158 matches
-
sacrament preotul celebrant este un canal al lui Dumnezeu, însă, spre deosebire de celelalte sacramente, în sacramentul reconcilierii, procesul dialogic denotă un caracter mult mai creativ, nefiind legat doar de ritual. Prin aceasta, confesorului i se recunoaște un mod original de intervenție maieutică. El nu este chemat să fie în acest dialog doar maestru de morală, ci și un „maestru de credință”. În dialogul său, slujitorul sacru „se mișcă de fapt între arta (pedagogia și intuiția viitorului) și tehnica (...) raportului interpersonal, între paternitatea
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Ionescu, ar intra — în opinia lui Marin Mincu — atît Nichita Stănescu, Ion Gheorghe cît și „optzeciștii”: „Cu o anticipație de aproape o jumătate de secol, Urmuz intuiește practica semnificantă ca procedeu al textualizării literare și o aplică, dîndu-i o semnificație maieutică pentru tinerii experimentaliști de azi” (p. 29). Și cum argumentul legitimator al „precursoratului absolut” este invocat - strategic și compensatoriu - în special de cei care se consideră marginal(izaț)i în raport cu instanțele de validare axiologică, o confruntare critică „la vîrf” nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a-l face atent înseamnă a-l determina să judece propria-ți cauză, alta decât a lui, una de natură spirituală. A trezi atenția pentru problema ta printr-un prealabil act de umilitate, de pliere pe l'autre, constituie esența maieuticii kierkegaardiene (de precedență socratică), esența duplicității, a măștii, a dialecticii, a înșelătoriei deliberate puse în slujba adevărului (""să vorbim estetic"; înșelătoria constă în a vorbi astfel, tocmai pentru a putea ajunge la spiritual"). Toată opera estetică a lui K. devine
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
căci grotescul bătrâneilor de tipul Țuțea sau Noica este urmarea unei tragedii interne într-o mare tragedie istorică. Heidegger însuși ar fi fost în alte condiții [...] un astfel de biet tataie excentric, îndesîndu-și basca până la sprâncene și exersîndu-și prin cârciumi maieutica." Am de spus următoarele lucruri: Noica însuși se temea că existența Jurnalului de la Păltiniș o să le dea multora senzația că "au acces la gândul lui" și că, în felul acesta, au să intre în dialog cu el crezîndu-se scutiți de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
recunoștința paharnicului" sunt nelipsite în afirmarea superiorității libertului față de sclavii lui. Dar măscăriciul este și principiul guvernator al întregului univers care se mișcă în jurul lui. Petronius nu este străin nici de parodierea întregii metode de ajungere la adevăr, de parodierea maieuticii socratice. Istorisirile sau dialogurile participanților nu au niciodată un subiect serios, intenția de a atinge problematizări înalte, nobile, importante, cum fuseseră cele asociate condiției umane în Dialogurile lui Platon. Singurele subiecte atinse sunt autoelogierea practicată de Trimalchio și comentarea (dublată
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
celor care îl contrazic? Sau o confruntare care să se fi terminat cu un acord general? În cazul acesta, trebuie să disperăm? În ciuda tuturor criticilor, nu s-a inventat nimic mai bun pentru a moși adevărul decât metoda socratică, adică maieutica, un dialog în care se succed întrebări, contraziceri, răspunsuri, pentru a ajunge din aproape în aproape la adevăr, la bine, la dreptate. Într-o lume caracterizată de pluralitatea discursurilor, nu întrezărim altă posibilitate pentru a ajunge la soluții decât să
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
dezbateri vii, urmată de concluzii. Axată pe conceptele-cheie - magister și docere - lucrarea se conturează ca o lecție în care dialogul viu dintre profesor și discipol, cu întrebări derutante, argumente și contraargumente, reducere la absurd, citate și exemple, cu apel la maieutică și îndemn la autoreflexie, cu pauze în care se rezumă deducții parțiale, este urmat de o expunere în care se precizează concluziile și se fac recomandări pentru atingerea țelului propus. Exemplificăm prin următoarele citate: „Ce crezi că vrem să facem
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
de practici rudimentare, empirice, dependente de imitație și memorie. Cu timpul s-a ajuns la comunicarea orală sub formă de oratorie și mai ales de dialog. Începând cu secolul al V-lea î.d.Hr. începe să se impună conversația maieutică, inițiată de marele filozof Socrate, metodă astfel concepută încât să conducă la descoperirea adevărului printr-un șir de întrebări bine și oportun puse. În antichitate, odată cu apariția alfabetului și a scrisului pe papirus, s-a făcut un important pas înainte
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
punct de vedere filosofic, e interesant de constatat că se fac la un moment dat descoperiri ce vor fi formulate la mult timp după aceea. Mi-am petrecut întreaga carieră în domeniul invenției, al creației, și spun adesea că fac maieutică, adică îi fac pe oameni să dea naștere la ceea ce au gîndit și, încercînd să înțeleg cum trebuie, ajung uneori să pun întrebări pertinente, fiindcă sînt critice, de aceea m-am înțeles atît de bine cu Sauvan. B.C. Ce v-
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
interogație asupra naturii filozofiei și asupra rostului ei. Demersul lui Dilhey este în genere inductiv, dar tinde spre constituirea unei scheme abstracte, spre "un tip ideal" în sensul acreditat de Max Weber. Am putea vorbi aici despre un fel de maieutică realizată prin dialog cu sine însuși, despre un demers de tip socratic, pe care Dilthey îl întreprinde pentru a descoperi Ideea de filozofie, ascunsă dincolo de imperfectele ei întrupări în diverse sisteme metafizice înțelese ca Weltanschauungen. El vizează desprinderea trăsăturilor formale
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
roman pe an, al cincilea, în 1985, având titlul "Verbele auxiliare ale inimii" introducere în beletristică. Această a doua parte a titlului se repetă pe frontispiciul fiecăruia din cele cinci romane, invariabil, ca și cum ar fi vorba de un ciclu de maieutică literară. După "Cartea lui Hrabal" (1990), acest autor cu nume nobiliar, publică O femeie (1995) roman la care ne vom opri, și "Harmonia caelestis" (2000). Tradus în principalele limbi europene, dar și în olandeză, finlandeză, suedeză, norvegiană, letonă, poloneză, daneză
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Ne-am aștepta, prin urmare, ca teribilul examen existențial să reprezinte, ultimativ, pragul maturizării (violente) a protagonistului. Romanele următoare infirmă însă presupunerea. În Întoarcerea lui Rabbit, Angstrom (acum părăsit el de soția Janice) intră într-un straniu proces "paideic", sub "maieutica" unei tinere bogate, fugite de acasă, și a unui traficant de droguri negru, sfîrșind, paradoxal, în acte similare de nesăbuință și lipsă de răspundere. Rabbit, bogat și Rabbit se retrage nu modifică fundamental contextul, în ciuda faptului că ne confruntă cu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
dansul în ploaie, precum și întregul ceremonial al jocului (în bălți de lumină) devin ritualuri mistice, menite să îndepărteze răul sau, dimpotrivă, capătă conotații tragice, asociindu-se ideii de moarte, iar atunci: "Jocul meu (...) nu mai este un joc, ci o maieutica plina de riscuri si de responsabilități, din care pot decurge nu numai învățăminte, ci și suferințe, nu numai semnificații, ci și salvări."61 Cu alte cuvinte, la fel cum stropul devine elementul component al ploii, așa și dansul devine element
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
strâns legată de ideea de ploaie, precum și întregul ceremonial al jocului este unul mult mai jovial, decât la Ileana Mălăncioiu, sau, cel mult, plin de responsabilitățile acelei vârste, dar nicidecum macabru. "Jocul meu (...) nu mai este un joc, ci o maieutică plină de riscuri și de responsabilități, din care pot decurge nu numai învățăminte, ci și suferințe, nu numai semnificații, ci și salvări"175 : "Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,/ Înnebunitele ploi și ploile calme,/ Ploile feciorelnice și ploile dezlănțuite femei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
considerată drept una dintre Artele Frumoase; • operație a unei trăsături de spirit, alcătuind un tip de "economie spirituală" care este echivalentul schimbului aluziv și ceremonial al unui secret; • o formă ascetică de probă spirituală, dar și pedagogică, un fel de "maieutică" erotică și ironică în același timp; • formă de duel, agon, joc războinic 522. 6.2.3. Etapa politică a seducției. Seducția ca practică Stadiul politic nu mai mizează pe o seducție tare, ci pe o seducție rece, care guvernează sfera
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și a corporalității fizice. Cel mai elocvent exemplu în acest sens ni l-a lăsat Democrit, care considera că sufletul este format din atomi mai fini. Socrate i-a atenuat fantezia mecanicistă, făcând din om măsura tuturor lucrurilor, cu o maieutică a dialogurilor, consemnate în scris de Platon, reevaluate de Aristotel. Numai că din antichitate până în modernitate s-a menținut sciziunea dintre "omenescul" aparținător faptelor și Eul cu scopuri și norme eterne. De pe aceste poziții s-a trecut și la dualismul
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
autorilor damnați sa fie doar „note de subsol la Platon”, a însemnat cel mai radical, fermecător și durabil proces intentat „Tatălui Logosului”. Sunt extrem de multe „capetele de acuzare”, aduse direct sau indirect filosofiei / filosofemelor platoniciene: primul ar fi evidențiat de maieutica socratică, de metoda descoperirii adevărului prin dezbatere (poate fi numită „filosofema dialogului” - filosofia este / ca dialog); al doilea rezidă în reliefarea necesității teleologice a filosofiei în viața publică, în democrație (poate fi numită „filosofema înțeleptului rege” - filosofia Ideilor ca temelie
Filosofeme deconcertante. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2274]
-
se acordă un statut de egalitate, în cazul manifestului enunțul sentențios produce un dezechilibru între actanți. Enunțiatorul își asumă total și nedubitativ adevărul propriei teze și îl expune în termeni categorici, eludând, ab initio, ipoteza înaintării spre acest adevăr prin maieutică. Astfel, ambilor destinatari (cel de-al doilea, conturat ca un grup eterogen, angajat în susținerea unor principii, dacă nu opuse, cel puțin diferite) li se furnizează o viziune (concepție) inedită, cu caracter axiomatic, căreia i se pot solidariza sau pe
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
specifice, cu bonomă înțelegere, cu răbufniri sarcastice, cu malițiozitate sau cruzime. Coroborând opiniile formulate de Șerban Cioculescu, Șt. Cazimir ș.a., Loredana Ilie dezvoltă ipoteza unei disponibilități "socratice" în structura psihică a scriitorului. Prin "reducerea la absurd constata Al. Paleologu -, prin maieutică și dialectică, el tinde să aducă societatea românească la o cunoaștere morală". În Istoria literaturii române de la origini până în prezent, G. Călinescu remarcase "verva sofistică". O mare parte "din comicul de limbaj adăuga Marta Petreu provine din sofismele lingvistice, iar
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
totodată, este una "socratică"75. Autorul Momentelor nu se izolează de cercul "strâmt" în sferele înalte ale geniului resemnat, ci se integrează universului citadin, mânat de o curiozitate organică și de o conștiință pedagogică corectivă: "Prin reducerea la absurd, prin maieutică și dialectică, el tinde să aducă societatea românească la cunoașterea de sine și la o cunoaștere morală. Dialogurile lui din comedii și din momente au ceva din arta dialogului socratic"76. Această atitudine condescendentă pornește de la credința orgolioasă în propria
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sistematizăm în acest preambul teoretic. Vom puncta, pentru început, câteva repere din traseul evolutiv al conceptului. Plasată în spațiul contrastivității în care, prin insolitarea unei coincidentia opposirorum se revelează eterna relativitate a oricărei paradigme, ironia era la Socrate o metodă (maieutică) de interogare prin simularea neștiinței, devine începând cu Aristotel și o figură care constă în a spune voluntar contrariul a ceea ce se dorește să se înțeleagă, cunoaște de la Quintilian dubla ipostază, de trop și de figură retorică în formula simulare
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
artistice devine ironia, înțeleasă nu doar ca procedeu retoric, ci și ca mod de contemplare a existenței, ca viziune estetică și chiar ca filosofie. Atitudinea detașată, discret semnificativă adoptată de Caragiale este, așa cum am subliniat deja, de sorginte socratică. La maieutica de tip socratic trimite și predilecția sa pentru organizarea dialogică din textele în proză, în special din cele publicistice, în care interacționează permanent cu cititorii, flatați în aparență, însă invariabil "moșiți", ghidați să subscrie la adevărul sugerat prin ironie. Concludent
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
bancă: A. Îmi ia mâinile, le pune Între pulpele ei, sub fustă; arș! e ca o plită Încinsă; „Ce s-a Întâmplat?“ „Te doresc!“. (marți) „Ce avem azi la seminar?“, Întreabă asistentul nostru de teorie nu pentru că vrea să facă maieutică superioară cu noi, ci pentru că efectiv nu știe care este tema seminarului; nimeni nu știe. Deschide apoi Sainte-Beuve, În traducerea lui Pompiliu Constantinescu, ediția de la Fundația pentru Literatură și Artă din 1940, intitulată Pagini de critică, apărută chiar În seria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la editura Polirom (ed. a II-a, 2007). Vicente Pastor (1879-1966), renumit toreador spaniol contemporan, în perioada sa activă, cu Unamuno. Estocada este „înfigerea spadei, din poziția stând pe loc, în taurul care atacă pentru ultima oară“. Aluzie la metoda maieutică a lui Socrate (c. 469-399 î.Cr.), filozoful grec a cărui gândire ne e cunoscută din scrierile lui Platon și ale lui Xenofon Xenofon (c. 430-355 î.Cr.), vestitul militar și istoric atenian. Amor y pedagogía, 1902. Operă a mai sus citatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
semințe vii, care angajau, personalizau. Pentru domnu’ Fetescu întrebările noastre nu erau strict evaluate, dihotomic, ca bune ori rele. Important era să întrebăm, să ne întrebăm. De fiece dată ochii lui, mari, arătau uimire, lărgime de cer, primitoare. În spiritul maieuticii socratice provoca lecțiile noastre de zbor, la care rațiunea, experiența, imaginația, afectivitatea își corespundeau. În privirea vulturească și cald colocvială totodată, atingeai starea când scurtimea - cuantificabilul, exactitatea, precizia, formula - devenea prelungire, articulare și șlefuire de diamant viu, de lumină (corpuscul
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]