349 matches
-
a doua sau a treia oară, amuzîndu-se pe seama unei părți din lumea literară. Cutare? „Un semidoct!” Cutare? „Un idiot!” Cutare? „Un dobetoc!” Cutare? „Un sinistru imbecil!” Bălăiță, care se așezase la dreapta sa, ținea să pună moț, de fiecare dată, malițiilor, îndeosebi celor care îl vizau pe Eugen Barbu. Aflat odinioară printre colaboratorii acestuia, la „Luceafărul” și la „Săptămîna”, Al. Piru se distra acum pe seama fostului comiliton, dîndu-i la iveală, spre hazul galeriei, inadvertențele de limbaj, aprecierile ridicole, suficiențele de autodidact
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
limpede, Neagu nu-l are la inimă: „Dom’ Călin, prietenului ăstuia al dumneavoastră i s-a urcat la cap că e cineva, și asta fiindcă la 27 de ani a fost numit decan. El și Rosetti!...” L-am oprit de la maliții, ca să-l aduc la chestie: indispoziția, plictiseala! Cînd în sfîrșit am ajuns acasă, am primit un telefon de la doamna B., ca de obicei, cel puțin la debutul convorbirii, interesat: i-am predat lui Mihai Drăgan oferta de traducere a amintirilor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Cred, deci, că nu e vorba de fiziologie, ci de spirit. Cînd scrie, „nenea Jean” se ferește să fie confesiv, direct. În discuțiile obișnuite, el se arată a fi un observator fin, plin de umor al comportamentelor celorlalți, însă „înțepăturile”, malițiile, „spiritele” nu trec în textele sale. Pentru că il est juste milieu et trșs comme il faut, acestea sînt „albe”, „impersonale”, perifrastice, convenționale la modul universitar. Silința de a fi „academic” îi sărăcește firea: omul mă delectează, criticul îmi creează dificultăți
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lin vela fără s-o facă să înainteze prea mult. El mă mira prin vorba lui voalată, prin vorbele de spirit timide, bontonul lui admirabil, aptitudinea de a face înțeles tot ce spunea, care îl vădea pe adevăratul genti lom, maliția lui împachetată în mătase și în bumbac, dulcegăriile lui de lume mare care abia dacă păreau ale unui bărbat, o timiditate bizară și parcă un sentiment personal de smerire și de mortificare prea puțin în armonie cu scăpărările și cu
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
care reapar mereu în aceste însemnări sunt personaje virtuale ale unei proze pe care, lipsit de inventivitate, nu ajunge să o compună. Impulsionate de un resort asociativ, „schițele” lui sunt de fapt evocări, depănate cu un anume șart, amestec de maliție și de melancolie. După război, acrimoniosul își drege glasul ca să poată emite o întreagă gamă de încântări. La tot pasul, și în foiletoanele de prin gazete, și în cele înmănuncheate în cărți (Schițe și însemnări din școala de ieri și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
văzut steaua pălind din pricina greșelilor personale sau a dificultăților împrejurărilor. Ca fizic, avea o față prelungă, dominată de un nas burbonian, pe care îl numea el însuși "victima" (die Dulderin), între doi ochi mici sclipitori de inteligență și de o maliție aflată tot timpul la pîndă (între apropiații săi se compara cu elefantul "prin trompă și sagacitatea acestui venerabil animal"...). Un ministru bulgar în exercițiu îl elogia, spunîndu-mi: "Este un mare suveran pe care îl admirăm cu toții pentru că știe să-și
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
al lui Jderescu : își ascunde referințele, în loc să le afirme în gura mare. Faptul că vedem în A fost sau n-a fost ? ecouri din Caragiale, Ionesco sau Beckett (sau Mazilu) poate fi doar efectul unei perspective rigid culturale, pe care maliția bonomă a lui Porumboiu o tematizează la mișto. Iar faptul că putem citi în povestea trist-comică a celor trei prizonieri din televizor (invitații unui talk show sunt la fel de captivi ca și telespectatorii) o parabolă zen și, în același timp, o
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
viziuni romanești, cel puțin în parte, i se datorează și jocul de lumini și umbre, de contraste, care proiectează în scenă personaje cu trăsături negative caricate, tocmai spre a fi mai bine puse în evidență. O contribuție și-o aduc maliția și ironia călinesciană. C. este prin excelență un spirit asociativ, circulând cu degajare în mai multe literaturi, și, în primul rând, în cea română. Astfel, Istoria ieroglifică a lui D. Cantemir e „un adevărat Roman de Renard românesc”, cronicarii munteni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
parveniții din Gaițele și doamna Colette îl ține la mare preț, respingând cu indignare ipoteza soacrei ei că ar fi în stare să mănânce cofeturile de pe coliva Margaretei: „Vai, mămițo, Ernest al nostru?” Soacra, acră dar realistă, o întreabă cu maliție dacă „Ernest al vostru e os domnesc”. Când dă de bani, Miza din Titanic vals își ia ca pașaport de ascensiune socială cățel și automobil. Fratele ei, micul Decebal, capătă o bicicletă cu care calcă gâștele unui vecin. Înainte de primul
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Schiller și alcătuiește el însuși câteva comedii de moravuri și de situații, nepublicate, dintre care se disting Amor și viclenie (1870) și O alegere la Senat (1878). În aceasta din urmă verva satirică se dezlănțuie nestânjenită, în scene a căror maliție anticipează secvențe din O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale,. SCRIERI: Miron și Florica, Iași, 1870; Poezii, București, 1872; Mihai Vereanu, Iași, 1873; Copii de pe natură, București, 1874; Pe malul mărei, Craiova, 1883; Nazat! (în colaborare cu D. R. Rosetti), București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288413_a_289742]
-
căutări frenetice.“ Părinții băieților dispăruți erau îndemnați să apară la CNN și să umanizeze memoria copilului lor, în cazul în care răpitorii urmăreau programul. În afara unor audiențe în creștere, aceste conferințe de presă nu realizau nimic, în afara unei confirmări a „maliției de conjunctură a universului“ (conform revistei Time). Acest gen de publicitate era menită să mobilizeze voluntarii, însă omenii își pierduseră speranța - atât de mulți băieți erau dați dispăruți, încât lumea pur și simplu devenise alienată și tânjea după orori mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
glumă, deși nu-i cunoșteam foarte bine - fiecare se rezuma pentru mine la o superficială primă impresie. Mă uitam la o roză a vânturilor de pe acoperișul casei Allen, când Mitchell m-a întrebat cu un aer îngrijorat, și nu cu maliția la care mă așteptasem: - Și ce te-a mânat spre colțul ăsta de lume, Bret? Mă simțeam destul de amorțit și scrutam câmpul întunecat din spatele casei vecinilor. Am ales o notă verosimilă de detașare, glumind: - Păi, soția a citit mai multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ntreaga chestie e un gag oedipal monstruos, dar nu și bolnav : e felul lui Zohan ca un semizeu ce este de a le da înapoi mamelor din lumea întreagă viața primită de la mama lui pămînteancă. Nu există nici un pic de maliție sau de cruzime nici un gînd rău în demersul comic al lui Sandler, nici măcar atunci cînd Zohan și prietenii lui sărbătoresc o veste bună pasîndu-și unul altuia, cu piciorul, o pisică vie ; chiar și pe-asta pare s-o facă dintr-
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
mele ființe, să nu fiu mult în urma mea, când voi ajunge la linia de sosire, ca să nu spun la finish. Până la urmă din ce trăsături e construit antimodelul meu? Una dintre ele este miza pe rău. Răutatea nu-mi place. Maliția, da: dovadă de inteligență fiind, de luciditate zâmbitoare, e binevenită. O altă trăsătură a antimodelului e acreala. Între răutate și acreală, răutatea e răul cel mai mic, e, până la urmă, preferabilă. Probabil că lucrul care mi s-a părut întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
portretul criticului literar născut în zodia Berbecului, să vedem cum arată. Criticul literar născut în zodia Berbecului scrie bine, are cultul expresiei, are instinct artistic, e funciarmente un liric, face din literatură un spectacol al existenței, alternează ironia cu patetismul, maliția cu melancolia, are sensibilitate filozofică, e tenace, dar are și dese accese de dezabuzare, iubește cărțile ca pe niște ființe vii, este cum zice la zodie mai degrabă talentat decât deștept... Laurențiu Ulici ... Criticul trebuie să-l ajute pe cititor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
să faci o baie, o invită locotenentul, apa e foarte bună." " Nu mi-am adus costumul." Făcând aluzie la prima seară, o întrebă: "Și asta te împiedică?" Nu cu adevărat, răspunse Nastia, cu o voce firească, de parcă nu deslușise nicio maliție în întrebarea lui, dar astă-seară n-am timp. Trebuie să mă întorc la sanatoriu." " Credeam că vii acasă", spuse el puțin dezamăgit. "Nu, am ieșit să dau o raită, până să intru în serviciu. Sunt de gardă în noaptea asta
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
apoi îi luă amândouă mânuțele în mînele lui... ea nu mai rezista... se uita le ele, îi săruta degetele.. ea nu mai rezista... Mario, mă iubești tu? ? Dar dacă nu m-ar chema Maria? zise ea sub inspirația unei fulgerătoare maliții. ? Cum dar? - Da! da! Maria, zise ea cu glăscior argintos, dar taci, nu ți-e iertat să vorbești... nu ți-e iertat... Nu te scula, căci asemenea nu ți-e iertat... Ea-l împinse în perini... El voia să vorbească
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Mai trebuie să mai ai și un pic de tupeu în tine." " După cum vorbești, cred că te străduiești ceva cu ea", face cu o ironie ascunsă dom' profesor. Madama era însă prea pătrunsă de exercițiile ei pedagogico-sufletiste ca să-i observe maliția și, oricum, subtilitatea nu e vreuna dintre calitățile ei, ce-i drept, puțintele. "Mă străduiesc, Cornele, mă străduiesc, da' tot degeaba. Nimic nu se lipește de ea, zău așa! Și simt că-mi bat gura de pomană, de fiecare dată
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cuvânt. Medicul se întoarse și, privindu-l pe deasupra ochelarilor, lansă interogația: "Dumneata?". Portarul se cam zăpăci dinaintea acestei întrebări atât de cuprinzătoare: "Io sunt Vasile, Mirică Vasile." ORL-istul îi surâse, întinzându-i afabil mâna, dar cu o strălucire de maliție în priviri: "Bond, James Bond!". Nea Vasile dădu noroc și se holbă amuțit de uimire. Medicul urmă calm: "Încântat de cunoștință, domnule Mirică! Problema e ce te aduce pe dumneata în cabinetul meu. Ia spune-mi o poveste frumoasă acum
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
demimondenă, care de altfel îi va procura multe avantaje. Mica prostituată devine, prin protecția unor cinici domni, o vedetă a primei scene a țării. „Porcii” îi priesc, se vede, „Venerei”, atât de compătimită de autoare. Altfel, K. nu-și cenzurează maliția când e să portretizeze, în tușe sugestive, cabotini, ratați, șnapani din lumea teatrului și din aceea a gazetăriei. SCRIERI: Artiștii noștri, București, [1918]; Sfaturile Calinei, București, [1921]; Dyonisia, București, 1926; ed. București, 1992; Sexul de peste drum, București, 1934; Venera și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
a publicat fabule (1928, sub pseudonimul Radu Bucov), câteva traduceri din Sofocle și Shakespeare și mai multe romane, dintre care Copilul cu trei degete de aur (I-IV, 1932-1936) e construit pe fundal autobiografic. Recenzând romanul, Șerban Cioculescu regreta, cu maliție, că degetele nu i-au fost tăiate autorului din leagăn. Ideea autonomiei esteticului, adică ideea despre dreptul creației estetice de a fi prețuită în ea însăși, fără raportare la o valoare de alt ordin, este principiul care asigură d-lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
din expediția în țara Românească, din care i s-a tras și sfârșitul vieții la Hotin, în anul „7035 [1527], Ghernarie 14”. De la Ureche, știrea otrăvirii a ajuns la cunoștința Anonimului Bălenilor. Acesta o înregistrează în cronica sa, adăugându-i cuvenita maliție muntenească: „Scriu moldovenii că l-au omorât doamnă-sa (zeii, de treabă, jupâneasă moldoveancă, să-și omoare bărbatul!)”. Numai că „jupâneasa moldoveancă” era Stana, fiica cea mare a lui Neagoe Basarab, cu care Ștefăniță se căsătorise în iunie 1526, deci
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a lui G. Călinescu, bunăoară, și nici capacitatea asociativă - disociativă a acestuia. Nu vom întâlni în scrisul său fascinantele jerbe metaforice călinesciene, nici "academismul" solar al lui Tudor Vianu, nici arabescurile livrești ale lui Perpessicius, nici stilul artist streinian, nici maliția cârcotașă a lui Șerban Cioculescu. Pompiliu Constantinescu este exact ca un metronom, precis, ascuțit ca un bisturiu, efectuând în trupul operei incizii adânci și eficace. Încă înainte de a se manifesta plenar în scris, spiritul mușcător al lui Șerban Cioculescu s-
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
trăsături individualizante. Nota dominantă a personalității sale nu e dată nici de strategia eufemismului (Perpessiciusă, nici de rigoare academică (Tudor Vianuă, nici de proteismul baroc (G. Călinescuă, nici de fixația și exactitatea demersului foiletonistic (Pompiliu Constantinescuă și nici de erudiția, maliția, perspectiva istoristă și simțul filologic (Șerban Coiculescuă. Am zice că are câte ceva din toate acestea, modelate pe tiparul personalității sale inconfundabile. Vladimir Streinu este un critic-artist, de o eleganță firească, ceea ce îl apropie de Perpessicius, de o liniște și o
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
asupra detaliilor din jurul privirii: culoarea ochilor, mușchiul temporal, frontal, occiputul, orbicularul pleoapelor, mușchiul sprâncenelor. În capitolul 5, privirea se deplasează dincolo de amănuntele fizice pentru a pătrunde spiritul și pasiunea vieții în cuplu: "o privire complice. Tocită de repetare, salvată de maliție. Mă rog, o privire de înțelegere tacită. Și care știe că va avea tot timpul din lume. [...] Doar privirea lor îi face să existe" (p. 47). De data aceasta, ea este privată de prezența lui, de perechea de joc. Ludicul
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]