594 matches
-
Am ieșit și eu. Și femeile au ieșit. Ploua, că era spre toamnă, În noiembrie. Eu, care mai chiuleam, la un moment dat m-am ascuns Într-o... A venit un neamț, căci i se părea suspect. Eram Într-un maldăr de cartofi, Într-o baracă de zid. Stăteam chitic. Cred că dacă mă vedea mă Împușca. A intrat, s-a uitat și a plecat. Nu știu cum am reușit să tac, deoarece tendința mea era să țip și să urlu, să fug
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
care îl treziseră și pe împăratul Chinei la o nouă conștiință), până într-o zi, când se formă o nouă echipă în care intrai și eu și ne pomenirăm cu un civil cu un instrument în mână și cu un maldăr de nuiele alături. "Domnilor, începu el, cu ajutorul acestui instrument ingenios, numit cosor, o să învățăm împreună să facem lucruri foarte utile oamenilor, țăranilor în special, dar și altor categorii, și anume: coșuri! Ce este un coș? Este un obiect de nuiele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
doar cu convențiile scriiturii, ci trimite implicit la căutarea acelei „măsuri a timpului”, specifică pentru creația tondelliană. Este vorba de un instrument cu totul particular ce convertește materialitatea lucrurilor și spațialitatea în indicii ale unor lumi tranzitorii. Sunt, în fapt, „maldăre de imagini sparte”, amintiri disparate despre oameni și locuri, fraze desperecheate care stăruie în minte, obsesiv, înregistrate de senzorii unui eu poetic retractil, ce își asumă fragmentarismul și elegia drept condiții existențiale: Ultima oară când te-am văzut era frig
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
culturii. Dar, privind retrospectiv, nu aș fi așa sigur că, în durata lungă a filosofiei, securiștii au învins. Cum, iarăși, remarcă Sorin Lavric în remarcabila sa postfață (și tot la p. 339), victoria lui Noica rezultă din faptul că tot maldărul de documente pe care, zeloasă, le strânge Securitatea în dosarul cărturarului, nu alcătuiește viața acestuia. Citindu-le cap-coadă, nu aflăm nici măcar schița unei eventuale biografii: „obiectivul" a reușit să rămână până la capăt un mister pentru cei care îi urmăreau și
Noica în dosarele Securității by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6017_a_7342]
-
Între acești oameni. Iau un lift de marmură și alamă pînă la etajul 50, unde jurnalista, Jackie Lopez, Îi așteaptă Într-un birou parcă răvășit de furtună. Este o femeie mărunțică, cu picioarele pe pămînt care se mișcă viguros printre maldăre de cărți În echilibru precar, teancuri de dosare pînă la tavan, un birou acoperit cu o imensă fotografie, pe care tronează două laptop-uri zumzăitoare și ambalaje mototolite ale fostelor prînzuri care nu au ajuns niciodată pe de-a Întregul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
sînt deja În restaurant, răcnind ceva despre NAFTA, șîșÎindu-și copiii să tacă din gură, Închinînd toasturi, rîzÎnd În gura mare. Lui Wakefield Îi este o foame de lup. Manîncă o farfurie mare de chili verde, fasole, orez și un maldăr de trotillas de porumb, pe care le udă cu un Dos Equis. E Însetat, Însetat rău, mai bea o bere rece și lustruiește farfuria cu Încă o tortilla. Sunetul spaniolei și sanglezei se amestecă cu muzica frontierei ce se revarsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
undeva, cineva ar trebui să rămînă la fel, dar niciodată nu se Întîmplă așa. Anton trăiește Într-un soi de baracă de miner, pe cît poate Wakefield să-și dea seama la lumina lămpii cu gaz. Anton arată către un maldăr de saci de iută dintr-un colț și Wakefield, făcut zob, se prăbușește peste ei fără măcar să-și dea seama. Se trezește Într-o lume a durerii ridicată la absolut de lumina strălucitoare și fără pic de umbră care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de împachetat. —Bine, a șoptit ea continuând să ne legene pe mine și pe fetiță. Am început să arunc lucruri într-o valiză. Am împachetat tot ce am crezut c-o să-mi trebuiască. Eram decisă să iau cu mine un maldăr întreg de scutece de unică folosință, ceva de dimensiunile unei țărișoare din America de Sud, dar Judy m-a obligat să renunț la ele. Se găsesc de vânzare și în Dublin, mi-a reamintit ea cu blândețe. Am mai pus în valiză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
numai că apăreau cu regularitate în cadrul scenariilor de acest gen. „Of, Doamne“, m-am gândit înghițind în sec. Cu siguranță nu mă așteptasem să mă simt așa. Și-acum ce trebuia să fac? Mama a intrat în cameră cu un maldăr imens de haine proaspăt călcate în brațe. A rămas pe loc surprinsă la vederea mea. —Ce-ai pățit? m-a întrebat ea uitându-se la fața mea albă ca cearșaful de-atâta suferință. —L-am sunat pe James, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
surprinsă la vederea mea. —Ce-ai pățit? m-a întrebat ea uitându-se la fața mea albă ca cearșaful de-atâta suferință. —L-am sunat pe James, i-am spus și-am izbucnit în lacrimi. —Dumnezeule, a zis ea punând maldărul de haine pe un scaun și venind să se așeze lângă mine. Ce-a spus? m-a întrebat. Nimic, m-am smiorcăit eu. Nu era acolo. Pun pariu că a plecat în vacanță cu curva aia grasă. Și pun pariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mizerabil. Și dacă n-aveam să mă gândesc prea mult la chestia asta, atunci, pentru o vreme, șmecheria avea să și funcționeze. —Așa, mamă, am spus hotărâtă. Hai să punem hainele astea la loc! M-am îndreptat foarte decisă către maldărul de haine proaspăt călcate de pe scaun. Mama a rămas complet șocată atunci când m-am apucat să le sortez. Am luat un braț de haine și i-am spus mamei: — Pe astea mă duc să le pun în sertarul Annei. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
spălat sau pe sârmă. Helen a zâmbit ca o pisicuță. Îi plăcea la nebunie să i se spună că e dificilă. Chestia asta o făcea să se simtă puternică. Și chiar era. Rânjind, Helen și-a ales câteva haine din maldărul de pe masă și i le-a întins tatei. — Ce să fac cu ele? a întrebat-o el surprins. —Trebuie călcate, i-a răspuns Helen la fel de surprinsă. —„Călcate“? a zis tata. Să le calc eu? —Ai de gând să mă trimiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am pomenit “în neștire” pe cei dispăruți fără vreo vină, decật aceea de a se fi născut cu aroganța că sunt americani. Impresia aceasta avea să mi-o confirme ceva mai tậrziu dezastrul uraganului Catrina. Rămasă singură, în vậrful unui maldăr de gunoaie, ca pe niște grinduri plutitoare, o nesimțită striga cật putea: “Doamne, cum să mi se întậmple mie asta, doar sunt americancă!” Ca și cum, Dumnezeu ar fi fost cetățean american, iar ei, camarazii lui de golf... Uneori, suntem tentați să
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
mai departe, cu mintea splendid tranșată de creier, inaccesibilă puturoșilor cu care îmi pierdeam timpul, energia și demnitatea. În realitate, nu se petrecea nimic. Eram extrem de cuminți și de-obișnuiți. Fetele se strigau cu „Fato!“ sau „Fată!“, schimbau între ele maldăre de foi sau câte-o carte inutilă, împrumutată de la bibliotecă. Copiau cursurile la xerox, maniacal, de frică, sute de pagini, mii de explicații, cu tot cu glume, greșeli de transcripție sau paranteze orale; ți le turuiau la examen, cu sentimentul că te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aproape invizibil și nu mai iese decât cu soluție degresantă; în plus, cu cât încerci să-l clătești sau să-l cureți cu ștergătoarele, cu-atât se întinde mai tare). Cutuma „căprăriei“ le amintește poate unora de mai ’68, din maldărele de lăzi și fiare contorsionate răsar fesurile studenților și zâmbetul pistruiat al lui Cohn-Bendit, leviere, cărți și cocktailuri Molotov, dar lumea se potolește repede, revoltele de stradă se înmoaie la un kilogram de bere și, a doua zi dimineața, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a lui Ginghis-Han, Karakhorum, pentru a ajunge În provincia Tangut, și de acolo, ocolind prin nord Marele Zid Chinezesc, să coboare spre Pekin. Degetul lui Alexandru se opri la țărmul Chinei. Cât ar lua un asemenea drum? Se Întoarse la maldărul de cărți de pe birou și căută cu Înfrigurare volumul de călătorii al lui Marco Polo. Dar constată că venețianul făcuse adeseori opriri lungi, chiar de câteva luni. Eliminând acele opriri, ar rezulta un drum de aproximativ un an. Nu, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
totuși, bătălia nu se terminase și că urdia avea Încă destulă forță pentru a reveni. Se adunară, Încet, gânditori, În fomațiunile de luptă fixate În zori. Pe locul luptei se aprinseră făclii. Grupuri de pedestrași Începură să caute răniții sub maldăre de morți. - Care ești viu, măi, acilea? se auziră voci mereu mai depărtate, dispărând În ceața care acoperea iarăși totul. Vasluiul devenea din nou un tărâm iluzoriu, fără puncte de reper, un spațiu noroios apăsat de un văzduh moale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ca arheolog, să descoperi ceva care să adauge noi informații despre cei de ieri, pentru cei de azi și de mâine: ori dacă erai istoric și căutai în arhivele propriu-zise, în biblioteci, în case particulare, la mănăstiri, ori printre vechi maldăre de hârtii și lucruri vechi, să scoți la iveală noi mărturii despre care să fii în stare să scrii. Trebuia, așadar, să ai pasiune pentru cercetare, judecată limpede pentru a selecta, ordona, ierarhiza noi detalii, ori să asamblezi și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
când i-am dus o carte, mi-a dăruit cel de-al nouălea volum din salba scrierilor sale, Un album al viselor frumoase. Tocmai împlinise, în toamnă, 86 de ani. L-am găsit la masa de lucru. Era lângă un maldăr de cărți noi, din cea pe care mi-o dăruise și mie. Scria autografe pentru prieteni, uitându-se pe o listă și bifând numele celor cărora le erau destinate. Era palid, abătut, gânditor. Dar amabil, binevoitor. Ca întotdeauna. Când am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
gardienii Îmbrăcați cu șube, cu pâslari, cu căciuli, iar noi În ce-aveam, cu zeghele ălea prin care bătea vântu’, fără nici un obstacol... Ne-a Încolonat și ne-a scos să cărăm fascine 1 să protejăm digu’. Ăstea erau niște maldăre de nuiele din salcie, lungi cam de șapte-opt metri, legate cu sârmă. Le cărăm, le punem la picioru’ pantei digului și puneam pământ peste ele, ca să nu rupă apa digu’... Era un viscol... Cum să zic? Ca de februarie... Venea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
după care continuă fără să mai aștepte răspunsul. Și ești curios și În privința celor care ar vrea să facă din istorie narațiune, precum acel Bernardo, pe care se pare că ai Început să Îl frecventezi. Un om care scormonește pe sub maldărele de frunze uscate ale timpurilor, numai și numai spre a stârni scandal. - Înregistrarea faptelor petrecute și nararea riguroasă a evenimentelor legate de o casă domnitoare care și-a pus pecetea peste acest veac e un proiect nobil. De ce nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ați petrecut timpul pe pășune nu în aerul închis al librăriilor, domnule March, așa de roșu în obraz sunteți. Mai târziu s-a arătat mai grav, și mi-a oferit exemplare vechi din ziare și reviste comuniste și troțchiiste - avea maldăre întregi, grămezi, teancuri în cameră, în tot felul de limbi; primea tot felul de jurnale și buletine. M-a invitat chiar să audiez un curs de-al lui, dar e posibil să fi făcut asta pentru că eram sursa lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
adevăr americană, va crede că sunt alcoolică pentru că beau după-amiaza. Cu ce-ar trebui să mă Îmbrac? Aceasta era, desigur, Întrebarea cea mai importantă. M-am cățarat pe scară, către budoarul meu. Lângă salteaua de dormit, pe care se aflau maldăre de pilote și pături, exista un paravan verde făcut de un prieten de la școala de artă și pictat În stilul lui Keith Haring. Culorile era cam prea vii - păreau astfel mai ales dimineața - , dar mă ajutau să mă Încarc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
spună ceva; apoi, mormăind ceva ce n-am reușit să prind, a trecut pe lângă mine atingându-mă ușor și a dispărut prin ușile principale. L-am privit lung, surprinsă. Hotărât lucru, lumea se purta ciudat zilele asta. Rachel stătea lângă maldărul de salteluțe, aranjându-le În teanc după terminarea cursului. Tocmai ținea una În mâini și, judecând după figura ei, l-ar fi troznit cu dragă inimă pe Jeff cu ea, dacă ar fi fost făcută din materiale mai solide decât plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
rândul meu să tresar, căci nu-mi dădusem seama că Andy, prietenul lui Fliss, era și el de față. Privind În direcția În care vorbise, am realizat că fusese la vedere tot timpul, chiar dacă ascuns, de la brâu În jos, de maldărul de valize din piele aranjate artistic. Dar Andy era o ființă atât de măruntă și de firavă Încât era ușor să nu-l observi, mai ales dacă se Întâmpla să stea lângă ea. Probabil că era deja obișnuit cu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]