191 matches
-
lasă geanta jos. Nu pleci nicăieri. Am șaisprezece ani și pot să fac ce vreau. Ăsta era unul dintre strigătele de luptă obișnuite ale lui Jake, dar de data asta fraza suna mult mai încărcată de înțeles. —Mă car din maghernița asta. În vreme ce Jake tropăia pe scări, în jos, Fiona a luat-o pe Jessica în brațe și l-a urmat. — Dacă ieși din casă acum, atunci nici să nu te mai deranjezi să te mai întorci week-end-ul ăsta, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pe stăpânul rasatului patruped, pe Patiser, despre tentativa de kidnapping cu iz canin, care tocmai i se pregătea. Astfel încât, în aceeași noapte, nea Ghiță l-a filat și l-a așteptat pe lotru, pitit după trunchiul prunului uscat de la colțul magherniței și, profitând cu deliciu de faptul că Nae era, ca mai întotdeauna, beat-mangă, l-a tocat cu o matracă de cauciuc, până l-a lăsat lat. Și a devenit, automat, nea Ghiță Criminalul! Desigur, lui Adrianus îi revenise onoarea (și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
lungul ei. Fuseseră vopsite pe dinafară cu vopsele acrilice, care în câțiva ani se jupuiseră, lăsând să se vadă dedesubt, pe spații mari, zugrăveala galbenă dinainte. Fâșii mari, albastru țipător, de vopsea mai atârnau în coji pe deasupra. Mai încolo veneau maghernițe cu cai în curte sau căsuțe de țară, cochete, cu bolți de viță-de-vie, în pridvorul cărora stăteau pensionari care pictau cu duco pe bucăți de carton peisaje marine sau naturi moarte cu liliac. Când se lăsa amurgul pe strada Venerei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
el n-a spus nimic... Și, pentru mine, adăugă cu un alt glas, unul din lucrurile cele mai misterioase ale acestei povești e și faptul că n-am aflat niciodată în ce fel de casă locuiește Leana, dacă e o magherniță sau o vilă la Șosea, dacă e o mansardă sau o pensiune de familie, sau o căsuță de mahala, cu lămpi de gaz, și podele vopsite în roșu, care scârțâie când intră cineva, dar scârțâie și singure, nopțile, de umezeală
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
rog... Eu povestesc ce s-a Întîmplat, nu tu... — Te ascult, dragă, sînt tot numai urechi. Așteaptă puțin, să umplu paharele... Acum poți să continui. I-am mai vizitat o dată cînd erau culegători... cuvîntul e delicios... culegători. Trăiau În niște maghernițe Îngrozitoare În comparație cu grajdurile. — Iartă-mă, Susan, dar eu cred că exagerezi... — Juan Lucas, iubitule, tu nu știi nimic din toate astea, pentru tine singurii oameni săraci de pe lume sînt bieții caddies de la golf; și de fapt ăștia sînt niște șmecheri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Mercedesul străbate o zonă Întinsă care se năruie Încetul cu Încetul de mai bine de o sută de ani și coboară Într-un loc straniu, de parcă ar fi ajuns pe lună: aceste clădiri enorme, ivite dintr-odată printre maidane și maghernițe, sînt ca niște munți palizi și există o lumină stranie, de parcă ai Înainta acum pe fundul unui lac secat, În care drumul se preface În drumeagul-pe-care-timpul-l-a-șters și Mercedesul suferă ducînd dorul marilor autostrăzi. Arminda parcă atunci se trezește și Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
prea mult s-o vadă umblînd prin toată casa așa urîtă cum era, Îmbrăcată În negru din cap pînă-n picioare și cu șuvițele de păr ca pana corbului căzute pe ochi. Susan trebui să-l trimită pe Carlos pînă la maghernițele din afara orașului ca să-i aducă pe cei doi majordomi. Rămăseseră acolo pînă-n ultima clipă, profitînd de vacanța plătită pentru a-și termina căsuțele În stilul cu-propriile-mele-mîini, pe locul viran pe care-l cumpăraseră, Îmbrățișări călduroase și mare bucurie În camerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
atunci că era foarte obositor să se Întoarcă acasă pe jos În fiecare după-amiază și că dacă pe drum atingea lucrurile cu o crenguță și le punea nume noi tuturor reușea să-și Învingă frica pe care o Încerca traversînd maghernițele acelea nesfîrșite. Era cît pe-aci să descopere că-i era rușine să plece singur pe jos printre luxoasele camionete cu care plecau ceilalți copii. Era cît pe-aci să descopere că Într-o zi camioneta lui Julius Îl atinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a acestor activități care preiau rivalitățile rezidențiale dintre marile familii înstărite. La Défense, cartier al afacerilor de lux, a datorat intervenției statului posibilitatea de a se instala pe terenurile ocupate de ateliere, antrepozite, pavilioane, chiar și de cîteva loturi de maghernițe, și de a face una cu pămîntul aceste construcții lipsite de valoare. Nu mai ținem cont aici de coexistența forțată cu o municipalitate devenită comunistă din 1935, Nanterre. Astfel, la nivelul perifericului și al vechilor fortificații Thiers, poarta Maillot marchează
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
725 000 de locuitori într-o jumătate de secol este paralelă cu o ameliorare a condițiilor de locuit și cu o scădere a densității rezidențiale. Lipsa de confort de după război Hemoragia demografică nu este deci negativă: la Eliberare, existau numeroase maghernițe, iar suprapopularea era la ordinea zilei. Chiar și în 1954, 180 000 de locuințe (16 %) aveau apa "în afara locuinței, dar la etaj", 30 000 (3 %) aveau "apa în curte", iar 2 800 trebuiau să meargă după "apă altundeva (cișmea, fîntînă
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
pădurilor Bois de Boulogne și Vincennes și cea a cîmpului de manevră din Issy-les-Moulineaux au modificat această frontieră. Fortificațiile erau locul de desfășurare a picnicurilor și siestelor familiilor de muncitori. De pe fortificații, privirea descoperea cu uluire un întins cartier de maghernițe dispuse inelar în zona non aedificandi impusă, în fața bastioanelor, de necesitatea conservării unghiurilor de tragere. Largă de 250 metri, "zona", un alt termen evocator pentru parizienii epocii, tolera prezența unor construcții cu caracter precar, care puteau fi demolate în cazul
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
la Domnul Andrei și i-au aruncat niște mărunțiș. "Na, să nu crapi". Și duse au fost. Numai singurătatea i-a rămas credincioasă. Ea nu i-a cerut nici bani, nici mobilă stil. A stat cu el și într-o magherniță. Ba, chiar se simțea mai în largul ei acolo. Și nu era nici măcar geloasă. Domnul Andrei păstra o icoană sub sticla căreia așezase nenumărate fotografii: el în centru și "fluturii" în jurul lui. Și de câte ori privea pozele se înduioșa. Într-o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vreodată p-aici. Chiar c-aș da de bucluc. Isuse! Darlene părea îngrijorată. Da’ uite ce, hai mai bine să strângem puțin p-aici până nu se întoarce Lana. Ș-ascultă-mă pe mine. Nu te da de ceasu’ morții ca să cureți maghernița asta. N-am văzut-o niciodată curată de-adevăratelea de când vin eu aici. Și-apoi i-așa de întuneric, că nime’ nu-i în stare să vadă diferența. Dacă o asculți pe Lana vorbind, ai zice că suntem la Ritz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să-i facă semn fufei de Myrna, scoțând-o din vreun metrou, de la vreun pichet de grevă, din patul picant al vreunui existențialist eurasian, din mâinile vreunui negru budist, dintr-o sesiune guralivă de terapie în grup. — Ignatius, ești în maghernița asta? întrebă Myrna cu vocea ei plată, directă, ușor ostilă. Bătu din nou în jaluzele, uitându-se încordată prin ochelarii cu ramă neagră. Myrna nu era astigmatică. Lentilele erau de sticlă simplă. Purta ochelarii ca pe o dovadă a dăruirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la Domnul Andrei și i-au aruncat niște mărunțiș. „Na, să nu crapi”. Și duse au fost. Numai singurătatea i-a rămas credincioasă. Ea nu i-a cerut nici bani, nici mobilă stil. A stat cu el și într-o magherniță. Ba, chiar se simțea mai în largul ei acolo. Și nu era nici măcar geloasă. Domnul Andrei păstra o icoană sub sticla căreia așezase nenumărate fotografii: el în centru și „fluturii” în jurul lui. Și de câte ori privea pozele se înduioșa. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
unui bătrân cu o redingotă tocită și cu cilindru. Îl văzu și Dee: — Caligari! exclamă el. E și el aici, și În casă la Madame Sosostris, The Famous Clairvoyante! Trebuie să ne grăbim. Iuțirăm pasul și ajunserăm la ușa unei maghernițe, Într-o stradelă nesigur luminată, cu ceva sinistru, semitic. Băturăm, iar ușa se deschise ca prin farmec. Intrarăm Într-un salon mare, Împodobit cu candelabre cu șapte brațe, cu tetragrame În relief, cu stele ale lui David În evantai. Niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cuvintele tale. Un râs infernal izbucnește de pe buzele-mi palide și răsună pe sub vechile bolți. — Naivule! Numai adevăratul inițiat știe că nu știe asta! Da, stăpâne, răspunde prostit curierul cel ciung, cum doriți, eu sunt gata. Ne aflăm Într-o magherniță murdară din Clignancourt. Astă-seară trebuie să te pedepsesc pe tine, Înaintea tuturor, pe tine, care m-ai inițiat În nobila artă a crimei. Pe tine să mă răzbun, care te prefaci că mă iubești și, ceea ce este mai rău, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Hiram, și-i destul de neîndemânatic În proferarea blestemelor, căci Dumnezeului lui n-apucă nici măcar să-i rostească numele. Naiv ce eram, credeam că am dus Marea Operă la bun sfârșit. Ca izbită de un vârtej, Încă o dată se deschide ușa magherniței și apare o făptură cu chipul livid, cu mâinile chircite pios pe piept, cu privirea fugind În toate părțile, ce nu reușește să-și ascundă natura, pentru că poartă hainele negre ale negrei sale Tovărășii. Un fiu al lui Loyola! — Crétineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nou, credincios al meu, umbra mea blestemată și, În timp ce urcă și i se vede spinarea Îi Înfig Între omoplați un stilet subțire cu lama triunghiulară, care aproape nu lasă nici o cicatrice. El se prăbușește, Închid chepengul, s-a făcut, părăsesc maghernița, În timp ce opt trupuri navighează acum către Châtelet, prin canale pe care numai eu le știu. Mă Întorc În micul meu apartament din foburgul Saint-Honoré, mă privesc În oglinda-mi. Iată, Îmi spun, sunt Regele Lumii. Din turla mea pustie domin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
-mi paseze mie afacerea, ei mulțumindu-se să asiste. După ce am cerut unui servitor să aducă o tunică curată, ceva de-ale gurii și vin, ne-am îndreptat spre casa cămătarului. Donatistul era legat de o scară rezemată de zidul magherniței. Era un african puțin mai oacheș decât mine, un egiptean din sud cu o înfățișare frumoasă, cu păr lung negru, îmbrăcat într-o tunică din material bun și închis la culoare. Ochii îi erau vii și inteligenți, dar privirea i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
seama măcar, ultima oară am citit-o în picioare. A doua zi m-am întors să-l caut pe necunoscut. În schimb, am dat de o odaie înecată în praf și pustie. Atunci am întrebat un cizmar care-și avea maghernița în apropiere dacă văzuse pe cineva. Mi-a răspuns că a văzut cu o zi în urmă un individ cam zdrențăros cu o desagă în spinare. - Fie ca Regele cerurilor să mă ierte, domnule. A intrat în casa aceea părăsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
épargner sunt sinonime, cine ar fi crezut? Într-o bună zi, visează el cu ochii deschiși și dicționarul în mână, toată populația patriei noastre va dispărea, toți vor fi morți, deodată. Numai eu voi rămâne, printre palate și grădini, printre maghernițe și marile vizuine abandonate. Adio trai la bloc! Nu-l voi mai invidia pe cutărică de la primăria de sector că stă în ditamai vila pe Doctor Lister, nu mă voi mai gândi cu mâhnire la galeriile de metrou. Voi locui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
rolul de a reînnoi oxigenul din apă.“ Reziduurile de petrol vor termina cu păsările marine. Moluștele miroseau a rahat și produceau holeră. Nu, marea nu era pentru el. Dar îi plăcea să o privească. Întrezări mahalalele capitalei: o așezare de maghernițe de carton și lemn, de lut și cutii de conserve cățărate pe dealuri, stând în echilibru deasupra râpelor, cufundându-și temeliile în putoarea cafenie și groasă a râului Raíces - gigantică cloacă a cloacelor -, care în zilele cu vânt dinspre miază-zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
orașului, dădeai de o priveliște cu desăvârșire țărănească. Acolo, Scarlat avea o casă, ca pe la munte în Muntenia, cu pridvor lat și cu boltă, livadă mare, nebănuită, de pomi, și în fund, în fund de tot, pierdută printre pomi, o magherniță, servind de atelier. Acolo lucra el uși, cercevele, lucruri de astea mai mult de dulgherie. Eu cred că nu există casă, în tot cartierul Matache Măcelaru, în care lemnăria să nu fie lucrată de Scarlat. Era un om simpatic afară
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
spiritul lui săritor i-ar face bine. Știa că se mutase și șade acum prin jurul străzii Labirint. Găsind adresa însemnată, se urcă într-o trăsură și în curând se găsi în stradela cu pricina, în care nu se aflau decât maghernițe cu aspect de prăvălii, nemaifolosite, și o singură curte mare ca de han vechi cu o casă în chip de potcoavă, cu etaj. Părea un hotel sau o casă de raport, și era de o murdărie înspăimîntătoare. În mijlocul curții ședeau
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]