833 matches
-
schele de construcții, cu muncitori grăbiți și importanți printre bănci răsturnate și oameni în ruină, așteptam în picioare profesorii, la fel de severi, impecabili, uitându-se la noi cu acea privire plină de repulsie ca pentru o zdreanță oarecare. Pătrunși de fiorul maiestuoasei întâlniri, am simțit că-și face loc în mine un lirism ciudat, nepotrivit înclinațiilor mele depresive, fapt ce mi-a dat de înțeles că întâmplarea, prin prozaicul ei, avea mai multă poezie decât tot ceea ce publicasem până atunci. Am pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
roua protectoare a norilor și se parașută lângă părinți, cât era ea de Miss, între barba inelată ca șpanul a tatălui și sânii opulenți ai mamei, protejată ca în primele neanturi ale copilăriei. Se vede treaba că se pregătește ceva maiestuos, zbârnâi un cărăbuș către cadânele cu elitrele atât de chitinoase și cu perișori atât de fini sub lăbuțe, încât adulterinul tărâmurilor spongioase nu-și mai încăpea între firide, într-o erecție continuă, care-l făcea să aibă poluții și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
un drumeag șerpuia nehotărît spre pădure și apoi intra hoțește în inima acesteia. La poalele pădurii se aciuaseră tot felul de tufișuri. Rugi de mure, cacadîri, coada vacii, nasul curcanului, corcoduși sălbatici și alte buruieni și arbuști trăiau pe lîngă maiestuoasa pădure, ca și micuțele antilope pe lîngă falnicele turme de antilope gnu. Miriade de gîngănii, lenevite de răcoarea nopții, așteptau căldura zeului Ra pentru a deveni năstrușnic de vioaie. Pe drumeagul acela pustiu înainta cu pași măsurați moșul Bulgaru, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
purta, tot În brațe, pe Iisus. Apoi, pe pereți, picturi alese, iar În față, un iconostas aurit, ticsit de alte icoane. Pacea interiorului era sporită de lumina filtrată prin vitralii. În timpul liturghiei, lumini mai numeroase și mai puternice scînteiau din maiestuosul candelabru de mare preț. Între războaie, Îl comandase la Viena, pe banii lui, străbunicul meu Ștefan Ruba, participantul la Marea Adunare de la Alba Iulia. Fiul lui, tot Ștefan, moșul meu care rar bea un pahar de vin, cumpărase cîrciuma satului
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cărui excrement devine scorțișoară (kinamomon), „folosită de către regi și principi”. Cu forfotă și cutremur, lumina se răspândește pe suprafața pământului. O nouă zi începe. Razele Soarelui se rup de întuneric. Cocoșii pământeni răspund chemării păsării Phoenix. Aceasta își desface aripile maiestuos, spectacol în fața căruia Baruh se simte copleșit: „Văzând o asemenea slavă (doxan), am fost lovit de spaimă mare (phoboi megaloi); și am fugit și m-am ascuns între aripile îngerului” (VII, 5). Îngerul îl mai liniștește: dacă vrea să știe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Bosch, se poate spune că a dobândit o maturitate a frumuseții. Coroana de păr care îi înconjoară capul, străjuindu-i fruntea înaltă, pare un nimb arămiu. La fiecare pas, la fiecare mișcare, din făptura ei delicată și în același timp maiestuoasă se degajă un proaspăt parfum suav. După câteva întrebări convenționale despre evoluția sănătății, savurând cu vădită plăcere afinata pe care Dora a decis să le-o ofere, Alindora Bosch le vorbește despre motivul vizitei lor în Orașul din Alsacia. Profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe trei sferturi înfrunzit încărcat, cu frunzele verzi, și un vișin mai mic. Între cei doi copaci și după ei, se vede pământul, cu iarba sa foarte puțin umedă, și alți puiuți de copaci foarte mici ca înălțime. Tabloul e maiestuos. Sufăr pentru că nu sunt pictor. Iar înainte de zori cântă cocoșul. Dimineața, între zori și acea parte a ei mai binevoitoare și mai plină de viață, bat clopotele iar și iar, de la mai multe biserici din zonă. Apoi se aude plăcutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ornamentale. Nu părui să mă opresc asupra vreunuia. Deodată pusei paharul jos, luai sabia aceea în mână. Din acel moment până când îl atinsei, îl zgâriai pe el pe piept, simții ceva deosebit. Sabia aceea nu era ca toate celelalte. Era maiestuos făcută. Era nobilă, fină. Era unică. Și acele clipe erau unice. Îmi revenii printr-un efort de voință. Ce se întâmplă? Vreau să știu. Vorbește până nu-mi pierd de tot răbdarea. Ochii îi sclipiră. Și se decise să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ni se alăture. Cu o coafură atipică, o vâltoare de păr argintiu din care se decupa, cu tușe fine, un chip distins și sever, o femeie în vârstă, dreaptă și subțire, chiar în înclinarea ei plină de deferență, își ocupă maiestuos locul din spațiu lângă noi, care păruse că o aștepta numai pe ea, și ne întinse un plic misterios. Era acesta plicul, înțelesei în cele din urmă, care zăcuse mut, de-a lungul lunilor trecute, adăpostind suma vinovată în întunericul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
curmale, a sudoare de cal și a pulberi aurite, beduinul pe care l-ai chemat cândva noapte de noapte, fată slăbuță și strânsă între perne, zburătorul tău morganatic. Femeia uriașă, cu pielea exalând chemarea celeilalte Asii, conduce mașina, lângă tine, maiestuoasă prin însăși corpolența adormită a ființei ei revărsate sub falduri, sub basmaua care îi acoperă regulamentar părul și care se înnoadă sub bărbie, formând un triunghi brodat cu sclipici pe umeri și trasându-i, geometric, linia obrajilor pufoși, singura parte
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în care inclusiv martirii creștini au fost arși. Crematoriul nu devenea în aceste condiții decât o instituție de interes public: "La noi, crematoriul nu este un așezământ de pedeapsă, nici pentru cei vii, nici pentru cei morți, ci un mijloc maiestuos și igienic de dispariție a cadavrului omenesc, care mijloc devine și mai măreț prin binecuvântarea religioasă dată de preotul sfințit și prin consimțirea de bună voie și anticipată a celui decedat"178. Sărbătoarea Paștelui din 1938 a constituit un nou
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
trosnesc din temelii împărățiile zămislite din împilarea celor slabi și din nedreptate; se năruiesc tronurile celor ce au uitat povața Fiului lui Dumnezeu că : "Cel ce vrea să fie mai mare între voi, să fie slugă tuturor", dar se înalță maiestuos lumea nouă a credincioșilor obidiți, care necontenit își aduc aminte o altă povață a Evangheliei că " Oricine se va smeri, va fi înălțat!" (Matei XXIII 1-29). Trezește-te, neamul meu românesc, la chemarea de sus a Luminei lui Christos! Scutură
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
concluzia falsă ar fi că Mântuitorul a fost un mare vinovat, iar nu cei ce l-au răstignit pentru osândire. La noi, crematoriul nu este un așezământ de pedeapsă, nici pentru cei vii, nici pentru cei morți, ci un mijloc maiestuos și igienic de dispariție a cadavrului omenesc, care mijloc devine și mai măreț prin binecuvântarea religioasă dată de preotul sfințit și prin consimțirea de bună voie și anticipată a celui decedat. Dar asupra acestei chestiuni vom reveni ca să definim și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
aceea, la Corral del Príncipe, pe punctul să se piardă cu firea. Pecetea și scrisoarea Strigătele gărzilor spaniolă, burgundă și germană schimbându-se la porțile Palatului ajungeau până la Diego Alatriste prin fereastra deschisă asupra uneia din marile curți interioare ale maiestuosului edificiu regal. Nu era decât un covor pe pardoseala goală de lemn, și pe el trona o masă enormă, Închisă la culoare, gemând de hârtii, catastife și cărți, cu un aspect la fel de solemn ca și bărbatul așezat În spatele ei. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
spre a echilibra cumpăna unei balanțe imaginare. Dreptate ce nu există în realitate, o injustiție generând-o pe cealaltă, după cum reiese din această relatare imparțială, plină de învățăminte și înțelepciune, nu lipsită de suflu poetic, ca și de un ritm maiestuos. În subsidiar, cartea poate fi citită și ca un studiu sociologic și etnopsihologic, o fereastră deschisă din însuși interiorul lumii șvabilor, pradă unui experiment nefericit. Cei familiarizați cu spiritul bănățean recunosc, în descripția lui Ștefan Ehling, valorile și riturile cotidiene
O cronică imparțială by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8049_a_9374]
-
despre viața lui Faulknert pot fi exagerări sau plăsmuiri, cu o singură excepție - dependența lui de alcool, care a durat până la plecarea dintre cei vii. Felul în care bea, inclusiv la chefuri, era întristător. N-a fost nimic eroic sau maiestuos în excesele lui singuratice, care s-au încheiat adeseori cu tratamente spitalicești" - citat în Parini, 2004: 80). Deocamdată, Faulkner îi uimește pe toți cu vitalitatea lui. Călătorește în Franța, în Italia, în Anglia și de peste tot scrie epistole pline de
Primul Faulkner (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6859_a_8184]
-
gentleman greșește, el își pierde automat privilegiile, asumîndu-și, demn, oprobriul public. Istoria reprezintă un element de identitate în Londra. Ea legitimează, în mod vizibil, concret, existența comunității în diacronia ei seculară. Fie că este vorba despre impunătorul Big Ben și maiestuoasele clădiri ale Parlamentului (străjuite de statuile unor figuri exemplare, de la Richard Inimă de Leu pînă la Cromwell), despre Westminster Abbey, despre terifianta închisoare „Clink" (al cărei nume poate fi ori o aluzie interjecțională la sunetul făcut de lanțuri, ori un
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]
-
colegiu, a privirilor cu subînțeles sau a comentariilor vădit zeflemitoare nu m-a părăsit nicio-dată. Totuși, rușinea de a-mi mărturisi pudoarea persoanei care distribuia prosoape, apoi ambientul acelor băi ce datau din timpul ocupației turcești, precum și semiîntunericul de sub bolta maiestuoasă au sfârșit prin a mă convinge să rămân. Prin urmare, am lăsat deoparte orice ezitare și, fe--rindu-mă de privirile celorlalți bărbați care stăteau în bazinul mare și octogonal și pluteau în poziții dintre cele mai diverse, m-am strecurat și
Pariem că normalitatea există? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7421_a_8746]
-
uită și de ce anume rămîne. Pe un ecran, în dreapta scenei cum privim noi, spectatorii, se derulează imagini din istoria subiectivă a teatrului făcut de Radu Beligan. Șaptezeci de ani. Vocea lui Vraca pune stăpînire pe tot. Rostirea lui răsună cutremurător, maiestuos, solemn. În fotografia de pe ecran, Vraca își spijină capul de mîna stîngă. Ca în oglindă, Radu Beligan își odihnește amintirile pe mîna dreaptă. Elogiul marilor artiști continuă. Detalii semnificative despre cum simțea Birlic publicul, despre rostirea lui Băltățeanu, încărcată de
O seară la Caracal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7436_a_8761]
-
gata să plece la Roma, dar tânăra lui soție insista ca el să-și bea măcar cafeaua. Puțin mai târziu, amândoi erau afară, în fața căsuței în care-și petrecuse trei din cei cinci ani ai căsniciei. Un bâtlan albastru zbura maiestuos pe deasupra. Ea l-a îmbrățișat, l-a sărutat. "Fii fără grijă!", i-a spus încet. El a privit-o în ochi, a zâmbit, i-a mângâiat părul tuns scurt și i-a spus: "Fii fără frică!" Apoi totul a devenit
Ce mai înseamnă, azi, noblețea spiritului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7800_a_9125]
-
și șase sau douăzeci și șapte de ani, adică era în plină strălucire a frumuseții sale. Avea un mers de regină sau de zeiță și ochi cu luciri de smarald, de o frumusețe neasemuită, cu o căutătură blajină, dar și maiestuoasă. Gura îi era mică și rumenă; deși buza de jos trecea puțin peste cea de sus, ca la toți principii casei de Austria, această gură știa să întruchipeze grația atunci cînd surîdea, dar și dezgustul neîndurător atunci cînd disprețuia. Se
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
sugerează existențe fondatoare: cer/pămînt, întuneric/lumină, opacitate/transparență, jos/sus, gravitație/imponderabilitate, materie/spirit. Tonurile terne, culorile de pămînt, nuanțele magmatice și feminine se întîlnesc și se interpătrund deseori cu aurul incendiar și dizolvant, cu strălucirea lui impersonală și maiestuoasă. Nici atunci cînd pictorul trece către lumea obiectelor, cînd interesul său merge către structurile constituite, către arhitectura intimă a formelor sau numai către semnificația morală a acestora, perspectiva nu se modifică esențial. Obiectul, sursa, reperul, sau oricum am vrea să
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7093_a_8418]
-
spre ceva demn de admirație. Și iată că reușesc acum, cu ajutorul americanilor. În Manhattan totul funcționează, populația este mereu activă, viața are ceva trepidant. Metroul cu trei căi de dus și trei de întors, adevărată autostradă subterană, limuzinele, frumoase și maiestuoase (n-am văzut niciun automobil de mic litraj), mașinile utilitare, autobuzele cu etaj, trenurile suspendate, ambarcațiile de pe East River și de pe Hudson, avioanele și helicopterele (unele cu regim de taximetre) oferă spectacolul unei imense agitații ordonate. Într-un poem despre
Țara de cincizeci de stele by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7342_a_8667]
-
mi-e frică de prea multe fructe/ care mi-ar putea cauza/ un leșin diabeticť./ În sinea mea mă gândeam/ că eu sunt doar o prună uscată/ pe care o mănâncă babele/ în zilele de post.../ Ceva mai departe/ curgea maiestuos Orinocco/ venind din izvoare/ în clocot pe cataracte,/ ca sângele Magdalenei/ lângă umărul meu...ť (Caracas, 1997).
Vise din cartierul de est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7160_a_8485]
-
drumului dintre analiză și oficiere. Abolind ierarhii și aplatizând prejudecăți, Marcus clamează democrația genurilor culturale. Coborâte din etajerele unde se găseau în funcție de valoarea lor simbolică, au fost așezate în același plan, iar autorul, asemeni unui Gulliver în Țara Piticilor, trece maiestuos printre ele, studiindu-le și comparându-le. Firește că marea majoritate a comparațiilor aparțin zonei muzicale din care-și extrag originile compozițiile lui Van Morrison. Dar procedeul cel mai frecvent este cel al circumstanțierii. Greil Marcus e un virtuoz al
Van the Man (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6012_a_7337]