151 matches
-
știa nici măcar de ce anume era acuzată. Unii senatori au încercat să intervină, însă Augustus le-a răspuns că fiica și nepoții săi îi distrugeau viața. Atunci mama, neputând niciodată să-i vorbească între patru ochi, i-a scris, disperată, că Maștera voia să-i distrugă familia ca să-l aducă la putere pe Tiberius. N-a primit răspuns. A aflat însă că scrisoarea ei încăpuse pe mâna Mașterei și că, pe când Augustus se odihnea în mica lor grădină, aceasta i-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mama, neputând niciodată să-i vorbească între patru ochi, i-a scris, disperată, că Maștera voia să-i distrugă familia ca să-l aducă la putere pe Tiberius. N-a primit răspuns. A aflat însă că scrisoarea ei încăpuse pe mâna Mașterei și că, pe când Augustus se odihnea în mica lor grădină, aceasta i-a spus: „În jurul fiicei tale s-a format un cuib de vipere, un complot pentru a-l distruge pe Tiberius, singurul om care-ți este cu adevărat credincios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
singurul om care-ți este cu adevărat credincios“. Augustus i-a răspuns obosit că nu putea interveni: tot imperiul avea să afle că, în inima Romei și în propria lui familie, se formase un grup de dușmani ai săi. Însă Maștera i-a zis: „Iartă-mă că insist. Nu trebuie să-i acuzi de complot. Ca să scapi de ei în liniște, ai o armă foarte puternică, pe care tu ai creat-o: Lex Julia de pudicitia“. Augustus - profitând de impasibila lipsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Iartă-mă că insist. Nu trebuie să-i acuzi de complot. Ca să scapi de ei în liniște, ai o armă foarte puternică, pe care tu ai creat-o: Lex Julia de pudicitia“. Augustus - profitând de impasibila lipsă de atenție a Mașterei - avusese toată viața legături cu femeile, cum a fost relația lungă și scandaloasă cu soția prietenului său Maecenas. Când a îmbătrânit, asemenea multor libertini faimoși care sublimează înaintarea în vârstă în căință și austeritate, a hotărât să însănătoșească obiceiurile romanilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a transformat repede într-o armă subtilă de șantaj economic și politic, cu consecințe dezastuoase, fiindcă vinovații erau condamnați la exil în niște locuri îndepărtate, urâte, iar în cazurile scandaloase, chiar la moarte. Agrippina spuse că Augustus o ascultase pe Mașteră fără să reacționeze. — Dar am aflat că ea a râs. „Toți tac pentru că Julia e fiica ta. Tu însă nu poți îngădui în familia ta ce ai interzis, pe bună dreptate, în alte familii. Iar oamenii cinstiți din întregul imperiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe neașteptate, Augustus a convocat-o în scris: era acuzată că încălcase teribila lege. Alături de numele ei se aflau numele unor importante familii de senatori, cu toții populares, prieteni de-ai noștri. Atunci ne-am adus aminte de cuvintele pe care Maștera le rostise în grădină, și casa noastră a fost cuprinsă de spaimă. Biata mama a înțeles că începuse o persecuție fără scăpare. A fost condusă pe Palatinus. N-am mai văzut-o niciodată. Pentru prima oară în scurta lui viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pieptănături pline de fantezie, iubește bijuteriile și poartă veșminte de in brodate în Aegyptus“. Dar nu era o fabula. „Alaltăieri-seară, în fața multor prieteni, frumoasa Varilia a spus că, din cauza tăcerii temătoare a bătrânilor, tinerii nu știu nimic despre viața Liviei, Maștera. A spus că vrea să ne-o povestească, iar eu o transcriu aici. Când Maștera, acum în vârstă de optzeci de ani, care a distrus familia noastră, a intrat în viața lui Augustus, avea șaptesprezece ani, un alt soț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu era o fabula. „Alaltăieri-seară, în fața multor prieteni, frumoasa Varilia a spus că, din cauza tăcerii temătoare a bătrânilor, tinerii nu știu nimic despre viața Liviei, Maștera. A spus că vrea să ne-o povestească, iar eu o transcriu aici. Când Maștera, acum în vârstă de optzeci de ani, care a distrus familia noastră, a intrat în viața lui Augustus, avea șaptesprezece ani, un alt soț și un băiețel. Fusese numit Tiberius, și nimeni nu bănuia că va ajunge în fruntea imperiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
soț și un băiețel. Fusese numit Tiberius, și nimeni nu bănuia că va ajunge în fruntea imperiului. Ea era însărcinată, și nimeni nu știa să spună cine era tatăl. Scandalul - a zis Varilia - a fost imens, pentru că primul soț al Mașterei făcea parte din istorica gens Claudia și fusese un dușman aprig al lui Augustus în timpul asediului Perusiei. Datorită amnistiei s-a întors la Roma, dar a descoperit că învingătorii cu greu îl înghițeau, a fost marginalizat și s-a trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Claudius murise la puțin timp după aceea.“ Și Drusus adnota: „Povestea Variliei ni s-a părut o veche intrigă libertină, pentru că de atunci au trecut șaizeci de ani. Însă continuă să fie și azi o poveste primejdioasă, căci bătrâna poreclită Maștera e vie, sănătoasă și e mama împăratului. Biata Varilia nu știa că, printre cei care râdeau auzind povestea ei, se prefăcea că râde și un spion al Mașterei. Am aflat-o ieri, când a fost târâtă într-un proces pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Însă continuă să fie și azi o poveste primejdioasă, căci bătrâna poreclită Maștera e vie, sănătoasă și e mama împăratului. Biata Varilia nu știa că, printre cei care râdeau auzind povestea ei, se prefăcea că râde și un spion al Mașterei. Am aflat-o ieri, când a fost târâtă într-un proces pentru ofensarea maiestății imperiale“. Jurnalul tremură în mâinile lui Gajus. „Și cum competența în cazul acestor delicte îi aparține Senatului în ședință plenară, toți cei prezenți la acea nefericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o văzuse pe tăcuta lui Vipsania refăcându-și viața. Drusus scrise: „Asinius Gallus, un gentilom bătrân, bogat și liniștit, a avut o singură vină: s-a căsătorit cu Vipsania, femeia de care Tiberius a divorțat în chip laș, supunându-se Mașterei, pentru a se căsători cu Julia. Odată ajuns la putere, Tiberius l-a văzut tot timpul, printre senatori, pe cel care, de câțiva ani, se poate lăuda că doarme, și încă spre mulțumirea amândurora, alături de cea care a fost soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se supun, chiar și când e vorba de acuzații și pedepse capitale împotriva vreunuia dintre ei, fiindcă Roma e practic în mâinile cohortelor pretoriene.“ Unii murmurau că Tiberius, departe de Roma, câștigase și detașarea completă, inexorabilă de mama sa, teribila Mașteră. Toți șopteau că, după lunga lor complicitate criminală, dintr-un motiv necunoscut, dar cu siguranță odios, relațiile dintre ei deveniseră glaciale. „E consolator să știi că și el o urăște“, scrise Drusus. Însă nimeni nu cunoștea adevăratele motive ale acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
jurnalul îi va supraviețui. Într-adevăr, nu s-a mai știut nimic de el. Mângâindu-și fiul - care-și pusese capul pe genunchii ei, ca atunci când era mic -, îi spuse că era foarte tânăr și că putea să scape de Mașteră și de Tiberius numai prefăcându-se: să pară prostuț, absorbit de jocuri frivole, inofensiv. Asemenea bătrânului unchi Claudius, fricosul legendar al familiei. Numai așa aveau să-l lase să trăiască, poate chiar confortabil, fiindcă în ochii tuturor ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui Tiberius... Se auzeau apele umflate ale râului. De cealaltă parte a lor, într-un palat aproape pustiu de pe colina Palatinus, în încăperile unde cu ani în urmă stătuse Augustus, își petrecea noaptea - una dintre nopțile în care dormea puțin - Maștera, femeia ce reușise să-l transforme pe Augustus cel pacific și iertător în cel mai aprig dușman al propriului său sânge. Agrippina privi, în întunericul Romei, spre colina aceea și declară că Maștera nu avea să moară lăsând-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
una dintre nopțile în care dormea puțin - Maștera, femeia ce reușise să-l transforme pe Augustus cel pacific și iertător în cel mai aprig dușman al propriului său sânge. Agrippina privi, în întunericul Romei, spre colina aceea și declară că Maștera nu avea să moară lăsând-o pe ea, liberă și vie, în spatele lui Tiberius. Nu plânge, îi spuse, dar să nu-ți faci iluzii. Cu toții ne-am dus de-aici, unul după altul. Amintește-ți însă că, dacă reușești să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
au dispărut. Despre procesul acela rapid, despre acuzații și martori, despre felul cum se apăraseră acuzații și dacă le fusese îngăduit s-o facă, lui Gajus nu i-a spus nimeni nimic. Iar el n-a putut să întrebe. Tutela Mașterei A venit repede să-l ia un ofițer însoțit de pretorieni; îndată ce îi văzu în fundul atriului, se gândi că avea să moară. O clipă, i se păru ușor. Le ieși în întâmpinare tăcut, lăsând în urmă, una după alta, încăperile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tremura sprijinită de perne, a lui Nero care râdea din orice, a lui Drusus care scria încruntat. Somnul nu revenea până când nu se ivea lumina leneșă a dimineților de iarnă, iar el își spunea că, poate, și mintea bătrânei Livia, Maștera, era asaltată noaptea de gânduri care nu-i dădeau pace. Fiindcă la Roma se spunea că suferea îngrozitor de insomnie. Livia își făcu pe neașteptate apariția în grădină, sprijinită de două sclave supuse, și merse pe o porțiune scurtă cu pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe când ea își trăia povestea de dragoste cu Augustus. Dar, se șoptea, poate că era altceva. Din sălile cele mai îndepărtate și mai liniștite ale locuinței, citind lungile și complicatele Aventuri ale lui Alexandros, Gajus încercă amara izolare a bătrânei Maștere. Vestea că Livia murea singură, fără să-și revadă fiul, trecu din gură-n gură la Roma, iar unii, pentru a găsi o scuză pentru scandaloasa absență a lui Tiberius, inventară motivul că se temea de un complot împotriva lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu speranțe din ce în ce mai slabe, ca Tiberius să vină la funeralii. Așteptară atât de mult, încât cadavrul era aproape descompus - scrie Svetonius - când fu pus pe rug. Magistrații romani își dădură seama că, după atâtea asasinate, ruda cea mai apropiată a Mașterei la Roma era tânărul Gajus. Avea optsprezece ani, iar jocul dur al puterii îi impuse să declame orația funebră. Avea să fie prima lui apariție în public, îi spuseră cu respect, vicleni, funcționarii de la palat, iar el se întrebă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu adăugă aproape nimic. Vorbi despre moartă, despre Augustus și despre istorie cu o plăcere perfidă; la fiecare cuvânt, anii aceia îngrozitori se prăbușeau în trecut unul câte unul - se terminase, nu aveau să se mai întoarcă. În timp ce vorbea, teribila Mașteră se evapora, planurile ei mureau odată cu ea, dar el, puiul de leu, era viu. Disimula însă toate acestea într-o ingenuă demnitate, în fața senatorilor, preoților și magistraților care știau mult mai multe decât el despre povestea sângeroasă a familiei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din Roma care nu se temea de Tiberius: „Nici un denunțător, nici un spion n-a putut să arunce vreo umbră asupra ei“. Avusese un singur soț, încă una dintre nenumăratele căsătorii complicate poruncite de putere: cel de-al doilea fiu al Mașterei, faimosul rod al legăturii scandaloase, pe care Augustus nu putuse să-l recunoască, fratele vitreg al lui Tiberius, mort foarte tânăr. După dipariția lui prematură, Antonia trăise zeci de ani într-o văduvie ireproșabilă, mândră în a sa domus, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
plânsese pe ascuns. Un senator observase: „E singura care nu-l acuză pe Tiberius. Însă e cea care ar trebui să strige cel mai tare“. În încăperile imperiale secrete se petrecuse apoi un lucru din cauza căruia relația lui Tiberius cu Maștera începuse să se răcească. Încet-încet, viața Liviei devenise inutilă și singuratică, iar la funeraliile ei, de la care împăratul, neînduplecat, lipsise, un senator spusese ambiguu: „Toate zilele acestor unsprezece ani în care Tiberius a refuzat să-și vadă mama, Antonia, închisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de surpriză, împăratul privi, la fel de tăcut, frumosul păr castaniu, ondulat pe ceafă, al ultimului fiu al lui Germanicus. Gajus înălță capul; împăratul nu spuse nimic și îl expedie cu un gest. Era la fel cu gestul cu care îl alungase Maștera în prima zi. Tribunul îl însoți până la ieșire. Stânca lui Tiberius Coborând în tăcere, Gajus nu știa că multă vreme nu avea să i se îngăduie să urce ultimele trei niveluri. Catapultat într-o curte restrânsă, exclusivistă, ținută sub control
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aceea, fructele și prăjiturile cu miere. „Mâncarea unui copil“, comentară emoționați la bucătărie. Adesea însă, după câteva înghițituri, vomita. Apoi ieșea din camerele lui - Tiberius nu-i rezervase o cameră umilitoare și sărăcăcioasă, ca aceea pe care i-o impusese Maștera, iar el se simți ușurat și aproape recunoscător - și se plimba privind, cu ochii care nu reușeau să vadă, frumusețea schimbătoare a grădinilor, a stâncilor abrupte, a golfurilor, cu pasul acela distrat pe care și-l formase în casa Liviei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]