250 matches
-
de la linia alăturată. Am văzut că se îndrepta spre Ploiești. După ce am depășit gara Basarab, din el au început să sară călătorii, unul câte unul. În compartiment s-a făcut foarte cald. Eram oameni de toată mâna: de la țărani, la mahalagii, până la funcționari bine hrăniți. Mirosul de transpirație se contopea cu cel de Prada. Discuțiile se învârteau în jurul agitațiilor recente. Încetul cu încetul, zona de interes s-a lărgit spre trecut și viitor. Unii îl regretau pe Ceaușescu, în timpul căruia aveai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tot gardul verde. Noroc că nu era tanti Cucu acasă - ar fi spulberat-o pe demolatoare cu un singur croșeu. Ca s-o exasperez, am început să-i arăt albumele de fotografii pe care le găsisem pe dulap. Poze cu mahalagii despre care habar n-aveam cine erau. Zâmbea, mă privea cu coada ochiului și nu se dădea plecată. În cele din urmă a căzut noaptea. Eu m-am întins îmbrăcat pe pat, ea a vrut să doarmă pe un fotoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
astăzi la un curs de metodologia științelor sociale. Un cunoscător al societății românești în ansamblul său deci, și nu doar al mahalalelor bucureștene. Pe de altă parte, chiar reducînd orizontul caragialian la cel bucureștean, eroul său urban, Mitică, nu este mahalagiul peiorativ și nici moftan giul, ci „bucureșteanul par excellence”. Mitică are savoarea unui șpriț ușor de vară, are geniul unui Păcală ajuns la oraș. Perenitatea lui, dacă și atît cît există, vine din această moștenire și prelungire a unui geniu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
vina cui ne-am sufocat, ca nimeni alții, în luna lui Cuptor, în București ? în timp ce lumea, constrânsă de război, a descoperit că și plaja de la Constanța poate fi agreabilă, din vina cui am rămas aici, să ne sufocăm cu toți mahalagiii, în praful și în fumul grătarelor de mititei, în orașul acesta, de nelocuit vara ? Oh, dacă aș avea un suflet apropiat ca să mă plâng ! Cel puțin de situația ce devine insuportabilă pe zi ce trece, veșnice văicăreli și capricii când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ărnicesei), răpăosatul Radul Racoviță biv vel logofăt... au dat la Sinai câte 50 lei pe anu... și de cătră dumneei... până la o vreme. Dar... văzându... că sinaiții pun egumeni și preoți grecești la biserică, de se supără dum(neaei) și mahalagiii moldoveni carii mergu la această biserică, neînțelegându nimicu”... ― Apoi, din tot ce am citit până acum, dragule, n-am întâlnit încă pe nimeni care să spună adevărul, cum îl spune păhărniceasa: “mahalagiii carii mergu la această biserică, neînțelegându nimicu”. ― Păi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
la biserică, de se supără dum(neaei) și mahalagiii moldoveni carii mergu la această biserică, neînțelegându nimicu”... ― Apoi, din tot ce am citit până acum, dragule, n-am întâlnit încă pe nimeni care să spună adevărul, cum îl spune păhărniceasa: “mahalagiii carii mergu la această biserică, neînțelegându nimicu”. ― Păi, cum să înțeleagă, părinte, un mahalagiu oarecare o slujbă în limba grecească? ― Ei! Da’ nu te pune cu sinaiții, fiule, fiindcă au scormonit și-n gaură de șarpe pentru a câștiga “procesul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
biserică, neînțelegându nimicu”... ― Apoi, din tot ce am citit până acum, dragule, n-am întâlnit încă pe nimeni care să spună adevărul, cum îl spune păhărniceasa: “mahalagiii carii mergu la această biserică, neînțelegându nimicu”. ― Păi, cum să înțeleagă, părinte, un mahalagiu oarecare o slujbă în limba grecească? ― Ei! Da’ nu te pune cu sinaiții, fiule, fiindcă au scormonit și-n gaură de șarpe pentru a câștiga “procesul”. Uite numai ce spune vodă: “Neodihnindu-se părinții sinaiți...( păi, cum să se hodinească
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
loc este aici în Ieși pre Ulița Rusască, unde se numește Chervăsărie lui Macarie”... Drept urmare, patrierșia sa blestemă pe oricine îi iese în cale din neamul bietei femei. Întâi pe Mariia și bărbatul său cu toți feciorii lor, apoi pe mahalagiii “care ni i-au arătat egumenul,... așijderea și asupra altor mahalagii”... Uite că egumenul este de folos “patrierșiei sale” totuși. Așa se face că bieții oameni nu știau nici cu spatele că blestemul cade asupra lor ca o piatră venită
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Chervăsărie lui Macarie”... Drept urmare, patrierșia sa blestemă pe oricine îi iese în cale din neamul bietei femei. Întâi pe Mariia și bărbatul său cu toți feciorii lor, apoi pe mahalagiii “care ni i-au arătat egumenul,... așijderea și asupra altor mahalagii”... Uite că egumenul este de folos “patrierșiei sale” totuși. Așa se face că bieții oameni nu știau nici cu spatele că blestemul cade asupra lor ca o piatră venită din senin... ― Acum, să nu gândești, fiule, că eu, fiind călugăr
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Iusup, starostii de jidovi de târgu de Iași, și au făcut jalobă la domniia mea pre rugătoriul nostru sfinția sa părintele Dionisie... egumenul de la Aron Vodă, dzicând jidovii cum i au îngrădit sfinția sa hudița despre portița școalei lor; așijderea și alți mahalagii îi oprescu despre părți și vor să îngrădească, ca să n aibă pe unde ieși din școală nici la o uliță. Și bătrânii lor, carii au cumpărat acel loc, de și-au făcut școala, avut-au și uliță, cât trecea un
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
care acum se numește Ulița Podului Vechi.” Mai departe se spune că din zapisul acelor locuri adus de egumen nu este lămurit pe unde se afla hudița. Atunci s-au trimis vornici de poartă să cerceteze la fața locului, dar „mahalagii fiind prefăcuți, nu s-au putut îndrepta lucrul nice cum...” Atunci vodă a cerut ca „să giure trei jidovi bătrâni...cum că le-au arsu zapisul de la cine au cumpărat locul școalei, și nu iaste, și cum că au avut
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de locațiune ce azvârlea epave, dizloca blocuri, premenea nisipul mărunt al chiriașilor, pornea melcii cu scoica lor în spinare, în aparență la voia unor valuri capricioase, în realitate după legi noi ale aluviunilor. în felul acesta toți intimii lui Lică, mahalagii din trupul orașului, fusese izgoniți spre periferie. Lică se simți stingherit în obiceiurile lui și neocupat. S-ar fi întors Ia Sia să-i povestească întîmplarea, dar abia plecase de acolo. Simți foarte limpede un gol în traiul lui bine
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
aducea aminte, își amintise: copilul luat în birjă ca un pachet, doicile la mahala, fata târâtă apoi pretutindeni de mână, legată de traiul lui vagabond ... Și mai pe urmă acea Sie grosolană, care creștea și-i ofensa gustul de Trubadur mahalagiu și de plutonier subțire: camarada credincioasă și arțăgoasă ca uri câine-lup . Apoi, ruda proastă care făcea de râs pe profesorul de echitație, și fata aceea asasinată într-o aventură neomenoasă, care refuzase să-1 vadă pentru că-1 iubea și-1 temea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
colorate. La catul clădirii urcă un păienjeniș de scări exterioare, acoperite cu o șandrama din scândură vopsită în care sunt tăiate gemulețe. În încăperile bucșite de ploșniți veșnic se aud certuri și gălăgie de copii. O mulțime amestecată, ovrei și mahalagii, umplea ulița care, strânsă între vechi zidiri, ocrotea viermătul omenesc. Negustori galițieni ridicaseră de-a lungul ei urâte clădiri galbene, cu scări către foișoarele de sus și curți ascunse, zemuind de petece și de lături acide. Spoielile nu puteau acoperi
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
continuat, căci nu-i păsa câtuși de puțin de soarta lui Ianache, dar a luat atitudinea ei ca pe un act de complicitate și a intrat imediat în joc. Sigur, fantoma care bântuie, a auzit și el și știe că mahalagiii vor să dea foc la stufăriș, dar el are niște oameni de încredere care i-au promis c-au să răscolească balta, nu, nu le este frică de ciumă, toți au făcut deja boala și n-are ce să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
nu vom ști” (și, probabil, nu vom ști / și probabil că nu vom ști); Pag. 10: „...petece de hârtie...” (petice de hârtie); Pag. 10: „...la inițiativa...” (din inițiativa); Pag. 10: „... de către Securitate” (de Securitate); Pag. 18: „Talent major...” (talent de mahalagiu, de cancanier); Pag. 14: „ personalități ale istoriei” (personalități ale țării/personalități); Pag. 14: „se amendează cavalerește” (De fapt, se contrazice. După ce l-a tot defăimat pe Codreanu, ajunge să spună că acesta nu a fost agent al Germaniei naziste); Pag
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
necomunicativă, adânc, sub oraș. Legendele zugrăveau cum cei de sus se uitau către necunoscuții de jos, ca prin niște acvarii. Cu vremea însă, veselii bucureșteni nu ezitară să facă chiar și din neprihănita gârliță Bucureștioara, canalul colector al murdalîcului lor. Mahalagii își deșertară într-însa conținutul umblătorilor. Săpunarii, cadavrele mâțelor fripte. Măcelarii și tăbăcarii îmbunătățindu-și aruncarea la țintă, o aglomerară cu gogoloaiele resturilor putrezite ale îndeletnicirilor lor. Strat după strat, mormanele de gunoaie, moloz și cadavre, sugrumară deget după deget
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Câinii tresăreau în somn, ridicau capetele, dar nu lătrau. Se întorceau hoții. Grigore punea mâna pâlnie la gură și striga: - Care ești, mă, acolo, măăă? Nu răspundea nimeni. Trecuseră zile după zile, unii muriseră, el văzuse nunți și petreceri, copiii mahalagiilor crescuseră sub ochii săi bătrâni, își aducea aminte de un foc ce mistuise casele, de niște întîmplări de care mai râdea și acum, că așa e viața, ca o panoramă... 11 Nuntă Stere nu mai scăpase de gura muierii: nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
trei șindrile, și s-a apucat de treabă. Singur și ăsta. Avea de lucru. Tundea lucrătorii, zidarii și ceferiștii. Știa să dea cu gura, să le spună cîte-n lună și-n stele, le rădea obrajii aspri, îi potrivea pe la sărbători; mahalagiii și-au trimis și copiii să le scurteze chicile. Mai târziu s-a plătit de datorii, și-a cumpărat un sticlete, 1-a pus într-o colivie legată cu funde bogate, o oglindă cam plesnită și alte foarfeci. Era dat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
după rachiu, tăiau roșii, le sărau, le amestecau cu castraveți în blidele lor murdare și mâncau. La prânz, opreau iar lucrul. Țigăncile deșelate de corvoadă aprindeau focuri, fierbeau câte o zeamă lungă și se odihneau. Prin septembrie, ajunseseră la turnuri. Mahalagiii priveau, le creștea inima. Nu-i mințise primăria. Cărămidarii terminaseră. Într-o săptămână au pus turlele, au bătut tabla deasupra, au potrivit streșini și burlane, ghiventuri de aramă, s-o împodobească, și s-au dat jos de pe schele. 131 Atunci
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
trăgea, era o plăcere să te salte arcurile, să fluieri și să pocnești din coada biciuștii. Cum cădeau ploile începeau necazurile. Ușoară, ușoară, dar căruța tot se înfunda în noroiul Cuțaridei. Împingea Mielu, ridica de osii, îi mai ajutau și mahalagiii, pentru că pe o astfel de vreme îl așteptau la pompă, lângă circiumă. Mirosul de pâine proaspătă pătrundea prin ferestrele deschise, îți muta nările. Copiii lăsau joaca și îi speriau calul, trăgând cu praștiile în tabla droaștei, strigînd: - A venit căruța
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
țineau la dulăi, îi creșteau din sărăcie, împărțeau bucata de mămăligă, numai să aibă cine lătra în bătătura casei. Au dat buzna în grădină. Oltenii văzură că nu-i de glumă. Degeaba strigară să nu le calce vinetele în picioare, mahalagiii n-auzeau, nu vedeau. Îi cam dușmăneau pe venetici, că se pricopsiseră din grădinărit. Chirică 1-a înșfăcat pe Victor, cât era el de pirpiriu, și dă-i bușeală. Sifonarul sări să-l ajute. Lovea aspru camionagiul! îl apucase pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
spusese numărul celulei la fiecare și pe urmă îi înghionti către o ușă înaltă. Paraschiv privi încă o dată curtea și zidurile. Peste clopotnița Văcăreștilor atârna o lună păguboasă... Aia mică Pe Veta, fata domnului Aristică Mîrzu, de la Tramvaie, o știau mahalagiii, tot așa, un năpârstoc de fată de nu mai creștea, cât moțul mălaiului, iute ca o zvârlugă, prin salcâmii Cuțaridei toată ziua, sau lângă focurile gunoierilor, pe groapă. Nimeni nu-i dădea cincisprezece ani și un vecin îi zisese în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dus Veta. Îi plăcea să stea mai mult pe maidan, să joace bile cu băieții sau să tragă zmeie în cartier. Vara pleca de dimineață pe groapă să adune ciulini, mânca pe unde apuca și se întorcea seara când aprindeau mahalagiii lămpile, începuse să citească romane, niște cărți groase, pline de poze. Încă taică-său se supăra când o vedea: - Iar citești prostii d-astea? Cai verzi pe pereți! Să nu te mai prind! Dar ce, fata-l asculta? De unde să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
femeile din curți. Era un gomor de lume, și zbirii n-au mai avut pe unde să fugă. Un băiat a sărit și-a deschis ușile cuștilor. Într-o clipă s-a golit căruța. Pe hingheri abia i-au scos mahalagiii până-n Grivița, urmați de huiduielile și chiotele copiilor. Veta a închis poarta în urma dulăilor. Ei hămăiau încă spre groapă. Studentul râdea de isprava dinilor. - Și zi, era să le rămână ciolanele pe-aici. - Da, îngînă ea. - Dacă nu eram noi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]