563 matches
-
mea să devină roaba unui serviciu, să-și consume frumusețea și feminitatea alergând în fiecare dimineață pentru a semna o condică. Ea trebuie să fie o doamnă cu care să pot ieși, fără jenă, în lumea bună! Acesta era crezul mărturisit al domnului Victor Stamate. Olga subscrise cu sufletul ei însetat de o așezare, ce i se părea, după toate datele înscrise în fișa lapidară a expertului în finanțe, mai mult decât un noroc, coborât parcă din cele mai înalte sfere
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
literară a poeziei "Cățeluș cu părul creț"... Oricum, versurile astea se pretează mult mai bine la o analiză literară: Schelă plin avînt constructiv. Umbrelă condiție materială; e ceva să ai umbrelă! Cînd ne sărutăm elementul dragostei; dar nu oricum; dragoste mărturisită la locul de muncă, sub copertina umbrelei, să fim pudici. Scuză-mă că te-am întrerupt din dulcea-ți visare. Bîțîială plăcută! Ce naiba ai?! Zău, tot timpul bufnești... Ce se cîntă în studenție acum? Multe. Chiar și "Suflecată pîn' la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
foarte puternic. Ca să-și ascundă scîrba, Rowe Începu să vorbească: — Vă ocupați și dumneavoastră de grădinărit? — Nu chiar de grădinărit, răspunse anticarul, privind mereu pe fereastra taxiului, cu o Încordare ce-l făcea pe Rowe să se Îndoiască de satisfacția mărturisită adineauri. Mă Întreb, domnule, urmă el, dacă ați fi dispus să-mi faceți o ultimă favoare. Scările la Regal Court sînt cam greu de urcat pentru un om de vîrsta mea, și nimeni nu-i oferă unuia ca mine brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
din propriul partid care au încercat, fără succes, să îl debarce din poziția de președinte al U.C.D. A insistat pe lângă conducerea Partidului Social-Democrat din Germania (reticentă inițial) să trimită o delegație la Congresul P.C.R. din noiembrie 1989, cu intenția mărturisită invitațiilor, ca aceasta să poată sesiza direct, la fața locului, adevărata stare de lucruri la nivelul conducerii române. A semnalat evoluțiile treptate în problema germană care apropiau perspectiva reunificării Germaniei: semnele deblocării acesteia încă din prima parte a anului 1989
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
degetele, pe genunchi se șiroia agheasmă mare. Sub epitrahil, degetele arhimandritului deșirau rugăciune din fiecare bob de metanie; rugăciunea minții limpezea curgerea; sângele, râu adormit, își caută cu ochii închiși vadul; sub epitrahil, Petru, tot mai puțin cu fiecare incertitudine mărturisită, ochii două oceane pline de nerostire. Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu mult milostive, îți mulțumesc că prin mărturisirea mea m-ai învrednicit pe mine, păcătosul, să iau de la tine iertarea păcatelor mele și dă, Doamne, ca toată vremea vieții să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la fel de străine de adevărata ei natură, plăsmuiri ale psihicului masculin), ea a știut să-și folosească astfel poziția pentru a-și întări dominația asupra lui. În ciuda aparențelor, niciunde femeile nu dețin atâta putere cât în Japonia, o putere ascunsă, niciodată mărturisită. Bărbatul este redus la rolul de susținător financiar al familiei. Soția controlează toate resursele bănești, ia toate deciziile privitoare la cămin, are tot timpul liber la dispoziție pentru a-l petrece după bunul plac, aceasta în timp ce bărbatul trudește de dimineața
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Sunt ambidextru, însușire pe care tatăl și bunicul meu au remarcat-o de când eram de-o șchioapă, îngrijindu-se apoi să mi-o cultive în taină. Calitate ori anomalie, era un dar al naturii ce nu trebuia ignorat. Dar nici mărturisit. „E bine ca totdeauna să păstrezi ceva neștiut celorlalți, ascuns”, m-a sfătuit părintele meu încă de pe vremea când învățam primele litere, „fiindcă, altfel, îți vor lua totul.” Întâi din teamă, mai târziu din convingere, am păstrat la rându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
înțeleaptă: banul vorbește. Tocilarul de Ionescu a râs ignorant, a zis că e doar figură de stil numită personificare. Așa o fi. Nu ne punem cu el, că are 10 pe linie și premiul I cu coroniță. Iar visul lui mărturisit este să se facă profesor, să-i chinuiască și pe alții cu figurile lui... Eu sunt mai modest. Vreau să mă fac șmecher de România, sau șmenar. În C.O.R. (Codul Ocupațiilor din...) nu e trecută încă, dar e
Partidul e-n toate by Nicolae MUNTEANU () [Corola-journal/Journalistic/7032_a_8357]
-
cît preocuparea expeditorului de a micșora numărul de cuvinte, implicit, costul telegramei. (E o dovadă a jenei financiare în care se află atunci N.I. Herescu, jenă ce transpare în recurenta cererilor de bani adresate familiei și care, de altfel, e mărturisita franc.) I 16 august 1944 Destinatar: Nantzi Radian, str. Doctor Fueger, 11, Bukarest Prezentată la Lisboa Dată: 12 august oră 21, 45 Bagajul nostru ars în întregime la noua august în atacul aerian din Stuttgart stop noi scapatzi teferi stop
Din nou despre N.I. Herescu, când și de ce a plecat din țară? by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/7412_a_8737]
-
C. Th. Ciobanu. De 41 de ani, profesorul întâmpină cu un soi de smerenie benedictină, alte și alte generații de scriitori care descoperă înfiorați urmele predecesorilor celebri și duc mai departe gloria culturală a acestui oraș, cu speranța ascunsă sau mărturisită de a reveni la edițiile viitoare. Cu o diplomație numai de el știută, C. Th. Ciobanu știe să aducă la aceeași masă creatori din generații diferite, oameni care dintr-un motiv sau altul se ocolesc în alte împrejurări, tradiționaliști și
Zilele culturii călinesciene by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/6863_a_8188]
-
p. 8). Una care, poeticește, poate să convină - visul, fantezia sînt, și ele, forme de înec - dar care e inacceptabilă pentru viață. Iar poezia avangardei este viață, și zbatere pentru ea, este identitate orgolioasă și secretă. Iată firea de poet mărturisită nopții, o noapte care nu seamănă cu nimic, nici cu maiestoasele amurguri romantice, nici cu potopul de temeri și angoase abătut peste modernitate: "Dar cu o voce arsă de emoții i-am spus/ sunt poet/ ca și cum mi-aș fi spus
Respiro by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7167_a_8492]
-
reușit să devină unul excepțional. Singura semi-reușită o reprezintă primul volum închinat familiei Comăneștenilor, Viața la țară, cu suplimentul său Tănase Scatiu (acesta din urmă de dimensiuni mult mai reduse și formînd împreună cu Viața la țară o unitate epică). Intenția mărturisită explicit a fost aceea de a oferi un tablou larg al societății românești contemporane, plecînd de la destinul unei familii, așa cum făcuse Tolstoi în Război și pace. De aceea, în Viața la țară capitole scurte schimbă mereu perspectiva, ca și personajele
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
a „gustat" puterea și răzbunarea personală.) Ar fi ușor a face conjecturi de tot felul (atitudini didactice, declarații, primirea unor cadre noi favorizate de regim etc.) -dar este inutil. Fapt este că, așa cum relatează Ion Vianu, o rană adîncă, abia mărturisită, chinuia ființa interioară a tatălui său („nenorocirea" asumată). Gîndul se poate îndrepta - precum scrie Ion Vianu - la „conversiuni" de pe „drumul Damascului". 9. În orice caz, de atunci Tudor Vianu și-a supravegheat spusele și faptele. Prietenii apropiați și emulii încep
Vianu și Vianu (I) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6060_a_7385]
-
refuză încadrării într-un sistem, prin imprevizibilul său, prin spontaneitate, prin diferența specifică niciodată „sistematizabilă". Reducerea temeiurilor ultime la „jocurile minții" îl transformă pe savantul Culianu într-un magician care știe și are puterea să controleze totul (de unde și fascinația mărturisită a lui Ioan Petru Culianu pentru Giordano Bruno). Problema nu este atât a dorinței (și a putinței) de a controla totul, ci a excluderii celorlalte registre din sfera umanului (pe care le-aș așeza simbolic sub semnul „inimii") și deci
Ultimul Culianu by Man () [Corola-journal/Journalistic/6121_a_7446]
-
scandalos din inima unui jurnal veritabil (și toți suntem scandaloși, în afară de sfinți) oferă exact ceea ce așteaptă voyeur-ul incurabil din orice cititor pasionat de jurnale”, zice Simona Sora. Nu altminteri se întâmplă cu romanele. Când scrii la modul confesiv, cu o mărturisită, dar vag delimitată doză de autobiografic și autoficțiune și o faci pentru un cititor anonim, abstract, imaginar, dar real, fiindcă îl bănuiești la capătul celălalt al scrisului tău, jucându-și cu același profesionalism ca și tine partea lui de rol
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
atrăgătoare, are cariera sa, iar copiii, maturizați, studiază la instituții universitare performante. Nimic nu pare să anticipeze declanșarea unei crize existențiale. Cu toate acestea, inexplicabil, protagonistul intră într-un neașteptat declin creator, dublat de spleen englezesc și numeroase complicații metafizice, mărturisite doar jurnalului personal. Inițial, Tubby suferă de o misterioasă durere în genunchiul drept, imposibil de diagnosticat de către medicii consultați, durere clasificată de însuși pacient drept sindromul "IDK" - "Internal Derrangement of the Knee" ("Disfuncție Internă a Genunchiului") -, echivalent sarcastic, în engleză
Efort terapeutic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6656_a_7981]
-
deportat la vîrsta de doar 17 ani, în ianuarie 1945, într-un lagăr de muncă sovietic, din Ucraina. Întîmpină cu o seninătate curioasă călătoria care-l așteaptă, nu știe cum și cînd se va sfîrși aventura, îi poartă noroc convingerea mărturisită a bunicii, o încurajare pe care o ia cu sine: Știu că te vei întoarce. Tot ce ia la drum poartă cu sine și în sine - stă scris la începutul romanului. Restul lucrurilor își află locul în cutia de piele
Convorbire cu HertaMüller - Foamea de adevăr și de literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/6514_a_7839]
-
Parmi l'inavouable tangue/Et tel oiseau qui (ma larme est/ Le témoignage)m'allarmait(...)" Fiecare poem, sonet, cântec, omagiu etc. a fost supus unei examinări atotcuprinzătoare ale cărei etape sunt împărtășite cititorului, pentru ca acesta să afle cu ce intenții mărturisite sau ascunse a fost compus, dacă are sau nu implicații oculte, ce mijloace și trucuri a folosit poetul și ce dificultăți a învins sau doar a ocolit traducătorul pentru a stabili versiunea românească. Produsul final este mult mai mult decât
mal armé… ma larme est… m’allarmait… by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6332_a_7657]
-
de drept de traducător (asimilat cu autorul în materie de drepturi intelctuale), situație insuficient sau deloc luată în seamă, deși folosirea unei traduceri ca sursă pentru o altă traducere este o practică pe cît de răspîndită, pe atît de rar mărturisită. Traducerea valorii și valoarea traducerii Discuțiile privind programele de finanțare a traducerii literare la nivel european s-au concentrat pe amendarea politicii, nesatisfăcătoare cultural și intelectual, care urmează aproape exclusiv logica cererii de piață, nesocotind valorile autentice, și încă și
Platforma Europeană pentru TRAducerea literară PETRA la Bruxelles by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/4956_a_6281]
-
agoră a dezbaterilor etice. După modelul romanului șaizecist, Virgil Duda face portretul elitei prinse în tăvălugul unor modificări de substanță. Interogații lungi și dense edulcorează o istorie dislocată, care, din păcate, alungă cititorul. Probabil din această pricină, Anton, ca autor mărturisit, renunță la echidistanțe false și diplomație. Îl va numi pe Raul, în ultima parte a cărții, „golan venetic”. În general, eroii lui Virgil Duda trăiesc nehotărâți între două lumi, și două istorii. Ultimele iubiri concluziona drama inadaptării, niciodată recunoscută fățiș
Ancheta unui destin învins by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4435_a_5760]
-
Louis Wolfson e nebun cu acte. După ce s-a bucurat de succes în anii 1970 în Franța (detestând engleza, scrie într-o franceză extrem de personală!), admirat de Sartre și de Beauvoir, comentat savant de Foucault și Deleuze, citit cu delicii mărturisite public de Le Clézio și amuzându-l teribil pe Queneau, se vede din nou în atenția presei literare franceze cu un al doilea roman, în care relatează cât se poate de incoerent și de bizar moartea mamei sale. Romanul a
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4617_a_5942]
-
mare dintre băieții Glover avea erecție. Îi plăcu să remarce; divorțase cu șase ani în urmă, iar vechea ei dorință de a participa la o partidă de pocher pe dezbrăcate nu se îndeplinise niciodată; de fapt, nici măcar nu fusese vreodată mărturisită cuiva, cu atât mai puțin fostului soț. Ca și Daniel, își imagina scene de satisfacție sexuală; în cazul ei, scenele aveau legătură cu ceea ce le făcuse Daniel - mai bine zis, cu ceea ce pesemne că le făcea - fetelor pe care le
Îngăduința nordului by Philip Hensher () [Corola-journal/Journalistic/5816_a_7141]
-
cuprind un Orient ceva mai cunoscut, și totuși străbătut de umbre și de iluzii. Care vin de departe și sunt, chiar cu prețul vieții, peste poate de înțeles. La Alecsandri, în Pastel-ul chinez, unde convenții complicate și stări abia mărturisite culminează, discret, totuși, într-o văpaie arătată ca în oglindă: „Umbra ei pe fața apei, de pe pod ușor plutind,/ Cu-o mișcare voluptoasă trece lin și se oprește/ Pe o joncă unde șede un om tânăr pescuind... / El tresare, nalță
Orientalism by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5079_a_6404]
-
decât body and soul? - a promotorului H.K.J. Schmidt, secondat de Simona Maxim, sub egida Fundației Pro Art Hermannstadt, creată și coordonată de amândoi. Ediția cu numărul 42 a beneficiat de o ofertă diversificată și atractivă. Încep cu vocalistele (o feblețe mărturisită a lui H.K.J.S.). Ni s-a propus un eșantion policrom, la propriu și la figurat: 1.) Blonda belgiancă Fanny Beriaux, crescută în spirit clasic, dar trecută cu arme și bagaje în tabăra ludicoimprovizatorică e preocupată, cu prioritate, de coloratura elementului
Măsurând timp și viață prin jazz by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/5474_a_6799]
-
larg răspândită, mai ales în exterior, despre crearea statului național român, am tot amânat publicarea ei întrebându-mă dacă este potrivită sau nu readucerea în actualitate a acestui episod de mare împlinire a istoriei românești, dar care din diferite motive, mărturisite sau nu, deranjează pe mulți. Subiectele fierbinți nu ar trebui să fie totuși ocolite de către cei ce vor să înțeleagă trecutul, chiar dacă riscurile abordării lor sunt mari. Istoria nu poate fi scrisă în același timp din mai multe puncte de
O epistolă a lui I.G. Duca către Dumitru Drăghicescu by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/8292_a_9617]