239 matches
-
a distinge între interogațiile cu specific științific, particular, încadrate încercării de a configura o "știință obiectivă a personalității", și cele propriu-zis filosofice, care fac din personalitate modelul omului și al lumii, "locul" în care se găsesc, într-o identitate structurală, macrocosmosul și microcosmosul (uman). După cum C. Rădulescu-Motru prelucrează semantic termenii, teoria obiectivă ("științifică") ar fi substratul teoriei filosofice a personalității. Aceasta din urmă aduce în plus o justificare a statutului celei dintâi prin discutarea diferitelor puncte de vedere asupra persoanei omenești
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
o confunda cu o conștiință psihologică individuală, o consideră după funcția sa cognitivă (oarecum, universală) și după contextul genezei facultăților sale, adică în raporturile ei genetice cu mediul cosmic și cu cel cultural. Legitimitatea filosofică a problemei identității structurale dintre macrocosmos și microcosmosul uman este argumentată pornind de la intenționalitatea cunoașterii. Pe de o parte, omul vizează, prin cunoaștere, unitatea lumii; el tinde să construiască o cunoștință corespunzătoare acesteia. Dar, din perspectivă kantiană, unitatea lumii, întrucât trebuie să reprezinte o unitate în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a personalismului energetic, judecata care încheie această reconstrucție filosofică, referitoare la locul omului în arhitectonica universului: omul cumpănește condiționatul natural și Necondiționatul. De asemenea, conceptul de libertate aruncă o lumină și asupra relației de identitate structurală dintre microcosmosul uman și macrocosmos. Și tot în conceptul libertății își găsesc încheierea firească și gândurile despre cultură privită dinspre ideal. I.3.d. Conceptul de libertate O scurtă referire la libertate îngăduie dezvăluirea în mai mare măsură a felului în care este conceput filosofic
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
omului în rândul misterelor. "Este în ordinea misterelor ultime ale umanității, a vieții libere în general și a mișcărilor ei, ca apariția eu-lui și neliniștea cosmică să fie unul și același lucru. Faptul că în fața unui microcosmos se deschide un macrocosmos imens, atotputernic, un abis al ființei și al mișcării străin și șiroind de lumină, obligă micul eu timid și solitar să se întoarcă în sine", Declinul Occidentului, Editura Beladi, Craiova, 1996, vol. II, p. 250. 49 Imanuel Geiss, Istoria lumii
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
sau sedează fluxul de energie din meridiane, care, la rândul său, echilibrează întregul sistem nervos și le permite nervilor să funcționeze normal. Tabelul 1. Cele Cinci Energii Elementare și asocierile lor macrocosmice și microcosmice Categorie Lemn Foc Pământ Metal Apă Macrocosmos universal Culoare Verde Roșu Galben Alb Negru Gust Acru Amar Dulce Iute Sărat Climat Vântos Călduros Umed Uscat Rece Ore 3-7 a.m. 9 a.m. - 1p.m. 1-3, 7-9 a.m. 1-3, 7-9 p.m. 3-7 p.m. 9 p.m. - 1 a.m. Fază de
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
alimentează stelele și planetele, creează toate lucrurile de sub Cer și susține toate formele de viață din univers. Dar, pentru a utiliza această tehnologie simplă, este important să înțelegeți mai întâi cum funcționează aparatura umană implicată în manevrarea energii. Microcosmos și macrocosmos: „universul interior” Corpul uman și rețeaua sa de canale energetice și puncte de forță formează o replică microcosmică a universului macrocosmic exterior - „universul interior” -, care are propriul „Cer” și „Pământ”, propria „vreme” emoțională interioară și „ecosisteme” ale organelor, propriile „râuri
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
un singur moment de vid să apară în minte. Aceeași cacofonie haotică și aglomerație vizuală predomină în magazinele universale, în malluri, birouri și case particulare. Așa cum am discutat mai devreme, microcosmosul interior al sistemului uman reflectă condițiile energetice predominante ale macrocosmosului extern și orice energie externă la care ne expunem sistemele își imprimă modelul asupra energiilor noastre interne. Astfel, cu cât percepem mai multă aglomerație și mai mult haos în mediul nostru imediat, cu atât mai haotice și mai aglomerate ne
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
o versiune babi- loniană, zeul Ea desenează pe pământ planul corăbiei mântuitoare (21, p. 96), iar într-o variantă românească, Dumnezeu îi indică lui Noe scheletul păsărilor, ca model (3). Arca este un microcosmos care are menirea de a regenera macrocosmosul : pe Oceanul primordial (Haosul acvatic) plutește arca, purtând în pântece singurele perechi de ființe rămase în viață (germenii noii creații), ca un ou cosmogonic (sau, mai exact, ou biogonic). Din punct de vedere mito-simbolic, arca este departe de a fi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ființă un nou sat” (vezi alte practici și credințe similare la 73, pp. 305-306 ; 114, pp. 199-200). Pentru mentalitatea populară, astfel de practici rituale privind întemeierea unui microcosmos nu sunt decât imitații ale gestului primordial prin care Demiurgul a întemeiat macrocosmosul : „Dumnezeu umblând pe ape a înfipt toiagul și s-a făcut pământ” (23, p. 15 ; pentru imagini analoage, vezi 100, pp. 65 și urm.). Sau alt fragment dintr-o legendă cosmogonică : „[Dumnezeu] și-a aruncat băltagul în apa cea mare
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Cuplul de ctitori legendari întruchipează la scară umană cele două atribute esențiale ale cosmocratului : omnisciența (sihastrul) și omnipotența (voievodul). Ctitoria lor (biserica) este o imago mundi tipică, un microcosmos care trebuie durat în același mod în care a fost durat macrocosmosul. Orice biserică - scrie inspirat Anca Manolescu - reprezintă, în fond, varianta particulară a unui arhetip celest unic. De aceea, ea este virtual construită în clipa când, pe suportul terestru, a fost depistat punctul unde modelul se poate fixa. Din acel moment
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
astfel înte- meierea unei noi case sau localități debutează din același buric al pământului (vatra casei sau a satului), un topos consacrat și prestabilit în mod magico-ritual. În diferite legende cosmogonice românești, „centrul” de unde începe și în jurul căruia se întemeiază macrocosmosul este punctul unde se înfige arma/unealta zeului demiurg : „Dumnezeu, umblând pe ape, a înfipt toiagul și s-a făcut pământ” (3) sau : „[Dumnezeu] și-a aruncat baltagul în apa cea mare. Și ce să vezi, din baltag crescu un
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și a cerului ; toate-n lume au o rânduială și rânduiala asta e” (8). Chiar termeni ca osia pământului și a cerului sau crugul cerului (rus. crug = „cerc”) sugerează cum nu se poate mai bine devenirea circulară a micro- și macrocosmosului în jurul punctului său central. În legendele cosmogonice românești, turtița origi- nară de pământ este extinsă circular - prin puterea magică a Demiurgului - în toate cele patru direcții ale spațiului haotic. Similar, conform tradiției, mărimea și forma satului se stabileau prin tragerea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
din cele patru „umori” (sânge, bilă neagră, bilă galbenă, flegmă), temperamentul poate fi: sanguin, melancolic, coleric, flegmatic. Deși această explicație era oarecum naivă, trebuie să remarcăm intuirea determinismului endocrin al însușirilor temperamentale, precum și a ideii (adoptată de filosofia modernă) că macrocosmosul se reflectă în microcosmos. După aproape două milenii, Pavlov propune o explicație științifică a tipurilor de temperament în care caracteristicile activității nervoase superioare și raporturile dintre ele sunt noțiunile fundamentale. Însușirile sistemului nervos sunt: forța sau energia Ă dependentă de
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
îl transcrie, făcând operă de cronicar al unei geneze”. Volum emblematic, Carte singură (1982) organizează poemele în trei mari cicluri: Urne și nunți, Locul sâmburelui, Nunți și urne, sugerând un univers circular, închis, suficient sieși, un microcosmos autonom, oglindă a macrocosmosului, realizare a visului mallarméan al cărții unice. În miezul cărții se află eonul-sâmbure, în jurul lui distribuindu-se simetric, dar în ordine inversă, ca într-o reflectare în oglindă, poeme dedicate nunții ca act generator al lumii și morții ca finalitate
MARCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288008_a_289337]
-
substratul meditativ-filosofic, prin sugestii obsedante și tulburătoare, precum și printr-un sistem personal de imagini, metafore, alegorii, cartea dezvăluie aderența la estetica simbolismului, la care se adaugă câteva elemente proprii poeticii expresioniste. Dominanta stilistică este transfigurarea metaforico-simbolică a microcosmosului și a macrocosmosului, sursa asociaților fiind folclorul și referințele culturale. Rolul metaforei și al mitului e înțeles în sensul ideilor lui Lucian Blaga, ca în eseurile intitulate Imaginea în artă (1940). La M. frumosul se identifică mereu cu metafora („o metaforă niciodată nu
MENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288089_a_289418]
-
statut aparte au, în sensul integralității, sociologia și antropologia familiei, care încearcă să construiască o imagine cât mai completă despre familie, vizând atât aspectele formale, cât și cele informale, atât microcosmosul familial, cât și locul și rolul grupului familial în macrocosmosul social. Tocmai prin această năzuință spre globalitate, sociologia și antropologia culturală se suprapun până aproape de identificare și în abordarea familiei. Și dacă în urmă cu câteva decenii, dincolo de dezideratul comun (al viziunii globale), existau două deosebiri pronunțate între demersurile sociologiei
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
sa în centrul Creației îl determină la justă cântărire a poziției sale. Nu este „îngerul în acțiune” al lui Shakespeare, dar nu este nici doar păcătosul strănepot al lui Adam. În formă potențială, este microcosmosul în care se oglindește armonia macrocosmosului. Întreaga străduință pansofică constă în a-l ajuta pe fiecare să-și dea seama de această condiție privilegiată. Din rădăcinile sale divine el poate crește ca un copac viu între microcosm și macrocosm. Este doar potențial o axis mundi; prin
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
lirica modernă europeană (îndeosebi cu cea franceză și cea germană), M. a impus un foarte personal repertoriu de metafore și simboluri, mai toate gravitând în jurul „grădinarului” și al „arborelui”. Poezia lui se axează pe „metamorfoze” și „altoiri” între microcosmos și macrocosmos, pe raporturi ale eului poetic cu pământul, cerul, timpul, veșnicia, dispariția, precum și pe o continuă suită de „identificări” metaforice ale eului liric cu toate regnurile. Hotărât „să se adune din toate câte sunt”, el tinde „a face grădina din toate
MIHNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288135_a_289464]
-
vedere emblematic, Ochilă este delegatul entității superioare ce descrie coordonata de ființare, centrul de convergență a tuturor direcțiilor vitale. În acest caz, el înfățișează Ochiul Eternității, al existenței omnisciente și omniprezente, ce menține o legătură permanentă cu totalul fundamental din macrocosmos. De asemenea, poate fi asociat bătrânului prooroc orb, Tiresias, din epoca oedipiană, ce deținea darul special de a cunoaște adevărul. Astfel, Ochilă constituie o creatură cu calități excepționale, caracterizat în mod direct de narator, ca fiind „o schimonositură de om
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
pildă asimilarea pântecelui sau a uterului cu peștera, a intestinelor cu labirinturile, a respirației cu țesutul pânzei, a venelor și arterelor cu Soarele și Luna, a coloanei vertebrale cu Axis mundi etc. Nu toate aceste omologări între trupul omenesc și macrocosmos sânt atestate la primitivi. Unele sisteme de corespondențe om-Univers nu au fost definitivate decât în culturile mari (India, China, Orientul Apropiat antic, America Centrală). Punctul lor de plecare este totuși reprezentat de culturile arhaice. Se întîlnesc la primitivi sisteme de omologie
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
microcosmosul manifestat în corp, ale une sfere energetice gigantice. Atunci când ne manifestăm, gândim dizarmonios și ieșim din stările de sincronicitate în care se manifestă armonia Universului, aceste porți energetice nu mai rezonează plenar și sublim cu sferele energetice gigantice din Macrocosmos, și așa apar afecțiunile din plan energetic, mental, emoțional și somatic. AFIRMAȚII POZITIVE: “Toți centri energetici ai ființei mele funcționează armonios!”, “Vibrația generală a sistemului meu energetic este pură și elevată!”, “Toți cei șapte centri ai ființei mele funcționează perfect
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
de o infinită Înțelepciune, și păcat că lumea nu o poate cunoaște - zice manifestul -, altfel pleosc, bau, brr, scrâșșș!” „Au”! „Ziceam că... Manifestul se Încheie promițând un imens tezaur ce rămâne să fie descoperit și nemaipomenite revelații asupra raporturilor dintre macrocosmos și microcosmos. Nu vă iluzionați că suntem alchimiști de trei parale și vă Învățăm să produceți aurul. Asta-i treabă de pungași, iar noi vrem mai mult și țintim mai sus, În toate sensurile. Răspândim Fama aceasta În cinci limbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
puțină, dar așa trebuie să fie, pentru că e mai bine să Întrezărești decât să vezi: amfitrionul nostru nu a reprodus cu fidelitate proiectul lui Salomon de Caus, ci l-a concentrat Într-un spațiu mai Îngust. Grădinile din Heidelberg imitau macrocosmosul, dar cel care le-a reconstruit aici n-a făcut decât să imite microcosmosul. Uitați-vă la grota aceea, clădită à rocaille... Decorativă, fără Îndoială. Dar de Caus avea În minte emblema din Atalanta Fugiens a lui Michael Maier, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
istoria religiilor în general, nici cu religia lui Israel în particular. De fapt, dacă este adevărat că în cult autorul vizibil este întotdeauna ființa umană (care, în anumite concepții non biblice, pune în mișcare, prin mecanisme complexe de corespondență între macrocosmos și propriul microcosmos, forțe care sunt în mod normal o prerogativă a divinității) și uneori chiar omul instituie anumite rituri și uzanțe liturgice, la fel de adevărat este și că, aproape întot-deauna, cultul are la bază elemente ale căror origini se pierd
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
de saturație (între ființa umană și timpul său și al altora); ea se realizează cu amândouă mâinile, deosebirea față de animale presupunând inteligență spirituală. Cele trei maimuțe ale înțelepciunii, aranjate în succesiune, trimit spre un simbol al relației dintre microcosmos și macrocosmos, prin acoperirea urechilor, a gurii și a ochilor, cu mâinile. Așa ar trebui să gândească ființele umane: a nu vedea răul, a nu-l asculta și a nu-l transmite, căci astfel ființele umane pot atinge binele. Mâna poate reda
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]