284 matches
-
capitol al primului volum, relatează, tot din perspectiva unui narator implicat, asemenea lui Ionel Teodoreanu în La Medeleni, componentele semnificative ale spațiului copilăriei. Paragrafele, moderat descriptive, au savoare și delicatețe: „M-am născut în anul 1940, în Tescani, un sat mărișor, situat la jumătatea distanței dintre Gorșov și Alunești, la vreo doisprezece kilometri față de amândouă (...). Când se termina vacanța, Șerban pleca fără să mă anunțe, ca să nu mă vadă plângând. Nici nenea Stancu nu-mi spunea chiar a doua zi. Cum
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339691_a_341020]
-
că nu. Măcar poate-o fi mai tolerant cu aspectul meu „neortodox”. - Și cum ai înjurat, copile? - Las’ că afli tu! Mă rog, nu mai e vreme de investigații. Ajung într-un suflet la liceu și-ntreb un elev mai mărișor: - Unde mă-sa-i profu’ de religie? Ăla are chef de glume cu mine: - Eu sunt, doamnă. Eu, în schimb, n-am chef de glume cu el: - Auzi, băi țâcă, pe vremea când eu îmi toceam coatele și neuronii prin
LUNI, LA PRIMA ORĂ de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 668 din 29 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342202_a_343531]
-
ziua ei, se înnoiește, se admiră în oglindă, apoi se adresează tăticului: Îți plac, tată? Cochetărie tipic feminină și incipientă? Pentru că fetița nu întrebase: Îți place rochia mea, tată? Nici: Îți place cum arăt? Ci: Îți plac? Un altul mai mărișor din provincie, venit în București, își sună o mătușă de la telefonul public și pus de cineva mai mare să spună că vorbește de acasă, întrebat de unde sună, face ochii mari, persoana îi face disperată semn că de departe, iar copilul
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
voi să mă pârască, că doar români sunteți... suntem, na! Scuze! Cred că telefonul suna de câteva minute bune. Spun asta pentru că eu îl auzeam, dar credeam că sunt încă la bairam și dansam dansul chiloțeilor. Chiloței mai mici, mai mărișori, cu danteluță ori fără, pe scaune sau pe masă, ei!, numai chiloței să fie! Aceeași melodie îmi suna la ureche (telefonul fiind pe noptieră, aproape de perna pe care capul meu inteligent, nevoie mare, era bramburit de aburii de tequila plină
BANII, ĂŞTIA..., LUA-I-AR DRACU ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341940_a_343269]
-
rezonat împreună la nivel de univers. O perioadă am trăit în pace, observandu-mi evoluția fizică, conștientizând fiecare clipă. Au trecut două luni de viață în mediul déjà prea cunoscut. Transformările mele erau vizibile; pe capul ce-i drept cam mărișor, au apărut schițați ochii, nașul, urechile. Pornind de la trunchi, au ieșit la suprafață formațiuni care se vor transforma în membre superioare și inferioare iar vibrația mea yang mă asigura că voi fi băiețel. Am o formă umană. Cam greu să
POVESTEA INTRUPARII de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340617_a_341946]
-
o solă cu ovăz. Cum umblam eu după fluturi și “mestecă”, o plantă din a cărei rădăcină când se rupea la smulgere, se scurgea un fel de lapte, (un latex care după închegare, noi copii îl adunam în cantități mai mărișoare și-l foloseam pentru mestecat, un fel de “orbit fără zahăr” neaoș țărănesc și românesc), am descoperit adevărate comori pe miriștea de ovăz. Șoarecii au adunat mari grămezi de boabe, pe care le-au acoperit întâi cu iarbă și apoi
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]
-
casa lui, se plimba în voie, toți îl cunoșteau și stăteau cu plăcere de vorbă cu el, iar Gabi găsea mereu o ocazie să-l ia cu el, prinse drag de Ionuț, îi era dor de fetița lui, puțin mai mărișoară, iar prezența copilului îi mai atenua dorul de ea. Timpul se scurgea rapid, Laura încetase a se mai gândi la Nicolae, ajunsese la concluzia că lui nu-i păsa de ei, deci nici ei nu trebuie să-i pese. - Mami
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340138_a_341467]
-
meu la mine! A venit la mine! -Ce fericire!!!!!Ură!!!Ură!! A venit tați, al meu, din Spania..... Ați auzit ,copiii? Mă .copiii. ați auzit? El e tați al meu, ați văzut copii? Că am și eu tata? Tudor, măi mărișor,se învîrtea cu Anton pe lîngă cele două mașini, nevenindu-i să creadă că una era chiar a lor și mîngîia mîna bătătorita de muncă a tatălui . -E chiar a ta, tati? -E a noastră Tudorele , a noastră!Doar te-
SARUTUL DIN VIS de MIRELA PENU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340153_a_341482]
-
se frământau o grămadă de întrebări...oare mami o să plângă, oare tati o s-o bată? Dacă mami lui o să plângă, el o s-o mângâie, o s-o ia în brațe și nu o va lăsa să mai fie tristă, doar este mărișor, are aproape cinci anișori și poate să aibă grijă de ea, așa cum și ea a avut grijă de el când era bolnăvior, sau când s-a lovit la picior și a curs mult sânge, sau când a visat urât și
D E S T I N E de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378304_a_379633]
-
plăcere să stăm de vorbă cu băiețelul acesta bun de gură și frumos foc! Să începi grădinița cu bine, să le arăți tu ce băiat deștept ești! Irina, cea care vorbise în numele tuturor, avea și ea doi băieți, unul mai mărișor, iar celălalt de vârsta lui Ionuț. Îi creștea singură, soțul o părăsise și se încurcase cu o altă femeie, care, la rândul ei, avea trei copii. La început, a suferit, apoi, ajutată de prietene a trecut primul prag, și-a
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378431_a_379760]
-
pe aici? Nu plec departe! - Desigur, scumpule, dar să nu stai mult și să nu te îndepărtezi și ai grijă, nu sta de vorbă cu oamenii străini, știi tu cum te-am învățat eu! - Lasă, mami, că acum sunt mai mărișor și nu uit ce mă înveți tu mereu! Plecă într-o fugă să viziteze terasa, localul, mereu curiozitatea la el era prezentă. Rămași singuri, se sorbeau din ochii și își spuneau atâtea fără cuvinte, lumea era parcă numai a lor
EP.19 de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378432_a_379761]
-
aș fi visat să ne întâlnim aici, din inimă mă bucur că neprevăzutul ne-a unit iarăși cărările! Uimiți, o văzură la masa lor pe Rodica, prietena lor avocata, însoțită de soțul ei Tony și o fetiță frumoasă, ceva mai mărișoară ca Ionuț, cu un păr superb, numai inele . - Ați fugit și voi de zgomotul și zăpușeala din oraș? Și noi simțeam nevoia să ieșim, așa că ne-am îmbarcat și iată-ne aici. Dacă tot ne-am întâlnit, sper că ne
EP.19 de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378432_a_379761]
-
și bumbac, mașină de egrenat bumbac, mașină de decorticat ricin, trioare de selecționat grâul, bașca lucrările agricole pe patru hectare și o vie de 25 de ari. Iar printre toate astea...eu și copilăria mea fericită. Când am crescut mai mărișor, mă punea să fac unele mici treburi. Instructajul era ultrascurt: mă, ia fii atent!.. Dacă vedea că n-am făcut, sau am făcut prost, observația era tot scurtă: vrei să-ți bășic fundul? Iar eu...mă chinuiam să-mi imaginez
MĂ IARTĂ, MAMĂ!.. de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379871_a_381200]
-
o solă cu ovăz. Cum umblam eu după fluturi și “mestecă”, o plantă din a cărei rădăcină când se rupea la smulgere, se scurgea un fel de lapte, (un latex care după închegare, noi copii îl adunam în cantități mai mărișoare și-l foloseam pentru mestecat, un fel de “orbit fără zahăr” neaoș țărănesc și românesc), am descoperit adevărate comori pe miriștea de ovăz. Șoarecii au adunat mari grămezi de boabe, pe care le-au acoperit întâi cu iarbă și apoi
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
Vrei neapărat să nu mai încapi pe ușă când va fi ziua părăsirii hotelului? - Ha, ha, parcă acum arăt mai bine. - Ei, încă mai este loc de depus câte ceva, dar nu pe șolduri și fese care și așa sunt cam mărișoare pentru vârsta ta. - Mda, sunt cam purcică. Ce să-i faci dacă îmi place să mănânc? - Să înveți să te reții de la mâncare și mai ales de la dulciuri după care văd că te cam dai în vânt mai ceva ca
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
mulți pești, nu realizăm eu pe atunci că-i un bazin cu păstrăvi al unui doctor, și uite așa mă iau după ei ajungând la bazin, ajunși acolo n-a durat nici 4 minute că am și prins 4 pești mărișori cam de 200 de grame. După ce l-am prins pe ultimul nu trec nici câteva secunde că aud gălăgie văzând un om că o ia la fugă către noi făcând un scandal de parca ziceai că se răstoarnă muntele la poalele
SORIN ANDREICA [Corola-blog/BlogPost/371276_a_372605]
-
mulți pești, nu realizăm eu pe atunci că-i un bazin cu păstrăvi al unui doctor, și uite așa mă iau după ei ajungând la bazin, ajunși acolo n-a durat nici 4 minute că am și prins 4 pești mărișori cam de 200 de grame. După ce l-am prins pe ultimul nu trec nici câteva secunde că aud gălăgie văzând un om că o ia la fugă către noi făcând un scandal de parca ziceai că se răstoarnă muntele la poalele
SORIN ANDREICA [Corola-blog/BlogPost/371276_a_372605]
-
o solă cu ovăz. Cum umblam eu după fluturi și “mestecă”, o plantă din a cărei rădăcină când se rupea la smulgere, se scurgea un fel de lapte, (un latex care după închegare, noi copii îl adunam în cantități mai mărișoare și-l foloseam pentru mestecat, un fel de “orbit fără zahăr” neaoș țărănesc și românesc), am descoperit adevărate comori pe miriștea de ovăz. Șoarecii au adunat mari grămezi de boabe pe care le-au acoperit întâi cu iarbă și apoi
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
Vrei neapărat să nu mai încapi pe ușă, când va fi ziua părăsirii hotelului? - Ha, ha, parcă acum arăt mai bine. - Ei, încă mai este loc de depus câte ceva, dar nu pe șolduri și fese, care și așa sunt cam mărișoare pentru vârsta ta. - Mda, sunt cam purcică. Ce să-i faci dacă îmi place să mănânc? - Să înveți să te reții de la mâncare și mai ales de la dulciuri, după care văd că te cam dai în vânt mai ceva ca
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347720_a_349049]
-
un an și ceva, motiv pentru care era tachinată de către surorile sale. Și la cele mici începuseră să le crească sânii ca la orice adolescentă, însă nu depășiseră stadiul unei piersice ce încăpea în căușul unei mâini de flăcău mai mărișor. Blănița le era micuță, abia dacă se observa, motiv pentru care se și rușinau când se dezbrăcau în fața surorilor. Scalda în apa râului era însoțită de gălăgia și voioșia celor patru Iele ale pădurii, plăcut surprinse de temperatura apei, ce
ROMAN CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347322_a_348651]
-
și-a probat un pantalon alb, Ana privind-o și-a dat seama că această ținută era una indicată pentru o fată subțire ca ea să fie elegantă și să-i stea și bine, nu pentru un fund așa de mărișor ca al Cristinei. Pantalonul i-l scotea și mai tare în evidență mărindu-i parcă volumul. “O rochiță largă, vaporoasă i-ar mai fi diminuat mărimea. Mă rog, este treaba ei”, gândi Ana privind-o cum se fâțâie în fața oglinzii
INTALNIRE DE GRADUL ZERO de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348249_a_349578]
-
cel din pod. Pere-mprăștiemireasma Printre boabe aurii, Mama duce-n casă cazna Printre gloata de copii. Prin cuptoare pâinea crește, Se rumenesc cozonacii, Trece-un an, urmează alții Până caierul sfârșește. Sună-n vale clopoțelul, Pe drumeag trec rând voinicii, Mărișori, mărunți, mai micii, Toți cărându-și ghiozdănelul. De pe gard cioara privește Cu ochii negri și câi Ar vrea și ea-‘n clasa-‘ntâi, Dar școala de ciori lipsește. Râde-n gard o vrăbiuță Sporindu-i mai rău amarul, Eu încep
DE-ALE TOAMNEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348469_a_349798]
-
din bucăți, toate obiectele au prins formă dintr-o singură bucată, fără îmbinări. Într-un târziu, apăru și mama Nicoletei, cu un prunc la sân și altul agățat de fusta bogată. Nicoleta l-a ridicat în brațe pe cel mai mărișor și mi-a spus serioasă: - Acum nu mai pot sta cu tine, trebuie să îl hrănesc pe cel mic! Mama ei o mângâie pe păr și o sărută pe frunte, întorcându-se în casă cu pruncul de la sân, liniștită că
NICOLETA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376820_a_378149]
-
doamna a fost nevoită să dispară din peisaj deoarece dăduse ca valid prognosticul furtului unui merțan al boss-ului filierei aurului. Era o eroare impardonabilă și ea, femeie de onoare, se retrase rapid la rudele din Țăndărei. Ferdinand, ajuns acum mărișor și numit, nu se știe de ce, Nelu, avea însă ambiții mult mai mari. Prin urmare, se alătură entuziast unor tineri întreprinzători din cartier și începu pregătirile pentru viața adevărată. Mai întâi ca spărgător de case, fiind el subțirel și abil
EROAREA JUDICIARĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376672_a_378001]
-
să scurteze prima vizită de plajă cu intenția de a reveni după-amiază, când căldura era mai suportabilă. Garsoniera avea în hol aer condiționat, de unde se împrăștia o climă răcoroasă și reconfortantă. Tot pe holul care era ca o anticameră destul de mărișoară, erau amplasate: dresingul pentru haine, o măsuță cu două scaune capitonate, oglinda încadrată într-o ramă sculptată din lemn de mahon de mărimea unui om, minifrigiderul plin cu răcoritoare, bere și dulciuri ambalate în cutii colorate și raftul pentru încălțăminte
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376626_a_377955]