6,722 matches
-
dat. L-am îngropat în grădină. De atunci florile au în mijloc blană. Și acolo e gura lor. Și de-acolo vorbesc. Și acolo se sărută pe gură. Singura pisică din casă e pisica mea, Ursuline Păpușescu. E prietenoasă cu mătușa Zizi. Mătușa s-a stins așa cum a trăit: cu o infinită discreție. Fără agonii, fără disperare. în dimineața cînd trebuia s-o ducem la spital. Atîta a zis: Să nu plecăm chiar acum, sînt cam obosită. N-am dormit bine
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
am îngropat în grădină. De atunci florile au în mijloc blană. Și acolo e gura lor. Și de-acolo vorbesc. Și acolo se sărută pe gură. Singura pisică din casă e pisica mea, Ursuline Păpușescu. E prietenoasă cu mătușa Zizi. Mătușa s-a stins așa cum a trăit: cu o infinită discreție. Fără agonii, fără disperare. în dimineața cînd trebuia s-o ducem la spital. Atîta a zis: Să nu plecăm chiar acum, sînt cam obosită. N-am dormit bine. S-a
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
infinită discreție. Fără agonii, fără disperare. în dimineața cînd trebuia s-o ducem la spital. Atîta a zis: Să nu plecăm chiar acum, sînt cam obosită. N-am dormit bine. S-a întins pe pat demnă și am văzut că mătușa Zizi nu mai era în mătușa Zizi. Nu știu de ce insistă să povestesc asta.ș...ț "Eu, zice mireasa, nu mai dorm de mult. Dar de visat visez." Poți să iei... știi ce?" zice verișoara Pulheria. "Valeriană. Pentru..." și-și
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
în dimineața cînd trebuia s-o ducem la spital. Atîta a zis: Să nu plecăm chiar acum, sînt cam obosită. N-am dormit bine. S-a întins pe pat demnă și am văzut că mătușa Zizi nu mai era în mătușa Zizi. Nu știu de ce insistă să povestesc asta.ș...ț "Eu, zice mireasa, nu mai dorm de mult. Dar de visat visez." Poți să iei... știi ce?" zice verișoara Pulheria. "Valeriană. Pentru..." și-și pune palmele împreunate sub un obraz
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
nu dormi." " Asta cum o mai fi? Auzi! Să visezi normal, da' să nu dormi. Ba nu. Să nu mai dormi normal, da' să visezi. Tot aia e! N-am mai auzit așa ceva! Da, da' tu ești normal..." "Șșșt!" zice mătușa Zizi. "Lăsați-o să spună." Și mireasa spune: "Visatul e atunci cînd un capăt al panglicii albastre îl țin eu" și arată cu degetul spre ea "și celălalt capăt îl țin tot eu dar eu cea din viset." "Apăi, tu
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
cîte, cum le-a înstrăinat. Limbi străine cunoscute, condamnări. Cont la bancă. Despre familie: Tatăl - nume și prenume, ocupație, loc de muncă, apart. politică, avere, în trecut și în prezent, condamnări. Mama - la fel. Frați, surori - la fel. Cumnați, unchi, mătuși, soțiile și soții acestora - la fel. Rude ale acestora, cu probleme (plecați din țară, în ce împrejurări, unde sînt stabiliți, condamnați, cu averi naționalizate etc.) Căsătorit, necăsătorit, recăsătorit, divorțat - toate datele. Soția, numele, prenume, ocupația, loc de muncă, apart. polit
Cine era? by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13010_a_14335]
-
apart. polit., avere. Dacă a mai fost căsătorită, perioada, cu cine? Mențiune după actul de divorț, căsătoria s-a desfăcut din vina cui?. Părinții soției, nume și prenume și toate celelalte date. Frați, surori ai soției - toate datele. Cumnați, unchi, mătuși din partea acestora - la fel. Rude ale acestora, cu probleme (plecate din țară, cînd, unde, în ce împrejurări, unde s-au stabilit, cu averi naționalizate, condamnări etc.). Copii, nume și prenume, ocupație, apart. politică. Locurile de muncă pentru fiecare. Ce se
Cine era? by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13010_a_14335]
-
e, mai întîi, voința “organelor” de a ști totul despre tine și, dacă se poate, chiar ceva în plus. Ca laitmotive ale setei de exhaustiv apar sintagmele “la fel” și “toate datele”, repetate obsedant de cîte 3-4 ori. “Cumnați, unchi, mătuși, soțiile și soții acestora”, la care se adaugă “rude ale acestora”, trasează o infinitate de cercuri concentrice, pînă la marginea universului sensibil. Unde e punctul uriașei pînze în care pîndește păianjenul asasin, cine ar putea să presimtă? O capcană perfidă
Cine era? by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13010_a_14335]
-
carte! Un simplu schimb între consoana „n” cu „t”. * Plouă de dimineață. Creioanele mi-s scurte. Acoperișurile ude. Cafeaua băută. De la o vreme, umblînd pe străzi subțiri, întortocheate, caut din ochi casa lui Tom Sawyer. Aș vrea să mă-ntîlnesc cu mătușa Polly, cu Mary, cu Jim, chiar cu Sid. Știți unde locuiau? În „biet tîrgușorul St. Petersburg”! Incredibil, îmi spun, să nu fi observat pînă acum că cei mai iubiți „eroi” ai copilăriei mele locuiau într-un tîrgușor ce poartă numele
Ce soare lent e o femeie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13211_a_14536]
-
fost firesc să presupun că făptura oțelită ( ...) mergea să caute în aerul balsamic al înălțimilor și în singurătatea lor adâncă pacea și odihna și mi-aș fi mărginit presupunerea la atât, dacă demult, fiind copil, n-aș fi auzit, la mătușa mea, de la o cocoană bătrână, cam rubedenie cu Pașadia, că acesta avea, în răstimpuri, furii, "pandalii" groaznice, dar că, simțindu-le când îi vin, se-nchidea el singur înainte și sta ascuns până-i treceau. Între aceste lucruri se făcuse
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
un profesionist al scrisului. Jurnalul este împărțit în capitole, cu titluri-cîrlig, procedeu romanesc sau gazetăresc. Părțile finale, Ave Maria și Viața ca o corectură sînt, practic, două microromane, două bijuterii. Cel dintîi ține de ceea ce Radu Cosașu a numit "literatura mătușilor": este evocarea mătușii Maria, muncitoare care are ceva de Ana Roșculeț, de către nepoata ei. Al doilea, Viața ca o corectură este o comedie de limbaj de un haz incredibil pe care fosta ziaristă o trăiește în 1989 într-un birou-vizuină
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
scrisului. Jurnalul este împărțit în capitole, cu titluri-cîrlig, procedeu romanesc sau gazetăresc. Părțile finale, Ave Maria și Viața ca o corectură sînt, practic, două microromane, două bijuterii. Cel dintîi ține de ceea ce Radu Cosașu a numit "literatura mătușilor": este evocarea mătușii Maria, muncitoare care are ceva de Ana Roșculeț, de către nepoata ei. Al doilea, Viața ca o corectură este o comedie de limbaj de un haz incredibil pe care fosta ziaristă o trăiește în 1989 într-un birou-vizuină de la întreprinderea Poligrafică
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
era și frică de ei. [...] -Dar, insist eu, pe Horia Sima l-ai văzut, ai auzit de el? -Cum să nu ? zice mama, de astă dată fără nici o ezitare. Țin minte ca acuma: Horia, Sima și Crișan! La rîndul ei, mătușa este un personaj "lingvistic" savuros. Replicile ei sînt ale unui om din cale afară de bun, fără carte, care se lasă păcălit de "tot ce zboară" și crede în sloganele epocii, avînd cu sora ei (cele două își spun, la oraș
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
fără carte, care se lasă păcălit de "tot ce zboară" și crede în sloganele epocii, avînd cu sora ei (cele două își spun, la oraș și la bătrînețe, tot "fato") certuri inocente . Episodul cu statul la coadă la varză, cînd mătușa obține victoria tot cu ajutorul cuvintelor, prin surpriza replicii ei și cel legat de fascinația pentru tot ce ține de solemnitatea morții sînt delicioase: "Mătușa mea, care onora toate înmormîntările cunoscuților, era incapabilă să rostească cuvîntul inevitabil în asemenea împrejurări, condoleanțe
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
oraș și la bătrînețe, tot "fato") certuri inocente . Episodul cu statul la coadă la varză, cînd mătușa obține victoria tot cu ajutorul cuvintelor, prin surpriza replicii ei și cel legat de fascinația pentru tot ce ține de solemnitatea morții sînt delicioase: "Mătușa mea, care onora toate înmormîntările cunoscuților, era incapabilă să rostească cuvîntul inevitabil în asemenea împrejurări, condoleanțe. Spunea întotdeauna condoloanțe". Acesta e numai debutul unei secvențe în care Tia Șerbănescu dezvoltă tot ce ține de rîsul negru, de rîsul legat de
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
Spiridon (azi Maria Rosetti) colț cu Strada Rotari (azi I.L. Caragiale), au urmat Str. Sculpturei și Str. Berzei, în partea de vest. Casa lui Iorgu Caragiale, unul dintre unchi, era în spatele Teatrului Național ("un salonaș și o cameră de culcare"), mătușa Anastasia stătea pe Strada Boteanu, celebra Momuloaie deținea cîteva perechi de case la intrarea în Strada Batiștei în timp ce pe Maria Constantinescu, mama lui Mateiu Caragiale, o vizita în Strada Frumoasă din mahalaua Sf. Vasile. Într-o perioadă a descoperirilor retrospective
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
altceva; făceau parte dintr-un rîu de lacrimi care ne traversa ființa de la începutul timpului. Rîul ne sorbea pe toți în învolburarea lui și noi ne împotriveam cît puteam, bocind și certîndu-ne cu ceva invizibil în limba lamentației. Cele două mătuși ale mamei, surorile bunicii, moarte la Auschwitz, au fost sorbite de acest rîu. Acum plîng rar. Cîteodată sînt plin de dragoste sau de regrete și simt cum îmi vin lacrimile - dar de obicei le opresc. Am plîns cînd România s-
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
curiozitate specifică oamenilor al căror intelect este numit în termeni populari prostie. Dar nu vreau să cad în vreo confuzie, așa că să limpezim lucrurile: eu nu sunt un prost permanent, ci am sclipiri de inteligență autentică, datorită cărui fapt, o mătușă care mă iubea sincer, se mira deseori: - Mă, cum de nu-ți crapă pământul sub picioare de deștept ce ești? - Sărut-mâna, și eu mă mir, tușică. Mă miram cu adevărat, însă nu rezolvam nimic, fiindcă prostia e ca un TBC
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
Și cum ședea țăranul uimit, numai iacă ce trecea pe-acolo un potâng de babă o persoană de vârsta a III-a cam strâmbă. - Bună-vremea, om bun, zise ea. - Să-mi bag introduc genunchiul în vâjoiul pârâul cui știu eu, mătușă, zise țăranul îndrăcit întristat de năcaz... - Dar ce, Doamne iartă-mă ești așa măscărăgios obscen, măi omule, zise baba femeia de vârstă înaintată posomorâtă. Nu ți-i oarecum să vorbești așa, de față cu o bătrână ca mine? - D-apoi
“Povestea pulei”, varianta pentru prețioși și pudici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21191_a_22516]
-
Dar ce, Doamne iartă-mă ești așa măscărăgios obscen, măi omule, zise baba femeia de vârstă înaintată posomorâtă. Nu ți-i oarecum să vorbești așa, de față cu o bătrână ca mine? - D-apoi cum să mai vorbesc și eu, mătușă stimată doamnă, când vezi cum ș-a făcut Dumnezeu râs de a ironizat Dumnezeu muncușoara mea. Da’, la sărăciea în care mă găsesc, pule organe genitale masculine-mi trebuiesc mie? Uite colo pe ogor, ș-apoi mai zi și dumneata
“Povestea pulei”, varianta pentru prețioși și pudici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21191_a_22516]
-
de ce vede... pule și iar pule penisuri și iar penisuri, belite și răsbelite decalotate și ultradecalotate, în toate părțile. - Vai de mine și de mine, nepoate! Asta încă-i una. - Ba dac-ar fi numai una, ce ți-ar fi, mătușă! Dar așa sunt sute și mii de mii, în cur anus să le ții!... ‘Tu-i Făcea-r-aș dragoste așa și pe dincolo că nu știu ce să mai fac. Îmi vine să mă spânzur sinucid prin spânzurare, nu altceva. - Ia las’, nepoate
“Povestea pulei”, varianta pentru prețioși și pudici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21191_a_22516]
-
nu altceva. - Ia las’, nepoate, zise baba persoana în vârstă uitându-se cu jale la pule penisuri... De unde știi c-aista nu-i un noroc de la Dumnezeu pentru dumneata? - Norocul aista să nu-l mai dea Dumnezeu nici dușmanilor mei, mătușă, dar unde s-a mai auzit o chiznovăție extravaganță ca asta - să mănânci pule membre în loc de păpușoi! Ia învață-mă și dumneata ce sa fac? Căci pe mine nu mă mai ajunge capul. Stă ea baba femeia de vârstă înaintată
“Povestea pulei”, varianta pentru prețioși și pudici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21191_a_22516]
-
vârstă înaintată oleacă pe gânduri și apoi zice: - Nepoate, eu te-aș învăța ce să faci ca să te desfaci de dânsele răpede - răpede și să scoți bani înzăcit și însutit decât pe păpușoi, dar ce mi-i da? - Ce spui, mătușă distinsă doamnă? Învață-mă, că ț-oiu da ce mi-i cere și un vrav de pule organe sexuale masculine pe deasupra... Când a auzit baba de pule organe sexuale masculine, i-a zvâcnit inima... căci îi curgea ochii după dânsele
“Povestea pulei”, varianta pentru prețioși și pudici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21191_a_22516]
-
le vânzi ca chiperiul. Dar mânca-te-ar norocul să te mănânce alimenta-s-ar cu tine norocul , acum trebue sa las rușinea laoparte și să te învăț cum ai să înveți pe cumpărători a le întrebuința. - Că bine zici, mătușă stimată doamnă, ia spune-mi, rogu-te! - Când a fi să le vie dor de pulă membru, s-o șuere cum șueri oile la strungă... și atunci, numai să-ți poată curul partea dorsală... Iară când s-ar sătura de
“Povestea pulei”, varianta pentru prețioși și pudici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21191_a_22516]
-
adun, să-mi aranjez ținuta, să-mi pregătesc cuvintele, să... ceva. Cum să vă explic, doamna Gabi e genul ăla de femeie pe care nu l-am mai întâlnit decât de vreo trei ori în viață. Bunica mea este așa, mătușa mea, Mia, și mai am o colegă, Elena. Genul ăla de femeie pe care poți s-o monitorizezi o viață și n-o prinzi măcar c-o răutate mică, c-o răbufnire mică de orgoliu, c-o ceartă minusculă, c-
Povestiţi-mi despre un om bun by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21298_a_22623]