot creștinul Pe-a cui mînă-și dă copilul; Eu am fost una la părinți Ca și luna printre sfinți Și le-am fost de mîngăere Ca și luna pintre stele. 117 Frunză verde mărăcine, Ardă-te focul pădure Cu lemnele toate-n tine - Să mă duc la mănăstire Să văd cârduri de copile Tîrîndu-și papucii, Blăstemîndu-și părinții: N-ar avea loc în pământ Cine ne-o călugărit; Aibă viața racului 175 {EminescuOpVI 176} Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
plină, Leleo ș-oi să mor, Mă culcai, dragă, pe mână, Leleo ș-oi să mor, Când era pe jumătate Mă dădeai, dragă, la spate, Rămăsei la o para - Eși afară mascara! 154 Despărțirea a doi iubiți La tufa de mărăcine, Cum grăbește orișicine, Roaba durerilor vine Să plângă și să suspine. Sboară ca o turturică, Suspinând inima-și strică Și din ochi-i lacrimi pică Neștiind ce să mai zică. Plânge dup-a sa soție, Veselia n-o mai știe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
după ea și când nu mai putuseră fi văzuți din azil săriseră asupra Laurei și o trântiseră jos. "Eu, mi-a spus Domnul Andrei, am încremenit. Nu-mi venea să cred. Eram la câțiva pași în urma lor, ascuns de un mărăcine. I-am văzut cum i-au smuls halatul ca s-o lase goală. Fiecare trăgea de ce putea. Laura se zbătea, se lupta cu ei, l-a mușcat pe Nelson de mână, l-a zgâriat pe Dominic și a țipat cerând
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
neputincioși. O pălmuiau, o chinuiau, se răzbunau cum puteau. Își dăduseră toți jos ismenele și halatele, rămăseseră îmbrăcați numai în cămășile de la pijamale și țopăiau așa prin iarbă în jurul fetei. Îmi era din ce în ce mai frică și m-am făcut mic în spatele mărăcinelui ca să nu mă simtă cumva. La sfârșit, Mopsul a făcut din halatul lui și al lui Dominic un fel de sac, a vîrît-o pe Laura în el și a bătut-o cu o ramură groasă de mărăcine. Când au plecat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
făcut mic în spatele mărăcinelui ca să nu mă simtă cumva. La sfârșit, Mopsul a făcut din halatul lui și al lui Dominic un fel de sac, a vîrît-o pe Laura în el și a bătut-o cu o ramură groasă de mărăcine. Când au plecat de-acolo, erau toți roșii în obraji și cu ochii tulburi. Sărmana fată a rămas în neștire. În drum spre azil, l-am văzut pe Arhivarul îndreptîndu-se spre bălării. A fost o întîmplare, poate, n-am de unde
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
după ea și când nu mai putuseră fi văzuți din azil săriseră asupra Laurei și o trântiseră jos. „Eu, mi-a spus Domnul Andrei, am încremenit. Nu-mi venea să cred. Eram la câțiva pași în urma lor, ascuns de un mărăcine. I-am văzut cum i-au smuls halatul ca s-o lase goală. Fiecare trăgea de ce putea. Laura se zbătea, se lupta cu ei, l-a mușcat pe Nelson de mână, l-a zgâriat pe Dominic și a țipat cerând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
neputincioși. O pălmuiau, o chinuiau, se răzbunau cum puteau. Își dăduseră toți jos ismenele și halatele, rămăseseră îmbrăcați numai în cămășile de la pijamale și țopăiau așa prin iarbă în jurul fetei. Îmi era din ce în ce mai frică și m-am făcut mic în spatele mărăcinelui ca să nu mă simtă cumva. La sfârșit, Mopsul a făcut din halatul lui și al lui Dominic un fel de sac, a vârât-o pe Laura în el și a bătut-o cu o ramură groasă de mărăcine. Când au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mic în spatele mărăcinelui ca să nu mă simtă cumva. La sfârșit, Mopsul a făcut din halatul lui și al lui Dominic un fel de sac, a vârât-o pe Laura în el și a bătut-o cu o ramură groasă de mărăcine. Când au plecat de-acolo, erau toți roșii în obraji și cu ochii tulburi. Sărmana fată a rămas în neștire. În drum spre azil, l-am văzut pe Arhivarul îndreptându-se spre bălării. A fost o întâmplare, poate, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-te golit, regret cu regret. Lumina se cufundă-n întuneric Și ușor se transformă-n cuvânt, Apoi înțelegi că nu are sens, Dar continuu și continui să reacționezi Știind că ești și vei fi un soi de...nimic Ofilit în mărăcinele sufletului Ce mai târziu o să te-nvețe C-ai fost nimic în nimicurile vieții! Ar trebui să taci! Și când te vezi că ești doar o lumină Ce-abia mai poate să privească-n jur, Ar trebui să taci. Să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
iată că se întîmpla acum tare încet. Mai trecu un minut, cufundând doamnele într-o gândire profundă și, deodată, glasul Patriciei îl electrocută: - Nu zău? Deci habar n-aveam, nu te cunoaștem!... Nu e numele tău, în acte, Sergiu S. Mărăcine?! E adevărat. Nici cât un vârf de unghie, nu te știm... Păi nu ți-a fost ție diriginte Conțescu? - ...Conțescu? 264 DANIEL BĂNULESCU - Domnul Conțescu! Din clasa întîia, din primul trimestru, 15 septembrie. Și până în clasa a patra, pîn' la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
direcții astrale; cea care prindea o bucată avea noroc la animale și primea un preț bun la târg pe ele. După ce tinerii își cer iertare de la părinții fetei („Binecuvântarea părinților întărește casa fiilor”), se cântă cântecul de iertăciune: „Frunză verde mărăcine Ia-ți copile iertăciune De la frunzulița lată De la mamă, de la tată, De la rude, de la nene, De la cerul plin de stele, De la frați de la surori, De la grădina cu flori, De la uncheși și mătuși De la tindă, de la uși”. Rudele miresei îi
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
voie să mai umble cu capul descoperit, acesta constituind un mare păcat. Valul de la mireasă era pus pe capul unei fecioare care urma a se căsători, aceasta grăbindu-i măritișul. Lăutarii cântă iarăși cu mare jale: „Și-am zis verde mărăcine, Plângi mireasă cu suspine Plângi mireasă și jelește Că nuna te dezgolește. Plângi mireasă și suspină Că intri în casă străină De bărbat vei fi mustrată Și de soacră judecată.” După acest moment se încinge „jocul miresei”, adică mireasa este
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
ulițele acestei fortărețe naturale. Cu cât erau mai întortocheate și mai înguste, cu atât ne credeam mai în siguranță. Le-am străbătut vreme îndelungată, încât am ajuns să le învățăm pe de rost. Știam colțul fiecărei pietre și spinul fiecărui mărăcine care se pregătea să ne taie ori străpungă. Picioare neobosite umblau pe ele cu grijă pentru a nu tulbura liniștea naturii. Ne îndepărtam de acest drum sigur și pătrundeam fără teamă pe tărâmul sălbăticiunilor care se deschidea în întunecime. Zi
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
crengi; curat; curățenie; defrișată; defrișări; deșert; distanță; distracții; Domnească; dumbravă; ecou; Eminescu; enigmatic; erotism; excursie; faună; fîn; flori; foioase; frunziș; grupare; gunoaie; Gura Hoinarului; hoți; imaginație; imensă; imunitate; inspirație; împădurit; împădurită; împrospătare; înfioroasă; întindere; întins; înverzită; lemne, natură; loc; luptă; mărăcine; mulțime; mușchi; negru; neliniște; neștire; oaie; obscuritate; obstacol; parc; păsări; peisaj; petrecere; pierdut; plante; plăcută; poiană; post; prietenie; priveliște; proaspăt; prune; puritate; pustietate; putere; ramă; rară; rău; recreere; rural; salariu; Scufița Roșie; spînzurătoare; de stejar; stufoasă; sunetul păsărilor; tăia; tăiere
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
într-un noroc / Cu tot neamul la un loc: / Grădina cu florile, / Frații cu surorile; / Grădina cu flori bătute / Că-i frumos cu neamuri multe; / Și-i frumos și cu puține / Cine de cuvânt se ține!"133 sau "Foaie verde mărăcine, / Ia-ți, copchilă, iertăciune, / De la strat de lămâiță, / De la fete din uliță; / De la strat cu busuioc, / De la feciorii din joc. Ia-ți, mireasă, ziua bună, / De la soare, de la lună, / De la maica ta cea bună; / De la soare, de la nori, / De la cele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]