1,167 matches
-
SOV și junimiștii. Onestitatea, logica și bunul-simț par să-l fi părăsit pe dl Popescu. I-au rămas admirația față de SOV și ura față de Băsescu. Judecata sa trece astăzi prin viscere, prin mațe, cum i-ar plăcea să spună, prin mațul gros. Silviu Un ziarist cu experiență și coloană vertebrală poate ajuta foarte mult opinia publică în momente-turnesol. Tăcerea ziariștilor care văd astfel de momente și trec pe lângă ele, fără să le strige în gura mare tuturor cititorilor avizi, este complice
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
eu unul venit abia de câteva zile la noi. Unul slăbănog și cu nasul mare. Zice c-a fost salamagiu la o fabrică de mezeluri, și-a postit nouă ani în șir de mare scârbă ce avea tot umblând cu mațe și cu carne de cal și de măgar. Și de alte spurcăciuni... Asta în fiece zi, și cu deosebire la sărbători, fie ele vechi sau mai noi. PAFNUTIE: Ptiu! Asta parcă nici nu-i de crezut. Eu unul nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
albaștri. De obicei, repetenți sau oameni care aveau nevoie de bani. Mergeau apoi în Câmpina printre blocuri și oamenii aruncau cu bani în ei de la balcoane. Mă mulțumeam cu un buhai dintr-o cutie de tablă din care ieșeau niște mațe, niște fire de care trăgeam până îmi rupeau mâinile și până la Sfântul Ion aveam bășici și mațe albe dintr-un material pe care l-am uitat, fire albe pe sub pielea degetelor care trebuiau să reînvețe să scrie. Uneori, când ajungeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
și oamenii aruncau cu bani în ei de la balcoane. Mă mulțumeam cu un buhai dintr-o cutie de tablă din care ieșeau niște mațe, niște fire de care trăgeam până îmi rupeau mâinile și până la Sfântul Ion aveam bășici și mațe albe dintr-un material pe care l-am uitat, fire albe pe sub pielea degetelor care trebuiau să reînvețe să scrie. Uneori, când ajungeam la nea Gică, ăstuia i se făcea milă și ne dădea niște sacâz să ungem buhaiul. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
ar fi ignoranța mea în ale anatomiei, bivolarul ăsta care zicea că mă poate omorî îmi fixase partea stângă unde știe toată lumea că se află stomacul, nu ficatul. Și într-adevăr simțeam ceva, nu o căldură, simțeam că-mi ghiorăie mațele, pentru că mâncasem la repezeală în ziua aia. Și drama era că mașina nu mai venea, afurisenia, și ăla mă toca la cap. După care a venit argumentul suprem al bivolarului. Bă, tu știi ce sculă am io acum? Că înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
limpezească. Amețea, o durea îngrozitor capul. Se va odihni pe urmă. Fratele ei a prins de rude aproape de ciubăr, să-i fie mai ușor, dar avea chef de joacă. O împingea înainte, o trăgea înapoi. Simțea cum i se urcă mațele în gât. Ulița cobora pieziș, pietrele spălate de ploaie alunecau sub tălpile ei. Fratele ei continua să o chinuie hățind de ciubăr. "Lasă-mă în pace", s-a rugat de el cu o voce pe care probabil nu a auzit
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
a fost ziua în care oamenii acestei țări au votat în unanimitate un Președinte pentru Liniștea Noastră. Atunci s-a instaurat pacea pe pământ, o pace atât de deplină, încât oamenii au început să viseze cu ochii deschiși și cu mațele goale. 10 noiembrie 2009, Sydney Mă plimb prin Hyde Park. Mă simt liberă și fericită, ca și cum m-aș plimba prin paradis, cu toate că în Australia nu s-a instaurat raiul pe pământ. Unii "spun" că guvernul nu administrează bogățiile foarte bine
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cel al mamei, parcă un trăsnet trece prin ea, creierii îi explodează, se vede undeva în mijlocul satului, lume multă, oameni înșirați de-a lungul unui gard, față în față cu ei un șir de soldați cu degetele pe trăgaci, în mațe simte o mușcătură caldă, lângă ei un ofițer cu părul de culoarea nisipului, cu ochi de smarald, cu piele arămie, nu i se mișcă niciun mușchi pe față, e palid ca moartea, pe ulița plină de praf aleargă mama ei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
carcasele erau introduse în bucătărie și așezate pe masă, măcelarul tranșa carnea și slănina, pentru cârnați, chiște și tobă, restul punându-se într-o covată la sărat și ulterior la afumat. Ajutoarele sale, cei de-ai casei, curățau și spălau mațele îintestinul gros și subțire) cu apă caldă amestecată cu oțet și făină de porumb, pregăteau ceapa, usturoiul și piperul măcinat. Seara târziu, chiștele și toba erau fierte și puse la rece, iar cârnații atârnați pe un leț la scurs, în timp ce
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de muzică religioasă, exasperându-i pe toți din casă). Domnul de la doi, slab, suspect de slab, care se poartă proaspăt bărbierit mai tot timpul și Își suge mereu obrajii când e Îngândurat, e “Scrumbia” (hi hi - hi, e Într-un maț individul ăsta... tre’ să treacă de două ori ca să-l vezi, spune deseori mucalitul de Grigostea!). Doamna Emilia, grasa, cea cu un picior mai scurt, care umblă tot timpul În haine largi, tărcate și Împrăștie un miros nemaipomenit de transpirație
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
crede nimeni. Totuși, din clipa în care aflam că-i place unul, îl pândeam, comiteam mii de josnicii și-i debitau mii de platitudini, ca să mă împrietenesc cu el, să-l flatez, să-l îmbrobodesc. Și ce amanți! Vânzătorul de mațe, muftiul, notarul, negustorul de măruntaie, băiatul de la dugheana din colț, filozoful. Numele și titlurile se schimbau, dar toți erau niște bădărani. Spre ei mergeau preferințele ei. Și ce mârșăvie! Cât mă înjoseam! De necrezut! Mi-era teamă să nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Fito tresări: "Azi e ultimu' seminar, nu?". Nu. Mai e unul joi." " I-auzi, ale dracului!", remarcă nevricoasă șefa. Oftă zgomotos: "Numa' cân' mă gândesc ce putoare o fi în amfiteatru și simt că-nnebunesc. Miroase de-ți verși și mațele din tine, este?" "Miroase, da... Totuși, parcă nu chiar așa de puternic pe cât m-aș fi așteptat." "Noroc că în birou' meu am închis ieri cu cheia, să nu năvălească ăia cu porcăria lor. Dacă ar fi dat la gândaci
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nu va mai putea scrie nici măcar antiroman, antipoezie și antipiese, și care nu va mai putea „digera” decât date exacte, deoarece lobul drept al creierului i se va atrofia de tot? Atunci, cu siguranță, lumea va deveni, cu siguranță, “un maț”-așa cum afirmă Mircea Cărtărescu într-unul din romanele sale. Așadar mă întreb dacă, după publicarea romanului Manuscrisul din frigiderul Fram și înaintea găsirii, la revenirea în apartamentul fie iertatului profesor Gerard, sub frigiderul Fram al lui, a poveștii de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
localnicilor peste cap toate calculele. Probabil că, înainte de aterizarea mea în postul de administrator, fusese propusă o persoană mult mai importantă și sus-pusă, nepot de-al unui nepot din partea unui văr al fratelui mamei unui grangure. Cam așa încurcături de mațe se făceau. Și nu era o vreme în care să-ți permiți să refuzi o sarcină. Toată lumea știa că “sarcina nu se discută, ci se execută” sau că trebuia să fii cel puțin familiarizat și cu faimoasele dictoane ale înțeleptului
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mai amintești? Tu și cu frate-tău, vă dădeați la platoul cu sandviciuri, pâine cu untură de porc și castraveți murați. După atâta lectură, era și normal să fi băgat ceva la ghiozdan, că altfel nu puteați dormi de chiorăitul mațelor. Și mâncând în camera ta, vă aminteați de batoanele de salam ale vecinului și de sandviciul cu salam al fiului de doctor, dar și de mărul pe care colegul tău de bancă, un sas pe nume Hanți Guist, din localitatea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
comun, își dă cu părerea Dendé, neliniști de revoluționar, e limpede că ar fi fost loc și de mai bine, însă mai mult nu s-a putut. Cu toate astea, sînteți deja erou, dom’ Roja, nu oricine ar fi avut mațe s-o șteargă așa pe cont propriu, zice Tîrnăcop calm, altceva nici nu mai contează, fac pariu că de aici înainte trebușoara o să se dreagă de la sine. Comandantul a fost întotdeauna un bleg, iar pe de altă parte ceva a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ideea salvatoare, cum să prostesc gărzile care nu mai ascultau de ordinele noastre, pentru că fuseseră aduse din altă parte. Știam acuma ce aveam de făcut ca să-i ating la sentiment, dar mai întîi trebuia să îmbuc ceva că îmi chiorăiau mațele de foame. I-am comandat bucătarului o omletă mare cu șuncă, am înfulecat-o rapid și m-am pus pe așteptat, eram cu stomacul plin și mintea mi se limpezise. Tot scenariul ăsta se coace de ani buni, nimic nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
apă și îl pusese la fiert pe aragaz chiar sub ochii lui. — Spune-mi cu ce ai venit, se interesează domnul Președinte cu aceeași suspiciune, în timp ce ochii săi rămîn fixați asupra capotei deschise a mașinii de sub care ies la iveală mațele unui motor rablagit, vă așteptam pe toți trei împreună, zice, parcă așa fusese înțelegerea, sau s-a schimbat ceva? — Nu s-a schimbat nimic, zice Sena izbutind cu greu să-și mute gîndul de la silueta doamnei Mina îmbrăcată în capotul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
sperie Curistul, ce vă mai holbați așa? Voi ați vrut-o, adăugase, mai bine l-ați fi lăsat să moară, n-ar fi trebuit să-l ajute să verse și apoi să-i aducă sticla cu apă ca să și spele mațele. Nenorocitul de Curist avea chef de glume, își amintea de fiecare dată Dendé cît de greu reușise să se stăpînească atunci să nu-i ardă una peste bot lui Milițică, să o țină minte. Prin cîte am trecut noi doi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
scăfîrlie, fără s-o mai lungim, spune Broscoiul, satisfăcut că-și poate impune punctul de vedere. — Gata, ați văzut cît de ușor a fost să vă hotărîți? Haideți s-o ștergem repejor din haznaua asta, îmi vine să-mi vărs mațele de atîta putoare, spune Picioruș de Ghips. Peste tot vi se vehiculează numele, domnule Președinte, se gîndește Sena, aveți profilul perfect al omului din umbră care iese la rampă exact atunci cînd este nevoie de el. Sper că nu aștepți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
asta în care intrase, pata de care nu va reuși să scape nici peste o mie de ani, dacă ar fi putut i-ar fi pus pe toți cei responsabili cu fața la zid și le-ar fi împrăștiat cu mîna sa mațele pe jos, șacali, fii de tîrfe, lași. Totuși, recunoștea că n-ar putea niciodată să-și uite trecutul, să scuipe pe însemnele militare, mai sînt și oameni cu onoare pentru care merită luptat, chiar și după ce avea să fie trecut
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
importanță vitală pentru țară, acolo la etajul 11, de niște generali cu bube pe față, senili, scofîlciți, și puțind ca niște stîrvuri. Ai fi dat pe-afară, soldățelule, la fel cum am făcut-o și eu, ți-ai fi borît mațele peste tot, ai fi căutat în cea mai mare viteză ieșirea, ți-ai fi jurat că nu-ți mai trebuie să știi de-o așa revoluție în viața vieții tale. Dar dumneavoastră pe unde ați umblat tot timpul ăsta? întreabă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
treabă, casa ta. O să vă Înțelegeți bine. -Taci, dihorule! N-ai ținut În viața ta un ziar În mână și mai vorbești. Ce știi tu despre progres și alinierea la cerințele occidental-europene? -Știu că tremur de frig și-mi guiță mațele de foame, de când m-am născut. Sunt o umbră, Antoniu. Îmi aduc aminte doar o singură zi fericită din viața mea: aceea, În care taică-meu a murit Înecat cu propria vomă, de beat ce era. Eu și mama am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
destinația Paradis și nici nu Îți va spăla hainele dacă tu ții morțiș ca ele să miroasă a transpirație râncedă. Uniunea Europeană e sfioasă cu călugării gunoaielor ca tine și Îi lasă să privească luna și stelele cât au chef, cu mațele ghiorăindu-le de foame. În schimb mie Îmi va da totul: Îmi va da principii și norme, strigăte de bucurie, va schimba cloaca În care mă aflu În lapte și miere, mă va preschimba din sclavul mizeriei În prințul unui ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
asta, un cuvânt nou, În schimb femeia lui e tare de treabă, și-mi mai aduce pe furiș câte-un cartof fiert și câte-un boț de mămăliguță fierbinte, când el doarme.... Câinele lui Ben a murit, de Încurcătură de mațe, crede femeia lui Ben: a mâncat cu lăcomie un castron cu tocană de purcel și burta i s-a umflat ca un cimpoi. S-a chinuit o zi și-o noapte cu gemete și schelălăituri. Am săpat cu o lingură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]