138 matches
-
siguranță La dozele relevante clinic nu s- a evidențiat toxicitate anormală sistemică sau toxicitate de organ țintă . În studiile preclinice privind siguranța , dozele mari de irbesartan ( ≥ 250 mg/ kg și zi la șobolan și ≥ 100 mg/ kg și zi la macac ) au produs o scădere a parametrilor eritrocitari ( număr de eritrocite , hemoglobină , hematocrit ) . La doze foarte mari ( ≥ 500 mg/ kg și zi ) , administrate la șobolan și la macac , irbesartanul a indus modificări degenerative ale rinichiului ( de exemplu nefrită interstițială , distensie tubulară
Ro_543 () [Corola-website/Science/291302_a_292631]
-
mg/ kg și zi la șobolan și ≥ 100 mg/ kg și zi la macac ) au produs o scădere a parametrilor eritrocitari ( număr de eritrocite , hemoglobină , hematocrit ) . La doze foarte mari ( ≥ 500 mg/ kg și zi ) , administrate la șobolan și la macac , irbesartanul a indus modificări degenerative ale rinichiului ( de exemplu nefrită interstițială , distensie tubulară , bazofilie tubulară , creșterea concentrațiilor plasmatice de uree și creatinină ) modificări considerate secundare efectelor hipotensive ale medicamentului , care duc la reducerea perfuziei renale . În plus , irbesartanul a indus
Ro_543 () [Corola-website/Science/291302_a_292631]
-
tubulară , creșterea concentrațiilor plasmatice de uree și creatinină ) modificări considerate secundare efectelor hipotensive ale medicamentului , care duc la reducerea perfuziei renale . În plus , irbesartanul a indus hiperplazia/ hipertrofia celulelor juxtaglomerulare ( la șobolan la doze ≥ 90 mg/ kg și zi , la macac la doze ≥ 10 mg/ kg și zi ) . Toate aceste modificări au fost considerate ca fiind produse prin acțiunea farmacologică a irbesartanului . Irbesartanul nu a demonstrat mutagenitate , clastogenitate sau carcinogenitate . Studiile efectuate cu irbesartan la animale au evidențiat efecte toxice tranzitorii
Ro_543 () [Corola-website/Science/291302_a_292631]
-
siguranță La dozele relevante clinic nu s- a evidențiat toxicitate anormală sistemică sau toxicitate de organ țintă . În studiile preclinice privind siguranța , dozele mari de irbesartan ( ≥ 250 mg/ kg și zi la șobolan și ≥ 100 mg/ kg și zi la macac ) au produs o scădere a parametrilor eritrocitari ( număr de eritrocite , hemoglobină , hematocrit ) . La doze foarte mari ( ≥ 500 mg/ kg și zi ) , administrate la șobolan și la macac , irbesartanul a indus modificări degenerative ale rinichiului ( de exemplu nefrită interstițială , distensie tubulară
Ro_543 () [Corola-website/Science/291302_a_292631]
-
mg/ kg și zi la șobolan și ≥ 100 mg/ kg și zi la macac ) au produs o scădere a parametrilor eritrocitari ( număr de eritrocite , hemoglobină , hematocrit ) . La doze foarte mari ( ≥ 500 mg/ kg și zi ) , administrate la șobolan și la macac , irbesartanul a indus modificări degenerative ale rinichiului ( de exemplu nefrită interstițială , distensie tubulară , bazofilie tubulară , creșterea concentrațiilor plasmatice de uree și creatinină ) modificări considerate secundare efectelor hipotensive ale medicamentului , care duc la reducerea perfuziei renale . În plus , irbesartanul a indus
Ro_543 () [Corola-website/Science/291302_a_292631]
-
tubulară , creșterea concentrațiilor plasmatice de uree și creatinină ) modificări considerate secundare efectelor hipotensive ale medicamentului , care duc la reducerea perfuziei renale . În plus , irbesartanul a indus hiperplazia/ hipertrofia celulelor juxtaglomerulare ( la șobolan la doze ≥ 90 mg/ kg și zi , la macac la doze ≥ 10 mg/ kg și zi ) . Toate aceste modificări au fost considerate ca fiind produse prin acțiunea farmacologică a irbesartanului . Irbesartanul nu a demonstrat mutagenitate , clastogenitate sau carcinogenitate . Studiile efectuate cu irbesartan la animale au evidențiat efecte toxice tranzitorii
Ro_543 () [Corola-website/Science/291302_a_292631]
-
siguranță La dozele relevante clinic nu s- a evidențiat toxicitate anormală sistemică sau toxicitate de organ țintă . În studiile preclinice privind siguranța , dozele mari de irbesartan ( ≥ 250 mg/ kg și zi la șobolan și ≥ 100 mg/ kg și zi la macac ) au produs o scădere a parametrilor eritrocitari ( număr de eritrocite , hemoglobină , hematocrit ) . La doze foarte mari ( ≥ 500 mg/ kg și zi ) , administrate la șobolan și la macac , irbesartanul a indus modificări degenerative ale rinichiului ( de exemplu nefrită interstițială , distensie tubulară
Ro_543 () [Corola-website/Science/291302_a_292631]
-
mg/ kg și zi la șobolan și ≥ 100 mg/ kg și zi la macac ) au produs o scădere a parametrilor eritrocitari ( număr de eritrocite , hemoglobină , hematocrit ) . La doze foarte mari ( ≥ 500 mg/ kg și zi ) , administrate la șobolan și la macac , irbesartanul a indus modificări degenerative ale rinichiului ( de exemplu nefrită interstițială , distensie tubulară , bazofilie tubulară , creșterea concentrațiilor plasmatice de uree și creatinină ) modificări considerate secundare efectelor hipotensive ale medicamentului , care duc la reducerea perfuziei renale . În plus , irbesartanul a indus
Ro_543 () [Corola-website/Science/291302_a_292631]
-
tubulară , creșterea concentrațiilor plasmatice de uree și creatinină ) modificări considerate secundare efectelor hipotensive ale medicamentului , care duc la reducerea perfuziei renale . În plus , irbesartanul a indus hiperplazia/ hipertrofia celulelor juxtaglomerulare ( la șobolan la doze ≥ 90 mg/ kg și zi , la macac la doze ≥ 10 mg/ kg și zi ) . Toate aceste modificări au fost considerate ca fiind produse prin acțiunea farmacologică a irbesartanului . Irbesartanul nu a demonstrat mutagenitate , clastogenitate sau carcinogenitate . Studiile efectuate cu irbesartan la animale au evidențiat efecte toxice tranzitorii
Ro_543 () [Corola-website/Science/291302_a_292631]
-
siguranță La dozele relevante clinic nu s- a evidențiat toxicitate anormală sistemică sau toxicitate de organ țintă . În studiile preclinice privind siguranța , dozele mari de irbesartan ( ≥ 250 mg/ kg și zi la șobolan și ≥ 100 mg/ kg și zi la macac ) au produs o scădere a parametrilor eritrocitari ( număr de eritrocite , hemoglobină , hematocrit ) . La doze foarte mari ( ≥ 500 mg/ kg și zi ) , administrate la șobolan și la macac , irbesartanul a indus modificări degenerative ale rinichiului ( de exemplu nefrită interstițială , distensie tubulară
Ro_543 () [Corola-website/Science/291302_a_292631]
-
mg/ kg și zi la șobolan și ≥ 100 mg/ kg și zi la macac ) au produs o scădere a parametrilor eritrocitari ( număr de eritrocite , hemoglobină , hematocrit ) . La doze foarte mari ( ≥ 500 mg/ kg și zi ) , administrate la șobolan și la macac , irbesartanul a indus modificări degenerative ale rinichiului ( de exemplu nefrită interstițială , distensie tubulară , bazofilie tubulară , creșterea concentrațiilor plasmatice de uree și creatinină ) modificări considerate secundare efectelor hipotensive ale medicamentului , care duc la reducerea perfuziei renale . În plus , irbesartanul a indus
Ro_543 () [Corola-website/Science/291302_a_292631]
-
tubulară , creșterea concentrațiilor plasmatice de uree și creatinină ) modificări considerate secundare efectelor hipotensive ale medicamentului , care duc la reducerea perfuziei renale . În plus , irbesartanul a indus hiperplazia/ hipertrofia celulelor juxtaglomerulare ( la șobolan la doze ≥ 90 mg/ kg și zi , la macac la doze ≥ 10 mg/ kg și zi ) . Toate aceste modificări au fost considerate ca fiind produse prin acțiunea farmacologică a irbesartanului . Irbesartanul nu a demonstrat mutagenitate , clastogenitate sau carcinogenitate . Studiile efectuate cu irbesartan la animale au evidențiat efecte toxice tranzitorii
Ro_543 () [Corola-website/Science/291302_a_292631]
-
5. 3 Date preclinice de siguranță Reacțiile adverse neobservate în studiile clinice , dar semnalate la animale la niveluri de expunere similare cu cele clinice și cu posibilă relevanță pentru utilizarea clinică , au fost următoarele : Sporadic , în studii la rozătoare și macaci , s- au observat convulsii . Nu s- au observat convulsii într- un studiu de 3 luni la câine . În unele cazuri , dar nu în toate , declanșarea convulsiilor a fost asociată cu stresul procedural precum manipularea animalelor . S- a demonstrat o activitate
Ro_17 () [Corola-website/Science/290777_a_292106]
-
om. La cimpanzei s-a descoprit un virus, numit SIV, aproape identic cu virusul HIV. Virusologii din Birmingham, Alabama au elaborat teoria apariției virusului HIV. Virusul SIV de care se îmbolnăvesc cimpanzei este compus din două virusuri, găsite ambele la macaci, o specie de maimuțe vânate și mâncate de cimpanzei. Teoria elaborată spune că acești doi viruși s-au unit în corpul cimpanzeilor, dând naștere virusului SIV. Transmiterea virusului la om a avut loc conform părerii cercetătorilor deja în anii '30
SIDA () [Corola-website/Science/301483_a_302812]
-
în următorii 5 ani, sigla va fi modificată, lucru care nu s-a întâmplat. Mai multe ziare au avut propria lor competiție pentru logo, afișând observații alternative de la cititorii lor. Ziarul "The Sun" a afișat un desen de o maimuță macac. S-a sugerat că logo semăna cu personajul de desene animate Lisa Simpson făcând felație. iar alții s-au plâns că seamnă cu o zvastică distorsionată. În februarie 2011, Iranul a amenințat cu boicotarea Jocurilor Olimpice de vară din 2012 din cauza
Jocurile Olimpice de vară din 2012 () [Corola-website/Science/308219_a_309548]
-
măsurile de protecție luate ca parcuri naționale, nerespectarea legilor de o administrație coruptă, a zădărnicit măsurile de protecție a naturii. Datorită așezării sale geografice Sumatra cu restul încă imens de păduri ecuatoriale, și cu o fauna specifică (ca tapiri, urangutani, macaci, giboni, tucani, elefantul și tigrul de Sumatra) este renumită pe plan mondial. După recensământul din 2004 numărul populației insulei era de 44 milioane, cu o densitate de 100 locuitori/km² cu 10 ori mai puțin ca pe insula Java. Limba
Sumatra () [Corola-website/Science/303973_a_305302]
-
pacientului. Ajuns la maturitate, datorită reputației câștigate, i se permitea să efectueze testări pe animale vii (vivisecții) sau pe cadavre (disecții). Printre obiectivele urmărite, putem enumera: studiul măduvei spinării și a funcționării rinichilor. Unul din animalele folosite cu predilecție era macacul ("Macaca sylvanus", o maimuță specifică Gibraltarului). Printre descoperirile sale, putem enumera: În ceea ce privește concepțiile sale, Galenus a încercat să se situeze deasupra tuturor școlilor și teoriilor medicale, criticând multe din erorile acestora: Galenus a fost unul dintre promotorii metodei experimentale în cadrul
Galenus () [Corola-website/Science/312155_a_313484]
-
le (Cercopithecidae) (din greceaca "kerkos" = coada (unui animal) + "pithēkos" = maimuță) este o familie de maimuțe catariniene patrupede, plantigrade, arboricole și terestre cu coadă neprehensilă, lungă sau rudimentară, cuprinzând cercopitecul, macacul, pavianul, magotul etc. le se împart în două subfamilii: cercopitecine ("Cercopithecinae") și colobine ("Colobinae"). Au o talia mijlocie. Blana este bogată, dar mai puțin deasă decât la platirinieni. Fața aproape lipsită de păr. Musculatura feței nu permite mimică. Coada este
Cercopitecide () [Corola-website/Science/332992_a_334321]
-
acumularea unei cantități de alimente pe care ulterior le mestecă. Toate cercopitecinele sunt animale patrupede și plantigrade, majoritatea sunt arboricole (trăiesc pe arbori), unele sunt terestre (trăiesc pe pământ). Sunt răspândite mai ales în Africa la sud de Sahara, iar macaci în Asia și Asia de Sud-Est între cele două tropice. Trăiesc în cete conduse de masculi mai bătrâni și experimentați. Sunt foarte zburdalnice și gălăgioase. Au o gamă largă de habitate, de la regiunile semiaride cu vegetație rară până în pădurile dense tropicale veșnic
Cercopitecine () [Corola-website/Science/332998_a_334327]
-
li s- a administrat tratament timp de până la 39 săptămâni sau într- un studiu special de telemetrie efectuat la câini . Studiile de toxicitate cu administrarea de dozele repetate efectuate la câini , pe durata a până la 4 săptămâni , și la maimuțele macac ( Cynomolgus ) , pe durata a până la 9 luni , au indicat ficatul ca principalul organ țintă a toxicității determinate de nilotinib . Modificările au inclus intensificarea activității alanin- aminotransferazei și a fosfatazei alcaline și aspecte histopatologice ( în principal hiperplazia/ hipertrofia celulelor sinusoidale sau
Ro_1022 () [Corola-website/Science/291781_a_293110]
-
păduri de conifere, de foioase etc, iar cele subtropicale prin magnolii, bambuși, liane, etc. Aproximativ 66% din suprafața Japoniei este acoperită de păduri. În Japonia sunt identificate în jur de 140 de specii de animale. Singura specie de primată este macacul japonez ce poate fi întâlnit și în nord. Există 32 de specii de carnivore, printre care: ursul brun, hermina, nurca, ratonul, vulpea, lupul, morsa și foca. În ape se găsesc crabi și crevete. Mari grupuri de pești migratori sunt direcționate
Japonia () [Corola-website/Science/296602_a_297931]
-
Vogt et al 1995). Ulterior, Vogt et al. (2004) au propus un model de patru regiuni, cu subregiuni bazate pe conectivitate: cortexul cingular anterior, cortexul cingular mijlociu, cortexul cingular posterior și cortexul retrosplenial. Bazat pe studii de conectivitate la maimuțele macac și pe datele imagistice funcționale, la om, Picard și Strick (2001) au subîmpărțit regiunea șanțul cingular uman în două zone, zona cingulară caudală și zona cingulară rostrală cu o porțiune anterioară și posterioară.
Girusul cingular () [Corola-website/Science/326803_a_328132]
-
acută, provocată de virusul Zika transmisă omului prin înțepătura unui țânțar din genul "Aedes" infectat cu acest virus. Virusul Zika este un virus ARN monocatenar cu sens pozitiv din genul "Flavivirus" (familia Flaviviridae) identificat prima dată în 1947 la maimuța macac în pădurea tropicală Zika din Uganda (de unde și numele lui) și izolat la om în 1952 în Nigeria. Ulterior, cazuri izolate a fost raportate în Africa și Asia. Prima epidemie de febră Zika a avut loc în regiunea pacifică în
Febra Zika () [Corola-website/Science/335485_a_336814]
-
ul (lat. Macaca sylvanus) este o maimuță din familia Cercopithecidae, genul Macac. Magoții au fața roșie, sunt fără coadă și ajung la o lungime a corpului de 45-70 cm. Cu 7 până la 12 kg (în cazuri excepționale până la 15 kg) masculii sunt clar mult mai grei decât femelele, care cântăresc de la 5
Magot () [Corola-website/Science/334379_a_335708]
-
Algeria , Gibraltar. Habitatul acestor animale sunt stejarii înalți și pădurile de cedru. Magoții se pot cățăra ușor, dar petrec o mare parte a zilei și pe sol. Ca tot grupul de catarinieni, magoții sunt diurni. Trăiesc în grupuri, ca și macacii, de 12-60 indivizi. Potrivit rapoartelor, atunci când acestea devin prea mari, se împart în grupuri mai mici. Masculii stabilesc o ierarhie prin luptă; cei mai puternici masculi domină și conduc grupul. Magoții sunt omnivori. Ei se hrănesc cu fructe, frunze, ierburi
Magot () [Corola-website/Science/334379_a_335708]