353 matches
-
devenit susținător al unei republici conservatoare. După moartea lui în ianuarie 1873, bonapartiștii s-au aliat cu regaliștii pentru a păstra șansele la tron ale prințului imperial. Thiers a demisionat în mai și a fost înlocuit de mareșalul de Mac Mahon, ales cu 390 de voturi. Sub președinția sa de orientare orleanistă, Mac Mahon, ale cărui ambiții politice păreau a se mărgini la întoarcerea regelui, a lăsat guvernarea în seama ducelui de Broglie, care a întreprins o politică extrem de conservatoare de
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
s-au aliat cu regaliștii pentru a păstra șansele la tron ale prințului imperial. Thiers a demisionat în mai și a fost înlocuit de mareșalul de Mac Mahon, ales cu 390 de voturi. Sub președinția sa de orientare orleanistă, Mac Mahon, ale cărui ambiții politice păreau a se mărgini la întoarcerea regelui, a lăsat guvernarea în seama ducelui de Broglie, care a întreprins o politică extrem de conservatoare de întoarcere la „ordinea morală”. În acest context, dreapta a început o transformare a
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
context, dreapta a început o transformare a instituțiilor pentru a face trecerea înapoi spre o monarhie. Ducele de Broglie a obținut la 20 noiembrie votarea legii care a dus mandatul președintelui la șapte ani, în scopul prelungirii președinției lui Mac Mahon. În pofida fărâmițării majorității monarhiste din cauza multiplelor alegeri parțiale câștigate de republicani, Mac Mahon a continuat să acorde încredere unor guverne de dreapta până la alegerile din 1876. Principiul republican de conducere a țării părea definitiv stabilit de drept la 30 ianuarie
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
spre o monarhie. Ducele de Broglie a obținut la 20 noiembrie votarea legii care a dus mandatul președintelui la șapte ani, în scopul prelungirii președinției lui Mac Mahon. În pofida fărâmițării majorității monarhiste din cauza multiplelor alegeri parțiale câștigate de republicani, Mac Mahon a continuat să acorde încredere unor guverne de dreapta până la alegerile din 1876. Principiul republican de conducere a țării părea definitiv stabilit de drept la 30 ianuarie 1875 prin adoptarea, cu un vot majoritar strâns în prima lectură (353 pentru
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
timp supus controlului președintelui și celor două camere ale parlamentului, un regim parlamentar „dualist”. Astfel, guvernul a ajuns un adevărat teren de luptă între organele constituite (președintele și parlamentul) care au încercat să-i influențeze orientarea. Președintele Patrice de Mac Mahon, monarhist, a fost numit în această funcție în locul lui Adolphe Thiers în mai 1873 și a fost confirmat pentru un mandat de șapte ani prin adoptarea legii din 20 noiembrie 1873. El acționa în scopul restaurației monarhiei. Alegerile legislative din
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
în măsură să echilibreze forțele contrare. El a format un guvern de orientare puțin mai spre stânga decât precedentul. Jules Simon a dat garanții stângii că va reforma administrația superioară (prefecți și magistrați), ceea ce i-a adus ostilitatea lui Mac Mahon. Cu toate acestea, republicanii conduși de Léon Gambetta și-au formulat niște revendicări mai radicale. Simon nu s-a opus abrogării de către Camera Deputaților în 1875 a unei legi „reacționare” privind delictele de presă. La începutul lui mai 1876, o
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
restaurării puterii papei a atras adoptarea unei ordonanțe prin care se condamnau manifestațiile ultramontaniste fără ca guvernul să se opună. Cu această ocazie, Léon Gambetta, parafrazându-l pe Alphonse Peyrat a spus „clericismul, iată dușmanul!” La 16 mai 1877 președintele Mac Mahon i-a reproșat primului ministru, Jules Simon, lipsa de fermitate și i-a cerut explicații. Scrisoarea a fost publicată și în "Journal officiel". Jules Simon și-a prezentat imediat demisia, deși nu a fost pus în minoritate în fața niciunei camere
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
Simon, lipsa de fermitate și i-a cerut explicații. Scrisoarea a fost publicată și în "Journal officiel". Jules Simon și-a prezentat imediat demisia, deși nu a fost pus în minoritate în fața niciunei camere a Parlamentului: În aceeași zi Mac Mahon l-a numit pe Albert de Broglie prim ministru (la un al treilea mandat), iar acesta a format un cabinet de dreapta, promotor al "ordinii morale", zis și „cabinetul din 16 mai”, în scopul de a avea un guvern conform
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
de Broglie prim ministru (la un al treilea mandat), iar acesta a format un cabinet de dreapta, promotor al "ordinii morale", zis și „cabinetul din 16 mai”, în scopul de a avea un guvern conform opiniilor sale. Făcând aceasta, Mac Mahon a dat o interpretare dualistă constituției: pentru el, guvernul era atât emanația sa cât și a Camerei Deputaților. În consecință, Gambetta a promovat o moțiune de neîncredere guvernului lui Albert de Broglie. La 18 mai 1877, președintele a transmis Parlamentului
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
aventurieră”. Textul care a fost redactat de un prieten al lui Gambetta, Eugène Spuller, a primit 363 de semnături. La 16 iunie 1877 sesiunea Camerei Deputaților s-a reluat — la o lună după suspendare. În aceeași zi, Patrice de Mac Mahon a cerut Senatului „avizul conform” pentru dizolvarea Camerei Deputaților, în conformitate cu articolul 5 al legii din 25 februarie. La 16 iunie, după o dezbatere în Cameră, Gambetta a ținut un discurs vehement contra politicii guvernului, în care a spus: „Plecăm 363
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
ele agitate. Această campanie a fost una dintre cele mai vehemente din istoria Franței. Ministrul de interne Oscar Bardi de Fourtou a înlocuit din funcție mai mulți prefecți și funcționari, a demis primari și viceprimari, a înmulțit manifestele conservatoare. Mac Mahon a efectuat călătorii de propagandă electorală în țară. El a fost criticat apoi de republicani pentru că a permis reapariția „candidaturilor oficiale”, practică specifică celui de al Doilea Imperiu, printr-un mesaj: „Guvernul meu vă va desemna dintre candidați pe cei
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
președintele a adresat soldaților o proclamație din partea garnizoanei din Paris în care scria: „Soldați [...] voi vă înțelegeți datoria, simțiți că țara v-a încredințat spre pază cele mai scumpe interese ale ei [...]!” Au circulat zvonuri conform căruia mareșalul de Mac Mahon ar putea opune rezistență în cazul în care rezultatele alegerilor i-ar fi defavorabile. Gambetta a străbătut și el țara în același fel — a ajuns să fie poreclit „comis-voiajorul republicii”. Ca răspuns lui Mac Mahon, la 15 august 1877, a
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
conform căruia mareșalul de Mac Mahon ar putea opune rezistență în cazul în care rezultatele alegerilor i-ar fi defavorabile. Gambetta a străbătut și el țara în același fel — a ajuns să fie poreclit „comis-voiajorul republicii”. Ca răspuns lui Mac Mahon, la 15 august 1877, a ținut la Lille un discurs a cărui perorație a rămas celebră. Discursul a fost aclamat de auditoriu și se termina cu aceste fraze: La 14 și 28 octombrie 1877, au avut loc alegerile legislative anticipate
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
legislatură. Numărul legitimiștilor a urcat de la 24 la 44. Pe de altă parte, orléaniștii apropiați parlamentarismului au fost marii perdanți, coborând de la 40 la 11 mandate: „dreapta parlamentară”, care a acceptat în 1875 compromisul instaurării republicii, a fost înfrântă. Mac Mahon a încercat să mai dizolve o dată Camera Deputaților, dar președintele Senatului ducele d'Audiffret-Pasquier i-a refuzat concursul camerei superioare. La 19 noiembrie 1877 guvernul de Broglie a demisionat. Președintele a încercat atunci să constituie un guvern provizoriu sub conducerea
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
majorității parlamentare, dar, la 24 noiembrie, Camera a refuzat, cu 325 de voturi contra și 208 pentru, să recunoască acest nou guvern, care reprezenta pentru parlamentarii republicani „refuzul drepturilor națiunii și al drepturilor parlamentare”. La 13 decembrie 1877 președintele Mac Mahon s-a supus în sfârșit rezultatelor alegerilor. El l-a chemat pe Jules Dufaure să formeze un guvern de centru-stânga și, la 14 decembrie, a adresat parlamentului un mesaj care suna ca o capitulare politică. El recunoștea că dizolvarea repetată
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
13 decembrie Camera Deputaților era majoritar republicană, guvernul asemenea, doar președintele și Senatul au rămas conservatori. Echilibrul instituțional a rămas nesigur până în 1879, „anul crucial al înrădăcinării regimului republican”. În 1879 republicanii au câștigat majoritatea și în Senat, iar Mac Mahon a demisionat, fiind înlocuit de Jules Grévy. Jules Grévy a renunțat să-și exercite dreptul de dizolvare a parlamentului, explicitat în legile constituționale din 1875, pe motivul legitimității superioare a Adunării Naționale față de președinte, dar și din cauza derivelor monarhiste reprezentate
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
criză: Criza de la 16 mai a dat astfel legilor constituționale din 1875 interpretarea lor finală. În mitologia republicană 16 mai este pus pe aceeași treaptă cu 18 brumaire sau cu 2 decembrie 1851, zile tarate. Totuși, dualismul promovat de Mac Mahon — un guvern responsabil în același timp și în fața președintelui și în fața parlamentului, dublat de o putere executivă puternică întruchipată de șeful statului — nu a putut fi calificat drept lovitură de stat. Litera constituției confirma dualismul parlamentar și puterea președintelui, moștenite
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
Ramillies (1706) însă în Bătălia de la Malplaquet englezii au pierdut mai mult de o treime din efectivele lor. Războiul s-a terminat prin semnarea Tratatului de la Utrecht în 1713. Anglia a obținut în Mediterană două baze importante: Gibraltarul și portul Mahon. Franța i-a cedat Terra-Nova și Golful Hudson. În coloniile Spaniei obține o serie de privilegii. Tot prin tratat, Franța se obliga să nu mai acorde azil pretendenților englezi (Iacob al III-lea și fiul său Carol Edward). În "Act
Anna a Marii Britanii () [Corola-website/Science/312548_a_313877]
-
(în ebraică:מכון וולקני „Mahon Volkàni”) sau Organizația de cercetare agricolă-Centrul Volcani (în ebraică:המנהל למחקר חקלאי-מרכז וולקני), în trecut cunoscut că Stația de cercetare agricolă a Agenției Evreiești pentru Palestina este cea mai mare instituție de cercetare agricolă din Israel. Denumirea lui oficială este
Institutul Volcani () [Corola-website/Science/336366_a_337695]
-
Și tînărul Wakefield a lucrat Într-o librărie În timpul facultății. Proprietarul era un fumător de pipă care știa totul despre cărți și filme. Librăria cu pricina era un emporium tăcut al terorii; cel care stăruia prea mult Între rafturile de mahon Întunecat era ținta unui val de vibrații negative din partea celor doi funcționari oscarwildeieni, Wakefield fiind unul din ei. Aveau standarde Înalte și cărțile chiar contau, deși din rațiuni mercenare, aveau În stoc și cîteva best seller-uri. Proprietarul cu pipă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și visătoare În cada cu picioare de leu, Wakefield coboară În hol să bea ceva. Găsește un loc liber Într-un separeu adînc de piele și examinează alene fresca Deco ce Împodobește pereții și oglinda uriașă din spatele lungului bar de mahon. Sorbind din whiskey, Îl sună pe Zamyatin pe mobil. Ivan e la volan, ducînd „o Încărcătură prețioasă“ la aeroport. În limbajul lui Ivan, o Încărcătură prețioasă Înseamnă una sau mai multe femei frumoase. — SÎnt Într-un oraș oprimat de oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Kate Webster. În schimb, James părea că discută cu ea despre reforma taxelor. Însă, aparent, el nu sesiza c-ar fi fost ceva în neregulă. Am pus cafeaua pe masa din sufragerie și în clipa în care ceașca a atins mahonul, am realizat că, în mod automat, pregătisem cafeaua exact așa cum îi plăcea lui James. Eram furioasă! Nu puteam oare măcar să mă prefac că uitasem? Nu puteam să-i dau o cafeaua cu lapte și două cuburi de zahăr, în loc s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
la piscina de dimensiuni olimpice, cu apa netratată de vreunul dintre turiștii care stăteau cu burta la soare pe șezlongurile acoperite de prosoape cu monograma hotelului. În colțul Îndepărtat se găsea o cabană În formă de cort, cu ornamente din mahon care-i dădeau o aură colonială romantică. A, acolo, pe masă, lângă femeia cu pălărie, chestia argintie sigur e o cameră digitală. Se grăbi spre ea și abia apoi o văzu pe proprietara Îmbrăcată În costum de baie Întorcându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
tavan fuseseră coborâte niște lămpi pe cablu, ca OZN-urile. Tavanul tocmai beneficiase de-o renovare: crăpăturile fuseseră astupate, iar din vopseaua aprinsă străluceau științele și artele, disciplinele exacte și cele frumoase, în castroane placate în relief pe brâurile de mahon. În mijloc, plutind pe cupolă, zâmbeau doi îngeri cu sânii tari, ghipsați, perfecți, cum nu vezi în realitate: unul ținea sub braț o trompetă aurie, celălalt îi întindea o coroniță de-aceeași culoare. Se uitau la noi cu ochii scoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
duc florile la cioclu, legănând pachetul de-asupra capului ca un cântăreț la vioară și făcându-mi drum anevoie printre claxoane și mulțimea corpurilor înghesuite, rareori se găsea cineva în strălucirea peticită și calmă de pluș roz a salonului de mahon care să-mi dea bacșiș; mă primea vreun servitor care se uita la căciula mea de patinaj ascuțită și la nasul care-mi curgea, păstrat totuși la limita decenței datorită faptului că-l ștergeam din când în când cu mânușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]