259 matches
-
mai repede atunci când își imaginează o peripeție esențială a visului său. Atât Freud (1895/1965), cât și Janet (1898/1990) au precizat condițiile materiale care favorizează reveria: cusutul, tricotatul, exercițiile monotone (exersarea gamelor la pian) și, în general, toate activitățile mașinale care nu solicită o atenție susținută. Pe lângă acestea, momentul cel mai potrivit pentru apariția reveriei este perioada dinaintea somnului. Cât despre motivațiile care conduc la refugiul în reverie, ele au fost adesea evidențiate de Freud. Reveria provine din „privațiune și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și dacă nu cumva conversația/ Îndoiala rațională (din sociologie) sunt evacuate și suplinite de propagandă și ideologizare. Jurămintele militare, angajamentele sunt În sine o astfel de formă escamotată de propagandă. Iar jurămintele și angajamentele nu se discută; ele sunt Îndeplinite mașinal. Asumarea unei uri puternice față de toți dușmanii patriei nu face practic nicio decelare importantă În privința unei Întrebări mult mai importante: cine sunt acești dușmani ai patriei? Pentru cei care Își iau angajamentul și jură pe formulele oficiale sugerate, dușmanii sunt
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
împreună cu el în acel mic cargou cu aspect îndoielnic, să nu accept pistolul pe care mi-l dăduse. Mai târziu, aveam să înțeleg că, pentru el, un astfel de început și schimbarea de identitate reprezentau o suită de mișcări aproape mașinale, o rutină pe care o executa fără a-și da seama de emoția mea. Pe moment însă, vedeam în gesturile lui insolenta îndemânare a unui prestidigitator care, disprețuind aparențele admise, mă elibera prin trucurile lui de scamator de ceea ce mă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
vreau, gândul mut: „Banii ăștia râvniți înseamnă sfârșitul revoluției voastre. Șarpele lăcomiei vi s-a strecurat în casa cea nouă...“ Când au ieșit, m-am întors și te-am văzut așezată, ținând mereu evantaiul din hârtii pe care îl mișcai mașinal. Dezordinea din încăpere o apropia de haosul exterior, de parcă ăsta ar fi fost scopul vizitei... De la fereastră, i-am văzut îndepărtându-se liniștiți pe stradă și, o clipă mai târziu, au avut loc fuga sub pârâitul gloanțelor și moartea în
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
deja în fundul gâtului. — Uite, am cusut asta pentru tine, spune ea despăturind o cămașă din bumbac gros, cenușiu-verzui. O adevărată tunică soldățească, nu-i așa? Ai s-o poți îmbrăca luni. Adolescentul ia cadoul și rămâne mut. Cu un gest mașinal, mângâie țesătura, observă tighelurile cusute foarte regulat, deși sunt făcute de mână. De mână... Cu o durere subită, se gândește la mâna aceea dreaptă, la mâna mutilată de o schijă de bombă, la degetele amorțite pe care ea a fost
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
un strop de frișcă deasupra, de pe platoul pe care i-l întindea chelnerul. Tot trăgând de prăjitura lipită de celelalte, continua să-mi vorbească, iar vocea ei, deja nivelată de lipsa de însemnătate a schimbului monden de politețuri, devenea perfect mașinală: „ Era foarte emoționant... Și mai ales atât de bine documentat... Toate secvențele acelea de arhivă...“ Am ieșit din trecut, nu datorită cuvintelor ei, ci din cauza paharului care se înclina în mâna ei stângă, riscând să-și verse conținutul. Am apucat
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
se modeleze în conformitate cu o serie de constructe (culmea, făcute tot de el!). Ideologia binaristă transformă omul în „logiciel”, devenit astfel un factor sigur de eficacitate, de siguranță, de producție. Omul-automat a devenit idealul și speranța! Cu cât vom fi mai „mașinali”, mai impersonali, cu atât vom deveni mai umani! Chiar dacă deseori acesta mai și simte, mai pune în cumpănă, mai nuanțează, mai semnifică datele prin intermediul sensibilității, se duc lupte îndârjite pentru spulberarea interfeței emoționale, care „perturbă” obiectivitatea și exactitatea. În curând
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
și aici regăseau aceiași oameni sub aceleași umbrele de soare. — Nu te plictisești? Îl Întrebase ea a doua zi. — De ce? făcuse el, mirat. Pentru că nu se plictisea. Adoptase treptat un alt ritm, alte obiceiuri. Astfel, observă cu uimire că umplea mașinal o pipă cînd ajungea la podul Bellerive. Acolo Își fuma pipa de la Yacht Club, unde, de pe mal, priveau tineri și tinere făcînd schi nautic. — Nu crezi că-i un sport periculos? — De ce? În sfîrșit, parcul, paharele cu apă, umplute la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
intelectualicește, după 50 de ani de mizerii partidiste și iluzii liberale". Era antiparlamentar pentru că "în mediul subtil și sterilizant al acestei conspirații permanente, care e esența însăși a parlamentarismului, partidele pierd noțiunea realității și, în timp ce lumea se transformă, ele repetă mașinal obișnuitele teze ale unei filozofii politice caduce, pe care nici nu o mai înțeleg". I se părea mai importantă distrugerea "oligarhiei birocratico-financiare, care ne domină și ne demoralizează", decât facerea sau desfacerea legilor. Și toate ideile acestea au rodit, căci
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
apar numai, și încă cu destulă zgârcenie, mâinile, gâtul și vârful botinelor, pieptănată simplu, cu părul supus, simți că e într-o veșnică vibrare, care nu se dă pe față decât în neastâmpărul nervos al piciorului și în gesturile repetate, mașinale, de a nu lăsa ca fusta să-i deseneze cât de puțin formele. (...Dar degetele ei, subțiate spre vârf, îi trădează arhitectura generală, eminent feminină, compusă din zvelte conuri trunchiate.) Nimic frumos în figura ei, nici măcar ochii, deși neînchipuit de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Tony Pavone ne fiind la curent cu criza acută de produse petrolifere În care se zvârcolea țara lui, nu Înțelese mare lucru ori nu dădu atenție faptului, gândul lui era la Atena, la modalitatea de-a ajunge acasă. Îi vorbi mașinal. „Vă rog domnule, nu se poate să nu-mi dați o mână de ajutor. Cumpăr eu benzina, iar pe deasupra aveți o gratificație onorabilă!” În fața acestui convingător argument, șoferul decise. „Bine...Dacă sunteți om de onoare,urcați În mașina. Distanța fiind
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu mintea răvășită de cele mai Întunecate perspective de viitor, Tony Pavone nu realiză adevăratul sens al cuvintelor spuse de Maior Însă, când acesta Îi atrase din nou atenția se trezi la realitate. “Întoarce capul...!” - mai zise Maiorul. Se răsuci mașinal, Încremenind. Iluzie ori realitate...? Atena Îl privea consternată cu pupilele dilatate, apoi izbugnind În lacrimi, pronunță. “Nu se poate...! Nu pot crede, tu ești Întradevăr...? Tu, medaliat cu medalia “Muncii” pentru munca ta numai cu bune rezultate, să te țină
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să se negocieze de urgență predarea orașului, căci diriguitorii pierduseră deja prea multă vreme, nepăsători cum erau la suferințele celor umili. A venit apoi rândul lui Astaghfirullah, care încă de la început se fâțâia pe locul lui. Se ridică, își duse mașinal mâinile la turban spre a și-l potrivi mai bine și își îndreptă privirea spre plafonul împodobit cu arabescuri. „Vizirul al-Mulih este un om renumit pentru inteligența și îndemânarea sa, iar atunci când dorește să le vâre în cap o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din cauza bucuriei paroxistice, - era chiar și mai entuziastă ca de obicei acum, căci mă Întorceam după o zi Întreagă de lucru. Săraca Millington. N-o să ai parte de plimbare În seara asta, m-am gândit În timp ce-o scărpinam mașinal pe cap, după care m-am așezat să citesc ultimele perorații ale lui Will. Ea o șterse spre lădița de pipi, Înțelegând imediat că nici azi n-o să iasă din casă și apoi sări pe pieptul meu, ca să citească alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
urlă și așteaptă. Forța idealului creștin s-a alterat de mult și speranțele luptei noastre gem neîmplinite. Trăim zile amare. Căldura frățească nu o mai întâlnim nici în biserică. Poruncile divine se mistuie în tăcere. Totul e fard, dosire și mașinal. Goană după ban și, ca pe timpul „indulgențelor”, care dă mai mult primește mai multă slavă, mai multă râvnă din ceea ce ți-ai dorit. Mântuirea se cumpără și parohiile se vând la prețuri diferite. Legionarii, Cruciații lui Hristos, sunt defăimați și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
fizionomia Cetăței. - Ce fală de treabă Eliza asta! Nici n-aș fi crezut! zise Lina. - Da! răspunse Mini distrat. Lina se despărți de ea pentru a sal duce la o clientă în Izvor. - Așa departe te duci, Lina? o întrebă mașinal. Lina strânse din umerii ei cam gheboși, de iobagă modernă. Mini o salută cu mâna și porni sprinten, croindu-și, prin străzi tăiate pe muche, drum drept spre centru. Lunecând sinuos, rochia ei albă, ca o barcă unduioasă pe care
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
chelit. Doar la ceafă și-a lăsat plete din care curge mătreața. În fiecare săptămînă își taie unghiile pînă la carne. Pardesiul său, în care uneori și doarme, are o croială demodată, iar în societate se poartă cu stîngăcie. Rîde mașinal, dezvelind dinții stricați. E agitat și iritabil. S-a transferat la școala din centrul comunei, ajungînd unul din stîlpii învățămîntului dobrinez. E șeful unei comisii metodice, susține referate și, între timp, a devenit responsabil cu gazeta de perete pentru care
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
fac țara de râs. Piața Universității e plină de gunoaie; se împreunează ca vitele. De asta am făcut Revoluție, ca să ne...să ne sfideze niște animale? Vorbea sacadat, accentuând exagerat silabele. După un bâlbâit venise un logoped. M-am ridicat mașinal și am prins-o de talie. Nu mai privisem niciodată o femeie goală de la 30 de centimetri. E drept, verișoarele mele se jucaseră cu vlăjganul meu, dar asta fusese de mult, pe când el nu era decât un cocoșel. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
oprește la jumătatea scărilor, apasă tastele și citește enunțul fluorescent, afișat pe ecran: " Ființe trecătoare, Luați aminte! Din rău, În și mai rău, Lucrurile degenerează aprioric Din Nahema, Sephirahul impurității pământești. Păziți-vă...! " Dănuț dă nehotărât din umeri și închide mașinal aplicația. Continuând să coboare. LILITH Noroc, boiz! Salve și ție, Bossule! Pace și plecăciune, vouă, adevărații mei bojogari și prieteni! Pulilă, Coilă și Curilă! Soarele apunea abrupt, în pantă, iar Vierme, trecând peste ghiontul zeugmei, este obligat să apese, de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
bruscă îl surprinde pe Boss, deja speriat binișor de bombe, care se hotărăște rapid să treacă în defensivă și să arunce cu ceva. Negăsind nimic la-ndemână, acesta bagă caraba în buzunar, încarcă o provizie substanțială de anafură și țintește mașinal primejdia. De-abia atinsă, Coco sloboade un răcnet gâlgâit și jalnic, disproporționat, un schelălăit de hienă sau de civetă rănită de moarte și se retrage pas cu pas, în spatele mizanscenei, în penumbră. Unde dispare, la un moment dat, ca și cum n-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
răsăreau și piereau table cu reclame pe stâlpi anume, ori pe calcane de case singuratice. Perechile de șine se multiplicau, se apropiau, se întretăiau. Roțile pocneau tot mai des peste încrucișări, treceau de pe o linie pe alta, cu o siguranță mașinală. Pe urmă se iviră suburbiile murdare, case dărăpănate, ulițe desfundate, contrastând violent cu sclipirile ce vesteau mai încolo palatele. După ce umplu cu bagajele-i prețioase locurile libere de pe canapele, după ce scoase și pe coridor vreo două coșuri ce nu mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
rîse: ― Ăsta s-a dus dorului... Nu se mai întoarce, cum nu plec eu! ― D-apoi să se întoarcă numai când l-oi chema eu! mormăi Iacob Mitruțoiu. ― Gura, gura, băieți! făcu Lazăr Odudie, vătășelul, fără convingere, ca o obligație mașinală. ― Ce vânt te-aduce, Luco, pe la noi?... Ia șezi!... Dă-i un scaun, măi babo, nu te mai zăpăci degeaba, că n-a venit la petit! făcu Lupu Chirițoiu, când se pomeni cu Luca Talabă în casă. ― Apoi lasă, maică
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai tumultuoase: ― N-au voie să tragă!... Nu-ți fie frică, moșule!... Hai, băieți, că nu vă împușcă!... Aoleu, că v-a întrecut Anghelina! Apoi răsunară alte comenzi aspre, ascuțite ca niște scârțâituri de ferăstrău ruginit. Zidul de soldați executa mașinal, sacadat, aceeași mișcare de arme. Țevile cu câte o dungă albă de soare se ridicară deodată la ochi, degetele apăsară deodată pe trăgaci și salva de gloanțe umplu cerul cu o răpăială pripită. În vreme ce, cu aceleași gesturi automate, soldații coborau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
asculte pomenirea morților. Preotul avea un glas mic, subțirel și totuși alinător. Glasul acesta se suia în văzduh ca o dâră de fum de tămâie, împrăștiindu-se în tăcerea îndoliată ce stăpânea nu numai conacul, ci toată împrejurimea. Răspunsurile dascălului, mașinale și fonfăite, rămâneau dedesubt, se amestecau cu rumegatul indiferent și mut al boilor, ale căror cozi lungi se legănau ritmic, alungând muște imaginare. Grigore Iuga stătea lângă loitra carului cu coșciugul tatălui său, având alături pe Titu Herdelea ca un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
toate unghiurile. Schimbarea ei în rinocer sau în insectă nu ar fi fost mai cutremurătoare. Ne-am privit mult, cu oroare, fără să ne vorbim sau să ne atragem. Eram prea obosiți și năuciți ca să mai gândim. Ne-am îmbrăcat mașinal, încurcînd hainele, schimbîndu-ni-le de câteva ori. Gesturile ne șovăiau, mișcările se bâlbâiau, mâna rata apucarea. Ne priveam ca niște ființe din lumi diferite, bazate pe cu totul alte chimii, biologii, psihologii. Deodată, cel din fața mea se aruncă pe pat, cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]