18,914 matches
-
de critica de specialitate din anii '80 o versiune intermediară a romanului Tinerețe ciudată, ce avea să apară peste doi ani, în 1943. într-adevăr, acesta din urmă reia într-o oarecare măsură mai vechea încercare literară - după cum însuși autorul mărturisea - , dar numai ca punct de plecare, deoarece va suferi numeroase modificări de substanță și structură, ce vor face din Tinerețe ciudată un roman de sine stătător, cu suficiente diferențe specifice. Apărut în foileton în paginile puținelor numere ale controversatei reviste
O restituire by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/14520_a_15845]
-
județul Vaslui, Își Începe cariera la revista Nemuritorii, În calitate de redactor și secretar de redacție. Acestui moment Îi urmează un stagiu la România Liberă, unde, alături de profesorul C. Ignat, scriitoarea se ocupă de pagina culturală a publicației. Totuși, Viorela Codreanu Tiron mărturisește că s-a format cu adevărat, ca om de cultură, În perioada În care a lucrat la Editura Univers. Aici, aceasta are șansa să Întâlnească un colectiv de scriitori și critici literari cu capacități deosebite, care au primit-o În mijlocul
De vorbă cu poeta Viorela Codreanu Tiron. In: Editura Destine Literare by Octavian D. Curpaș () [Corola-journal/Journalistic/81_a_342]
-
la ideea de valoarea literară, atent în schimb la ce se întîmplă cu literatura, de orice calitate ar fi ea, atunci cînd aceasta e creată într-un context complet anormal, de "experiment de laborator". Autoarea procedează însă exact invers și mărturisește la finalul cărții: "Recunoaștem tuturor poeților surprinși în acest studiu meritul de document al poemelor lor; nu le negăm suferința. Dar, pentru că un criteriu de ierarhizare se impune, noi îl alegem în exclusivitate pe cel valoric-estetic." De ce s-ar impune
Poezie și carceră by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14540_a_15865]
-
emblemă: a suprarealistului sinucigaș René Crevel (1991) și a prozatorului Hervé Guibert (1999), al cărui sfârșit tragic, ca victimă a virusului SIDA, a făcut vâlvă în urmă cu câțiva ani în lumea literară franceză. Noua carte se vrea, cum o mărturisește autorul în primele sale pagini, un act de dreptate față de o personalitate prea multă vreme marginalizată, rămasă într-un fel de "purgatoriu", printre "marii indezirabili", aceasta, în ciuda imensului ecou și a consecințelor extreme pe care le-au avut întreprinderea sa
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
revoltat, Samuel Rosenstock, ce se născuse în urmă cu douăzeci de ani la Moinești, apucase abia să scrie un număr de "prime poeme" (mai întâi sub pseudonimul Samyro, apoi sub cel de Tristan Tzara) care, desprinse rapid de simbolismul minulescian, mărturiseau deja un duh al nesupunerii față de chiar poncifele simbolismului: cu exemplul lui Jules Laforgue ori Christian Morgenstern în față, ucenicise cu folos la subminarea regulilor poetice admise, având drept "complici" nume mai apoi importante pentru mutațiile liricii românești, ca Adrian
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
contact cu societatea boemă, destul de pestriță, a tinerilor refugiați în "oaza elvețiană": cu Hugo Ball, care deschide un cabaret literar, "centru de divertisment artistic", decorat de către plasticianul român, cu Richard Huelsenbeck, cu alsacianul Hans Arp și alții. Starea de spirit mărturisită de poetul pus pe fapte mari și gata de îndrăznețe aventuri este însă, la început, destul de curioasă: pornirilor lui curajoase li se asociază un anume inconfort și sentimentul că "în ciuda dorinței (sale) de asimilare, rămânea un străin pentru ei"; "Eram
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
națională": exact ceea ce înțelesese și Ceaușescu. Numai într-un regim de perfectă continuitate represivă, precum P.C.R. - P.S.D., e posibil ca un individ al cărui portret monstruos iscă fiori să devină consilier al primului ministru ("Eram după câteva zile de bătăi", mărturisește dl. Werner Sommerrauer, participant la revolta brașoveană. "A intrat în încăpere și mi-a spus că sunt un trădător fascist, care nu merită să mănânce pâinea socialismului. M-a bătut cu o bucată de lemn până am căzut jos. Nu
Infernul ca parc de distracții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14562_a_15887]
-
video concepută de Vasilică Ionescu. Toate elementele ce țin de arsenalul sceno-tehnic contemporan nu "tehnicizează" în mod negativ spectacolul ci, din contră, îi potențează nucleul iradiant de umanitate. încercarea de a defini normalitatea prin contrarii, diferențe și discrepanțe, pe care mărturisește că dorește să o facă Radu Apostol, ar fi fost pe deplin reușită dacă cei doi actori distribuiți în rolurile principale ar fi lucrat mai mult la nuanțe, la elaborarea blândeților și sadismelor uneori exacerbate ce le caracterizează personajele. Liliana
Debut pe o scenă românească by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14577_a_15902]
-
17 luni; scenografa Elena Dmitrakova, venită și ea de departe, din St. Petersburg mai revăzuse Unchiul Vanea în urmă cu un an la Festivalul Uniunii Teatrelor de la Palermo. Regizorul și trupa sunt invitați apoi la o conferință de presă, Kordonsky mărturisește ziariștilor mexicani cât de fericită a fost întâlnirea cu Teatrul Bulandra, cu actorii săi profesioniști, cum l-au "citit" împreună pe Cehov - pe care el îl monta pentru prima oară - și cum l-au descoperit apoi, fără a-și fi
Vedere din Mexic, cu Unchiul Vanea în fundal by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14576_a_15901]
-
aceeași cale . De altfel, sociologii nu încetează să sublinieze că, dacă credințele vor neglija și vor pierde auditoriul feminin, vor pierde totul. Cu atât mai interesantă, în acest context, lectura inedită a Bibliei și Talmudului, oferită de Pauline Bebe, care mărturisește că, depășind faza justificării (demonstrația că o femeie-rabin poate face lucrurile la fel de bine ca un bărbat), trecând la momentul afirmării, a scris această carte nu pentru a elogia femeia, ci pentru a înțelege și a defini mai bine rolul celor
Singur cu forțele istoriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14582_a_15907]
-
leit-motiv al tuturor discuțiilor pe care le-am auzit și după aceea, în multe împrejurări și cercuri. Cu alte cuvinte, nu e prea indicat să mergi la teatru pentru că nu știi niciodată cînd ți se poate întîmpla așa o nenorocire. Mărturisesc că n-am dormit prea bine nopți în șir. Am privit mult mai concret toată tragedia și i-am simțit acut dimensiunile și pentru că, repet, locul desfășurării ei a fost un teatru. Îmi petrec ore și ore în felurite teatre
Spectacolul morții by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14603_a_15928]
-
al teatrului românesc. La Teatrul "L.S. Bulandra" și la Teatrul "Radu Stanca" din Sibiu publicul captivat a aplaudat îndelung. Montarea avea o temperatură afectivă. Lectura, originală și frapantă a lui Ion Caramitru, se inspira și din propria sa biografie. El mărturisește: "Regăsim aici una din preocupările modernității: rescrierea miturilor, răsturnarea modelelor. Secolul XX este secolul recitirii moștenirii, a tradiției. Proiectul meu pleacă de la această constatare. Ionescu, el însuși avangardist, care voia să facă tabula rasa din trecut, se întoarce la o
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
Alexandru Niculescu - Chiar dacă, în discuțiile despre ortografia limbii noastre, rîndurile de față sosesc prea tîrziu și prea de departe, ne-am asumat riscul de a ne implica în dezbatere. Mărturisim că am ezitat: dar editorialul d-lui Nicolae Manolescu Cum scriem, în România literară, 38) ne-a adus aminte că, lingvist și filolog fiind, așa cum parafraza pe vremuri Roman Jakobson, nihil linguistici me alienum puto. Cu atît mai mult cu
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
care, spărgînd tiparele genurilor și încercînd o recucerire etimologică a limbii, se distinge strălucitor din avalanșa celor 700 de romane franceze și străine ce au invadat odată cu toamna librăriile din Franța. În interviul luat de Catherine Argand în "Lire", Quignard mărturisește că, pînă la moartea tatălui său, s-a străduit de dragul lui să joace anumite roluri - să predea, să lucreze la o mare editură, să se ocupe de muzică, deși era foarte puțin înzestrat pentru viața colectivă, pentru ambițiile sociale și
Premiile toamnei franceze by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14611_a_15936]
-
de evenimente. Regimul scrisului zilnic al ziaristului este mai mult decât o lecție deprinsă în timp. Este un mod de a "speria singurătatea și a izgoni strigoii și fantomele care, în exil, ne înconjoară și ne cercetează pe toți", cum mărturisea, în 1982, Ștefan Baciu. Aparent colocvial când sancționează prejudecăți sau când scrie despre condiția umană fără nici un eufemism, stăruitor asupra termenilor exacți, portretizând și distingând tensiunea conflictelor, Pamfil Șeicaru se dezvăluie în multe pagini ca un autentic gazetar poet. P.S.
Secțiuni în dramele unei epoci by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14655_a_15980]
-
suficientă pentru virulența în povestire a lui Nicolae Stroescu-Stînișoară, ci doar o circumstanță. M-aș opri, mai degrabă, la o altă idee a sa (din cuprinsul aceluiași interviu apărut în revista Dorul din Danemarca): "Pe plan personal, trebuie să-ți mărturisesc că, din cea mai proaspătă tinerețe, mi-am tot dorit să scriu un roman sau mai multe. Dar romanul real al vieții mele a împiedicat acest lucru." Este ceea ce se putea bănui încă de la primul volum al avatarurilor lui Dinu
Vremurile autorilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14646_a_15971]
-
conceptual, estetic și teatral, spectacolul Intrusa de la Oradea mi s-a părut că strînge cele mai rafinate și mai substanțiale elemente ale acestui parcurs programat și asumat, pas cu pas, de regizor. Esențializată la maximum - piesa lui Maeterlinck - pe care mărturisesc că nu am citit-o în nici-o versiune pînă acum iar traducerea Ancăi Măniuțiu a fost și un fel de inițiere - conține în complicata-i structură simbolistică și filosofică - cîteva puncte care îl "obsedează" pe Măniuțiu: absența acțiunii, angoasele vieții
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
și cunoștințe de prozodie, câtă vreme cele două părți ale zicalei sunt aici făcute aproape să rimeze iar piciorul metric este egal). ...de Serghei Cerkasski la TNB În textul publicat în caietul-program al spectacolului de la TNB, intitulat Împreună, Serghei Cerkasski mărturisește: "Nu am crezut vreodată că voi monta Revizorul. Se părea că văzusem piesa în prea multe spectacole, montate în diverse teatre." S-a îndreptat atunci spre text, pe care l-a găsit foarte actual și universal, tentându-l să încerce
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
fie recunoscuți decât ca veleitari în ale poeziei. Oricât de teribili v-ar fi fost termenii pledoariei, interesante pentru mine rămân motivele clocotitoare, profunde, care v-au scos în arenă, cu vehemența enormă a rănitului, undeva, cândva în trecut. Vă mărturisesc că, poate fără s-o doriți, mi-ați făcut un bine, pentru care vă mulțumesc. ( E. Ștefan, București) * Ideea că amintirile s-ar întoarce, "să întrebe dacă toate s-au întâmplat întocmai", dar nu mai găsesc decât vânt care învârtește
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14050_a_15375]
-
critici de teatru, urmînd ca juriul final, mai complex, să hotărască în seara Galei cine sînt cîștigătorii. Nu vreau, de data asta, să fac un comentariu propriu-zis, analitic, ca de cele mai multe ori. Premiile vă sînt cunoscute deja de o săptămînă. Mărturisesc că nu mi-am revenit foarte tare și că mă încearcă un sentiment de tristețe și de debusolare în tot haosul care mă înconjoară, în această agitație din care TEATRUL pierde. Nu cred că un astfel de eveniment trebuie să
Trăiască teatrul! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14046_a_15371]
-
Logica continuă astfel: dragostea este un miracol, pentru că instaurează regatul frumuseții, iar frumusețea este o inițiere în mistere, o întâlnire cu sacrul; experiența senzulă nu trebuie blamată, întrucât ea este un ritual de călătorie, înrudit cu delirul dionisiac. Hadrian avusese, mărturisește personajul Margueritei Yourcenar, tentația de tinerețe de a crea un model de cunoaștere bazat pe erotică, mai exact pe teoria contactului văzut ca o în-tâlnire de gradul III, am spune astăzi, ca o ciocnire și aromire reciprocă între două lumi
Despre frumusețe by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/14049_a_15374]
-
de construcția perfecțiunii, prin atracție magnetică. O uriașă operație cosmetică are loc asupra sa: împăratul devine el însuși frumos ( în sensul unui model de cunoaștere), desăvârșit fiind de frumusețea adoratorului său Antinous. Devine contaminat de frumusețe și are parte, după cum mărturisește, de vârsta de aur. El ajunge să exalte corpul lui Antinous în toate componentele sale, de la pleoape la coapse, de la gât la torace, de la degete la cupola de păr. Dar exaltă acest trup numai în măsura în care el este o construcție estetică
Despre frumusețe by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/14049_a_15374]
-
meu, să stau și să scot muzică din mine", spune personajul Henry Miller în primele pagini ale romanului Plexus. Cum, nici el nu știe. De fapt, de aceea scrie Henry Miller. Ca să afle cum se scrie. Întreaga lui existență, o mărturisește adesea, este un șir de note pe care le ia perpetuu pentru a le introduce într-un viitor roman: Când studiam un obiect, un chip omenesc, o fațadă, le studiam în felul în care urmau să fie redate (mai târziu
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
Artistul ca instrument Artistul este un instrument care consemnează ceva deja existent, ceva care aparține lumii întregi, spune Miller în Sexus. Aceeași obsesie răzbate din al doilea volum al trilogiei. Miller nu scrie pentru că are ceva anume de spus, dimpotrivă, mărturisește el, îi e greu să găsească subiecte. Nu scrie pentru că are un mesaj; el scrie pentru că e scriitor - încă dinainte de a pune mâna pe condei. El trebuie să scrie, trebuie să comunice despre orice, pentru că totul e fascinant. Buddha, Dumnezeu
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
anume jumătatea anilor '20, cunoștințele despre Lumea Veche erau un "bilet de intrare" în casa familiei Miller: "Nu puteam să mi-o scot din minte, mă îmbătam cu acest subiect; puteam să vorbesc despre Europa ca și cum aș fi vizitat-o", mărturisește el. Deși cartierul copilăriei sale e învestit cu o aură mitică, atemporal, nemarcat de presiuni sociale, și deși New York-ul pare cititorului a fi patria de drept a acestui boem captivat de insolit, scriitorul se simte în largul său doar
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]