1,070 matches
-
Shane. În noaptea asta, cu luminile stinse, cu draperiile trase și ușa de la intrare încuiată, cu Shane dispărut, cu excepția fantomei lui, întreb: — Ce paradă? Mama zice: — E Parada Gay Pride. Tata zice: — Mărșăluim cu P.P.L.G. Și le-ar plăcea să mărșăluiesc cu ei. Le-ar plăcea să stau aici în întuneric prefăcându-mă că ne ascundem de fapt de lumea exterioară. De mai știu eu ce necunoscut plin de ură care o să vină să ne facă felul noaptea. De cine știe ce boală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
domnișoara Shane îi ura de moarte și ultimele ei cuvinte au fost: asta nu s-a sfârșit încă, nici pe departe. Apoi cineva râzând. Sari la noi singuri aici, în întuneric, în fața unei mese frugale. Tata zice: — Deci, scumpo, o să mărșăluiești cu mama ta și cu mine? Mama zice: — Ar însemna așa de mult pentru drepturile homosexualilor. Dă-mi curaj. Flash. Dă-mi toleranță. Flash. Dă-mi înțelepciune. Flash. Sari la adevăr. Și eu zic: — Nu. Capitolul 15 Sari în jurul orei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
fel de sindicat, o "breaslă" a negustorilor din Vladia, intraseră de-a valma, iar președintele corporației nu era altcineva decît domnul Stavri, "un om cu relații formidabile care poate pune pe roate tot comerțul local". Băieții de prăvălie începură să mărșăluiască prin praful gros de pe Strada Mare, îmbrăcați într-un fel de cămașă caraghioasă, de culoare neagră, cu umeri căzuți și mâneci bufante, semănînd cu un soi de paji medievali, le lipsea doar spada scurta, legată la brîu, așa cum văzuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de paji medievali, le lipsea doar spada scurta, legată la brîu, așa cum văzuse el într-o carte franțuzească sau italienească plină cu desene porcoase, adusă de Iacobovici pe ascuns. Erau poveștile Decameronului, mai mult ilustrate decît tălmăcite, oricum, avea haz. Mărșăluiau transpirînd, cămășile erau închise la gît și dintr-un material gros, altceva nu se găsise la Schneier, el aducea postavuri și pînzeturi de la Buhuși și Sibiu, răcnind un cîntec nu prea bine învățat, ceva cu "tinerețe, tinerețe", n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
prafuri pentru gastrită, sau al uneia, Radmila - Rada Mavreva pe care tata o va tăvăli o dată În fân, Într‑o poiată.PRIVATE Când s‑a ajuns la stagiul militar al tatei, În carte a apărut schița traseelor pe care a mărșăluit a cincea unitate de infanterie staționată la Maribor; numele ofițerilor și subofițerilor cu gradele lor, totul era notat, ca și numele camarazilor din dormitorul lui, calitatea hranei de la cantina militară, vătămătura de la genunchi, după un mărșăluit noaptea, carcera făcută pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cenușii. Cu cercelul vârât printr-o nară, căștile CD player-ului încolăcite în jurul ridurilor și cutelor gâtului uscat ca o pastramă. Pe scenă, în locul luminii unui reflector, o secvență de film alb-negru: capul domnului Whittier tapetat cu imagini de armate mărșăluind gura și ochii pierduți printre cizmele de camuflaj și baionetele care-i viermuiesc pe obraji. Spune: — Poate că suferința și chinul sunt scopul vieții”. Gândiți-vă că pământul e o uzină, o fabrică Închipuiți-vă o mașină de lustruit pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nou, știind că suferința e singura rațiune pentru a fi pe pământ. Domnul Whittier, cu prea mulți dinți îngrămădiți pe maxilarul îngust, cu sprâncenele ca niște rostogoale uscate, cu urechile ca niște aripi întinse de liliac, cu armatele de umbre mărșăluindu-i pe față, spune: — Singura alternativă ar fi că suntem de-o prostie eternă. Purtăm războaie. Luptăm pentru pace. Luptăm împotriva foametei. Ne place lupta. Luptăm și luptăm și luptăm, cu armele sau vorbele sau banii noștri. Și planeta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și luptăm și luptăm, cu armele sau vorbele sau banii noștri. Și planeta nu-i cu o iotă mai bună decât a fost înainte de noi. Aplecându-se în față, agățat cu mâinile de brațele scaunului cu rotile, în timp ce armatele îi mărșăluiesc peste față, tatuajele mișcătoare ale mitralierelor și tancurilor și artileriei, domnul Whittier spune: — Poate trăim exact așa cum ne este dat. Poate că uzina noastră planetară ne procesează sufletele... cum trebuie. În ani câinești O poveste de Brandon Whittier Niște îngeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
el, nu-i nici o grabă. Sunteți bineve nită la noi! Era modul unui asiatic de a spune mă calci pe nervi. Cel puțin pe-asta o știa foarte bine. Oriunde s-ar fi uitat, erau soldați care păzeau ușile sau mărșăluiau pe marginea peluzelor doi câte doi sau În formații mai mari. Alții, mai În vârstă, treceau prin holuri și dispăreau În tăcere pe după uși Întredeschise. Câțiva i-au aruncat câte-o privire, dar n-a salutat nimeni. A fost condusă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
perfect destinul domestic al femelei de prăsilă, aptă să contribuie la Îndeplinirea cu succes a planului demografic al partidului. Din păcate, Însă, nu și al purității etnice. Diferențele dispăreau Însă din fericire sub steagurile roșii ale clasei muncitoare sub care mărșăluia În scurt timp și Anita, tot Înaltă, dar cu sânii căzuți, Întrucât de ei se agățau de câteva ori pe zi Andreas, fiul natural al poetului Demian de care nu auzise nimeni, dar care o deflorase fără durere recitându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vize În caz că ar călători din Raiul Catolic ori Reformat În cel Ortodox, cum povestea Petru Cain. La asemenea defilări nu se aplaudă și nu se strigă lozinci. Nu există tribună oficială, ci doar un glob de aur spre care se mărșăluiește cu smerenie de două mii de ani cel puțin, fără ca un singur pelerin să Îl fi putut pătrunde măcar cu privirea și fără a fi din această pricină dezamăgit. Dimpotrivă. Ciudată mai e și Viața de Apoi, Își zise domnul Húsvágó
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
multicolor, ca apoi, prin injectarea tegumentului sonor al fiecărui atom cu soluția ingenioasă a românului: dă-mi un patent să le legăm cu sârmă, să se audă muzica sferelor microcosmosului uman, cu nimic diferit de Univers decât prin mărime. Aminoacizii mărșăluiau într-o ordine de invidiat și de soldații Vaticanului, iar respingerea celor din partidul radicalilor, care încercau să se infiltreze, se făcea cu o eleganță seniorială, ducând în cele din urmă la ghemuirea, gen pisică, a tuturor lanțurilor peptidice în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fi însemnat sinuciderea întregii rase de rozătoare, de-a lungul și de-a latul dedesubturilor lumii și, mai ales, din tunelurile săpate de turci, nu pentru a ascunde cine știe ce bogății, arme sau hrană, pentru 107.770.700 al soldaților lor mărșăluind pe pământurile noastre, ci pentru a-i descoperi inima și secretul puterii acestui tărâm și anihilarea neamului ăstuia de barbari cu paștele mă-sii cu tot, dar nici noi nu eram proști, cunoșteam tactica șobolanilor, dacă ar fi avut minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
podul palmei, globii oculari prin pleoapele umflate. Câteva clipe acul își încetă penetrarea. După ce văzu iar strada uriașă în dezmembrarea ei, casă cu casă, demolată sistematic, schele Piat, urcând și coborând de-a lungul zidurilor cât Chomolungma, buldozere și excavatoare mărșăluind pe lângă cohorte de salopete cu căști multicolore, basculante de 1000 tone, fornăind din frâne și îmbâcsind aerul cu gaze de eșapament, simți că rostul lui pe această lume, fără casă, fără atelier, fără ochi, a luat sfârșit. Pedestrași nevăzuți trimiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
litru nu avea gustul stropului de sfințenie primit după 40 zile de post, ci al îndestulării. Sângele Mântuitorului în paharul de muștar redimensiona marginile. Țigările "Snagov" cu filtru, din pachetul lui tată-său, 20 de drăcușori aliniați compact, gata să mărșăluiască prin artere, să moțăie în sălile de așteptare ala creierului, apoi să-și spele goliciunile în inimă. Țigări furate una câte una, să iasă la numărătoare. Lanul cu porumb din spatele casei, podul șurei, gârla cele mai intime ascunzișuri. Fumul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a vieții, numită, simplu, destin și o posibilă înălțare din mijlocul șotronului. Sibiul era orașul ce strângea în jurul inimii. 29. Sus, în calea Poplăcii, de-a stânga parcului Subarin, Petru a înălțat o biserică de sare. El nu dormea, nu mărșăluia, nu trăgea cu pușca, nu rupea carnea țintei, nu găurea visele, nu detona iluziile podurilor, nu inventa coordonate în firul de iarbă. Petru zidea, cerul se dădea la o parte, Petru zidea tot mai sus: Cine se crede drept să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mereu poartă cu el o funie, te faci că nu-ți plac acrobațiile, cauți cu privirea în altă parte. Picioare împlinite la miezul nopții, precum felinarele din grădinile publice, întunericul nu are unde să te ascundă, plutoane de lumini verticale mărșăluiesc de-a lungul bulevardului ca într-o retragere cu torțe. Picioare trandafiri, spinii trezesc gustul sângelui, până la beție mai ai un pas; draga mea, ți-am așternut petale sub icoană, cazi în genunchi a dezlegare, păcatul este că sunt, fericirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
păsărilor). Până atunci, deschide ochii spre lume, chiar dacă nu poți înțelege ce simte vântul în livezi desfrunzite, de ce plânge ploaia mai abitir deasupra fântânilor, câtă durere încape într-o piatră strivită sub copitele cailor, unde se ascunde luna când vârcolacii mărșăluiesc pe cer. Genia, nu de durerea nisipului mă plâng. Sângele monahului sapă drum și prin stâncă, lacrimile înverzesc buchiile, suspinele împletesc scară până sub barba lui Dumnezeu. Durerea, o definire a putreziciunii și atât. Dorul, prelungire a pustiei, sufletul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fumul după frigul inimii. Aparențele vând iluzii ambalate în plafarul conștiinței omului singur. Dragul meu om laș, moartea nu este o circumstanță a handicapurilor. Genia, obsesia mormântului îmi surâde până și din fotografii. Este vreme de secetă, plutoane de furnici mărșăluiesc cu firimituri de sicrie în spate, greierii (în sfârșit) au motive de fericire, păienjenii țes (pe uscat) raze de soare sub grindă, îngerii își umezesc buzele în scuipatul lui Dumnezeu, vreme de secetă, obsesia mușuroaielor goale întregesc intențiile oamenilor singuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
spre gară și... - a ordonat Toader”... Nu și-a terminat omul vorba, că, din stânga noastră, s-au auzit glasuri. „Înapoi și adăpostirea!” - a șoptit Toader. Am executat ordinul, fiindcă nu era timp de gândit. Din stânga noastră, veneau doi „celoveci” care mărșăluiau ca la paradă. ― Vai de mine! Mie mi se face piele de găină! - s-a auzit glasul soției lui Petrică. Punându-i o mână pe umăr, acesta a continuat: „Or fi cercetași sau?”... - s-a Întrebat unul din cei trei
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Neamul românesc" : Ne batem, blestem pe noi dacă nu ne batem !" Nu mult după aceea au început să curgă, pe șoseaua care trece nu departe de gospodăria lor, coloane de soldați. Treceau cântând "infanteriștii" cum li se spunea soldaților care mărșăluiau : "As'noapte la Prut Războiu-a-nceput Românii trec dincolo iară Să ia înapoi, prin arme și scut Pământul furat în astă vară..." Mărșăluia și el desculț pe cărarea ce dubla drumul. Mărșăluia și saluta soldații veseli, cu flori la baionetă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
trece nu departe de gospodăria lor, coloane de soldați. Treceau cântând "infanteriștii" cum li se spunea soldaților care mărșăluiau : "As'noapte la Prut Războiu-a-nceput Românii trec dincolo iară Să ia înapoi, prin arme și scut Pământul furat în astă vară..." Mărșăluia și el desculț pe cărarea ce dubla drumul. Mărșăluia și saluta soldații veseli, cu flori la baionetă și care se opreau să bea apă din ulcioarele întinse de femei. Cântecul era frumos dar nu înțelegea despre care pământ era vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Treceau cântând "infanteriștii" cum li se spunea soldaților care mărșăluiau : "As'noapte la Prut Războiu-a-nceput Românii trec dincolo iară Să ia înapoi, prin arme și scut Pământul furat în astă vară..." Mărșăluia și el desculț pe cărarea ce dubla drumul. Mărșăluia și saluta soldații veseli, cu flori la baionetă și care se opreau să bea apă din ulcioarele întinse de femei. Cântecul era frumos dar nu înțelegea despre care pământ era vorba și cine îl furase ? Nu înțelegea nici ce voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
imigranții sunt direcționați pe diferite coridoare în șir indian, coborînd încolonați de la un palier la altul pe scări pe muzica sugestivă a Ninei Simone. Marele ceasornic birocratic funcționează exemplar, și asemeni rondului pe care-l fac deținuții, emigranții trebuie să mărșăluiască disciplinat. Familia Mancuso este despărțită, mama, Fortunata Macuso împreună cu fiul Pietro trebuie să se întoarcă acasă, în fața comisiei, fratele cel mare trebuie să decidă dacă se întoarce cu ei sau nu. Scena rămîne exemplară dacă o corelăm cu fotografia de
Brava lume nouă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7920_a_9245]
-
Grecia, Rusia, Ucraina, România, Belarus, Bulgaria, Georgia, Cipru, Liban și alte țari ortodoxe. În sâmbătă de dinaintea Paștelui, la prânz, „patriarhul grec, împreună cu clerul lui învesmântat în straiele sacerdotale și urmat de patriarhul armean cu clerul lui și cu episcopul copților, mărșăluiesc în procesiune grandioasă și solemnă, și cântând imnuri, de trei ori în jurul Sfanțului Mormânt. Odată procesiunea încheiată, Patriarhul Ortodox al Ierusalimului sau alt arhiepiscop ortodox citește rugăciunea Pogorârii Sfintei Lumini, își dă jos robele și intră singur în mormânt. „Prelații
Paște 2014: Teoria care distruge totul! Minunea luminii de la Ierusalim: Fosforul alb by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/79263_a_80588]