1,473 matches
-
de exegetul nostru, ar deveni imposibilă fără o mediere ontologică? Ce să comunice, în definitiv, eul poetic, oricît de restricționat, oricît de alambicat, decît substanța trăirii sale, ce să vehiculeze textul decît semnificațiile, în sublimare estetică, ale unei asemenea trăiri? Magistru al intelectului suveran, Paul Valéry nu se sfia a recunoaște: "Poezia este încercarea de a reprezenta, prin intermediul limbajului articulat, acele lucruri sau acel lucru pe care încearcă, în mod obscur, să le exprime strigătele, lacrimile, liniștea, mîngîierile, sărutările, suspinele etc.
Dificultățile unei "panorame" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8445_a_9770]
-
și în cel intelectualizat, în versuri polemice, dure, șfichiuitoare sau în poeme pline de gingășii masculine. Chiar scrisorile către Brumaru, diseminate în mod controlat în sumarul volumului, încep fastidios, pentru a căpăta apoi ceva din naturalețea discursivă și confesivă a magistrului. În ele, O. Nimigean abordează direct și discută pe larg nu numai propriile modalități de poetizare, ci și perspectivele poeziei înseși, într-o epocă de alexandrinism, subțiere morală și uscăciune spirituală. A observa numai jocurile de cuvinte făcute, cu o
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
o concesie), cuvintele pe care le rostea la Paris în fața diasporei române izvorau din convingere. De data aceasta nu mai era vorba de o concesie, ci de rostirea sinceră a propriilor gînduri". Ar însemna iarăși să-l subestimăm enorm pe magistrul de la Păltiniș, dacă am accepta că își însușise lecția "patriotismului" național ceaușist. Noica s-a sacrificat sub unghi moral spre a se realiza sub unghi creator. E mai mult ca sigur că, în măsura în care, în perioada antebelică, dădea glas unei convingeri
Noica între extreme (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8492_a_9817]
-
poți terfeli liniștit imaginea cuiva, fără să ai de dat vreodată socoteală. (...) Sintagma Ťguru al ceaușismuluiť reprezintă o gafă culturală". Între timp însă acerbul defensor al filosofului, care părea a nu accepta nici cea mai ușoară nuanță de detașare de magistrul său, a marcat el însuși o considerabilă "despărțire" de acesta: "Eul meu, mărturisește autorul Ușii interzise, asemenea eului oricărui individ de pe lumea asta, cu gîndurile, căderile, exaltările și obsesiile lui, nu interesa filosofia. El era pus în paranteză, era relegat
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
chiar ticăloșia unor editori. Unul dintre atacurile sale devastatoare la adresa imposturii s-a produs chiar în paginile României literare. Articolul Unde ni sunt (cr)editorii? este o deconspirare savuroasa și inatacabila a unui rapt literar. I. Funeriu a moștenit de la magistrul sau G. I. Tohăneanu o anumita ceremonie a discursului. El știe să-și țină interlocutorii (fie ei studenți sau cititori) aproape, chiar și atunci când teoretizează teme aparent minore sau a priori terne. Umorul și ironia nu îl părăsesc niciodată, demonstrațiile
Cu tunul după muște? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8402_a_9727]
-
amenințați cu Parchetul ceea ce arată halul de furie în care au ajuns mediocritățile culturale pe care le vizam. De altfel infima lor intelectualitate nu s-a alinat nici acum - ci mereu plănuiește răzbunări". Din rîndul reacțiilor pozitive vom aminti atitudinea magiștrilor ("La Sibiu, în Universitate au fost alături de noi profesorii Liviu Rusu și Lucian Blaga", notează C. Regman), precum și, din partea unor studenți cu opțiuni de stînga, "al doilea manifest de adeziune la mica noastră mișcare de Ťrezistență spiritualăť", după cum relatează același
Cercul Literar între două manifeste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7082_a_8407]
-
steinhardtian și e socotită emblematică pentru autorul Jurnalului fericirii. G. Ardeleanu demonstrează convingător că nu poate fi disjuncție între "primul" și "ultimul" Steinhardt. "Scorțosul Antistihus", îmbrăcat în haina călugărului, este una și aceeași persoană cu nonconformistul înțelept de la Rohia. Rolul magistrului asaltat de învățăcei și de tinerii generației postmoderne, încrederea că-l vor continua peste timp intră, într-un anume fel, în competiție culturală cu cel jucat de filosoful C. Noica la Păltiniș. În acest sens merită a se vedea articolul
O carte unică by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Journalistic/7083_a_8408]
-
cunoscător al producției de medicamente și al cercetării farmaceutice. Până la actul naționalizării, „Crucea de aur” a avut mai mulți proprietari, transcrierea succesiunii efectuându-se doar cu aprobarea forurilor sanitare abilitate și cu prezentarea obligatorie a diplomei de farmacist în original. Magistrul farmacist Michael Werth din Ciacova a fost ultimul proprietar al „Crucii de aur”. El o cumpărase de la farmacistul Emanuil Schwab cu actul nr. 841/1921, completat de Oficiul Sanitar al județului Timiș-Torontal. Autorii menționează, citând documente ale vremii, că între
Agenda2006-02-06-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284624_a_285953]
-
configurează începând cu titlul. În fond, ce reprezintă un dictator? Larry Charles și Sacha Baron Cohen îl reduc la un moment dat la un fetiș, barba neagră a liderului religios, barbă care-i imprimă chipului un fel de severitate de magistru. Asocierea bărbii cu virilitatea apare și mai transparent când nou-născutul dictator înfățișat publicului poartă barbă și pilozitate în zona inghinală. Barba dictatorială indică relația dintre puterea politică și virilitatea liderului maxim. În cultura arabă acest fapt are o anumită rezonanță
Aventurile lui Aladeen în America by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4458_a_5783]
-
Nu l-ai fi găsit (în sensul de "nu ai fi avut ce să găsești") dacă nu l-ai fi căutat!". Să ne întrebăm atunci ce ne-a determinat să-l căutăm! Nașii ar trebui să fie pentru familie ceea ce magistrul este (ori ar trebui să fie) pentru individ: un Altul care sprijină întoarcerea către sine însuși sau descoperirea de sine; persoane ce ne sprijină pentru a deveni un noi ce tinde către armonie. Două modele fundamentale pentru a învăța: cel
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
asupra sistemului nostru de învățământ. Abundența de informații pare că deschide posibilitatea unui al treilea sistem, în care esențială este încrederea în indicarea informațiilor relevante. Semn că formarea, despre care se tot vorbește, are o tot mai acută nevoie de magiștri. Suntem noi capabili de așa ceva? ٭ Pregătirea terenului pentru apariția filosofiei a fost făcută de mitologia greacă; putem observa aici primele încercări de a explica ceea ce în alte culturi nu este nici măcar zărit. Semn că sub însoritul cer al Greciei deja
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Stanca • Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa • Datoria împlinită, Mihai Pricop • Despre muncă și alte eseuri, Mihai Pricop • Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan • Gînduri despre Nae Ionescu, Dan Ciachir • Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon • Însem(i)nările magistrului din Cajvana, Luca Pițu • Jurnal (1931 1937), Petru Comarnescu • Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Arșavir Acterian • Luciditate și nostalgie, Dan Ciachir • Mărturisiri din exil, Pavel Chihaia • Moartea care mă apasă, Katherine Mansfield • Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu • Noi
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
morții. Cartea de debut Longobardul este un roman istoric, o cronică fantasy a celor 17 ani de domnie a ducelui de Brescia, predestinat să devină rege al longobarzilor. Așadar, tânărul războinic Rotari va fi îmblânzit și instruit până la moarte de magistrul, mentorul și consilierul său Stiliano, protagonistul - narator care ține în mână toate firele epice. Stiliano este, bineînțeles, superior epocii prin știința limbilor altor popoare (inclusiv a limbii longobarde și a limbii ebraice), dar mai ales prin înțelepciune și deschidere universală
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
cu gîndul de a te pierde sau de a te găsi". Ajunși în acest punct al dramaticelor delimitări, ne-am putea imagina că unicul sprijin real, marea consolare, limanul lui Gabriel Liiceanu l-ar reprezenta - nu-i așa? - Noica. Adică magistrul d-sale pe care-l amintește fără încetare, a cărui reputație o apără cu o ferocitate ce nu admite nici cel mai ușor reproș, nici adierea unei disocieri. Dar surpriză! Purtat pe valul unei aprige confesiuni, dl Liiceanu mărturisește că
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
în loc să-l domolească. Emanau un anume farmec vetust, în răspăr cu simbolistica modernității de factură anglo-saxonă ce cucerise global "generația '68", zisă și "hippie". Cu ajutorul lui Dumnezeu - care mi-a permis să trăiesc mai mult decât mult-regretatului meu amic și magistru de limba portugheză, Marian Papahagi - am reușit finalmente să aterizez la Lisabona spre finele secolului trecut. De la primul contact cu lumea lusitană concretă, mi-am dat seama că aceasta s'a autoedificat în timp tocmai printr'o acută voință de
Frânturi lusitane - Tărâm al ambianţelor faste by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9848_a_11173]
-
se zicea "schimbarea regilor, bucuria nebunilor". O istorie a inovației, prin epoci și culturi, mergând înapoi până prin secolul 7 înainte de Hristos, la reforma regelui Joshua al iudeilor. Radu Bercea evidențiază, din Upanișade, dialoguri despre stările conștiinței și despre relațiile dintre magistru și discipolul care-și descoperă propriul eu. O teorie a visului, ca prelungire iluzorie a frămîntărilor din viața reală și ca paradis artificial, e discutată, în acest context al descoperirii lăuntrului omului, al legăturii dintre sine, spirit și trup. Tot
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9898_a_11223]
-
Dacă e adevărat ce spune Ioana Pârvulescu în Alfabetul doamnelor, anume că așa cum haina face pe om și numele poate "crea" o femeie, atunci erotica lui Leonid Dimov se adaptează perfect ideii. O știe chiar el, o vede prin ochii "magiștrilor" urcați pe papainoage, într-o înaltă sală gotică: "Cît li se pare de ardentă / Litera numelor de fete; / Egrete din insuli de mentă, / Isolda, Pentesileea, Grete..." Născut la Ismail, la 11 ianuarie 1926 și trecut dincolo de hotarul lui "habar n-
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9954_a_11279]
-
nivelul textului poetic. În macrocosmosul socio-cultural, cu păienjenișul de relații și raporturi definitorii pentru o epocă, precum și în microcosmosul liric, regăsim "planul mai mare al unei logici interne", un ideal armonizant pe care Doinaș îl aproprie laborios, mergând, ca și magistrul său Lucian Blaga, pe urmele uriașe ale lui Goethe. În urmărirea acestui ideal și a logicii operei care îl absoarbe, studiul lui Virgil Nemoianu încântă prin valabilitatea conexiunilor și finețea interpretativă. Cam tehnicist este capitolul al doilea, Metodele expresivității stilistice
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
mai devreme sau mai târziu - în uitare. Cine se mai obosește să revină asupra jenantei povești legate de Eugen Barbu și al său - vorba vine - Incognito? Cine mai are, astăzi, suficientă răbdare să urmărească scuzele ticluite și ticăite ale comilitonilor magistrului de la Săptămâna? Dacă, însă, vă spun că legislația românească privitoare la drepturile de autor - inclusiv la regimul juridic al proprietății intelectuale - pare să aibă două picioare stângi și dacă vă propun să vă imaginați cam cum a putut arăta primul
Să nu se mai întâmple! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9287_a_10612]
-
a calmat definitiv: "Dragă, e-o carte de-o rară stupizenie. Am aruncat-o și eu cât colo după vreo sută de pagini. Habar n-am ce-a vrut să demonstreze. E-o simplă mașinărie de produs cuvinte!" Deocamdată, părerile magistrului meu țin loc de alibi cultural. Am să-l păstrez pe altminteri genialul Pynchon în carantină, până voi găsi cele câteva săptămâni libere pe care sunt obligat să i le consacru în exclusivitate. Până atunci, știu cu ce am să
Cartea la morman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9487_a_10812]
-
preferință ultimului, ceea ce-mi atrăgea (...) respingerea eseului ŤPitagora, sclavul lui Zalmoxis?ť de către Săndel Călinescu, la Dialog, pe motiv că ar fi fost excesiv de filosemit". Dintr-o atare neintegrare a mediului de obîrșie derivă o trăsătură de căpetenie a Magistrului Casvaneus și anume fuga de generalizarea aplatizantă în favoarea factorului particular. Deviza sub care își așează, pe jumătate serios pe jumătate zeflemitor, concepția este patafizica, "știința soluțiilor imaginare", dar și cult al faptului neîncadrabil, "simbolizat de bastonul Taicăi Ubu". Ne balansăm
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
intelectuală, m-aș fi văzut silit la paricid ori la vreo despărțire în stil cajvanian, după ce îl voi fi asimilat cu geniul eminescian, cu Geniul Carpatin, cu Ștefan cel Mare al gînditului și, în general, cu fascinația totalizării monoteiste". Retrospectiv, Magistrul se arată "încîntat" de "neîntîlnire", cu atît mai vîrtos cu cît, în prezent, "în unele medii autohtone fabricatoare de mitologeme compensative, Păltinișul trece la obîrșia Marii Loviluții Decabriste sau a Noii Dezordini Axiologice". Și nu se abține a se autointeroga
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
acesta e nevoit a ceda la spartul tîrgului, în 1989, cînd, în urma participării lui Luca Pițu la un colocviu despre Descartes, comentat cu entuziasm de Virgil Ierunca, "Oxiurii Morții" îi dau un nou ultimatum "arhontelui de învățămînt superior". "Astfel, mărturisește Magistrul, voi fi avut șansa, în două reprize, ceva mai tîrziu, de a primi eticheta excluderii și a disidenții, cînd eu, nevolnicul, am fost și rămîn doar un apolitic activ + un practician al gîndemului răzleț; astfel avut-am norocul, în două
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
a preface, după cum singur admite cu pitorescă fală, "cea mai searbădă idee într-o gaya scienza de o virilitate care poate atinge priapismul". Date fiind astfel de premise, nu putem aștepta decît cu un major interes împlinirea proiectului la care Magistrul s-a "înhămat" pentru multă vreme, Farsa valahă: "O duc în spate de multă vreme, dar nu am bahtinizat-o excesiv". N-are intenția a și-o închipui "mallarméan", precum o farsă în stare pură, "fără farsor, fără public hlizitoriu", ci
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
de către generosul lor editor, s-a manifestat printr-o tăcere aproape totală: cu șase ani înainte, în 1948, fusese desființată Biserica Greco-Catolică din România, iar Școlile Blajului erau școli confesionale. La centenarul acestor școli, Timotei Cipariu, cel mai învățat dintre magiștrii care s-au perindat pe la catedra acestor școli a rostit un memorabil discurs, pagină antologică a oratoriei românești, în care fixează locul acestor instituții de învățământ în istoria învățământului românesc: "Căci, care loc la națiunea română, care școală între toate
Mircea Eliade despre Școlile Blajului by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/9597_a_10922]