545 matches
-
claviculă. Deocamdată nu-i mai era somn, așa încât încercă din nou să se orienteze. Se afla singur într-o rezervă cu două paturi. Mirosea slab a antiseptice și era liniște. Apoi ușa se deschise și intră asistenta. Era o femeie mărunțică, îmbrăcată într-un halat verde, cu părul prins sub o bonetă micuță de aceeași culoare. Lăsă căruciorul cu medicamente lângă pat și se apropie de el. V-ați trezit! constată ea. Încercați să stați liniștit deocam dată. Vreau să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
După ce făcură prezentările, intrară în laboratorul de chimie al școlii. Inspectorul fu nevoit să suporte din nou zâmbetele femeii și privirile insinuante pe care aceasta i le arunca Ilenei. Ce vă trebuie, domnule? întrebă profesoara de chimie. Era o femeie mărunțică, grăsuță și cu o voce pătrunzătoare. Deformație profesională, își spuse Cristian, trebuie să o audă copiii când vorbește. Se mișca repede prin laborator scoțând un microscop mare din dulap și așezându-l pe catedră. Un vas Petri și un bisturiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spus că e prea mult? întrebă supărat bărbatul așezat în spatele biroului modest, acoperit cu hârtiile împrăștiate din câteva dosare de carton. Deschide odată mina aceea! se răsti el la interlocutorul său așezat pe scaunul tare din fața sa. Era un tip mărunțel, nu mai înalt de un metru șaizeci și cinci, îmbrăcat într-un costum alb cu cămașa descheiată la gât. Avea fața îngustă conturată de o mustață roșcovană subțire ce se continua cu un cioc tuns scurt. De sub fruntea încrețită ce se termina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pentru a putea asculta lucrurile inteligente pe care le debitau. Îmi amintesc de femei imense și țepene, cu nasul mare, cu ochii rapac, care își purtau hainele de parcă ar fi fost o armură. Îmi mai amintesc și de fete bătrâne, mărunțele ca niște șoricei, cu glasuri blânde și privirea isteață. Mă fascina întotdeauna încăpățânarea cu care își păstrau mănușile când mâncau pâine prăjită cu unt și observam cu admirație nepăsarea cu care își ștergeau degetele de tapiseria scaunelor când li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nu subscriu nici la jumătate din ce spui. La temelia pledoariei dumitale stă ideea proprietății de stat, care e invariabil un focar de corupție. Oamenii nu muncesc pentru panglici albastre. Toate astea-s idioțenii. Când a terminat el, a vorbit mărunțelul, dând aprig din cap, ca și cum de data asta era hotărât să-și facă auzită părerea: - Anumite lucruri țin de firea omenească, a afirmat el, luându-și o figură de bufniță. Au existat și vor exista Întotdeauna, fiindcă n-ai cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
opinia mea, a fost cel mai tulburător Richard pe care l-am văzut vreodată. Din nefericire, juca în acel spectacol - altminteri interesant, montat de Horea Popescu - la sala mare, spațiu în care Beligan era cu totul depășit și glasul lui mărunțel nu putea transmite nenumăratele nuanțe la care el se gândise cu minuțiozitatea unui farmacist. ― Măi, teatrul este ca munca unui farmacist, obișnuia să ne spună. Când prepară ăla medicamentul, dozele trebuie să fie superexacte ca să nu iasă o otravă. Băgați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
lipsită de concretețea palpabilă a materialității, o noțiune la fel de vagă precum „hidrobicicletă”, „quasar” sau „obscurantism”. Încercă să-și aducă aminte Felix S 23 dacă văzuse undeva soții adevărate: parcă văzuse, da, soția unui mecanic de întreținere de la Drăgănești-Vlașca, o femeie mărunțică, slăbuță, care, în schimbul a două-trei bujii, le cosea huse de noapte. Dar soții de genul Gettei 2, soții practic eterne, nu văzuse. Se gândea apoi comandantul Felix S 23, în acele seri fericite, să-i dăruiască Gettei ceva frumos. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și lărgit De vuia din funduri seara... Mi-a fost frică, și-am fugit! II Toată noaptea viscoli... Încă bine n-ajunsesem, Că porni, duium, să vie O viforniță târzie De Păresimi. Vântura, stârnind gâlceavă, Albă pleavă; Și cădeau și mărunței Bobi de mei... (Ningea bine, cu temei.) În bordei, Foc vârtos mânca năprasnic Retevei. Pe colibă singur paznic M-au lăsat c-un vraf de pene... Rar, le culegeam alene: Moșul Iene Răzbătea de prin poiene Să-mi dea genele
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
omul meu! Mă îndrept spre dânsul și îi spun parola, adică numele, prenumele și... Oradea. Îmi zâmbește, se repede la valiză cea mare și apoi îmi spune să îl urmez. Ieșim din clădire și o luăm spre parcare. Afară plouă mărunțel! Nu după mult timp ajungem la un micobus elegant și curat precum conducătorul auto! Vorba zicalei „Cum e turcu... e și pistolul!”. Înăuntru sunt deja 3 persoane pe cele 9 locuri. Unul în spate care stătea cu ochii închiși și
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
vrea să ... facă bani, Visând, lâng-o artistă Pe-o scenă-n aer liber Un teatru de revista! LOVE STORY (II) O elegantă porumbiță Zâmbea spre-o jună turturică Ce țopăia pe-o rămurică Dând grațioasă din codiță; Deși era cam mărunțică, Se unduia ca o domniță Și-i promitea chiar o guriță Desigur, de nu are frică ... Urmă o dragoste fierbinte, Cu fantezie și metodă, Dorind cu zel să se alinte Căci au aflat citind în DEX C-așa perechi sunt
SONETE (3) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362843_a_364172]
-
zi m-am prezentat cu persoana respectivă la familia de italieni. Ne având altă ofertă, au fost de acord să discutăm, așa că am intrat în casă unde am găsit în afară de doamna simplă care m-a întâmpinat la ușă, o bătrână mărunțică care mă privea curioasă, așezată într-un pat cu gărduț pe marginea lui ca la copiii mici. Cele două italience își doreau să găsească o femeie caldă, sufletistă, care să știe bine italiana și care să nu fumeze, numai că
BADANTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362375_a_363704]
-
și noi ne trăgeam pe gheață până ne rupeam opincile Ce știam noi?. A venit vremea să merg și eu la școală.eram așa “denevoie “, cum zicea tata, că deși aveam șapte ani, arătam de patru. Eram oacheșă, slabă și mărunțică. Poate mama se bucura că sunt așa de mică că nu cumpăra multă stambă de sărbători pentru a-mi face rochie.Cu o zi înainte de prima zi de școală mama mi-a făcut o traistă de cânepă, mai mare decât
PRIMA ZI DE ŞCOALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360828_a_362157]
-
poștașul, să se apropie. Vasile descălecă de pe bicicleta lui cu o casă mai sus, scoase din grămada de ziare aranjată pe portbagajul bicicletei unul, îl împături încă o dată și îl vârâ între stâlpul porții și cadrul gardului. Era un bărbat mărunțel, de treizeci de ani, deși părea mai bătrân, puteai foarte bine să îi dai anii lui Șerban, care deja intrase în cel de-al patruzeci și cincelea, cu o uniformă bleumarin și un chipiu dat pe ceafă. Pantalonii mult prea
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
de-i acoperea pulpele protejate de un dress subțire și lucios, la culoarea pielii. Picioarele puțin cam groase pentru înălțimea ei îi erau roșii din cauza gerului prin care circulase din stația de tramvai până la casa profesorului. Era o elevă simpatică, mărunțică, cu niște gene mari și arcuite, cu sâni frumoși, bine conturați, ce făceau să-i sară mai mereu nasturii micuți din butonierele bluziței, spre deliciul colegilor de clasă. Emanuela era o aiurită, o visătoare, cu o minte extrem de ageră. Îi
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363112_a_364441]
-
mai mică decât colega sa cu câteva luni, fiind născută în martie, pe când Emanuela în decembrie, dar cu un an mai devreme, de aceea una devenise majoră și cealaltă nu. Nu numai aceasta era diferența dintre ele. Dacă Emanuela era mărunțică, puțin peste un metru șaizeci, cu un piept bine dezvoltat, picioarele scurte și cam groase pentru înălțimea ei, părul șaten și ochii negri umbriți de niște gene mari, arcuite, Brigitté era înaltă ca o baschetbalistă, subțirică, suplețea fiindu-i atuul
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363112_a_364441]
-
Leopoldina Bălănuță, Nina Cassian, Eugenia Vodă și Monica Lovinescu, pentru familiile de iobagi și răzeși cu câte zece - șaisprezece copii, pentru rubedeniile mele și colegii mei de grădiniță, de școală, de facultate, de muncă, pentru Phoenix și Colibri, pentru ardeleana, mărunțelul și nedeile transilvane, pentru târguri și iarmaroace, pentru Oituz, Smârdan, Flămânzi, pentru toate mănăstirile și schiturile din inima codrilor și din pustia orașelor, pentru Padeș, Bobâlna și Blaj, pentru proverbele, zicătorile și ghicitorile pline de tâlc, pentru Luceafărul, Amintirile din
RUGĂCIUNE DE MULŢUMIRE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368464_a_369793]
-
cuminte, la locul ei... sub oricine. Așa de cuminte era, din acest punct de vedere, încât toți bărbații și lumea în general, o porecleau „Salteaua”. Și Gogu, tatăl lui Corcodușe sta cuminte. Unde cădea beat, acolo sta câteva ore. Era mărunțel și nesemnificativ în peisajul cotidian, chiar dacă îl întâlneai mergând în poziție bipedă, ceea ce se întâmla foarte rar. Dar când îmbrățișa prietenește pământul, doborât de visele încâlcite ale alcoolului, uneori era așa de greu de detectat încât foarte multi consăteni povesteau
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
de kilograme când ai venit, iar acum ai șaizeci. Erai ruptă de foame, iar acum ești ghiftuită de fripturi... Avea dreptate. Mă îngrășasem. Era sarcină de partid să pun câteva kilograme pe mine, să arăt impunătoare, căci eram firavă și mărunțică și aceasta nu se prea potrivea cu funcția de primăriță de țară. În clipa următoare, unul dintre „revoluționari” a înșfăcat preșul de la ușă. M‑am trezit cu acesta aruncat în față odată cu un torent de înjurături și insulte de nespus
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
să-l atragă cum la coana preoteasă îl grăbește Ionel pică din ceaslovul popii în noroi, un bilețel. popa oare îl aruncă se întreabă-n gând băiatul? el fiind mai măruntel nu-i e greu cu aplecatul și pe foaia mărunțică își aruncă-ndată ochii vede numele mămuchii trecut pe biletul popii. și-alte nume stau la rând, lângă ele, mărunțele, vede bine Ionel câte-un mănunchiuț de stele. la părinte dă să vadă, bilețelul să citească poate preasfinției sale vreodat
BUNELE CREŞTINE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364745_a_366074]
-
îl aruncă se întreabă-n gând băiatul? el fiind mai măruntel nu-i e greu cu aplecatul și pe foaia mărunțică își aruncă-ndată ochii vede numele mămuchii trecut pe biletul popii. și-alte nume stau la rând, lângă ele, mărunțele, vede bine Ionel câte-un mănunchiuț de stele. la părinte dă să vadă, bilețelul să citească poate preasfinției sale vreodat` să-i mai trebuiască. importantă e țidula, popii chiar îi prinde bine că acolo el le trece pe femeile "creștine
BUNELE CREŞTINE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364745_a_366074]
-
de afară, ci doar într-o fustă din material de blugi, scurtă, care abia îi acoperea pulpele protejate de un dress subțire și lucios, la culoarea pielii. Picioarele îi erau puțin cam groase pentru înălțimea ei. Era o elevă simpatică, mărunțică, cu niște gene mari și arcuite, cu sâni frumoși, bine conturați, ce făceau să-i sară nasturii din butonierele bluziței. Gabriellé era o aiurită, o visătoare, cu o minte extrem de ageră. Îi plăcea nu numai matematica, ci și viața. Intuitivă
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
mai mică decât colega sa cu câteva luni fiind născută în martie, pe când Gabriellé în decembrie, dar cu un an mai devreme, de aceea una devenise majoră și cealaltă nu. Nu numai aceasta era diferența dintre ele. Dacă Gabriellé era mărunțică, puțin peste un metru șaizeci, cu un piept bine dezvoltat, picioarele cu pulpele cam groase pentru înălțimea ei, părul șaten și ochii negri umbriți de niște gene mari, arcuite, Brigitté era înaltă ca o baschetbalistă, subțirică, suplețea fiindu-i atuul
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
târându-și cu greu picioarele obosite de vremea anilor adunați asupra lor și de reumatism. Sosi și ziua examenului de stat, așa că Săndica plecă cu o zi înainte la București și se cază la căminul facultății. Era același administrator: un mărunțel slab ca un țâr, șmecher și lacom. Până nu i-a pus ceva în palmă suplimentar, deoarece mereu se văita că nu sunt camere, nu a obținut cazare. Parcă nu erau studenții în vacanță! Doar cei din anul terminal mai
CAP. XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349299_a_350628]
-
domnule inspector și vă rog să procedați în consecință! Altfel, voi face sesizare organelor competente. --Faci ce vrei, s-a enervat inspectorul, însă, te rog să părăsești imediat magazinul și, lasă-mă să-mi termin treaba! A plecat Nae, făcând mărunțel din buze. Apoi inspectorul: --Bine, domnule Mototolea, de ce intri în jungla negoțului dacă nu-i cunoști legile elementare? Bietul Mototolea îl privea ca o bovină cu piciorul rupt. Parcă i-ar fi cerut să-i panseze rana. Îngăimă: --Și acum
FRAGMENT 2- CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349718_a_351047]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > MĂCIEȘUL Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1656 din 14 iulie 2015 Toate Articolele Autorului MĂCIEȘUL Măcieșul cel ghimpos, Azi, și-a pus mărgele Și le-arată bucuros, Deși-s mărunțele. Vrăbiile îl privesc Și vorbesc, se-nfoaie, Se amuză și glumesc, Țopăind pe-o claie. - Ia uitați-vă, băieți, Ce mărgele are, Intră-n vorbă trei sticleți, Sărind pe cărare! Cucul cântă-n pădureț Altă melodie, - Vai de mine, ce
MĂCIEŞUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365903_a_367232]