175 matches
-
era singurul. Bărbați și femei intrau și ieșeau, iar prezența lor crea un fel de perdea în jurul lui. evitând să fie observat prea de aproape. Trebui, bineînțeles, să treacă prin fața portarului. Odată intrat înăuntru, Gosseyn privi prin geamul ghișeului personajul mătăhălos care îndeplinea acest oficiu. ― Mă numesc Gosseyn. Am o primire anunțată la miss Patricia Hardie, la ora unu. Grăsanul parscurse cu degetul o listă de nume. Apoi apăsă un buton. Un tânăr înalt, în uniformă, ieși pe o ușă de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
mei, cu puțin înainte de invazia acelor monștri. Asta e tot! încheie Gourlay și se așeză la loc. Grosvenor i se adresă apoi lui von Grossen: - Domnule von Grossen, ce anume a descoperit secția dumitale în legătură cu pulberea din spațiul acestei galaxii? Mătăhălosul von Grossen se foi în fotoliul lui și spuse, fără să se ridice: - N-am găsit nimic extraordinar. E drept că pulberea e ceva mai densă decât în jurul propriei noastre galaxii. Am reușit să culegem unele mostre cu ajutorul unor plăci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de sub bar. Acum rămăseseră amândoi fără slujbă. Lana Lee ieșise din circulație. Să pozeze pentru ilustrate franțuzești! Orice, ca să câștige un gologan. Darlene privea cercelul de aur pe care papagalul îl adusese acasă. Lana avusese dreptate afirmând că nebunul acela mătăhălos era ca sărutul morții. Ce rău se purta cu mama lui! Sărmana doamnă! Darlene se așeză pe sofa ca să reflecteze la posibilitățile de a-și găsi o slujbă. Papagalul cârâi și fâlfâi din aripi până când îi puse în cioc cercelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ar putea să nu le rezolvăm nici chiar pe timpul existenței noastre. Trebuie să încercăm de dragul păcii și al siguranței, de dragul copiilor noștri. CAPITOLUL 8 ASIGURAREA SECURITĂȚII VIITORULUI Alertă de antrax În 1998, eram escortat trecând peste trei rânduri de gărzi mătăhăloase până în sala de conferințe de la Washington, D.C., să livrez ceea ce speram să fie util pentru conturarea unei viziuni asupra viitorului din partea celor însărcinați cu realizarea strategiei federale. În fața mea se aflau în jur de treizeci de oficialități de la FBI și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
le mai am Îmi mai tremură și acum sub gluga jerpelită când mi-aduc aminte, fără veste, În Întunericul unui nou gang apărut În cale, se proțăpi În fața noastră un uriaș, o făptură oribilă, cenușie și fără expresie, cu trupul mătăhălos de culoare arămie, sprijinită Într-un baston noduros de lemn alb răsucit În spirale. Un miros puternic de santal emana din apariția aceea. Am Încercat un simțământ de groază de moarte Închegată ca prin vrajă, În Întregime, În ființa aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Diavolul chicotește. — Ba m-ai văzut prea bine, numai că erai prea ocupat dînd atenție „lucrurilor importante“, haha. ți-aduci aminte de ciudatul de la spelunca din deșert? Am Împușcat un vecin pentru că punea muzică proastă. — Tu erai? — Dar bodyguardul ăla mătăhălos din stînga scenei, din Wintry City? — Și nenorocitul ăla tot tu erai? — Ochelari de soare, armă și mușchi, ținuta mea favorită. Am mai fost și proiecționistul și alți cîțiva tipi pe care fie i-ai uitat, fie nici nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
prost. Avea parte numai de eșecuri. Bătrânul câine fusese, fără îndoială, atacat cu pietre și izgonit de toți. Și de Gaston își bătuseră joc frații și prietenii lui... încă din copilărie. În regiunea de baștină a lui Gaston, Savoy, bărbații mătăhăloși, considerați oarecum săraci cu duhul, sunt porecliți „plopi“. Și asta pentru că lemnul de plop nu e bun decât pentru bețe de chibrituri, nefiind folosit la stâlpi sau la grinzi. De aceea l-au poreclit prietenii „plopul“. Gaston avusese întotdeauna încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
unui pântece de animal. Lângă zid era parcată o mașină neagră, care abia se zărea din pricina întunericului. — Roata din față, îi spuse cu voce spartă bărbatul cu pelerină. Străine, scoate sculele din mașină. Gaston, ascultător, și-a vârât trupul lui mătăhălos pe ușa deschisă pe jumătate. Mirosea a parfum înăuntru. — La spate, sub scaunul din spate... este o sacoșă neagră... spuse bărbatul fără să-și scoată mâinile din buzunare. Gaston a pipăit și a găsit un obiect înfășurat într-o pânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
dreptate. Mă las pe mâna ta. Endō băgă pistolul în buzunar și își aprinse o țigară. Întorcându-se spre Gaston, îl întrebă: — Fumezi, străine? Gaston clătină din cap mâhnit. La flacăra roșie a brichetei se zări, pentru o clipă, trupul mătăhălos al lui Gaston ghemuit într-un colț, ca un urs, și profilul pe jumătate îngropat în mâini. Deși cam nătăfleț, realiza totuși în ce situație se afla. Gaston a închis ochii și dincolo de pleoape au început să se deruleze o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
putea profita de el pentru faptul că era străin. Situația s-a schimbat acum. Exista posibilitatea, deși puțin probabil, ca acel Kanai să anunțe poliția. Gaston ar deveni o mare piedică. Dacă Endō ar fi văzut în compania unui străin mătăhălos, ar fi pândit la toate stațiile și poliția ar pune imediat mâna pe el. — Ce mai aștepți? Cară-te! Endō a deschis portița șantierului și a arătat cu degetul spre stradă. — Zii mersi că mai trăiești... Probabil te-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a dat seama că era privit și un zâmbet stânjenit i-a fluturat pe fața de cal. — Oh, Takamori! Hai, încă un pic! În cele din urmă a ajuns în vârf și s-a întors spre Takamori, încântat. Bărbatul acela mătăhălos și molatic, fără pic de mândrie în el, reușise să ajungă chiar în vârf. Gaston a ridicat apoi ambele mâini și a început să dea din ele de parcă ar fi fost aripi. Încet-încet, picioarele i s-au desprins de munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
un bărbat oarecare, că ar fi putut să intre în sângele lui și să-l termine, dar acestea erau doar niște gânduri care nu se potriveau cu faptele. Stătea deasupra copacului, mort de frică, și abia putea să privească spre mătăhălos, care își ținea halatul albastru cu o mână, iar cu cealaltă se scărpina lejer la ceafă. Câtva timp încercase să-l urmărească de la distanță, ascuns în diverse persoane, dar chiar și așa tremura de frica lui, se simțea amenințat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
peste tot, cu aerul concentrat și Încîntat al unui copil care experimentează o jucărie nouă. Marie simți că-i vine să-l ia la bătaie. Nervii ei constant puși la Încercare s-ar fi descărcat cu dragă inimă peste trupul mătăhălos al mutului, Însă zîmbetul larg care Îi lumină fața la vederea ei o dezarmă de orice urmă de agresivitate. - Pierric, ieși de acolo, asta nu e jucărie! Ieși de acolo, băiete, hai! Marie se Încordă din răsputeri ca să-l tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
havaneze imposibil de obținut În Statele Unite, de a se Înconjura de accesorii Dunhill, stilouri de aur masiv Mont Blanc sau cristaluri Baccarat ori Lalique din care să servească sau să fie servit cu vin. Ravelstein era unul dintre oamenii aceia mătăhăloși - mătăhălos, nu voinic - ale căror mâini tremură când au mici acțiuni de Îndeplinit. Nu din slăbiciune, ci dintr‑un colosal de activă energie, care‑i scutură când se descarcă. Ei bine, acum, prietenii, colegii, studenții și admiratorii lui nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
imposibil de obținut În Statele Unite, de a se Înconjura de accesorii Dunhill, stilouri de aur masiv Mont Blanc sau cristaluri Baccarat ori Lalique din care să servească sau să fie servit cu vin. Ravelstein era unul dintre oamenii aceia mătăhăloși - mătăhălos, nu voinic - ale căror mâini tremură când au mici acțiuni de Îndeplinit. Nu din slăbiciune, ci dintr‑un colosal de activă energie, care‑i scutură când se descarcă. Ei bine, acum, prietenii, colegii, studenții și admiratorii lui nu mai trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
m-au Întrebat dacă mi-a plăcut. Apoi mi-au spus că tocmai mâncasem carnea fratelui meu și au Început să râdă. Am fost legată de mâini și de picioare și dusă În cortul șefului de trib. Era un bărbat mătĂhălos, cu ochii mici, Înfundați În grăsime și plini de cruzime, care mi-a spus că dacă tatăl meu nu Îi va da toată averea lui, mă va omorî și pe mine. Apoi, așa cum eram, cu mâinile și picioarele legate, m-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
m-au întrebat dacă mi-a plăcut. Apoi mi-au spus că tocmai mâncasem carnea fratelui meu și au început să râdă. Am fost legată de mâini și de picioare și dusă în cortul șefului de trib. Era un bărbat mătăhălos, cu ochii mici, înfundați în grăsime și plini de cruzime, care mi-a spus că dacă tatăl meu nu îi va da toată averea lui, mă va omorî și pe mine. Apoi, așa cum eram, cu mâinile și picioarele legate, m-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
politicos din cauza fizicului meschin și a continuei frecări a mâinilor. - Vino să-ți arăt odaia dumitale. Pe același coridor, moș Costache călăuzi pe Felix la o altă ușă deschisă de perete. - E gata, Marina? - Gata, gata, răspunse arțăgos o femeie mătăhăloasă, bătrână, îmbrăcată rău, ca o servitoare. Dumnealui este? Moș Costache consimți din cap. - Uite aici, luă femeia în primire pe Felix. Ăsta-i patul,cum nici la mama dumneatale n-ai avut. Într-adevăr, era un pat mare, cu tăbliile
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
până în gât. Se auziră zurgălăii unei sănii. - Știi ce? zise repede Otilia. Am gust să mă plimb cu sania. Vrei să mă iei? Felix consimți bucuros, se îmbrăcă și în curând se aflau într-o sanie îngustă, în spatele unui birjar mătăhălos, care ocupa cu dosul lui tot vehiculul. Un copil îndrăzneț alergă strigând după ei, agățîndu-se din când în când de platforma dindărăt. Muscalul îl plesni cu biciul pe de lături, înjurîndu-l cu sete. Înveseliți de clopoței, îmbrăcați într-o rețea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
treilea automobil ce-i trecu pe dinainte. Era o Dacie 1300, gri-albăstruie, cu o rețea de pătrățele gălbui imprimată pe coaja portierei, și cu o mică prismă lăptoasă de plastic încastrată deasupra acoperișului. - Taxi! Taxi! lătră necunoscutul, adresîndu-se unui bărbat mătăhălos, scufundat în bancheta din fața volanului, cu un zâmbet dezghețat, lipicios, și o mustață hablie lăsată pe oală. Taximetristul etala un ten lucios, întunecat, unsuros, în special pe frunte, pe bărbie și pe aripile nasului. Capitolul 2 CASA DE CULTURĂ Spre
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
portiței... I-ați și colacul cu tine, pentru cazul în care ne încurcăm cu niște însoțitoare, pe la vreun ștrand. Ștrand, în luna aprilie, era mai greu. Cu putorile, în oricare lună, era mai ușor. Și-l ridică pe trupul mătăhălos, din fotoliul luxos. Și-l întoarse și-i făcu vânt, și-l săgetă întocmai ca un Wihelm Tell către Mărul lui de Aur. În seara aceea, după ce-i mai ghici două ore despre ceilalți șase regi și îi cită și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
perfectă pereche de picioare, mai rămăsese o singură lună și decisese deja, cu aleasa inimii lui, să se retragă la casa lor, să se căsătorească... 190 DANIEL BĂNULESCU director. Domnul străin era foarte înalt - să fi avut vreo doi metri -, mătăhălos, ocarină borcănată, mustăți în furculiță, o uitătură de parcă i se furaseră boii de la bicicletă, părul albit. Complicii mei se ghemotociseră sub o masă și nu l-au văzut. Am discutat lângă fereastră, convingîndu-mă de trei ori că tot ceea ce
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prin ele). Mai erau alte cinci mese, înșiruite în semicerc, de-a lungul celor doi pereți boltiți medieval, triplîndu-se în partea de sus, purtând ferestre în ei. La a doua masă, beau votcă din niște păhărele cât unghia, un taximetrist mătăhălos, un lungan numai os, lipit de propriu său trenci imens, tuns scurt, albit, cu alură de înotător și un personaj străveziu, chel, supt, cu ochelari imenși și mutră de Mircea Eliade, descărcîndu-și în toate direcțiile sclipirile de fachir. Și prin
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe borțos, dar chiar și pe aceea de-a se mira cu glas tare cum se face că nu-l pot, în nici un chip, altoi. Dar și lui Fisente, apărut din spate și înălțînd potcoava pentru a-l mirui pe mătăhălos, îi căzură și lui brațele vlăguite pe lângă corp. Și i se preschimbară și lui articulațiile într-unele moi, de vată medicinală. Sub privirile de pește fiert ale celui de-al doilea bărbat, ce se văzu că îl însoțea pe borțos
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Avramescu, George Țărnea sau Nicolae Dragoș, în onoarea fazelor finale ale Festivalului "Cîntarea Romîniei". Și chiar douăzeci de poeme inedite, caligrafiate în cerneală de-o mână 385 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI După 20 de minute, has-Satan și bărbatul mătăhălos meștereau la un strung de o șchioapă, pus într-una dintre magaziile din spate ale fermecătoarei, modelul în oțel al cheii pentru care atât se scremuseră și pentru care scurtaseră de urechi pe atâția dintre regii aievea încoronați, dar pas
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]