3,506,575 matches
-
presupus manuscris original al profesorului francez Buvelot, stabilit în București. Prin 1847-1848, Ion Ghica își încearcă și el puterile în construcția dificilă a acestui gen de scrieri, dar eșuează, lăsând numai un fragment, Istoria lui Alecu, rămas necunoscut, în manuscris, mai bine de un secol. Ion Ghica avea ca model romanul Jérôme Paturot ŕ la recherche d^une position sociale al lui Louis Reybaud. La stadiul de fragment a rămas și romanul Tainele inimii al lui Mihail Kogălniceanu, din care s-
150 de ani de la apariția lui Manoil by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/11237_a_12562]
-
în 1850, în ,Gazeta de Moldavia". O altă încercare a făcut Alexandru Pelimon, publicând, în 1853, așa-zisul roman Hoții și Hagiul, o scriere submediocră. Un moment însemnat în apariția romanului românesc l-a înscris anul 1855, în care apar mai multe scrieri de acest gen. Pe primul loc se situează romanul Manoil al lui Dimitrie Bolintineanu, publicat, mai întâi în revista România literară. Tot în revista lui Vasile Alecsandri se mai tipăresc, sub formă de foiletoane, romanele Serile de toamnă
150 de ani de la apariția lui Manoil by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/11237_a_12562]
-
roman Hoții și Hagiul, o scriere submediocră. Un moment însemnat în apariția romanului românesc l-a înscris anul 1855, în care apar mai multe scrieri de acest gen. Pe primul loc se situează romanul Manoil al lui Dimitrie Bolintineanu, publicat, mai întâi în revista România literară. Tot în revista lui Vasile Alecsandri se mai tipăresc, sub formă de foiletoane, romanele Serile de toamnă la țară de A. Cantacuzin și Logofătul Baptiste Vereli de V. Alisandrescu, cel ce va semna mai târziu
150 de ani de la apariția lui Manoil by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/11237_a_12562]
-
românesc l-a înscris anul 1855, în care apar mai multe scrieri de acest gen. Pe primul loc se situează romanul Manoil al lui Dimitrie Bolintineanu, publicat, mai întâi în revista România literară. Tot în revista lui Vasile Alecsandri se mai tipăresc, sub formă de foiletoane, romanele Serile de toamnă la țară de A. Cantacuzin și Logofătul Baptiste Vereli de V. Alisandrescu, cel ce va semna mai târziu V. A. Urechia. Acesta publică, tot în 1855, și romanul Coliba Măriucăi, inspirat
150 de ani de la apariția lui Manoil by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/11237_a_12562]
-
publicat, mai întâi în revista România literară. Tot în revista lui Vasile Alecsandri se mai tipăresc, sub formă de foiletoane, romanele Serile de toamnă la țară de A. Cantacuzin și Logofătul Baptiste Vereli de V. Alisandrescu, cel ce va semna mai târziu V. A. Urechia. Acesta publică, tot în 1855, și romanul Coliba Măriucăi, inspirat de Coliba unchiului Tom de Harriet Beecher-Stowe. Potrivit datelor de istorie literară, D. Bolintineanu avea scris romanul Manoil cu câțiva ani mai înainte. în primul număr
150 de ani de la apariția lui Manoil by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/11237_a_12562]
-
cel ce va semna mai târziu V. A. Urechia. Acesta publică, tot în 1855, și romanul Coliba Măriucăi, inspirat de Coliba unchiului Tom de Harriet Beecher-Stowe. Potrivit datelor de istorie literară, D. Bolintineanu avea scris romanul Manoil cu câțiva ani mai înainte. în primul număr din România literară, apărut în februarie 1852, publică un fragment din acest roman, dar revista nu a mai putut continua, fiind interzisă de cenzură. în anul următor, George Sion a intenționat să publice romanul lui D.
150 de ani de la apariția lui Manoil by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/11237_a_12562]
-
Tom de Harriet Beecher-Stowe. Potrivit datelor de istorie literară, D. Bolintineanu avea scris romanul Manoil cu câțiva ani mai înainte. în primul număr din România literară, apărut în februarie 1852, publică un fragment din acest roman, dar revista nu a mai putut continua, fiind interzisă de cenzură. în anul următor, George Sion a intenționat să publice romanul lui D. Bolintineanu într-un volum aparte, prezentându-l elogios prin articolul Manuel sau Căderea și înălțarea omului prin femeie, apărut în Gazeta de
150 de ani de la apariția lui Manoil by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/11237_a_12562]
-
într-un volum aparte, prezentându-l elogios prin articolul Manuel sau Căderea și înălțarea omului prin femeie, apărut în Gazeta de Moldavia, din 5 februarie 1853, în care scria: ,Romanul încă nu este cunoscut în literatura noastră, decât prin traduceri. Mai multe romansuri, bune și rele, avurăm traduse până acum, dar aceste nu ne dau idee decât de deprinderile, năravurile, viața și istoria altor popoare. Ne trebuie un roman național; o scriere originală care să ne puie sub ochi societatea noastră
150 de ani de la apariția lui Manoil by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/11237_a_12562]
-
socială. în Istoria literaturii românești în veacul al XIX-lea (vol. III, 1909), N. Iorga admitea că romanul Manoil ,nu este numai o fantezie romantică. Satira socială își are și ea partea sa, și pentru dânsa se scriu paginile cele mai bune și mai trainice." Romanul prezintă drumul lui Manoil de la onestitate, demnitate și idei umanitare, la decădere morală și materială, la abolirea ideilor și sentimentelor ce-l însuflețiseră mai înainte, de descrierea drumului lui fiind corelate diferite aspecte ale societății
150 de ani de la apariția lui Manoil by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/11237_a_12562]
-
literaturii românești în veacul al XIX-lea (vol. III, 1909), N. Iorga admitea că romanul Manoil ,nu este numai o fantezie romantică. Satira socială își are și ea partea sa, și pentru dânsa se scriu paginile cele mai bune și mai trainice." Romanul prezintă drumul lui Manoil de la onestitate, demnitate și idei umanitare, la decădere morală și materială, la abolirea ideilor și sentimentelor ce-l însuflețiseră mai înainte, de descrierea drumului lui fiind corelate diferite aspecte ale societății românești din acel
150 de ani de la apariția lui Manoil by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/11237_a_12562]
-
și ea partea sa, și pentru dânsa se scriu paginile cele mai bune și mai trainice." Romanul prezintă drumul lui Manoil de la onestitate, demnitate și idei umanitare, la decădere morală și materială, la abolirea ideilor și sentimentelor ce-l însuflețiseră mai înainte, de descrierea drumului lui fiind corelate diferite aspecte ale societății românești din acel timp. Manoil, tânăr boier cu înclinații literare, rămas orfan, își petrece viața la țară, în familia boierului N. Colescu. Spre deosebire de alți mulți tineri de categoria sa
150 de ani de la apariția lui Manoil by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/11237_a_12562]
-
Werther al lui Goethe și, fără îndoială, provocat prin lectura acestei opere germane. Zicem provocat, iară nicidecum imitat. Manoil și Werther sunt ca două linii paralele care în eternitate urmează drumul lor, fiecare în parte, și niciodată nu se unesc." Mai târziu, apropierile dar și deosebirile esențiale dintre Manoil și Suferințele tânărului Werther au fost relevate de I. Gherghel în amplul său studiu Goethe în literatura română (1931) și de Ion Roman în excelenta sa exegeză Ecouri goetheene în cultura română
150 de ani de la apariția lui Manoil by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/11237_a_12562]
-
și între străini, un ritm de existență fixat din anii de debut, efortul creației și recreerea se succedau conform unei ordini, improvizația nu era agreată. La dificultățile întâlnirii pe care le prevedea se adăuga timiditatea maladivă a solicitantului. Câteva luni mai târziu, în anul 1938, Arthur Koestler (de la nașterea căruia s-au împlinit 100 de ani), tânărul cu pricina, va obține șansa unei convorbiri în doi cu Sigmund Freud, acum octogenar, subrezit fizicește, stângaci, anxios în exil, după ce fusese și el
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
cel care recunoscuse simplu, fără ostentație, că unde se află el se găsește și cultura germană. Nu trufia îl călăuzea, ci conștiința unei filiații pe care o reprezenta ca naufragiat valid după pângărirea efectuată de barbari. El însuși, T.M., cunoștea mai exact decât ceilalți slabiciunea sa. Era un ins sedentar, cu tabieturi, iubitor de tihnă și singurătate, cultivând lectura, contemplarea. Smuls din colivia sa nu putea nega că e vulnerabil. Tocmai el fusese constrâns să preia povara de a conduce o
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
trista evidență, și-a trimis copiii, Klaus și Erika, să inspecteze situația la München, să salveze ce se putea lua din fostul domiciliu, să sorteze maldărul de manuscrise, documentele depozitate. A căpătat de la curierii ad-hoc un raport alarmant, că nu mai persistă o cale de întoarcere, că trebuie să îndure ipostaza de proscris, să hoinărească de aici înainte cu cortul, să fie hărțuit ca o pradă de vânat. Ceea ce i-a scos din sărite printre altele pe ideologii grandomaniei naziste a
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
minune se ivise mântuirea, grație unui protest semnat de cărturari de vază europeni. Informat de tribulațiile tânărului A.K., autorul Muntelui vrăjit reținuse în special un amănunt, pe care i-l comunicase în epistolă expeditorul. Alături de expresia de admirație, solicitantul mai amintea că în carceră evocase câteva pagini din Casa Buddenbrook care l-au îmbărbătat: Thomas, fratele mai mare, senatorul la aproape 50 de ani trăiește o revelație. E năpădit subit de spaima morții și se liniștește aducându-și aminte de
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
A.K., autorul Muntelui vrăjit reținuse în special un amănunt, pe care i-l comunicase în epistolă expeditorul. Alături de expresia de admirație, solicitantul mai amintea că în carceră evocase câteva pagini din Casa Buddenbrook care l-au îmbărbătat: Thomas, fratele mai mare, senatorul la aproape 50 de ani trăiește o revelație. E năpădit subit de spaima morții și se liniștește aducându-și aminte de un eseu conceput de Schopenhauer. L-a consolat teza filosofului că decesul nu e un sfârșit, o
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
de ani trăiește o revelație. E năpădit subit de spaima morții și se liniștește aducându-și aminte de un eseu conceput de Schopenhauer. L-a consolat teza filosofului că decesul nu e un sfârșit, o încheiere a unei zbateri, ci mai mult trecerea spre altceva. Închis în cușca pușcăriei, A.K. i-a purtat recunoștință lui T.M. pentru sfatul transmis indirect. O plimbare prin parc De obicei distant, impenetrabil, scriitorul l-a întâmpinat pe A.K. cu o scurtă confesiune intimă
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
obicei distant, impenetrabil, scriitorul l-a întâmpinat pe A.K. cu o scurtă confesiune intimă. Era o coincidență: se anunțase poștașul care aducea mesajul, când T.M., cufundat în scaunul pliant din grădină, răsfoia volumul lui Schopenhauer pe care nu-l mai deschisese de peste 40 de ani. A.K. fusese avizat, cum am menționat, că în pribegie scriitorul transplantase peste tot un ritual din junețe cu ore pentru masă, somn, lectură, corespondență, creație. Cineva din afară care ar fi știut cât de
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
n-a îndrăznit să modifice programul, a amânat momentul de prezentare, ca să nu-l supere pe amfitrion. Chiar dacă vizitatorul nu pomenește detaliul respectiv, putem bănui că alături de severul și distinsul domn cu baston zburda pe alei și câinele descris în mai multe nuvele. Atent să-și coordoneze pașii după cadența lui T.M., cu înceata înaintare, fără precipitări, l-a îndemnat pe maestru să vorbească, intervenind mai de grabă monosilabic. Întors din plimbare, A.K. s-a trezit invitat de Katia, soția
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
că alături de severul și distinsul domn cu baston zburda pe alei și câinele descris în mai multe nuvele. Atent să-și coordoneze pașii după cadența lui T.M., cu înceata înaintare, fără precipitări, l-a îndemnat pe maestru să vorbească, intervenind mai de grabă monosilabic. Întors din plimbare, A.K. s-a trezit invitat de Katia, soția scriitorului, să rămână și la masa de prânz. Cum el se încadrase în tipica ipostază de solicitant, nu voia să tulbure obiceiurile gazdelor. T.M. fusese
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
epuizare, să bifezi toate sursele, să umpli spațiul până la sațietate. I-a mărturisit politicos că nu poate utiliza sugestia, pentru care îi mulțumește. De ce? Tocmai fiindcă e dăunător să fii supraaprovizionat, survine riscul ca materia să se sufoce, nu se mai poate etala slobodă, imprevizibil. În rest, oricât și-a stors memoria, A.K. nu a mai putut culege în recapitulare alte observații demne de reproducere. Cu toate acestea conversația s-a derulat nerigid, abordându-se mai multe subiecte. O anume
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
poate utiliza sugestia, pentru care îi mulțumește. De ce? Tocmai fiindcă e dăunător să fii supraaprovizionat, survine riscul ca materia să se sufoce, nu se mai poate etala slobodă, imprevizibil. În rest, oricât și-a stors memoria, A.K. nu a mai putut culege în recapitulare alte observații demne de reproducere. Cu toate acestea conversația s-a derulat nerigid, abordându-se mai multe subiecte. O anume pată în tablou l-a surprins. Îl acompaniase mai multe ceasuri, totuși T.M. nu dăduse semne
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
se sufoce, nu se mai poate etala slobodă, imprevizibil. În rest, oricât și-a stors memoria, A.K. nu a mai putut culege în recapitulare alte observații demne de reproducere. Cu toate acestea conversația s-a derulat nerigid, abordându-se mai multe subiecte. O anume pată în tablou l-a surprins. Îl acompaniase mai multe ceasuri, totuși T.M. nu dăduse semne la urma urmei că înregistrase efectiv prezența lui, nu l-a întrebat cum își duce existența, la ce lucrează, care
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
a stors memoria, A.K. nu a mai putut culege în recapitulare alte observații demne de reproducere. Cu toate acestea conversația s-a derulat nerigid, abordându-se mai multe subiecte. O anume pată în tablou l-a surprins. Îl acompaniase mai multe ceasuri, totuși T.M. nu dăduse semne la urma urmei că înregistrase efectiv prezența lui, nu l-a întrebat cum își duce existența, la ce lucrează, care sunt ultimele lecturi și busola de care e ghidat. Cum ar fi putut
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]