316 matches
-
termină cu bărbieritul, merse în camera "curată de la stradă" cum îi spuneau, deoarece acolo nu dormea nimeni, doar își țineau lucrurile mai bune. Deschise lada de zestre a Floarei, soția sa, pe care o primise de la părinți ca dotă la măritiș și, își alese costumul negru din dimie[3]țesută de ea la război. Lâna pentru stofă, o luau de la oile proprii. Cumpărau doar ața din bumbac pentru urzeală. Moș Constantin venise în Dobrogea de prin zona Sibiului, odată cu transhumanța. Aici
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358050_a_359379]
-
putea să se-nfiripe vreun gând de însoțire pentru viață. Avea totuși grijă să-i aducă aminte asta lui Ion ori de câte ori îl vedea: - Ioane, legea cea creștinească în care viețuiesc oamenii din neamul nostru nu dă dezlegare la însurătoare ori măritiș între neamuri. Nici chiar între veri din veri, cum ești tu cu Ruxandra me' ... Zic asta pintru cazul că-ți trece vreo năzdrăvănie prin gând ... La vorba asta Ion nu se repezea cu răspunsul, cum îi stătea în fire. Dar
ION IONAŞCU ŞI-A...FURAT NEVASTĂ (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357609_a_358938]
-
care ținea până la primul cântat de cocoș. (Unii vecini de-ai Bușicăi spuneau că "maioru" avea misiunea ca la miezul nopții să tragă de coadă un motan, care mieuna de se ridica părul măciucă la codanele cărora le descânta de măritiș. Altă dată când trebuia să-l dezlege de farmece pe bărbatul plecat de acasă ca să se întoarcă la soție, dădea drumul din traistă la câțiva porumbei care prin flfâitul aripilor creiau atâta groază la cei necunoscători ai trucului folosit de
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
care a lucrat mai toată iarnă, și-i promisese „că-l duce ea într-un loc să ia cărămidă de la o casă părăsită, bombardată de când au trecut nemții pe acolo!” Femeia, rămasă văduvă cu doi copii, era româncă venită prin măritiș, din apropiere de Nistru. Bărbatu-su, Vania, fusese tractorist la colhoz și murise de gripă japoneză când copilul al mic nici nu se născuse. Tatăl lui Vania, fusese cântăreț la biserică, dar acum, fiindcă de mult nu se mai făceau
SÂMBĂTA PAŞTELUI ÎN TRANSNISTRIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359965_a_361294]
-
Autorului Mi-a scris, fă țață, o scrisoare, Că e plecat cam de vreun an, Ion, îl știi, a lu' Mardare, Acuma-i Neil, canadian, Și-o tot citesc și-o frunzăresc, Nu-ș' ce să zic, sunt în dilemă, La măritiș nu mă grăbesc Cu toate că m-a pus în temă: Are o casă, nouă ea, Frumoasă de nu poți să-ntorci, Dar dimineața, la cafea, Mănâncă paie stând pe porci ... Și-a luat și-un car, să-mi placă mie, Însă
SCRISOARE DIN CANADA de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360124_a_361453]
-
întotdeauna muzică. Și contrar obiceiului familiei de a nu-și îndepărta copiii de acasă, s-a întâmplat ca lui Tudor i-au dat voie, ba chiar i-au plătit și facultatea , lucru nemai întâlnit până atunci. Fetele stăteau acasă până la măritiș fără discuție, nici pomeneala să aibă vre-o una idee de a învăța. Cu toate acestea, Tudor nu a urmat Conservatorul . A mers la facultatea de Construcții. Nu stia încă ce va face după ce va termina, dar era o plecare
ASCUNS IN PADURE de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 483 din 27 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359216_a_360545]
-
primei soții a profesorului. Iar săptămâna viitoare, seara de teatru din 6 aprilie, va prezenta spectacolul „Danaidele”, după Eschil, în regia lui Silviu Purcărete. În „Danaidele”, Coca Bloos joacă în travesti rolul Regelui Danaos, tatăl celor 50 de fecioare sortite măritișului forțat. Spectacolul lui Silviu Purcărete a cucerit întreaga lume, culegând multiple trofee internaționale și participări festivaliere : Premiul Criticii, Festivalul de la Dublin (1996), Museum Quartier, în cadrul Festivalului vienez de Teatru (Austria), si Festivalul Lincoln Center (SUA). Gala Premiilor Gopo este preluată
Casa de productie TVR si Premiile Gopo luni 30 martie 2015 – TVR 2 () [Corola-blog/BlogPost/339403_a_340732]
-
strofa savitri, cea rostita “de o sută de mii de ori”, se personifica în zeița Savitri, cea mult adorata, prin a cărei grație regale Asvapati va putea avea o fiică numită tot Savitri, asemenea zeiței sale tutelare. Ajunsă la vârsta măritișului, fiica de rege este “plină de splendoare” (tejasvini), dar, tocmai de aceea nimeni ne se încumeta s-o ceară de nevastă. Tatăl o trimite în lume să-și gâseascaă singură soțul. Alesul lui Savitri este prințul Satyavant, fiul regelui Dyumatsena
Mirela Teodorescu: SAVITRI – Povestire din Mahabharata. Recenzie () [Corola-blog/BlogPost/339526_a_340855]
-
cel pe fond albastru care de atâtea ori a încântat privirile celor ce ascultau corul din Domnești. Tradiționala ladă de zestre, multicolor înflorată este la loc de cinste, păstrându-se peste ani misiunea de “păstrătoare a zestrei fetelor gata de măritiș”. Dintre obiectele de port rețin atenția în mod deosebit marama țesută din fire subțiri de borangic, frumos ornamentată, cămașa mocănească specifică păstorilor domnișani, ce amintește legătura de veacuri cu satele de origine din sudul Transilvaniei, fota albă de mireasă, reprezentativă
NECESITATEA UNUI MUZEU SĂTESC de GEORGE BACIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340721_a_342050]
-
patrimoniul muzeistic trebuie „răspândit"pentru că are valoarea luminii, răspândit prin studii, afișe, vederi, cărți de popularizare, mape de fotografii care să-ți arate sensul istoriei trecute și viitoare. Muzeul din Domnești, fragil și sincer, ca o fetișcană abia ieșită la măritiș, deși neîmpărțit corespunzător, cu reguli precise, are constantele percepției ce reprezintă un mod de înțelegere aparte, apropiind obiectele de simțirea vizitatorului. Obiectele se explică prin ele însele, nimic nefiind majore sau minori, ci unice, subtile, iradiind frumusețea utilității. Mai ales
NECESITATEA UNUI MUZEU SĂTESC de GEORGE BACIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340721_a_342050]
-
de probleme, dintre care cea mai importantă era aceea de a obține permisiunea țarului. Toți cei implicați direct, Anatole, Mathilde și tatăl ei, erau foarte interesați de aranjarea logodnei și a căsătoriei. Anatol, pentru motivele amintite mai sus; Mathilde, întrucât măritișul însemna șansa de a scăpa de viața plictisitoare și frustrantă în exil, alături de numeroasele amante ale tatălui ei. În ceea ce îl privește pe Jerome, acesta spera să își “vândă” fiica la un preț bun, iar miliardele cu care venea acest
O CĂSĂTORIE SUB SEMNUL DIAMANTELOR de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344240_a_345569]
-
am spus și le repet mereu că vreau să devin fotoreporter și o mare jurnalistă și că o să mă căsătoresc cu un englez. Cu un gentleman! Cu un arian. Dar bunicul îmi spune că atunci când eu voi fi de vârsta măritișului, nu o să mai conteze deloc dacă mirele meu va fi arian sau evreu. Dar acum contează enorm de mult dacă ești evreu sau arian... E o deosebire ca de la cer la pământ în ochii guvernanților de la Budapesta... (mângâie aparatul uriaș
PARTEA ÎNTÂIA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343215_a_344544]
-
involuntar, spre romanele lui Liviu Rebreanu. Problematica țăranului român, a pământului și legătura sacră dintre cei doi, om - pământ. Dacă Vasile Baciu din romanul Ion lupta cu îndârjire pentru a-și păstra pământul, fiind chinuit de gândul împărțirii acestuia odată cu măritișul Anei, Vasile Breazu din romanul de față al domnului Marian MALCIU, are același obiect - pământul, însă, chinul izvorăște din faptul că, odată cu colectivizarea, familiei ce era considerată a se afla în tagma chiaburilor i s-au confiscat 25 ha de
DESTINE ÎNTRETĂIATE PE O FRESCĂ DE VIAŢĂ FĂRĂ CULORI. de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343973_a_345302]
-
curată de la stradă" cum îi spuneau bătrânii, deoarece acolo nu dormea nimeni, doar își țineau lucrurile mai bune în lada de zestre pictată cu flori și motive florale. Deschise lada de zestre a bunicii Floarea, pe care o primise la măritiș ca dotă de la părinți și își alese costumul negru din dimie. Materialul costumului era țesut de bunica la război. Lâna pentru stofă, o luau de la propriile oi. Cumpărau doar ața din bumbac pentru urzeală. Apoi abáua albă o trimetea la
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343109_a_344438]
-
împletit ciorapi, sau de croșetat dantele. Apoi a învățat-o să adune buruienile de leac sau de ceai, cum să le usuce să nu mucegăiască și tot așa, una câte una, tot ce trebuie să știe o tânără pregătită de măritiș. Mai târziu după clasa a VIII - a, a trecut cu învățarea gătitului și bunica avea ce să-i arate nepoatei sale, doar fusese bucătăreasă ani de zile, nu numai pentru copiii din internat și pentru familia de la conacul lui Gheorghe
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343120_a_344449]
-
Natalița. Se mărita Gica, una dintre prietenele lor, membră în copilărie a găștii de copii năzdrăvani, dar mai mică cu vreo doi ani decât ele două. Acest lucru nu a împiedicat-o cu nimic să le-o ia înainte cu măritișul. Hora nunții se desfășura pe o poieniță din spatele casei miresei. Aceasta semăna foarte mult cu poiana din visul Mirelei. Lipsea doar grâul verde. Amândouă verișoarele erau domnișoare de onoare la nuntă, făcând parte din alaiul miresei. Spre seară când sătenii
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343122_a_344451]
-
și cadouri. Ea le acceptă cu plăcere și admirație, dar după un sărut nevinovat pe obraz îi respinse cu eleganță ca nu cumva vreunul să sufere. Cu zâmbetul pe buze se scuza de fiecare dată că nu este pregătită pentru măritiș, inima fiindu-i ferecată cu lacăte mari de către un zmeu de pe un tărâm necunoscut. Cu un surâs serafic îi îndemna să privească în jur, căci cu siguranță vor descoperi făpturi gingașe care abia așteaptă alintările lor. Astfel, majoritatea cavalerilor din
XVI. CURTEZANII DIN MOSCOVA ŞI VIENA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377292_a_378621]
-
-mi dea foc la casă!? - Hai, Leto, treci tu și bagă pe foc! îi zise tata Nițu Letii, care se închipuia la oglinda de pe prispă. Treci la treabă, că nu stau pețâtorii la poartă! - Ei, pețâtorii!? - Ți-e gându’ la măritiș, da’ nu-ți dă inima ghes la treabă!? Văzând că Rița nu vine cu ceaunu’ și că arde focul degeaba, Nițu își ia la întrebări nevasta: - Și ce te moșmondești șapte ceasuri, fimeie!? Când ai de gând să pui ceaunu
5. TATA NIŢU (FRAGMENT) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378362_a_379691]
-
Din vechime” pentru că învățase carte numai de la alții căci mama o părăsise încă de la naștere pentru a merge în Ceruri, sus, la Dumnezeu. Crescuse și ea cum putuse, mai cu una mai cu alta, mai mult cu lipsurile, până la vârsta măritișului când, frumoasă fiind, pusese ochii pe ea un soldat proaspăt întors de pe front și cu numele Ion. “Nică”, așa cum îl alintase de la bun început ea, o cucerise cu voioșia lui, cu uniforma și cu melodiile populare cântate la muzicuță în
MARELE PREMIU LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379417_a_380746]
-
acestei grădini ajunse și la palatul Împăratului Mustață-Sură, cel mai războinic și mai nemilos împărat din toate timpurile. Și ce-și spuse împăratul? „Nu le-am oferit niciodată nimic celor două fete ale mele! Acum, că le-a sosit vremea măritișului și în curând îmi vor bate la poartă tot felul de pețitori, ar fi bine să le dăruiesc ceva cu care să se poată mândri și ce ar fi mai nimerit decât niște flori din cele care cântă și niște
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
părinții adoptivi care o luaseră pentru că nu aveau copii, au dobândit doi băieți. Și viața ei a devenit un chin. Era trimisă pe câmp cu vacă, cu oile, cu mâncare puțină și apa care se încălzea în câteva ore. Așa că măritișul era salvarea, era frumoasă bunica cu pielea ei albă , o carnație pe care o admirăm și eu , copil fiind. Nu avea un fir de păr de prisos. Cu bunicul și- a făcut casă, o casă mândră în care au apărut
MINCIUNELE DE CASA de DANIA BADEA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380869_a_382198]
-
glumă, mai în serios, îndrăzni să-i ceară mâna nepoatei sale, vrând să se căsătorească cu ea. Dacă acest târg nu se făcuse mai demult, era datorită faptului că Mona se simțea prea tânără și nu se gândea deloc la măritiș. Și nici negustorul nu se hotăra să-i dea unchiului fetei atâta bănet și atâtea bogății pe care acesta le ceruse, în lăcomia sa fără de margini. În sfârșit, la urma urmei, negustorul ar fi dat oricât, îi plăcea nespus de
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374586_a_375915]
-
îi plăcea nespus de mult fata și ar fi vrut-o cu orice preț. De data asta însă, după ce negustorul înșiră toate bogățiile sale spre vânzare și după ce unchiul se hotărî să cumpere câteva lucruri folositoare, veni iar vorba de măritișul nepoatei sale. Fata, numai ce auzi asemenea vorbe, se înfurie și începu să vocifereze prin casă, apoi ieși din odaie trântind ușa. Negustorul încruntă din sprâncene la așa scenă. Dar nu asta era problema cea mare, important era să se
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374586_a_375915]
-
zgomot mare în cameră, luă o carte de citit de pe masă și se duse îmbufnată în altă odaie. Unchiul, neavând ce face, se apucă să-i explice negustorului că el cam bănuiește de ce fata lui nu vrea să audă de măritiș. Că Mona e îndrăgostită de un băiat, numit Nerun, un pictor vestit, plecat în oraș să câștige bani și să-și facă avere și casă. Auzind aceste vorbe, negustorului i se limpeziră pe loc lucrurile. Tocmai își aduse aminte de
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374586_a_375915]
-
da! - Vei spune în fața popi. - Atunci pofta-n cui. Nu mă mărit cu-n srăinez chiar dacă nu este decât temporar orășean. - Ce alternativă îmi rămâne? - În genunchi! - În fața unei sirene? Stai să-ți fac o poză cum arătai la acceptarea măritișului. O s-o afișăm mare, la primăria din sat. - Dacă apari și tu în genunchi totul este în regulă. Fă poza. Și poza se făcu, în mai multe poziții care de care mai languroase dacă un nud poate fi languros. Chiar
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN -2- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374960_a_376289]