KorAP: Find »[drukola/base=mărțină & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...4 5 6 ...8 >

194 matches

Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181

este gata mereu să-și dea ultimii bani pentru câte o ,,vechitura,, apărută că din senin pe piața de Artă și este proprietara de drept a unei arhive pentru care ar putea fi invidiata de colecționarii de carte veche, aparent Mărțina Herseni nu pare sensibilă la legendele locului în care a ajuns, și nici la detaliile evidente care fac din fosta abație cisterciana un punct evident, de atracție turistică. Ce-i pasă ei că... basilica fără nume a fost refăcuta din

VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
pomi pădureți, turnul alb se poate vedea de departe, ca un far fantomatic, punctează dealul, care se închide mai apoi cu indiferență majestoasa în codrii cărora nimeni nu le cunoaște cu adevarat istoria nici dimensiunile topografice. DE câțiva ani buni, Mărțina Herseni locuiește în vecinătate și cunoaște deja locul că pe propriile-i buzunare. De aceea, poate, nu o mai incită, nu o mai impresionează că în ziua când a ajuns aici, cu un autocar înțesat de turiști anonimi. Constată doar

VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
putin atrăgătoare pentrz arheologii de astăzi. Acoperișurile abrupte, gangurile foarte înguste, turnurile de la cetatea breslașilor, toate sunt detașii prinse în cvartale aproape simetrice, biete monumente arhitectonice ce se dezintergrează în irgasie și nepăsare umană. -Cui îi pasă!? Mârâie pentru sine Mărțina, apoi salută din inerție, în dreapta și în stânga, inșii care, privesc lumea prin lentilele ochelarilor cu rame de aur. Știe că apariția ei la ,,spartul târgului,, da bine. Se simte deja cu o clasă deasupra adunăturii, care socializează cu zâmbetul falas

VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
o clasă deasupra adunăturii, care socializează cu zâmbetul falas întins pe toată gură și cu dinții sterpeziți de invide. Care pe care! Oamenii politici și oamenii de afaceri au un subiect neutru pe care să.l foarfece. ,,Nebună,, de La Diligenta! Mărțina nu se sinchisește. Doar surâde. Trece printre ei, stâlpii societății, cu spinarea dreapta, cu umerii drepți și burtă supta... Rece, rigidă că o stareța de mănăstire. Femeia merge în sens invers decât o fac ceilalți. Trece pe sub portalurile cu arcade

VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
dar și harnașamante pentru bidivii din care nu au mai rămas decât praful și potcoavele. În aer se simte iz de văr prospăt și de umezeală urcând dinspre tainițele subteranului astupat cu dalele albe și negre ale padimentului sălii circulare. Mărțina Herseni trage în nări mirosul acela de zidărie vetusta că pe un parfum bun. Se simte în elementul ei și prinde a merge cu pas ceva mai vioi, tot înainte, printre colonadele falnice. Talpă pantofilor din piele galbenă că șofranul

VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
lucrătorii care, după un proiect aproape utopic, încearcă de ceva ani buni să refacă navă, turnul și podul de straja,- o parte din construcția cu galeria de apărare susținută de pilaștrii împodobiți monumental cu capete de lei și grifoni înspăimântători. Mărțina abordează zâmbetul acela, care nu te încurajează dar nici nu te respinge. Tiinerii în salopte roase și tricouri umezite de transpirație se retrag și curând se aud iar lovituri ritmice de dalta. Unealtă veche de când lumea musca pofticioasa din bucată

VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
turnat direct din damigeana așezată pe lespedea criptei. Vinul roșu, gros, se prelinge din pahare peste literele încă lizibile din epitaful care nu interesează pe nimeni dintre cei vii. ,,Non nobis Domnine non nobis, șed nomini Tuo Da Gloriam!!,, Silabisenște Mărțina din memorie. Se bucură că încă se află dincoace. Râde și în sala cu rezonanță perfectă, sunetul acela se multiplică. Este singura în fața artefactelor expuse în cele cîteva zeci de vitrine ultramoderne. Ba, mai este acolo și paznicul. Un ins

VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
și le înfigă zdravăn în țocul pistoletului, arma care-i atârnă, prinsă în centura. Așa! De ce s-ar teme el de năluci, cu atat mai puțin de zăluda care ține ,,talcioc,, în casa aia veche și așezată în plină răscruce? Mărțina Eresen este pentru el o enigmă. Omul gîndește o secundă, apoi ia din nou poziția unui manechin de ipsos autentic. Mărțina e gata să-l atingă, în glumă, dar simte cum undă de energie tipic masculină, vine dinspre el către

VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
năluci, cu atat mai puțin de zăluda care ține ,,talcioc,, în casa aia veche și așezată în plină răscruce? Mărțina Eresen este pentru el o enigmă. Omul gîndește o secundă, apoi ia din nou poziția unui manechin de ipsos autentic. Mărțina e gata să-l atingă, în glumă, dar simte cum undă de energie tipic masculină, vine dinspre el către ea, gata s-o cuprindă. Ceva nedefinit, ca un curent electric, i se propagă prin tot trupul. Tremura imperceptibil. Ș-apoi

VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
toate părțile și trupul acela frumos devine straniu, pentru că nu are umbră. Ea trece cu privirea peste o vitrină, peste o altă masă acoperită cu sticlă... Înăuntru, securizate, stau exponatele, obiectele care odată aveau darul s-o atragă hipnotic. Acum, Mărținei nu-i mai pasă de antichități inedite, nici de concurență. Pur și simplu, matură cu privirea de sus în jos și de la dreapta la stanga, apoi, înapoi... la rand toate rafturile,- provește absența peste peretele bordat cu artefacte medievale, dintre care

VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
nici de artă, nici de afacere. Sub mănușile fine și lungi până la coate, simte mâncărimea eczemei cu care s-a pricopsit peste noapte. Pentru nimic în lumea nu ar face un gest greșit, nu s-ar scarpină că p taranca. Mărțina Ersen știe să reziste mai bine ca un cavaler cruciat în fța Inchiziției. Deși cu lentile de contact dintre cele mai sofisticate, ochii ei nu văd clar exponatele . Le simte, le știe acolo, la locul lor, sute de armer letale

VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
palpita ... - Ca o inimă de porumbița... spune, în timp ce și-a ridicat privirea către vitraliul din care, Duhul Sfânt zboară fără aripi. Vitraliul, o lucrare de artă contemporană, în care artistul a adus în colaj și câteva fragmente de sticlă manuală. Mărțina cunoaște și aceste detalii. Știe pe derost fiecare centimetru pătrat din zidul de mai bine de cinci palme grosime. Ar trebui să se simtă confortabil, dar ea caută și, nu stie ce sau pe cine. Sub mănușile fastuoase, pielea palmelor

VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
palmelor ustura, crapă, zemuișete că o rășina lichidă. Părul femeii este stacojiu și îi ajunge pe umeri. Ea simte șuvițele. Reci. Fără textura, ca și cum ar fi moarte, nu i-ar mai aparține. Palmele! Ascunse în mănuși că de opereta, palmele Mărținei ard că în flăcări. Atunci, de ce trupul ei tremura că sub ger teribil? I s-a făcut piele de găină pe brațe, pe gât, pe coapse... Nu mai este sigură pe șine. Și... psoriazisul acela tâmpit, maladia care, poate încearcă

VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
a făcut piele de găină pe brațe, pe gât, pe coapse... Nu mai este sigură pe șine. Și... psoriazisul acela tâmpit, maladia care, poate încearcă s-o învețe smerenia. Rănile dintre degete, de pe dosul palmelor albe, s-au deschis, înfloresc. Mărțina Herseni simte primejdia, necunoscutul, care îi dă târcoale că leoaica flamanda. Uită pentru un moment de boală de piele. Teamă să este încă un fenomen incert, fără nume, fără formă. Un ,,ceva,, căreia nu i se poate opune. Ochi nevăzuți

VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
râs bărbătesc, chicoteli de femei tinere și țândări mai mari sau mai mici din glumele care sunt aruncate la grămadă cu miză unor afaceri,- tot lucruri normale pentru un om normal și despre care nu se prea scrie la ziare. Mărțina aude Viața cum clocotește, cum curge bezmetica pe langă dansa. Nu îi pasă. Nu îi mai pasă! Ea își trăiește experiență solitara,- ca în naștere, ca în moarte. Singură. Numai degetele-i tremura sub țesătura de danteală fină. Mănușile o

VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
degetele-i tremura sub țesătura de danteală fină. Mănușile o strâng, par a nu mai avea măsură potrivită. Ele, degetele, se agață cu disperare în reverul cămășii de mătasă naturală sută la sută. Pânză stă încordata, gata să se rupă. Mărțina nu își face probleme. Fice ce-o fi! Va merge până la capăt. Asta au făcut mai toate femeile din familia ei. Compromisul. Aruncă părul pe spate . Ridică ochii. Privește cerul prin cioburile de vitralii. Albastru iluzoriu. După toate calculele sale

VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
După toate calculele sale, afară ar trebui să fie deja întuneric. Nu este. Nici lumânările nu sunt aprinse în sfeșnicele din alpaca lucrata în Rusia Albă. Dacă ar fi credincioasa s-ar închină, ar spune rugăciuni pe mâțanii. Nu este. Mărțina Herseni nu se rede nici în oameni, nici în semne cerești. Viața ți-o faci singur! Așa a învățat-o bunica Olga, asta pe când era cât nucă, si se juca cu picul acela tuciuriu, prin curtea fostului conac de la Glodoasa

VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
Viața ți-o faci singur! Așa a învățat-o bunica Olga, asta pe când era cât nucă, si se juca cu picul acela tuciuriu, prin curtea fostului conac de la Glodoasa. Olga! Bunica Olga. De ce și-o fi amintind acuma de ea. Mărțina e răvășita, nervoasă. A tras curelușa poșetei pe umăr și simte cum aceasta îi sapă în carne. Durerea fizică îi priește. O dezmeticește. S-a dezlipit de dalele pe care părea înmărmurita. Face drumul în arc de cerc, se prelinge

VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
aer. Nu a văzut încă ,,manechinele,,. Va face alt tur, rapid,- un fel ,,onor la drapel,, . Acum e dinaintea manechinelor.Păpușile uriașe, din ipsos industrial și învesmântate în purpura și aur, miros a sudoare de om. Trucul nu o impresionează. Mărțina știe că este doar o butaforie ieftină, comercială. Colo, un șir de rochii negre, de călugărițe. Alt rând, din mantii albe și cruci sângerânde!! Femeia alunecă și-n vortexul incipient, rece și mai subțire că limba unei spade sarazine, o

VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
Cele mai multe, nu-i creează emoție. A atins poala unui veșmânt grosolan, de lâna primitivă. Stofă e jilava, cu iz de mucegaiuri, rece că un lințoliu. Ra îi recunoaște mirosul, - unul de pielărie, cocleala de bronzuri și transpirație de bărbat tânăr. Mărțina nu mai are timp de pus întrebări și mai ales, nu așteaptă răspunsuri. Marcu este acolo!! O cuprinde de dupa umeri. O ridică pe brațe și, toate zalele din tunica croșetata în metale, punctele de sudura a platoșei de luptă, femeia

VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
albă, pe locul care a scăpat, alb și sănătoas, între mânecile bluzei de mătasă și broderia mânușilor. Apoi, o ating buzele. Gură bărbatului îi respira pe piep, pe gât. Îi săruta buzele acoperite cu ruj scump. O stafie!!? O umbră... Mărțina știe că ar trebui să se închine, să fugă. Nu face nici una, nici altă. Că o nebună, ea pipăie aerul dintre ei , dar.... închipuirea, amintirea iubirii antemporale și mistuitoare dispare. Taină a ținut mai puțin de o secundă. A fost

VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
rea sau mai bună. Nici de data asta, femeia nu are de gand să-și pună întrebări, să-și răspundă. Se simte sleita că o fântână din bărăgane. Mâine, da. Mâine va merge la dr. Damian,- singurul tămăduitor în care, Mărțina are încredere oarbă. Doctorul o va invita pe sofaua aia verde și flori de iasomie. O va lăsa să vorbească singură, să se ,,psihanalizeze,, în voie. Apoi, trăgându-se de vârful mustății cănite, el îi va spune cu solemnitate: ,, Totul

VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
va lăsa să vorbească singură, să se ,,psihanalizeze,, în voie. Apoi, trăgându-se de vârful mustății cănite, el îi va spune cu solemnitate: ,, Totul ține de... cum zicea herr Froid!!,, Așa se va încheia, ca întotdeauna, ședința. Fără complicații. Acum, Mărțina mai are putere decât să-și așeze mâinile peste sânii care nu au hrănit niciodată o progenitura. Se apăra. De cine? Nu stie și nici nu îi pasă. Nu-i mai pasă nici de ce va spune, va crede despre ea

VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
Mâinile sale, cu degetele prelungi și frumoase din naștere, încă mai tremura în mănușile din dantelă fină și roșie-roșie. O pereche de mănuși ieșite din modă, așezate una-n altă, sunt crucea stacojie pusă peste țesătura bluzei vaporoase și albe. Mărțina poartă mănuși la fiecare ocazie. S-a obișnuit cu ele că și cu o a doua epiderma. Semn de trufie, de nebunie?... Oricum i-ar spune unii sau alții, numai ea și doctorul Damian știu, ca mănușile alea fastuoase au

VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-și pună gâtul în ștreangul pe care îl ține încolăcit, ca un șarpe, în coșul cu rufe murdare din subsolul casei. Un imobil straniu, de neînțeles pentru citadinul grăbit și care preferă să-și pună termopane, la casa, în loc de vitralii. Mărțina Herseni nu se teme de viață, nu se teme de moarte, doar de clipă aceea că o bucată de ,,arici,, sintetic, care te ține agățat de fiecare detaliu al lumii din care tu, inca faci parte. Asta, pe pragul invizibil

VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]