251 matches
-
nu-mi convine. Să stau io aicea ca la pușcărie c-așa vrea pula părințelului, și el să se plimbe cu banii la el și să-i cheltuiască cum vrea pula lui. Tu nu vezi vere că ne ține de maimuțoii lui? Adică ce zice el, că le-am dat-o pe mută să aivă ce fute, și le mai dau fiertură, țigări și-o jumătate de matrafox, și gata? Am scăpat de proști! Să stea acolo la cotineață, că-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
dat întâlnire burghezi declasați, financiari faliți, foști ofițeri imperiali, lumpenproletari, preoți, toate epavele sociale aruncați la suprafață de război, de revoluție și de inflație” (Viața Bucovinei nr.2 /15 mai 1933). Autorul atenționa opinia publică românească: „fascismul și-a avut maimuțoi și la noi, dar mișcarea a eșuat. A urmat apoi maimuțăreala frumosului Adolf pe care pleava societății românești gardistă-cuzistă s-a și grăbit să-l aplaude”... În articolul „Opriți l!” același Pavel Pavel scoțând în evidență esența fascismului german explica
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
pare rău că am asemuit starea mea cu o culme a nefericirii. Mă pun în locul lui Baiazid și simt frisoane în tot corpul. După lux, palate, victorii militare, haremuri, a urmat cușca aceea diavolească. Lumea îl privea ca pe un maimuțoi. Îmi închipui comentariile și jalnica sa viață între resturile proprii și hrana aruncată în batjocură. Umilința fără margini pe care a îndurat-o este un chin mai îngrozitor decît tortura. Încep să simt boarea unui vînt mîngîietor și simt plăcerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de mama focului. Ce vrei? Vreau să dorm... Domnul vrea să vadă... diferența. Blegul ăsta?! Ce, eu îs capră?! Ptiu, Satană! După remarcile făcute, mai cască o dată și pleacă alene. Cînd să închidă ușa, mai aruncă cîteva cuvinte: Auzi, ce maimuțoi scîrbos! Doritorul de amor se pleoștea ca o plantă fără apă și devenea mai bleg decît era. Vezi ce proastă este? Bătrînă și proastă. N-are ochi să vadă frumuseți ascunse. Ce pectorali ai! Ești atît de puternic! Ai ochi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
remediu, încearcă să ofere o dimensiune culturală și snoabă vieții lor. Și mă apucase atunci, în ziua aceea, o poftă cumplită să scriu o carte adevărată, o carte sinceră până la demență. Să-i fut în gură pe toți troglodiții, papagalii, maimuțoii. Oameni care în fond nici nu există. Nu-s decât niște ficțiuni. Mai avusesem experiențe triste în presă, de fapt, majoritatea fuseseră așa, dar asta pusese capac. În general, șefii din presă cred că publicul e o adunătură de cretini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
au pus doctorii la inimă. Noaptea se aude mai bine. Odată am visat un telefon care alerga prin casă. Tu ce visezi de obicei? Tot așa, noaptea, când nu dormeam, mă jucam cu păpușile. Cea mai simpatică e Mango, un maimuțoi care, dacă bate cineva din palme lângă el, începe să cânte „Macarena“. Mie îmi place foarte mult „Macarena“ și melodia asta mai nouă, „Asereje“. La televizor mă mai uit la Dan Negru că mai dă câteodată bani la oameni. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
totul e măsura, care e ușor de pierdut, mai ales atunci când nu mai există așa-numitul feed back, adică dependența vieții noastre de modificările induse de noi În mediu. Adică atunci când acționăm orbește. Ca să fiu sarcastic, aș defini omul drept maimuțoiul care a rupt feed back-ul. Și, tot legat de măsură, există și pericolul ca, adoptând vegetarianismul În disperarea supraviețuirii, omul să schimbe raportul global normal dintre plante și animalele cărora le face astfel concurență, diminuând biodiversitatea și Înlocuind În consecință
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pretutindeni, În avionul lui personal. Oricum, șeful bucătar de la „Crillon” strâmbă din nas. Mâncărurile gătite de el au fost bune pentru Richard Nixon și Henry Kissinger și pentru o droaie de șahi, regi, generali și prim‑miniștri, spune el. Iar maimuțoiul ăsta cu sclipici le refuză. Nu există undeva În Biblie un pasaj despre regii schilodiți care trăiau sub masa Învingătorului lor - hrănindu‑se cu resturile ce cădeau pe podea? - Cred că da. Îmi aduc aminte că li se retezaseră degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
scoțându-și pălĂria și mustața. Finita la comedia, spuse ea deschizându-i larg ușa. — Și la proiect când lucrăm ? protestă negriciosul, ieșind cu coada Între picioare. — Ai Înnebunit ? i-am spus eu amicei mele când am rămas singure. Ce căuta maimuțoiul Ăsta pe-aici ? — Nu te grăbi să vorbești așa despre el fărĂ să-l cunoști. E băiat bun. — o să-mi spui că a avut o copilărie grea, nu ? E cel mai mare papagal pe care l-am văzut vreodată. — Tu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
acești copii, care nu cunoșteau gustul zahărului, era o minune că putea exista ceva atât de dulce. Mijind ochii, Hiyoshi lăsă mierea să i se prelingă pe gât și plescăi din buze. Ceilalți copii Îl priveau, lăsându-le gura apă. — Maimuțoiule! strigă un băiat mai mare, poreclit Ni’o, singurul căruia Hiyoshi nu-i putea ține piept. Știind acest lucru, i se alăturară și ceilalți. — Babuinule! — Maimuțoiule! — Maimuță, maimuță, maimuță! Începură să scandeze În cor. Până și Ofuku, cel mai mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
pe gât și plescăi din buze. Ceilalți copii Îl priveau, lăsându-le gura apă. — Maimuțoiule! strigă un băiat mai mare, poreclit Ni’o, singurul căruia Hiyoshi nu-i putea ține piept. Știind acest lucru, i se alăturară și ceilalți. — Babuinule! — Maimuțoiule! — Maimuță, maimuță, maimuță! Începură să scandeze În cor. Până și Ofuku, cel mai mic băiat, li se alătură. Se spunea că avea opt ani, dar nu era mult mai Înalt decât Hiyoshi, care avea șase. Arăta, Însă, mult mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și el la dig, Îl văzu pe Ofuku stând acolo, singur. Dintre copii, numai el umbla Îmbrăcat vara și nici nu se scălda, nici un mânca broaște roșii. A, nu ești băiatul de la magazinul de ceramică? Știi cumva unde se ascunde maimuțoiul nostru? Îl Întrebă Chikuami. — Nu știu, clătină Ofuku din cap de mai multe ori. Chikuami Îl intimida. Dacă minți, am să mă duc la voi acasă și te spun lui taică-tu. Lașul Ofuku păli. — Se ascunde În barca aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
trase câțiva pumni. Mama lui Hiyoshi Încercă să-l oprească. Nu trebuie să fii așa de moale cu el! lătră Chikuami. Când Onaka Începu să plângă, Îi mai arse băiatului o mamă de bătaie. — Și de ce plângi? Îl bat pe maimuțoiul ăsta mic și sucit fiindcă socot c-o să-i prindă bine. Numai belele ne aduce! La Început, ori de câte ori mânca bătaie, Hiyoshi Își Îngropa capul În mâini și-și cerea iertare. Acum, nu mai făcea decât să plângă În neștire - aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În lacrimi. Dar Își reveni repede. La templu va fi mai bine, declară el. Cât timp Încă mai era ziuă, preotul făcu pregătirile necesare pentru Hiyoshi și, pe măsură ce momentul plecării se apropia, până și Chikuami păru să se Întristeze puțin. — Maimuțoiule, când intri la templu, trebuie să te schimbi și să fii mai disciplinat, Îi spuse el băiatului. Învață să scrii și să citești puțintel și să te vedem curând uns preot. Hiyoshi mormăi scurt a Încuviințare și făcu o plecăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
eu acolo?“ Simțindu-se mic și nefericit ca un vierme, era frustrat. În timp ce-și croia drum prin oraș, Împingând căruțul greu plin până sus cu ceramică Învelită În paie, auzea cuvintele cunoscute: — Măi, măi, uite că trece un maimuțoi! O maimuță care-mpinge un căruț! Curtezane voalate, orășence gătite elegant și neveste tinere de familie bună, toate șușoteau, arătau cu degetul și-l priveau lung când trecea. Și el devenise destul de priceput În a le observa pe cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
fi oribil, fie că ești numai tu, fie că sîntem toți. La Început, Hikoju găsise că era rău ca Hiyoshi să nu știe nimic. Acum, Însă, părea dintr-o dată neliniștit de posibilitatea că secretul s-ar putea afla din gura Maimuțoiului. Hiyoshi i-o citi pe față. — Nici o grijă. M-am obișnuit cu asemenea lucruri, În călătoriile mele. — Nu vei lăsa să-ți scape nimic? Întrebă Încordat Hikoju. Suntem pe teritoriu inamic, să știi. — Știu. — Ei, atunci ar trebui să evităm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Iertați-mă că am Întârziat, răspunse Hiyoshi, apropiindu-se de grup. Tremura. Unde-i Stăpânul Shichinai? Acolo este. Du-te să te scuzi. E foarte supărat. Patru sau cinci membri ai clanului stăteau de vorbă În jurul lui Shichinai. — A venit Maimuțoiul? Întrebă Shichinai, privind În jur. Hiyoshi veni la el și se scuză că Întârziase. — Ce-ai mai pus la cale? — În timpul zilei, m-a luat prizonier un vasal al clanului Saito, recunoscu Hiyoshi. — Ce? Shichinai și toți ceilalți Îl fixară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Zice că e negustor de ace din Owari. Poartă un halat de bombac alb, pătat. De aceea ți se pare că seamănă cu un bâtlan. E un prichindel cu față de maimuță. — Ha, ha! Nu-i nici bâtlan, nici cioară, ci maimuțoi, hai? — Și Încă unul gureș. Îi place să arunce cu vorbe mari. În timp ce Îl descoseam, a Încercat să Întoarcă foaia. M-a Întrebat cine e stăpânul meu, iar, când i-am spus, s-a ridicat și a privit Încoace cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cele mai mici greșeli, erau ocazii când reclamațiile pe seama lui Hiyoshi ajungeau la urechile lui Kahei. Să vedem cum merge În continuare, le spuse el servitorilor, Închizând discuția. Faptul că soția și copiii lui Kahei cereau Întotdeauna să-i servească Maimuțoiul Îi Înfuria și mai tare pe ceilalți tineri din personalul casei. Nedumerit, Hiyoshi trase concluzia că era greu să trăiască printre oameni care nu voiau să se dedice muncii, așa cum prefera el să facă. Trăind În lumea meschină a servitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
un umăr și brațele Încrucișate pe piept. Pe pământul scorojit de căldură, nu se mișca decât un alai de furnici. Doi samurai tineri, care nu-l Înghițeau, trecură pe lîngă el, cu lăncile de antrenament pe umeri. Ia te uită. Maimuțoiul. — Bine le mai doarme, nu? Un puturos bun de nimic. Cum o fi ajuns favoritul stăpânului și-al stăpânei? Nu le-ar plăcea să-l vadă așa. — Trezește-l. Să-i dăm o lecție. — La ce te gândești? — Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
frică să n-o Încaseze. — Nu se cuvine. Toți servitorii dintr-o casă de războinic sunt datori să se instruiască sârguincios În artele marțiale. Așa scrie În regulamentul casei. — Nu-i nevoie să mi-o spui mie. Spune-i-o Maimuțoiului. — Eu zic să-l trezim și să-l ducem pe câmpul de instrucție. — Mda, ar fi interesant. Unul dintre ei Îl Împunse În umăr cu vârful lăncii: — Hai, scoală! Ochii lui Hiyoshi rămaseră Închiși. — Scoală-te! Omul Îi ridică picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Trebuie să ai puterea mintală de a transcende nevoia de forță și de a regulariza fluxul ch’i-ului. Și continuă să vorbească, Îndelung și cu mult entuziasm. Profund impresionați, spectatorii ascultau atenți, până Îi deranjă un zgomot din spatele lor. — Maimuțoi Încăpățânat! ridică tânărul samurai coada lăncii, lovindu-l pe Hiyoshi În șold. — Au! țipă băiatul, cu glas plângăreț. Era clar că lovitura Îl duruse. Își schimonosi fața și se Îndoi de mijloc, frecându-și șoldul. Grupul se destrămă, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
aduc. — Nici măcar să fug n-am voie? Întrebă amărât Hiyoshi. — Gura asta a ta Întrece măsura. Mai gândește și tu puțin, Înainte de a o deschide. Când am auzit ce-ai spus azi, până și eu te-am crezut doar un maimuțoi lăudăros. Nohachiro Îl puse să meargă Înaintea lui, ținându-și strâns mâna pe mânerul săbiei. Gâze albe roiau În Întunecimea care se lăsa. Lumina lămpilor dinăuntru se revărsa pe veranda bibliotecii, care tocmai fusese stropită cu apă. — L-am adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Nohachiro Îl puse să meargă Înaintea lui, ținându-și strâns mâna pe mânerul săbiei. Gâze albe roiau În Întunecimea care se lăsa. Lumina lămpilor dinăuntru se revărsa pe veranda bibliotecii, care tocmai fusese stropită cu apă. — L-am adus pe Maimuțoi, spuse Nohachiro, Îngenunchind. Kahei apăru pe verandă. — E aici, va să zică? Auzind vocea de deasupra capului său, Hiyoshi se aplecă până atinse cu fruntea mușchiul din grădină. — Maimuțoiule. — Da, stăpâne. — Se pare că În Owari se fabrică un nou tip de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
pe veranda bibliotecii, care tocmai fusese stropită cu apă. — L-am adus pe Maimuțoi, spuse Nohachiro, Îngenunchind. Kahei apăru pe verandă. — E aici, va să zică? Auzind vocea de deasupra capului său, Hiyoshi se aplecă până atinse cu fruntea mușchiul din grădină. — Maimuțoiule. — Da, stăpâne. — Se pare că În Owari se fabrică un nou tip de armură. I se spune domaru. Du-te să cumperi una. E provincia ta natală, deci cred că nu-ți va fi greu să te descurci. — Stăpâne? — Pleci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]