145 matches
-
fecalizării adversarului. Miasme pestilențiale, dejecții, putregaiuri încheagă viziuni ale haznalei ori latrinei ridicată la rang existențial. Prin acest registru, adversarul este batjocorit în mod absolut: ca dejecție, el este implicit și ridiculizat grotesc, spre a fi neantizat. Scatologia aceasta vizează macularea lui completă, dar nu oricum, ci în chipul cel mai abject cu putință. Al Șaptelea registru este cel sexual sau libidinos. Este extrem de violent, pentru că încalcă cele mai intime tabú-uri. Ca și în cazul registrului excremențial, și în acesta injuriatorii
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]
-
lozincile goale ale oficialității. Ultima conferință a Uniunii Scriitorilor, cea din 1981, e simptomatică. Nu întâmplător, când poetul găsește o portiță de scăpare din infern, împreună cu ai săi, retează imediat legăturile cu regimul. Fără să se poată desprinde de el. Macularea lui Ion Caraion este în primul rând opera organelor (câteva nume, pe lângă cel al lui Eugen Barbu: cpt. Chirilă Scarlat, col. Gheorghe Crăciun, lt. col. Mircea Albescu, lt. col. Mihai Wawiernia, gen. mr. Aron Bordea, col. Ilie Merce, lt. col. Valeriu Gruia, cpt
Ion cel Negru by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9964_a_11289]
-
verbală a victimelor i-ar umili pe torționari. Uneori, victimele vorbesc fără să fie silite, dar spun altceva decât ar dori supliciatorii să obțină de la ele: o femeie sodomizată îi vorbea imaginar iubitului ei, pentru a se apăra, astfel, de macularea la care era supusă. Ea rostea și rugăciuni, dar spunea mai ales scrisoarea orală de dragoste, concepută ca un scut verbal între sufletul ei și trupul sodomizat de torționari. Tortura este incomunicabilă: acest fapt este valabil nu doar la multă
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
inscripții, satanice după părerea lui Gherasim, se număra și imnul de azi al României. Iar rezultatul cîrpelii cu vopsea ordonate de el e, afirmă Cronicarul după ce s-a dus să vadă cu ochii lui ce s-a întîmplat, o nerușinată maculare a zidurilor Universității și ale Arhitecturii. Același primar pe care nu-l tulbură murdăria din sectorul lui și inscripții cu adevărat obscene de pe zidurile unor imobile publice, s-a găsit să rescrie istoria cu bidineaua celui mai reacționar pedeserism, la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15974_a_17299]
-
rictus senzual împarte părul în două// cifrul e-n adormire nu știi butoanele toate (...) desenul stîngaci al sudorii/ peste sprîncenele castităț ii rebele/ o dîră de sînge dintr-o apă a morții/ pe inul cămășii// prima menstră aduce cu ea macularea// te doare iar copilul necunoscut/ care ar vrea să se închidă în temnița trupului/ fără nume ca zeul// închizi ochii cît ocheanul îngăduie/ strîngerea lumii în cerc imperfectă/ sfîrșitul virginității - aproape” (Iepurele de curînd împușcat la gîtul fetiței). E feminitatea
Un culoar propriu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3733_a_5058]
-
poemulť,/ Fără să știe/ Că poemele nu sînt haina mea,/ Ci scheletul/ Extras dureros/ Și așezat deasupra cărnii ca o carapace,/ Cu lecția țestoaselor/ Care astfel supraviețuiesc/ Lungi și nefericite/ Secole" (Fără să știe). Denunțînd alienarea omenească, "marea lege a maculării", "întunericul sîngerînd", flageluri ce vin "de sus", semnificînd enigmatice abateri ale Lumii de la ceea ce am putea presupune că e drumul său drept, poeta nu se oprește într-o manieră conformistă la polul binelui, nu se cantonează într-o imnografie închinată
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
infinitul mic, când i se dădea o coordonată, îi aduse aminte că în repetate rânduri, când ar fi fost vreme, observase acest lucru și că niciodată nimeni nu se atinsese de candelabru. Ceea ce deplora el, prin urmare, nu era atât macularea obiectului, cât inerția totală. O dată definită această inerție, năvălise în creierul lui Ioanide o sumedenie de alte exemple. Unde este ceaiul?" strigase el exasperat. Doamna Ioanide rămăsese mirată. Nu știa de nici un ceai. Ioanide îi răspunse că cu o lună
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mirându-i că asculta și că poate vorbi, oarecum iritat: «Nu e ceva terminat... și era foarte tânăr». Nu suporta vagul, aproximația. Acest fel de a-l prezenta pe Eminescu i se părea a fi ceva urât și confuz, o maculare, o pângărire, iar el, cu ultimele resurse de viață, viața care se stingea definitiv În el, a restabilit adevărul simplu, adevărul omis. Refuza să moară cu ideea că cei din jur, cei apropiați, nu știau ce trebuie știut”. * Câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de fericire în sărăcie, suferință și ignoranță, când, practic, nu se mai pune nici un preț pe viața pământeană și ne scufundăm lent ca un Titanic românesc. Decepționat de realitatea crudă și constant indigestă, cu neîmplinirile rămase sub preșul nepăsării, unde macularea valorilor spirituale în schimbul prostituției, drogurilor, minciunii și hoției, accentuează polarizarea socială, poporul român se află în moarte clinică, aude totul și înțelege infernul patimilor rele, dar nu face sau nu poate face nimic, și trage cu obidă la căruța înfrânată
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Dacă există o plăcere adevărată, ea se revarsă asupra celuilalt, o Împlinește În altul... Iubirea molipsește! Uneori chiar puritatea alcătuirii făpturii de carne a iubitei albe, de nea, cum ar zice Eminescu, săracul... , angelitatea ei excită, incită, Îndeamnă la dulci maculări jucăușe ale „idolului“ căruia i te Închini de-a binelea... de fapt... Aș vrea să mă fac Înțeles, frumusețea mai cheamă și În mod pervers, cere, imploră „murdărirea“ ei la propriu... tânjește lâncedă după „viol“, ca apoi să te Îngenuncheze
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
Știam că s-ar putea să fie de vină doar imaginația mea, dar gândul acesta nu m-a ajutat. În noaptea aceea l-am rugat pe soțul meu să facem dragoste, considerând actul sexual o modalitate de a scăpa de maculare. Normal, nu i-am mărturisit nimic, pentru că n-am putut. I-am spus doar că vreau să mă ia încet, mai încet decât de obicei. Așa a și făcut. S-a concentrat pe fiecare detaliu, a avut multă, multă răbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
i-aș fi spus și orice i-aș fi spus, realitatea nu se putea schimba cu nimic. Naoko era moartă, Midori trăia. Naoko era un pumn de cenușă albă, Midori o ființă în carne și oase. Aveam o senzație de maculare pe care nu o puteam învinge. Deși mă întorsesem la Tokyo, n-am făcut decât să mă închid în casă câteva zile. Gândurile mele stăruiau asupra moartei mai degrabă decât asupra celei care era în viață. Încăperile sufletului meu, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și-și însușește Numele. Urmează o confruntare aeriană între cei doi magicieni. Isus urcă foarte sus, dar Iuda îl întrece. Când Isus vrea să-l depășească a doua oară, Iuda „își aruncă sămânța 55 peste capul lui Isus”, maculându-l. Prin maculare, Isus își pierde puterile dumnezeiești și cade la pământ. Avem de-a face cu scenariul luptei dintre Petru și Simon Magul, descrisă în Faptele apocrife ale lui Petru, dar cu sens inversat: aici, creștinul e biruit de iudeu. Povestea continuă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu-și găsește o ieșire, o ventilare. Dospește, dospește, ies doar rareori bâlbâieli chinuite. Un model extrem. O limită a ceea ce am devenit, de fapt, cu toții? Nimic din ce e real nu e absolut, totul e plin de găuri, translații, maculări. Suntem obligați să imaginăm ca să putem înțelege, nu-i așa? Am fost pasionată de matematică, profesore. O adevărată pasiune, zău așa. Reducerea la absurd! Artificiul care să facă insolubila ecuație mai accesibilă trucurilor noastre. Dar o reducție, să nu uităm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și uitare tot ceea ce Eminescu numește "mlaștină" și "bâiguit nărod". Justiția poetică, reduce la neant inducerea în derizoriu a poeziei fie că este vorba de eliminarea calității de cânt, transformarea într-un prozaism deșirat pe verticală, fie mai ales sancționează macularea de orice fel. Mai bine spus, este vorba de o producție patologică, astfel că se elimină prin ea însăși. Poezia este un templu, nu o cârciumă, nu un lupanar. Esențiala unitate a lumii este poetică Giordano Bruno afirmă că totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
GRIJA...ALTORA! Într-un stat cu bunăstare, Fără hoți, fără corupți, Despre ce or mai scrie oare, Jurnaliștii mici...dar mulți?! MIRACOL ?! Din nimic nimic...răsare " Adevăr ce poate-l știi ; Cum din cartea ta ...apare Un noian de...inepții ?! MACULARE Când te-așezi, voind a scrie , Cum zici tu, ca să ,,creiezi ", Țipă coala de hârtie, Că ....o maculezi ! VĂR-,,BUN" --Numa-n sus privești ritos!; Dragă vere din..Senat; Vezi-i și pe...,,cei de jos"! -Mai am doar un an
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
Jocul cu mausul i se părea obscen, iar liniile, chiar pure și deseori interesante care țâșneau pe ecran i se păreau a fi jeturi de spermă cu care i se orna suprafața plată a pântecelui ei catifelat și plat. O maculare, deghizată, perpetuă, o Îndepărtare nemiloasă de căldura fertilă și protectoare a trupului ei, care se Încredința discret sau năvalnic doar mâinii sale uscate, fierbinți, când tandră, când poruncitoare, dar care nu o umilea niciodată. Toată claviatura și toate căsuțele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Teoria magică, lansată paradoxal de spiritele rafinate, devitalizate, după care nerostirea numelui tiranului este echivalentă cu anularea lui ca și cînd dacă nu țipi, nu te mai doare? Iată o Întrebare fără răspuns. Una din multele, din infinitele forme de maculare ale tentațiilor nobile care ne asaltează spiritul. Și noi, noi cei din ‘68 care sfîrșeam deceniul ca o generație lipsită de timp Într-o naștere gălăgioasă și premonitorie. Noi care ne puneam fracuri și mănuși glacé cînd intram În arenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lui nu mai este Întîmpinată de gloanțe, ci de aplauze? Rudolf era un om prea mîndru și prea liber. Însăși ideea de pact sau de angajare, chiar atunci cînd consfințește un ideal sacru, poate părea unor astfel de spirite o maculare, o trădare a propriilor convingeri. Geniul nu este adaptabil, conștiința talentului nu i-a Îngăduit să se bălăcească În mediocritatea noastră, iar dimensiunea morală i-a interzis să intre Într-un joc a cărui miză, lui ca poet, i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cărțile. În patul de-alături, lucioasa pijama se ridică, trecu în baie. Rămas în cameră, colegul zâmbea, abia de-și stăpânea râsul : văzuse obișnuitele șervețele în palma grăsuță. Îl surprinsese pe Lucian, cândva, la pisoar, manevrând șervețelele. Pedanterie, oroarea de maculare ? Ușor de ridiculizat. Adusese deci toate tabieturile cu sine. Colegul reapăruse. Ochi repezi, negru adânc. Păr lucios, lins la tâmple de șuvițe argintii. Palme moi, unghii îngrijite. „Cât de bine îl maschează aparențele.“ Își privi ceasul. Se furișă, precaut, în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Teodorei. Dar cred că am reușit să ghicesc câte ceva din „condiția de mediu” ce ar fi putut să-i marcheze viața: provincia. Este monstrul invizibil ce își insinuează tentaculele unei moralități îndoielnice până în sufletele cele mai pure. Provincia are voluptatea maculării, a nivelării tuturor indivizilor având drept reper mediocritatea liderilor. Este vorba tot de un „genius loci”, cum ar zice Domnul R., dar unul negativ. Nu-l vezi, dar îl simți peste tot cum încleștează aripile celor care vor să zboare
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
tine); există semne ce se fixează adânc În memoria ereditară. Acestea dau ceea ce se Înțelege În general prin cultură: arhetipuri precise macerate În plasma câtorva generații. (Aristocrația culturii are sens Înțeleasă mai ales ca o conservare a corpului.) (vineri) Orice maculare mă poate distruge; trebuie să nu mă cobor, să mă păstrez pur, să nu mă Împrăștii În carnal și derizoriu, să rămân de gheață, un bol de cristal rostogolit În țărână de copiii jucăuși. Ca să nu decad, va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
simptomele care pot apare prin atingerea unor formațiuni din sistemul nervos central, prin urmare vom descrie o semiologie foarte bogată a SM. Vom încerca să descriem principalele manifestări clinice ale SM. 1. Neuropatia optică retrobulbară corespunde unei atingeri a fibrelor maculare ale nervului optic. Se traduce prin apariția în câteva ore a unor scăderi a acuității vizuale, a unui scotom și a unei tulburări a vederii colorate (discromatopsie a axei roșu-verde). Este precedată de dureri orbitale și periorbitale accentuate la mobilizarea
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
mele", tema somnului, a străbunilor, a matricialului)74. Totuși, ceea ce pare să străpungă armonia acestui spațiu este tocmai asumarea consecințelor pe care le implică această condiție de poet: "Știu, puritatea nu rodește,/ Fecioarele nu nasc copii,/ E marea lege-a maculării/ Tributul pentru a trăi.// Albaștri fluturi cresc omizi,/ Cresc fructe florilor în jur,/ Zăpada-i albă neatinsă/ Pământul cald este impur.// Neprihănit eterul doarme, / Văzduhul viu e de microbi,/ Poți dacă vrei să nu te naști,/ Dar dacă ești te
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
care obosește din când în când, nu corespunde în permanență idealului de existență al poetei, și de-altfel înfăptuirea ei deplină s-ar solda cu stingerea existenței însăși: "Știu, puritatea nu rodește/ Fecioarele nu nasc copii,/ E marea lege-a maculării,/ Tributul pentru a trăi." Constanța Buzea "De pe pământ", poezii, E. P. L., 1963; La ritmul naturii", poezii, E. P. L., 1966; "Norii", poezii, E. P. L., 1968; "Agonice", poezii, Eminescu, 1970; "Coline", Editura Cartea Românească, 1970; "Sala nervilor", sonete, Editura Cartea Românească, 1971
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]