KorAP: Find »[drukola/base=majă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...4 5 6 ...16 >

395 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668

stoicism la sărut. Încă mișcat și Înduioșat, cu transpirația care Îi Îngheța pijamaua, ieși din camera Camillei și rămase câteva clipe pe coridor. Auzi În continuare bătăile pendulului din salon, de la etajul inferior, și scârțâitul lemnului În vila inertă. Deci Maja adormise, adormise de curând. S-ar fi făcut foc și pară dac-ar fi trezit-o. Dar nu voia s-o trezească. Intră În camera ei În vârful picioarelor. Simți un parfum promițător de lemn, de somn și secreții vaginale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
interminabile, astmul, cântecele de leagăn și răcelile, și fusese considerat mai practic să se păstreze camerele separate - de altfel, casa era destul de mare și erau destule camere, chiar prea multe, doar pentru ei trei. Elio se așeză pe marginea patului: Maja nu se mișcă. Avea un somn adânc - dormea câte șapte-opt, uneori nouă ore pe noapte. Nu Înțelegea cum de putea să facă asta. Lui Îi fuseseră Întotdeauna suficiente patru. Îi părea că, dormind, Își irosește timpul, că pierde ceva important

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
fuseseră Întotdeauna suficiente patru. Îi părea că, dormind, Își irosește timpul, că pierde ceva important, poate o șansă. Sudorile reci de pe spate Îl umplură de frig. Ridică pătura și se strecură cu grijă În pat. Salteaua era tare - În loc de arcuri, Maja dorise să pună o placă de lemn, el a crezut Întotdeauna că Încerca să se pedepsească pentru tot binele de care avusese parte. Atât de tare, Încât i se păru că e Întins Într-un sicriu. Și patul era rece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
cefei pe albul pernei. Respira lent, regulat. Se lipi de trupul ei. Își plimbă ușor degetele de-a lungul șirei spinării. Se excită când Îi atinse fesele. Lăsă un deget să alunece peste cămașa de noapte, peste crăpătura dintre ele. Maja nu se trezi. Elio agăță cu unghia poala cămășii și o trase Încet În sus. Descoperi stupefiat că soția lui, respectabila lui soție, nu purta chiloți. Fir-ar. Își puse un deget, apoi două, apoi toată mâna pe linia părului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
de mai multe ori zona aceea rasă, până când sexul i se Întări, dar ea nu se trezi. Somnul ei liniștit și profund Îl excita și În același timp Îl enerva. Îi părea nedrept și crud să stea singur treaz, pe când Maja visa cine știe ce. Dar nu visa nimic senzual, căci era uscată. Când se urcă deasupra ei, pătrunzând-o și făcându-și loc Între coapsele ei, Își propuse să acționeze Încet - pentru a-i da timp să-l ajungă din urmă -, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
mere umflate cu sfârcurile tari ca două cucuie, și nu-i găsi nici pântecele plat, minunat de concav, În locul căruia simțea ceva umflat și bombat ca un sipet. Și nu-i mai recunoștea carnea. O pompa pe Tecla Molinari sau Maja devenise ca Tecla Molinari, o matroană plină de celulită, spongioasă și plină de găuri ca o savarină? Da, cu siguranță se Îngrășase și avea o burtă tare și umflată, bombată, și era uscată, aproape abrazivă, și era oribil, continua din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
și să-și frece testiculele care se zbăteau flasce peste pubisul ei și În sfârșit reuși să-și dea drumul cu un geamăt de ușurare, dar se ridică grăbit, iar corpurile lor dezlipindu-se, scoaseră un sunet neplăcut, ca o bășină. Maja nu spuse nimic, respirația ei nu se schimbase deloc, nu simțise nimic, asta era evident - de mult timp părea să o roadă ceva pe dinăuntru, În pat e tristă, iar când vine el Îl privește ca și cum l-ar urî, probabil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
femeie e un moment delicat, pentru bărbați Înseamnă cel mult o redimensionare a prestanței lor. Cândva totul era atât de excitant cu ea, prima dată se Întâmplase Într-o garsonieră din strada Cortina d’Ampezzo. El Încă era căsătorit, iar Maja nu avusese Înaintea lui decât vreun student efemer. O, Elio, Îi spunea Încolăcindu-se uimită și Încântată În patul garsonierei, a fost fantastic, nu știam că poate fi așa. Maja era pe dinăuntru fin granulată, ca o gogoașă de mătase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
din strada Cortina d’Ampezzo. El Încă era căsătorit, iar Maja nu avusese Înaintea lui decât vreun student efemer. O, Elio, Îi spunea Încolăcindu-se uimită și Încântată În patul garsonierei, a fost fantastic, nu știam că poate fi așa. Maja era pe dinăuntru fin granulată, ca o gogoașă de mătase. Acum Însă e uscată, aproape abrazivă. Elio se ridică În șezut, Își puse picioarele desculțe pe covoraș, Își aranjă smocul de fire sure și umede care-i acopereau pieptul ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
visul cu profeția mortului, cu cele 46,7% atribuite lui după numărarea voturilor și cele 50,4% pe care le luase matroana aceea comunistă. Apoi Îi ceruse să-i explice prin ce se deosebește o viziune de un vis obișnuit. Maja tăcu Îndelung, cuprinsă de un rău neașteptat pe care se străduia În van să și-l reprime, apoi gemu, spunând că din nou avusese Camilla un atac de astm, ieri-seară, iar ea, de data asta, se speriase Într-adevăr, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
de urzici, iar acum se privea vinovat, ștergându-și mâinile de prosopul ei. Începu să mânuiască rușinat obiectul incriminat, pe care ea Îl apreciase atât de mult cândva, și-l puse Înapoi În pijama, Încă umed și pe jumătate erect. Maja se ridică și spuse că nu se simțea bine, Îi venea să vomite. Îl rugă să plece, căci se rușina s-o facă În prezența lui, chiar dacă Între ei nu mai existau secrete și erau căsătoriți de atâta vreme. Râgâia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
chiar dacă Între ei nu mai existau secrete și erau căsătoriți de atâta vreme. Râgâia și tremura și-și strâmba gura cu o grimasă de dezgust atât de convingătoare, Încât Elio se gândi că nu mințea. Nu se mișcă, nici măcar când Maja Îngenunche În fața vasului și se prinse cu mâinile de colacul veceului, căci Încă voia să știe dacă avusese o viziune adevărată sau doar un coșmar, și voia să afle la ce trebuia să se aștepte din partea viitorului, căci era o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
mâinile de colacul veceului, căci Încă voia să știe dacă avusese o viziune adevărată sau doar un coșmar, și voia să afle la ce trebuia să se aștepte din partea viitorului, căci era o chestiune de viață și de moarte, chiar dacă Maja nu știa și nici nu trebuia să știe. Se mulțumi să-și Întoarcă politicos privirea În timp ce ea, printr-o regurgitare, dădu afară toată cina din seara aceea și trase grăbită apa. Maja Își șterse repede gura cu prosopul În care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
o chestiune de viață și de moarte, chiar dacă Maja nu știa și nici nu trebuia să știe. Se mulțumi să-și Întoarcă politicos privirea În timp ce ea, printr-o regurgitare, dădu afară toată cina din seara aceea și trase grăbită apa. Maja Își șterse repede gura cu prosopul În care el tocmai Își depusese ultimele resturi de sămânță, dar nu-i spuse nimic, căci nu era cazul, și, În timp ce o susținea ca să ajungă la pat, ea șopti cu glas pierdut că, având

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Ciocăni iute În fereastră - pentru a-i face semn să fie atentă -, dar era deja prea departe. Apoi trenul plecă, prinzând repede viteză. Șuvoiul de călători ce se Îndreptau spre scările rulante Îi Înghiți și ea o pierdu din vedere. Maja mergea cu pași mici, adaptându-se mersului Camillei, strângându-i Încheietura delicată și ascultând-o cum ciripește despre lucruri asupra cărora nu se putea concentra. Nu la ora aceasta, căci la opt și un sfert dimineața, din cauza presiunii scăzute, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
nu reușea să raționeze prea bine. Elio ar fi preferat ca ea să lase această corvoadă polițiștilor din escortă, căci era obsedat de gândul că cineva ar vrea să le facă rău - să le răpească sau să le ucidă -, dar Maja nu credea că dușmanii lui Elio Își băteau capul sau știau măcar despre existența ei și a Camillei. Cu el aveau treabă. De puținele ori când Îi era posibil, o Însoțea pe fetiță, ea Însăși - Îi plăcea să fie văzută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
birourilor, Înainte de sosirea funcționarilor de la ambasadă. Strada Mangili era atât de pustie, Încât de sub mașină țâșni un șobolan - mare cât o pisică - ce Înaintă liniștit, pe trotuar, și le privi cu ochișorii lui vioi și negri. Indignată de neobrăzarea rozătorului, Maja o târî pe Camilla după ea - șobolan grețos, cum Își permitea să le strice plimbarea? Dar fetița țipă bucuroasă. Ce mult Îi iubea pe săracii șoareci urâți. Cât ar fi vrut să-l ia acasă și să-l dreseze ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Își permitea să le strice plimbarea? Dar fetița țipă bucuroasă. Ce mult Îi iubea pe săracii șoareci urâți. Cât ar fi vrut să-l ia acasă și să-l dreseze ca pe un hamsteraș. — Îl luăm, mami? Nu, iubire, țipă Maja, izbind călcâiul de pământ pentru a alunga monstrul. Orice vrei, dar șoareci, nu. Era prea indignată de delăsarea gunoierilor romani. Va trebui să protesteze! Cartierul acesta Începe să se distrugă. Ieșiră În aleea Buozzi. Era puțin trafic, Roma se trezește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
pelerină gri și un fular de mătase, unduind În diferite nuanțe. Impecabilă de la prima oră a dimineții. Chiar și după o astfel de noapte. La câțiva pași mai Încolo se Îngrămădea un vraf de Solocase - revista de anunțuri imobiliare, gratuită. Maja luă una, distrată. De câteva săptămâni, În fiecare vineri, răsfoia revista - nu trebuia să vândă vreo casă, nici s-o cumpere, dar gândul că existau case care nu erau ale ei, dar ar fi putut să fie, Îi dădea o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
trebuia să vândă vreo casă, nici s-o cumpere, dar gândul că existau case care nu erau ale ei, dar ar fi putut să fie, Îi dădea o plăcută senzație de libertate. — Lumânărelele, spunea Camilla, le vreau roșii, Îți amintești? Maja evită să răspundă. Nu se oprea nimeni la trecerea de pietoni, se săturase să aștepte. Strângând Încheietura Camillei, o trase repede, ca să ajungă În siguranță pe trotuarul de dincolo. Două maxi-scutere galactice trecură pe lângă ele Într-un slalom amețitor. Camilla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
pietoni, se săturase să aștepte. Strângând Încheietura Camillei, o trase repede, ca să ajungă În siguranță pe trotuarul de dincolo. Două maxi-scutere galactice trecură pe lângă ele Într-un slalom amețitor. Camilla inspiră fumul Înecăcios al țevilor de eșapament și tuși, iar Maja le ură celor doi neciopliți să alunece pe o pată de ulei și să-și rupă gâtul. Societatea asta de barbari nu include și copiii. Pentru ea, ei constituie o anomalie, o piedică. Dacă ar putea, Într-o bună zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
să-i vâneze, să-i extermine ca pe niște insecte dăunătoare. Se vedea deja clădirea albastră a școlii, În fața căreia se Întindea o curte largă, plină de copaci. Camilla iuți pașii - căci Îi plăcea mult să meargă la școală - și Maja se simți cuprinsă de mândrie, admirând grația fiicei sale - impecabilă În paltonașul de lână azuriu, delicioasă apariție, cu codițe castanii, despărțite printr-o cărare perfectă, ce-i Împărțea căpșorul În două luni identice, șarmantă prințesă ce sălta nepăsătoare printre dejecțiile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
printr-o cărare perfectă, ce-i Împărțea căpșorul În două luni identice, șarmantă prințesă ce sălta nepăsătoare printre dejecțiile canine și motocicliști impertinenți. În fața porții Începuse deja să se adune mănunchiul de părinți, școlărei și cameriste cu pielea Întunecată, iar Maja Își aminti că trebuia să-și afișeze surâsul prefăcut și monden, necesar pentru a se proteja În fața invaziei celorlalți și pentru a părea În același timp binevoitoare și fericită. Avu timp să-și repete mecanic, ca pe o litanie: sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
țâfnoasă, legănându-se pe picioarele lungi, cu părul răvășit În vânt, cu eșarfa de pene portocalii fâlfâind În urma ei, ca un stindard. Șoferul se căi repede de insulta pe care i-o adresase și Întoarse capul admirativ - pentru o clipă, Maja Îi surprinse privirea Înfierbântată ce se lipi apoi de coapsele femeii, Înfășate Într-o fustă mulată, care se ivea de sub haina de blană. Mamă și fiu, traversaseră deja. Băiețelul grăsuț, al cărui singur ochi era țintit cu dragoste asupra mamei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
fuseseră deja comandate lumânărele roz, iar acesta era un alt incident neprevăzut, din moment ce Navidad o lăsase baltă pentru a se Întoarce În Venezuela, iar Sidonie Verrière refuza orice corvoadă pe care nu o considera demnă de diploma ei, În puericultură. Maja constată, cu părere de rău, că fetița ei uitase deja de lumânărele: avea privirea lipită de băiețelul cu ochelari de plastic și cu ochiul drept bandajat, care apărea și dispărea de după mașinile parcate. Maja Îi simți nerăbdarea - În tremurul mâinii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]