106,812 matches
-
într-un nor de fum... Față de reacțiile de protest de la apariția piesei, scriitorul s-a apărat, spunînd: "Sînt creștin, iar piesa mea e profund, fundamental religioasă. Singurul atac împotriva Papei vizează tăcerea lui și atît"... În acest punct descoperi diferența majoră dintre piesă și film: filmul nu e "profund religios"; dimpotrivă, în filmul lui Costa-Gavras, Dumnezeu a murit. Iar "atacul" cinematografic nu mai vizează doar tăcerea Papei; co-scenaristul chiar declară: "Papa este moștenitorul unei tradiții de antisemitism (...). Pentru aparatul Bisericii Catolice
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
să fi avut atîtea obiective? Iată o problemă în legătură cu care așteptăm o lumină a cugetării exegetului postideologic. Dar să revenim la firul "demonstrației" d-sale: "Iată cum era judecat Eminescu: "Sîntem unul dintre puținele popoare care avem nenorocul ca figura majoră a poeziei noastre să fie prizonieră, cu tot geniul ei, unei concepții de viață reacționare". "Nouă ne revine sarcina de a arăta în lumina marxism-leninismului ce e rătăcire, fugă de luptă, spaimă și dușmănie pentru progres în aceste pledoarii pentru
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15394_a_16719]
-
lucrurile nu sînt atît de hibride pe lume. Există încă animozități mari între culturi și națiuni - probabil mai mari ca oricînd. Toți cei ce vor să creadă cît de minunat de hibrid este totul și cum nu mai există dihotomii majore între domenii de interes sau state-națiuni și cît de bună este liminalitatea au fost foarte șocați după evenimentele de la World Trade Center, pentru că au realizat nu numai că în alte părți ale lumii America este antipatizată, ci și că acolo
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
din fruntea grupului de mici naziști. Protecția pe care i-o acordă colegei evreice exmatriculate Gisela Gluckselich se bazează mai ales pe frumusețea fetiței și mai puțin pe condiția ei de victimă. Pe de altă parte, teama de bolșevici e majoră în rîndurile sașilor, iar simbolul comunismului ce va să vină e extraordinar construit în personajul soldatului Ion, armăsarul servitoarelor, locuitor al pivniței care pe 23 august 1944 fuge la bolșevici pentru a-l putea spînzura în voie pe colonelul a
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
pe cei dispuși a le tabuiza și a trage foloasele adiacente, au existat și în alte timpuri și locuri... Cu justețe, Simona Popescu îl apreciază pe Gellu Naum, încă în viață în momentul apariției volumului d-sale, drept ultimul exponent major al suprarealismului în poezie. Un suprarealist rău înțeles atît de activiștii culturali, cît și de unii (destui!) literați "care au îngropat deja suprarealismul în muzeul cultural al trecutului, fără să-l fi înțeles vreodată cu adevărat", izolat într-un răstimp
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
din Craiova. Absolvent la clasa profesorilor Valeriu Moisescu - Mircea Cornișteanu, de o maturitate și o modestie atipice pentru generația lui, dar și pentru timpurile artistice învolburate pe care le parcurgem, Goga a ales, de la început, să se confrunte cu texte majore, să lucreze cu artiști importanți, să urmărească riguros și elaborat anumite teme și probleme cu miză umană general valabilă. Drumul pentru care a optat nu este cel mai ușor, dimpotrivă. El nu și-a fabricat succesul, ci a purces, în
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
pe Woolf, Eliot și Joyce, ca însoțitori onorifici. Romanul dvs. este o comuniune cu inexprimabilul. Cum ați explica acest inexprimabil cuiva care vă studiază opera? Dacă intrigă amoroasă nu este, ce vorbe ar exprima mai bine tema dvs. esențială, obsesia majoră? Obsesia mea majoră este pentru iubirea trecutului față de prezent și a prezentului față de trecut. Mi se pare că, atunci când construiți variante prezente ale epocilor apuse, de fapt demitizați istoria. Construiți șiruri de personaje similare ca structură, care se topesc unul
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
și Joyce, ca însoțitori onorifici. Romanul dvs. este o comuniune cu inexprimabilul. Cum ați explica acest inexprimabil cuiva care vă studiază opera? Dacă intrigă amoroasă nu este, ce vorbe ar exprima mai bine tema dvs. esențială, obsesia majoră? Obsesia mea majoră este pentru iubirea trecutului față de prezent și a prezentului față de trecut. Mi se pare că, atunci când construiți variante prezente ale epocilor apuse, de fapt demitizați istoria. Construiți șiruri de personaje similare ca structură, care se topesc unul în altul în
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
ce producea mult mai mult alb din negru decât marfă, conducerea comunistă i-a atras pe participanții tuturor artelor, cu marcată preferință pentru cei cu faima omologată. Cu impozanta lui statură, pretinzând un copios consum alimentar și mai în genere, majore cheltuieli de întreținere - dar ce nu se cuvine unui geniu? - Mihail Sadoveanu a fost numit sau ales - în epocă noțiunile se confundau - într-o foarte înaltă funcție în stat unde, ca și în viață, vorbea puțin și tăcea mult, punând
Tot obraznic ai rămas, nene Iancule... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15488_a_16813]
-
t.), la 250 de ani de la nașterea poetului. Străinilor, acest chestionar li se poate părea ridicol, germanii însă îl iau și astăzi în serios. Cînd, în 1949, au fost întrebați, de exemplu, dacă după 1945 au avut vreo "experiență spirituală majoră", doar 46% dintre cei chestionați au răspuns "da", rezultat de care realizatorii sondajului au fost, se pare, atît de nemulțumiți, încît au considerat că trebuie să caute o compensație. Au găsit-o în răspunsul unui publicist care a pretins că
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
răspuns "da", rezultat de care realizatorii sondajului au fost, se pare, atît de nemulțumiți, încît au considerat că trebuie să caute o compensație. Au găsit-o în răspunsul unui publicist care a pretins că el avea cîte o "experiență spirituală majoră" în fiecare zi. Apoi, a adăugat, pe un ton sarcastic: "În orice caz, întrebarea e stupidă. Aș merge pînă-ntr-acolo încît să afirm că germanii care nu au avut cîte o experiență spirituală pe zi ar face mai bine să se
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
ajunge cu toții niște animale prospere, blînde și politicoase. Se înșală. Am spus-o și la lansare: cel puțin în ambianța de acum, nici una dintre aceste perspective nu este plauzibilă în România. Blîndețea și politețea nu sînt, în orice caz, pericolul major al societății românești.
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
rîu de munte bine integrat în peisajul său legitim, și de valuri marine sărate, al căror vuiet este și el firesc așezat la locul său, Balcicul s-a impus, în spațiul românesc, dincolo de orice promisiune turistică, drept o paradigmă culturală majoră. Deși, la prima vedere, obsesia Balcicului ar putea să pară frivolă, un simplu automatism tematic sau doar un capriciu de vilegiaturist în goană după imagini pentru album, în esență acest fenomen se constituie în cu totul altceva. Balcicul reprezintă pentru
Un imn pentru Balcic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15524_a_16849]
-
căpătat de mult în subconștientul nostru calitatea animală. Scaunul reprezintă un cal simplificat. Sub formă de fotoliu, stînd în salon, locul muzeal al casei, se bucură de o mare favoare la lirici (...). O mobilă capitală este oglinda. Fiind un cristal major și un lac înghețat, combină efecte geometrice de lumină cu sentimentul lui Narcis. În același timp e o mobilă a interiorului feminin, un implacabil registru de stare civilă, trist pentru bătrînă, profetic pentru tînără. Să nu uit de asemeni scrinul
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
pentru funcționara care a îndrăznit să le trimită. Această nouă întîmplare, în care este direct implicată ambasada noastră la UNESCO, dovedește, limpede, una din două: ori că Dan Hăulică este atît de maculat încît și atingerea corespondenței sale implică riscuri majore, ori că vivacea bîtă, aceea care a speriat scrumierele și bibliorafturile de la Centrul Cultural Român, circulă încă, liberă și nestingherită, prin inima Parisului. Tertium non datur!
Discursul despre sine by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15543_a_16868]
-
ea pe pămînt. Din caietul program al Genocid-ului - o construcție culturală, și ea atipică, interactivă și postmodernistă, șocantă ca formă și grea în conținut - pentru care Roxana Crișan merită să aibă acces din plin și la alte "infracțiuni minore, majore și purii" -, am ales un fragment din Rafael Argullol care găsesc că este o sinteză a montării de la Odeon: "(...) Apocalipsa este numele unei încăperi din orice oraș important al oricărei țări mici sau mari. în această încăpere, și în multe
Îndărătul ideii de paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15561_a_16886]
-
Mihai Zamfir În Portugalia, aniversările literare s-au ținut lanț în ultima vreme. Abia trecuse "anul Eça de Queirós", abia și-a închis porțile anul cu trei centenare majore, 2001 (în care au fost sărbătoriți Régio, Rodrigues Miguéis și Nemésio), că o nouă aniversare insolită și-a semnalat în luna decembrie prezența: semicentenarul morții poetului Teixeira de Pascoaes, scriitor-simbol al unei anumite Portugalii, al alteia decît cea cu care
SCRISORI PORTUGHEZE - Teixeira de Pascoaes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14392_a_15717]
-
fost înlocuite, la un moment dat, cu discursurile fulminante, pe jumătate interjecții, pe jumătate onomatopee, ale retorului Vanghelie, specialistul în materie de la Sectorului 5. Cum nici cu această armă imprevizibilă corabia lui Băsescu nu s-a clătinat prea tare, Statul major al partidului de guvernămînt a mobilizat un nou corp de armată; un fel de balaur cu două capete independente, precum ochii iguanei, căpățîni bine alese, compuse cu grijă și judecate cu mult simț de răspundere, din malaxoarele cărora să nu
Bruta Piedone și arhanghelul Gabriel by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14410_a_15735]
-
locul crimei, în aplauzele cîtorva dintre foștii săi deținuți, la vremea decorării, parlamentari PNȚCD. Halal președinte, halal guvernare, halal consilieri! De altfel tot destinul postrevoluționar al acestui Ciolpan este o imensă porcărie. Dacă revoluția la prins la gradul de locotenent major (deși comuniștii fuseseră singurii beneficiari ai excesului său de zel), în anul 1990 (guvern Petre Roman) a fost înaintat la gradul de căpitan, iar în 1995 (guvern Nicolae Văcăroiu) la cel de maior (vezi p. 129). Să ne mai mirăm
Ochelarii de cal ai istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14372_a_15697]
-
franzela" e mai mult a documentaristului decît a lui Caragiale; cu alte cuvinte, subtitlul mai aproape de adevăr al filmului ar fi fost nu "Caragiale la Berlin", ci "Alexandru Solomon la Berlin, pe urmele lui Caragiale". În principiu, există două căi majore de realizare a unui asemenea "documentar de investigație": fie calea obiectivă, seacă, științifică (să-i spunem de "tip Discovery"), burdușită de informații, cu ambiții de exhaustivitate, fie calea unei subiectivități dezlănțuite revelator. Alexandru Solomon a ales o cale de mijloc
Anul Caragiale: Franzela amară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14388_a_15713]
-
el reprezintă, ca și manierismul în general, punctul de intersecție a doi vectori: pe de o parte, memoria spiritului renascentist și, pe de alta, aproximarea proiectului baroc. Renascentistă este la Arcimboldo conștiința unui univers solidar și coerent, al cărui reper major este chiar viziunea antropocentristă, chipul uman ca imagine coagulatoare a lumii, dar și ca reflex al asemănării divine. Prefigurările baroce se regăsesc în voluptatea inventarierii, în lăcomia descrierii formelor și în abia stăpînita expansiune de linii și de accente cromatice
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
Gheorghe Ceaușescu Prezența lui și apariția, grație Fundației Academiei Civica și a editorului Romulus Rusan, a cărții Bukovski la Sighet este un eveniment major: una din marile conștiințe ale epocii, un anticomunist înzestrat cu o excepțională tărie morală și inteligență lucidă, un om care a înfruntat sistemul sovietic, care a îndurat timp de doisprezece ani gulagul, care a fost expulzat din Rusia, țara lui
Vladimir Bukovski în România by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14455_a_15780]
-
timp, această filosofie centrată pe limbă, prin accentul pe care în mod necesar îl pune pe jocul aparențelor "frumoase" ale lucrurilor, prin sofisticatul sistem de proceduri și tehnici retorice pe care-l atrage după sine, dezvăluie o altă contribuție nietzschenă majoră: anume, estetismul lui întemeiat ontologic, ideea că întrebarea fundamentală asupra existenței - inclusiv existența omenească - este dacă ea e justificată sau nu din punct de vedere estetic. Mai precis, cum zice el însuși în Nașterea tragediei (§ 5): "Existența și lumea sunt
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
scene de violență de durată și intensitate medie că în asemenea cazuri n-ai voie să atingi nimic, am stat proțap în mijlocul casei și am încercat să văd ce lipsește. Cărțile, televizorul, computerul, tablourile erau. Totuși se simțea o absență majoră. Motanul. L-am strigat, l-am pis-pisăit, nimic. Călcînd din nou peste iubitele-mi pixuri, am luat din bucătărie cutia de whiskas și am început să o zornăi. Fără efect. Ceea ce însemna că animalul meu de companie e fie mort
Aneii papagali by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14473_a_15798]
-
prea numeroase festivaluri își au cu adevărat rostul și dacă prezintă, dacă pun în pagină, realitatea teatrală. Mi se pare că această efervescență se opune drastic mișcării noastre teatrale în picaj, cuprinsă de sărăcie artistică și de lipsa expresivității. Spectacolele majore sînt tot mai rare. Masa specolelor bune, corecte se reduce, și ea, simțitor. De multe ori, un festival ține locul turneelor, prilejuri cu care un spectacol circulă prin țară și poate fi văzut în altă parte decît în locul de baștină
Spectacole și spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14476_a_15801]