239 matches
-
haină/ când simt că soarele lumină/ atât de mult mă doare 984. Răsăritul și apusul, lumea pietrelor, plantelor și animalelor se înlănțuiesc cu trecerea anotimpurilor și deplasarea astrelor pe firmament 985. Toate reprezintă puterea sfântă a naturii, fie micro sau macrocosmos, fie ceruri ori pământ, cu polaritate asemănătoare ca a celei dintre bărbat și femeie 986. Și druizii au avut o fecioară cu un copil în brațele ei, madonnă ce a sfințit misterele, iar Zeul Soare reînvia la același timp pascal
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
bătrâne, De mi-ar rămâne sporul ce l-am strâns Cu prea puțin în lume aș rămâne 1035. Elementele naturale folosite de Cuvânt pentru a crea lumea și de Vers pentru a o reprezenta completează doctrina corespondențelor dintre micro și macrocosmos, unite între ele prin arcul reflex noetic, adică analogia alchimică între om și întregul univers. Învățăturile mistice pe care fiecare celulă a corpului nostru o posedă ca o conștiență de sine implică explicația factorului de putere, de energie pe care
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ne înrădăcinăm arta de a distila spiritul care se evaporă prin porii celorlalte elemente. În alambicul de os1055 se coace oul filosofic și reverberează versurile-n matras, în destinul transmutat în cea de-a treia lume, cea dintre microcosmos și macrocosmos. A fost cândva pământul străveziu ca apele de munte-n toate ale sale în sine legănând izvorul clar și viu. S-a-ntunecat apoi, lăuntric, ca de-o jale, de bezne tari ce-n niciun grai nu se descriu. Aceasta
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
drum de la fenomen spre imagine trece prin idee, o idee greu de înțeles chiar de către cei mai subtili hermeneuți. Și totuși poetul caută deseori particularul din viața sa pentru a-l circumscrie universalului, alegoria luând viața umană ca emblemă a macrocosmosului și definind arta tematică. Adevărata natură a poesiei este însă cea care reflectă zbaterile sufletului fără a le raporta cosmicului, poetul fiind inconștient de matricea mnemică îmbibată de informație divină. El devine mai târziu conștient că singur nu ar fi
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
omului în rândul misterelor. "Este în ordinea misterelor ultime ale umanității, a vieții libere în general și a mișcărilor ei, ca apariția eu-lui și neliniștea cosmică să fie unul și același lucru. Faptul că în fața unui microcosmos se deschide un macrocosmos imens, atotputernic, un abis al ființei și al mișcării străin și șiroind de lumină, obligă micul eu timid și solitar să se întoarcă în sine", Declinul Occidentului, Editura Beladi, Craiova, 1996, vol. II, p. 250. 49 Imanuel Geiss, Istoria lumii
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
are loc printr-un proces de reificare 9, de percepere a fenomenelor umane ca și cum acestea ar fi lucruri, fapte naturale sau divine, neumane. Aceste subuniversuri devin lumi obiective, înfățișîndu-li-se oamenilor drept exterioare lor. Microcosmosurile lor sînt percepute ca reflectări ale macrocosmosului carceral, ordinea celulelor, a cabinetelor medicale, a cluburilor și atelierelor fiind, de fapt, palide reflectări ale ordinii "de la centru", "de sus", întărindu-le în felul acesta tuturor indivizilor din pușcărie ideea unor destine inevitabile, în raport cu care ei își declină orice
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
o proble-mă, oricît de complicată, pe care dacă o abordezi corect să nu devină și mai complicată" (Poul Anderson). O superpoziție spune că Dumnezeu e în atom, deci poate fi peste tot în același timp. Microcosmosul e o reflectare a macrocosmosului, omul e creat după chipul lui Dumnezeu, steaua dublă Sirius, considerată de hermetiști centrul universului, este echivalentă cu nucleul atomului, în care un pozitron e însoțit de un neutron. Cum se știe, hermetismul se revendică de la Hermes Trismegistus, cel "de
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
în mintea lui Dumnezeu. Nu a făcut el totul din nimic? O legitate printre celelalte ce guvernează Universul, pe care o mai acreditam undeva, este legea conservării informației. Anticii cu-noșteau se pare ceea ce noi aflăm abia acum, anume, corespondențele dintre macrocosmosul universului și universul microcosmic al acceleratorului de particule. Alchimia, considerată de Jung o "filosofie a mîntuirii", era o știință hermetică ce căuta să răspundă la între-barea: Ce va deveni "corpul eteric" lipsit de greutate al atomului sau electronului după eliberarea
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
privind existența unei "ordini implicite într-un univers înfășurat". La rîndul lor, fotonii sunt cuante de energie ce preiau informații și acționează conform acestora. Aceasta presupune conștientizare, deci lumina înseamnă conștiință. Vechiul principiu al lui Hermes enunța unitatea Micro și Macrocosmosului. În Marele Univers, totul se bazează pe relații manifeste, în afara timpului și a spațiului. În dimensiunea teritorială a existenței, materia, spațiul și timpul sunt inseparabile. Particulele materiei formează o lume a unei ordini și armonii extraordinare, un mozaic de sisteme
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
filosofia sa mai apare într-o lucrare intitulată Discursul perfect, din care s-a păstrat o versiune în latină și cîteva lucrări în arabă, care îi sunt atribuite, cum ar fi Cartea lui Ostathas, care expune încă o dată unitatea microși macrocosmosului. Alții consideră că aceste lucrări sunt compuse, de fapt, de o pleiadă de autori, variantă pentru care pledează și Sarane Alexandrian, în foarte erudi-ta sa Istorie a filosofiei oculte, apărută la Editura Humanitas, București, 2005, în traducerea Claudiei Dumitriu. Așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
îl transcrie, făcând operă de cronicar al unei geneze”. Volum emblematic, Carte singură (1982) organizează poemele în trei mari cicluri: Urne și nunți, Locul sâmburelui, Nunți și urne, sugerând un univers circular, închis, suficient sieși, un microcosmos autonom, oglindă a macrocosmosului, realizare a visului mallarméan al cărții unice. În miezul cărții se află eonul-sâmbure, în jurul lui distribuindu-se simetric, dar în ordine inversă, ca într-o reflectare în oglindă, poeme dedicate nunții ca act generator al lumii și morții ca finalitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288008_a_289337]
-
valoare intrinsecă și la grija față de natură. Locul nostru în natură este regândit, iar experiența vieții este percepută altfel. Dar procesul nu este doar unul psihologic, ci își are temeiul metafizic în recunoașterea interconectivității tuturor nivelurilor existenței, de la microcosmos la macrocosmos. Putem deosebi între diverse nivele ale integrării, de la indivizi care se află în ecosisteme la relații între ecosisteme și până la nivelul biosferei. O obiecție puternică față de o asemenea concepție holistă integratoare ar fi aceea că indivizii contează mai puțin decât
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
nouă: Astrologia Naturală. Din ea, derivă meteorologia zilelor noastre. Fig.1- Constelațiile emisferei nordice erau reprezentate prin animale și oameni. Omul cuprinde în mic alcătuirea Universului în mare. De acest lucru nu se îndoia nimeni, unul fiind numit microcosmos, celălalt macrocosmos; cele două universuri reprezintă unul imaginea celuilalt. Acesta era înțelesul "Divinei Analogii" hermetice. O probă? Ciclul de creștere și descreștere a Lunii nu este același cu o anumită perioadă fiziologică a femeii? Inima noastră nu este înclinată pe verticală cu
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
chemarea iubitei dintr-un trecut fantomatic (Și dacă, Pe lângă plopii fără soț, S-a dus amorul, Despărțire, Sonete). Din această perioadă reținem motivul păsării singure (De câte ori, iubito), consemnările violente ale prăbușirii idealurilor (Scrisorile), motivul cosmogonic, motiv care evocă începutul vieții macrocosmosului (Scrisoarea I), alături de motivul apocalipsei care sugerează sfârșitul (tristețe infinită, dispariția luminii, căderea astrelor, moartea timpului). Universul poetic al Scrisorilor aduce în prim-plan un joc de contraste, între lumea eroică, ideală, de odinioară, și lumea prezentului, caracterizată prin patimi
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ale militantului avangardist) ar fi atunci aproximată nu ca sens preexistent sau ca țintă definitiv precizată, ci ca traseu, ca itinerariu dinamic mereu reluat, spre o mereu incompletă identificare a propriului contur spiritual, proiectat pe fundalul În spectaculoasă metamorfoză al macrocosmosului. „Înțelesul” e, În ultimă instanță, chiar mișcarea constructiv / destructurantă a poemului, instituit ca realitate sui generis, omoloagă tensiunii trăirii, cu meandrele și discontinuitățile ei. O asemenea lectură ne-o sugerează În mai multe rînduri poetul Însuși, bunăoară În acest fragment
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
egalitatea civilă a tuturor indivizilor, indiferent de convingerile lor religioase ori spirituale. Sigur că în acest fel instituțiile religiei au fost slăbite. Autoritatea lor în a explica universul, mersul istoriei, norma societății a pălit. Ele nu mai dau sens integral macrocosmosului și microcosmosurilor umane. în timp, această libertate a putut conduce la indiferentism religios, la provincializarea religiei în societățile europene, la memoria din ce în ce mai palidă a culturii creștine a Europei. Iată tot atîtea consecințe negative, din punct de vedere spiritual, ale modernității
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
omului în rândul misterelor. "Este în ordinea misterelor ultime ale umanității, a vieții libere în general și a mișcărilor ei, ca apariția eu-lui și neliniștea cosmică să fie unul și același lucru. Faptul că în fața unui microcosmos se deschide un macrocosmos imens, atotputernic, un abis al ființei și al mișcării străin și șiroind de lumină, obligă micul eu timid și solitar să se întoarcă în sine", Declinul Occidentului, Editura Beladi, Craiova, 1996, vol. II, p. 250. 49 Imanuel Geiss, Istoria lumii
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
magică de apărare, vizibilă în așezarea circulară a stânelor, a taberelor de luptă și în brazda magică din jurul caselor și satelor. Numărul 5 este un număr central, simbol al microcosmosului, al omului cu brațele și picioarele depărtate dar și al macrocosmosului din steaua cu 5 colțuri. Cercurile olimpice sunt unul dintre cele mai cunoscute simboluri din lume și reprezintă cele cinci regiuni ale lumii participante la Jocurile Olimpice: America de Nord și Sud, Africa, Australia, Asia și Europa. Comitetul Internațional Olimpic spune că cele
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
păstra sănătatea și bucuria de a fi. Această cale ambițioasă este cea a medicinii tradiționale chineze, care ne permite într-o oarecare măsură să dobândim o „logică a vieții” bazată pe înțelegerea celor mai subtile fenomene care animă materia. În macrocosmos, ca și în microcosmos, orice corp este instabil, deoarece particulele sale elementare sunt transformate de forțe prezente peste tot și reunite sub un termen sintetizator: energie. Născut din observarea milenară a lumii, a vieții în general și a naturii umane
[Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
lui Dumnezeu, Care se concretizează în materie, este energie, adică informație. Detaliile nu contează. Numai omul poate percepe puterea cuvântului pentru că este singura ființă din Univers care are conștiință de sine și posedă conștiința Universului, microcosmos în care se oglindește macrocosmosul. CÂnd Dumnezeu a vrut să recreeze lumea pervertită de păcat și care nu se mai putea restaura ființial prin propriile puteri, a trimis din nou Cuvântul Său. De aceea, cu intrarea Logosului în istorie la „plinirea vremii”, s-a produs
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
suprimată „în timpul revoluției culturale (1966-1976)”. Ea și-a revenit abia după perioada de dezgheț ce a urmat acestei revoluții. astăzi, chinezII aplică deopotrivă idei și principii din daoism, confucianism și budism. china antică a completat în mod original relația micro-/macrocosmos în ciclul „principiilor antagonice, dar complementare cunoscute sub numele de yang și yin”. Opozițiile yang-yin se referă la opozițiile cosmice, la antitezele arhetipale, la contrariile existente peste tot în lume și în univers. Yin, de exemplu, reprezintă „vremea răcoroasă și
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
trebuie să subliniem că în twam (= ătman), adică în "sine însuși, sine, eu" (germ. Selbst) se contopesc într-o armonie perfectă toate ființele, văzute și nevăzute: este realitatea panteistă privită din punctul de vedere material, fenomenul concret. Din tad (= acest [macrocosmos], Brahma) este înțeleasă realitatea ultimă, unică și unitară, văzută și nevăzută (manifestată și nemanifestată: zilele și nopțile lui Brahma), privită însă nu din punct de vedere al multiplului și al fenomenului, ci din cel al nemanifestatului. În definiția acestei realități
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
cu o fărâmă [din mine] (Bhagavad-gïtă)20. Trecută prin filosofia kantiană, apoi raportată la maniera de contrucție schopenhaueriană, imaginea a fost dezlegată de conotațiile spațio-temporale pentru a i se atribui funcții care acționează pe verticală: este vorba despre unitatea microși macrocosmos identitatea tainică dintre Tot și Unul a cărei formulă se rostește inclusiv prin Tat twam asi. Demetrio Marin consideră că, în lumea numenală descrisă de Eminescu, unica și simpla reprezentare a unei ființe determină nașterea a tot ceea ce fantezia sa
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
a-l multiplica în mii de sisteme solare ce opun muzicii sferelor armonia unei simfonii matematice. În general, oamenii au dovedit reținere sau teamă în acceptarea oricăror teorii care le-ar fi periclitat universul, chiar dacă nu pe cel imediat, ci macrocosmosul. Stephen W. Hawking remarcă situarea inerțială a omului în raport cu universul, până în secolul deschis de teoria relativității restrânse. Înainte de secolul al douăzecelea, nimeni nu a sugerat că universul ar fi în expansiune sau în contracție. Era general acceptat că universul a
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Conte: "ciclu vital: acesta ni se pare nouă sensul exact al cuvântului" (1990, 305). 20 Cartea a zecea numită Yoga întruchipărilor divine Filosofia indiană în texte, antol. cit., p. 79. 21 Pentru mitologia Brăhmanelor și Upanișadelor, realitatea este triplă: (1) macrocosmosul (adhidaivata) cu elementele sale sacre (spațiul, soarele, focul, luna, aerul, apa și pământul), (2) microcosmosul (adhibhüta) viețuitoarelor și în primul rând al omului, alcătuit din trup și sufluri vitale omologate pe plan divin cu elementele macrocosmosului și (3) realitatea sacrificială
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]