1,766 matches
-
în confruntarea decisivă, ursul e răpus de un vînător și de cîine, dar ambii sînt răniți grav: "Se străduiră ș...ț să desfacă fălcile lui Lion din beregata ursului. ŤUșurel, ce dracu', zise Boon. Nu vedeți că i-a scos măruntaiele?ť" Cîinele moare în amurg și e îngropat cu cinste, rostindu-i-se la căpătîi un elogiu funebru, iar deasupra osemintelor lui e depusă, într-o cutie de tablă, laba mutilată și uscată a lui moș Ben. Sub pielea ursului
Epistolă către Odobescu (V) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8015_a_9340]
-
multe referințe culturale. Vasile Ernu, citându-i pe Ilf și Petrov, trece în revistă băuturile neoficiale din Uniunea Sovietică, cu denumiri expresive, unele la fel de pesimiste ca cele românești (Moartea albă), altele mai poetice sau mai fabuloase: Ursul furios, Vulpea brună, Măruntaiele cățelei (" Ce bea cetățeanul sovietic?", în Născut în URSS, 2006, p. 83-88, 104-108).
„Matrafox“ și „pufoaică“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6931_a_8256]
-
poezia Dăscălița - " Într-o dimineață, / să te trezești în brațe cu o realitate doldora, / - ca producția de oțel pe cap de locuitor!" - nu putem trece cu vederea senzația de copleșire pe care o resimte poeta. Frigul, gheața, greața (Dark Ages), "măruntaiele pămîntului" care vîjîie, "corul oaselor risipite și azvîrlite cîinilor prin gunoaie" (Recviem), circumscriu "realitatea aceasta fără biserici / și fără de Dumnezeu" (Roșu și negru). O realitate bîntuită și de spectrul războiului, a cărui prezență constantă, chiar dacă nu beneficiază de notații pregnante
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
frumoasă,/ deși faptul că te iubesc îmi apare evident,/ cu toate că îndefinitiv n'ai făcut decât să mă săruți,/ nu știu de ce te urăsc în acest moment..." (Banală) Stilizare în registrul comun, care va plăcea anilor '80, a angoaselor care rod măruntaiele avangardei. Erotică, un scenariu cu siluete, nicidecum cu îndrăzneli, rezumă, în doi pași, plecare-venire, rezerva de teme și variațiuni a aproape întregii poezii, din aproape toate timpurile: Apoi ți-am simțit capul pe pieptul meu într'o zi/ (Părul avea
Linia de pornire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8155_a_9480]
-
a sparge pereții Orga a fost construită manual de zeci de tehnicieni chiar în sala „George Enescu”. Construcția totală a costat aproximativ 200.000 de euro, dar când o vezi suma ți se pare infimă. Este un adevărat monstru, din măruntaiele căruia ies sunete neașteptate. „Orga din sala George Enescu este o construcție manuală, nu se poate face decât la fața locului pentru că trebuie finisate foarte bine elementele tehince. Spre exemplu, dacă nu este reglat bine nivelul de decibeli, ar putea
Istoria instrumentelor muzicale, în magaziile Conservatorului Bucureşti. De la viori de peste 100 de ani, la piane noi de 60.000 de euro () [Corola-journal/Journalistic/69452_a_70777]
-
tîsnet", "chiot", "zvâcnet", "salt" sau "nebunie" - elemente curente în primele poeme blagiene - se regăsesc aici în poezii precum Dimineața ("Desculț strivesc în iarbă boabe vii de roua/ Cu brațe mari mă-ntind spre soare", "și-mi ascult inima departe-n măruntaiele pământului/ Atunci simt sufletu-mi cum creste-n soare") sau Cântec de izvor ("Cred că veneam din inimă pământului/ când în întâia dimineață înverzita /.../ m-am smuls din întuneric/ și-n tâsnet de cristal/ cu zvâcnetul de șolzi al unei
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
de la spate, a dat drumul televizorului și ecranul s-a luminat dintr-odată. Întâmplarea mi-a dat de gândit: tehnologia modernă impune, așadar, un nivel mult mai înalt al cunoștințelor decât acela oferit de școală în trecut. Ca să poată „citi” măruntaiele unui televizor, un simplu tehnician trebuie să învețe astăzi lucruri de care meșterii de ieri nu aveau nevoie. Optimismul meu incurabil m-a determinat să cred că tineretul de mâine va fi, cu siguranță, mai școlit și că rezultatul pentru
Fractura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4223_a_5548]
-
urmărea totul cu-o atenție încordată. Drumul cobora ușor în pantă, făcea un cot larg pe după comandamentul jandarmeriei cu steagul tricolor fâlfâind deasupra și urca greoi, bătut în pietroaie mari de râu, făcând să se hurduce și să geamă toate măruntaiele camioanelor. Urca pe lângă șinele de tren. De-o parte și de alta se-ntindeau dughenile și prăvăliile murdare foste proprietăți ale evreilor deportați -, cu obloanele bătute-n scânduri și steaua în șase colțuri desenată deasupra. În piața largă din fața depoului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
strecurat felia de pâine în traistă și se îndeasă să mai primească una. Primul impuls fu să arunce cana și s-o rupă la fugă, să dispară de-acolo, dar așa ceva ar fi stârnit indignarea generală. Foamea, care-i scormonea măruntaiele, o făcu să cedeze. Se trase într-un colț, întoarsă cu spatele și, cu capul plecat, înfulecă repede felia clisoasă de pâine neagră și amară, apoi, înapoindu-se să predea cana, se opri lângă masă, în dreptul fostei colege, care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-l incomoda. Muzicuța căzu lovindu-l peste ureche cu tăișul ei ca de piatră, și-n clipa aceea, simțind vâjâitul corpului lunecând prin aer, avu impresia că țipătul de groază care se auzi era al lui, scos din el, din măruntaiele lui răscolite. Fu gata-gata să i se facă rău și să se prăbușească și el peste parapet. Meștere, strigă lipit de scândurile vagonului, îmbrățișând muchia metalică să nu cadă. Strigătul lui în vacarmul nopții răsună ca un hohot de plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
fi putut curma zilele în orice clipă. Chiar și acum. Nu sunt decât două ceasuri de când Omalissan a înghițit în taină băutura amăruie care o să-i împiedice și luna aceasta pântecele să rodească. Orice altă sclavă prinsă că-și otrăvește măruntaiele ca să nu poarte copiii stăpânului ei ar fi plătit cu viața. Ea, nu. Musa știe, dar se face că nu vede. O lasă să creadă că a reușit să-i înșele agerimea și de data aceasta. Omalissan își plătește ierburile
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
putea sta locului, rămâne un mister. E un episod asupra căruia nu merită să insistăm, posibil impregnat de acele detalii realiste care ar face povestea credi bilă și, ca urmare, viabilă, asemeni peștelui proaspăt căruia chiar acum i se scot măruntaiele în bucătărie. Autorul a decis să-l omită cu totul, lăsând acțiunea să continue într-un glo rios neverosimil, așa că vom închide (cu neîncredere, e adevă rat) ochii și, în schimb, vom lăsa briza să ne ciupească de obraji, așa
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
îndrăzneții. Gigi Pătrunjel simți un pește rece zbătându-i-se în stomac, nițel cam aproape de inimă. Se lungi pe pernă și încercă să-și regleze răsuflarea. Hm, mai spuse el încă o dată, fără teama de a fi redundant. De emoție, măruntaiele începură să se lăbărțeze și să forfotească. Se ridică în capul oaselor, trase spre el blatul unui scaun descleiat și scotoci pe sub plapumă după un pix. Reuși să extragă o coală dintre două mape de pe poli cioara de deasupra capului
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
i-a zis visul. Din înălțimile deducției a coborât în cele mai profunde abisuri inductive. Și se pornește singura bătălie pe care până astăzi a păstrat-o Avito în conștiința sa. Este în asta un cutremur; se agită ondulatele obscure măruntaie spirituale; elementul plutonian al sufletului amenință să distrugă seculara muncă a neputinței științei, la fel precum concepe, în geologică metaforă, însuși Carrascal, scenariul tragic al luptei. "A intrat în joc Inconștientul", își zice la fiecare pas. Leonsia deductiva, planturoasa-bălaie, de
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
și nu urcă atunci când o arunci? Dacă ar fi un glob.... Dar nu e... Să vedem, de ce cade? Pentru că e grea. Ahaha! Suntem deja pe drum! De ce e grea... și prin ce apasă? Copilul ridică din umeri, în timp ce acolo, în măruntaiele spirituale, demonașul său familiar căci și el îl are, îi zice: "acest papá este prost!" Papá, mi-e frig! Frigul nu există, fiul meu! Este prost, sigur prost". Alte ori îl ating întrebările copilului, spre disperarea tatălui. "Papá, de ce femeile
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Ce originală e lumea! Ce de lucruri trec prin câmp, și ce de lucruri trec pe stradă! Mașini, care, cai, câini, cu scheletele lor pe sub carne, bărbați, femei... femei! Unele înalte, puternice, cărnoase, corpolente, cu sânge fierbinte, și inimă, și măruntaie, cu piept ridicat care când merg, se mișcă, și unele cum privesc la flăcău; cum miroase lumea! Astăzi, când a mers să primească cuvântul lui don Fulgencio, s-a strecurat găsind deschisă ușa, s-a oprit la intrarea în ... sanctuar
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
bun câștig ai făcut. Clasicul este respingător; a ști să faci e respingător. Shakespeare amestecat cu Racine ar fi absurd. Arta este ceva inferior, jos, de disprețuit. Arta pentru artă? Porcării! Arta docentă? Porcării, de asemenea. Este preferabil să agiți măruntaiele sau capetele, chiar dacă ar fi mai puțin artistic posibil; să fii aplaudat și admirat de patru milioane de imbecili. Fă-te, fă-te artist! Răsplată meritată ai. Apolodoro iese din casa maestrului, zicându-și: " M-a necăjit! Eșec! Eșec total
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
a se ridica suav și dulce la trei sute de pagini "care este standardul". Și în această sarcină a mea, de a-i sugera ceva, aș dori să infuzez sau să fac să scânteieze focul secret care arde împotriva logicii în măruntaiele mele spirituale, sau să-i alimentez mai bine acest foc, ca oricărui bărbat în toată regula care la fel arde, deși jos e cenușă. Pentru că, ce alt lucru este sentimentul comicului dacă nu cel al emancipării logicii și ce altceva
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
la farfurie să mănânce ceea ce Logica îi dă; ne întoarcem toți la farfurie pentru că "doar logica dă de mâncare". Dar nu-i așa că se află ceva măreț, sublim, ceva supraomenesc în această rebeliune a săracului sclav? Nu-i așa că în măruntaiele comicului, ale grotescului sângerează și plânge sublimitatea umană? Săracă inimă! Săracă inimă care râzi pentru a nu plânge! Săracă inimă care înșeli pentru a nu compătimi, deoarece compătimirea te distruge și te anihilează! Cugetați la Aristofan, marele comic, la ce
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
apropiau de oraș, de civilizație... De unde știa Carara ce se Întâmplase Între el și Ionela, dacă Într-adevăr știa? Sau, dacă blufa, de ce lăsa să se Înțeleagă faptul că e la curent cu nefericita Întâmplare, a cărei amintire Îi sfredelea măruntaiele? Ce ascundea acest Carara? Nu mai era sigur de nimeni. Vasile, tristețea, tăcerea Îndurerată, suntem cu toții obligați să le cunoaștem În viața asta, dar Însingurarea ucide, mai ales la tinerețe, când nu avem trecut, ca să avem de ce și de cine
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ai stigmate. Da? Există asta în islam? — Sigur, i-am spus. Surata Vacii... O, voi, credin cioșilor, alegeți stigmatele bune și nu vă slujiți de apropouri în martiriu. în prag s-a întors spre mine, fața încă deformată de usturimea măruntaielor. — Fii cinstit. Te plictisești cu mine, nu? — O, nu, o, nu. Fă-te bine, dar fii mândră de stig ma tele noastre. Te aștept după Ramadan. Sibylle la oglindă — Chelnerii și curvele sunt cei mai mari psihologi. Așa că am putea
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
el, trecând rapid și neîndrăznind să-mi ia tava. Hei, i-am strigat, dom’ șef, mi-e necaz, nu pe matale, mi-e necaz așa, pe lume... știi ce trebuie să scrii azi ca să vinzi? Asta trebuie: „Mă înfundai în măruntaiele mustinde ale intimității ei, unde îi proiec tai ritmic zvâcnituri de măduvă fierbinte. Uite-așa, i-am strigat și i-am arătat, dând vârtos din bazin, deși eram legat cu centura, uite-așa: hâca, hâca!“ Mă întrebă, fără mare căutare
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
îi atârna din cioc și limba lui subțire și triunghiulară vibra, turgescentă, obscenă. îl detestam. I-o împlântam din ce în ce mai adânc și-i horcăiam cu ură: — ți-o bag! ți-o bag! Hâca... Hâca... Aaaaaaaaaa a a aaaaaghhhh!! Mă înfundai în măruntaiele mustinde ale intimi tății lui, unde îi proiectai ritmic zvâcnituri de măduvă fierbinte. Am mai împins o dată și am simțit cum îi crapă diafragma. Răcnind un slogan revoluționar, m-am prăbușit, golit de snagă și de orice respect pentru omenire
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
deci, care nu spune de cele mai multe ori, în sine, mai nimic despre individul pe care este chemat să-l distingă de ceilalți. Dacă obrazul nostru nu reprezintă decît o parte dintr-un întreg descompletat, un număr de serie ieșit din măruntaiele Computerului divin, precum dintr-o loterie cosmică, ce să ne mai mirăm că unii dintre noi, uitîndu-ne în oglindă, vedem acolo un chip străin! Sînt într-adevăr eu? Sînt eu ăsta? Niciodată nu m-am împăcat bine cu obrazul meu
Chipul și sufletul by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7190_a_8515]
-
ne încarcă din nou cu iubire / desfătarea de a culca un animal tînăr și sătul lîngă o carte veche deslușită în sfîrșit" (pilula de neîncepere. îndreptarea picioarelor de femeie cu americă). Imaginile imaginii suspendă speranța: "nu există speranță în aceste măruntaie de timp / ecouri ale lumii de oglinzi și reflexii / din care ciugulesc din cînd în cînd / amintiri despre viața placebo a poetului" (păpușa cu cortex de păpușar). Inevitabil, artificiul implică dedublarea, cu aceeași melancolică relație dintre esență și aparență, cu
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]