343 matches
-
vreau să speculez mai mult și să spun că sintagma însăși se datorează în realitate unei autoscopii, deși Cernat aplică aici metoda aceasta psihanalitică cu asupra de măsură pe autori de felul lui Călinescu sau Eliade. Departe de mine asemenea maliții!) Dar rămâne un fapt acela că, citit atent, Modernismul retro nu impune. Ideea e interesantă, sigur, în concepția ei nelovinesciană. Avem, afirmă Cernat, o serie de romane interbelice profund moderniste, în ciuda evidenței că sunt, în mod intenționat, în răspăr cu
Puncte din oficiu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6618_a_7943]
-
de satisfacție intelectuală dînd peste fraze ca: „Cunoașterea quidditativă a nonființei nu necesită existența obiectului, fapt pe care Mathaeus îl demonstrează în trei moduri, pornind de la analiza quiddității, a intelectului și a speciei inteligibile." (p. 220) Nu e vorba de maliție sau de rea-voință aici, Ana Irimescu făcînd cu această traducere o muncă de pionierat în domeniu, de vreme ce, dacă îi dăm crezare, în afară de britanici și de domnia sa, nimeni nu l-a mai tălmăcit pe Mathaeus într-o limbă europeană. Iată de ce
Vetustele și desuetele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6370_a_7695]
-
un amănunt secundar. Pînă la urmă nici nu contează dacă a descoperit insulina sau vreo obscură substanță ieșită din coada cine știe cărui parenchim. Căci nu descoperirea în sine are însemnătate, ci reacția pe care a declanșat-o. Fără nici o urmă de maliție, norocul lui Paulescu a fost că, ajungînd victima unei escrocherii internaționale, a devenit simbolul unei nedreptăți. O nedreptate care dovedește că medicina poate fi scena unor jocuri de culise. Mai precis, Paulescu este simbolul ingerinței ideologiei în medicină, un exemplu
Cercetătorul creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6091_a_7416]
-
descoperit! Sau ca și cum Goethe ar fi fost cel dintâi care să-l fi semnalat." (pp.26-27) Sunt și una, și cealaltă abateri de la obiectivitate (căci, da, există o obiectivitate a inteligenței) care îi stârnesc lui Florin Manolescu o undă de maliție. La fel se întâmplă când, solicitat în scop precis filologic, Paul Goma îi trimite profesorului, în loc de xerocopii, programul său prezidențial, sau când, obsedat de amănunte ortografice, Petru Dumitriu, tocmai el, refuză categoric prezența într-o antologie americană alături de Marin Preda
Gemütlich by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6118_a_7443]
-
ales o imensă tristețe. Cinic, așadar, Livius Ciocârlie e din nevoie. Pentru că, pe de-o parte, profesiunea îi impune exercițiul zilnic al nemulțumirii, iar pe de altă parte, din pricini profilactice, se recomandă, în practica aceasta, și o doză de maliție. Uneori, ca mai sus, vizând cărțile, alteori, ca mai jos, pe oamenii de carte: „Nu mi se întâmplă numai mie. Nu rezist să nu povestesc. Telefon de la Mircea Martin. «- Felicitări! - Mulțumesc, da’ pentru ce? - Pentru premiu. - Ce premiu? - Premiul special
Magistratură și spirit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4728_a_6053]
-
La cu totul altceva m-aș opri acum. Născut și crescut în Oborul Bucureștilor, pe care n-a încetat să-l iubească ani de-a rândul, Niculae Gheran are totuși (cum se spunea cândva) gură de Târgoviște. E sarcastic, înscenează maliții, înțeapă în stânga și-n dreapta, comite indiscreții de dragul unei ironii bine plasate, plătește polițe, în numerar și cu dobândă. Cum se explică o astfel de atitudine (și, pe cale de consecință, un astfel de stil) la un om pe care, altminteri
Scrisori în aparté by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4763_a_6088]
-
e, cum spuneam, dispoziția permanent cinic bonomă a lui Mircea Ivănescu față de literatură și, implicit, față de literați. Aproape nici unul dintre scriitorii la care, accidental, ajunge să se refere nu iese cu hainele călcate la dungă. Nici urmă de virulență, însă. Maliția lui Mircea Ivănescu e una ceremonioasă, învăluitoare. (Ceea ce în unele cazuri o și face destul de greu sesizabilă). După chipul și asemănarea poeziei sale. Primul pe listă, dar, firește, cu o importanță doar pasageră, e Stelian Tănase: „se prezintă ca un
Despre micile animale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4798_a_6123]
-
admițînd selecția naturală care face din om o simplă ramură a arborelui genealogic, e greu de înțeles cum această ramură a ajuns să pună în pericol întregul arbore. Remarca lui Ward: „Merită un animal ca omul să existe?” are o maliție pătrunsă de umor britanic. După toate semnele darwiniste un așa animal nu merită să fie, mai ales dacă accepți că Pămîntul e o vietate care a fost infestată de un microb devastator care răspunde tocmai la numele de homo sapiens
Erezia cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4707_a_6032]
-
protestante pe ale căror speze tinerii nemți își primeau cizelarea, ochiul lui Nietzsche nu a ezitat să surprindă situația într-o formulă acidă, afirmînd că în Germania „die Philosophie durch Theologenblut verderbt ist“ (filosofia e alterată de sîngele teologilor). Dincolo de maliția de țap persiflator a lui Nietzsche (de altfel el însuși fiu de pastor), rămîne coincidența care a strîns, între aceiași pereți, trei tineri care, pe cît de necopți și șovăielnici erau atunci, pe atît de adînc aveau să tulbure cultura
Spiritul calcitrant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4648_a_5973]
-
citate și cu note de subsol peste note de subsol.) Prin felul în care cad, însă, în context și prin tipul de ecou surd pe care-l produc, ele devin îngrijorător de elocvente. Observațiile mele, așadar, cu totul lipsite de maliție, nu reprezintă altceva decât niște simple constatări. E surprinzător cât de neimportant e astăzi, chiar pentru criticii literari, discursul criticii literare. În ciuda efervescenței epidermice, pe care o practică toate revistele de gen atunci când discută panorame, sinteze sau monografii, nici o interpretare
Om cu noroc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4542_a_5867]
-
încetul, din paginile volumului se desprinde o filosofie a artei, din ale cărei tente m-am inspirat la începutul cronicii. Nu lipsesc polemicile cu prietenii sau adversarii din breaslă, de la ideile unui doctrinar iconic precum Sorin Dumitrescu și pînă la malițiile stilistice ale lui Erwin Kessler. Grupul „Prolog” s-a închegat în jurul lui Paul Gherasim și, dincolo de nucleul tare alcătuit din Horea Paștina, Mihai Sârbulescu, Cristian Paraschiv și Constantin Flondor, numărul artiștilor care și-au intersectat pașii cu traiectoria grupului a
Schema flerului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4353_a_5678]
-
un atelier creștin în care patrafirul lasă loc șevaletului și encolpionul e înlocuit cu mănunchiul de pensule. Cartea nu e complezentă și nici ecomiastică, autorul necăzînd în greșeala de a închina elogii prietenilor. Mihai Sârbulescu e un spirit ironic căruia malițiile comentatorilor îi întărîtă condeiul, de aceea autorul face periplul opiniilor nefavorabile la adresa expozițiilor „Prologului”. Dar dincolo de cronologia grupului și de biografia fiecăruia din membri, ce atrage la volum e predispoziția speculativă a protagoniștilor. În rîndurile ei mi s-a confirmat
Schema flerului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4353_a_5678]
-
propriile defecte, Paul Miron (1926-2008) pune pe primul loc o anume tendință către excesul de expresivitate. Din pricina acestuia, continuă profesorul, polemicile lui ar fi întotdeauna mai mult decât polemici. Nu se mulțumește să își afirme opoziția, ci o asezonează cu maliții întâi candide, apoi, crescând din acestea, din ce în ce mai usturătoare. Spune, așadar, lucrurilor nu doar pe nume, dar și pe prenumele tuturor înaintașilor și urmașilor. Asta chiar și în spațiul familial, ceea ce, se pare, i-a atras frecvente obiecții din partea inteligenței teutone
Și ca dânsa suntem noi by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5808_a_7133]
-
se împărtăși laolată cu grecocatolicii. În genere, Marius Vasileanu îndrăgește făptura duhovnicilor, dar e mefient față de cea a clericilor, mai ales cînd ei ocupă un loc suspus în ierarhia bisericească. Iubește sfinții, dar îi critică pe preasfințiți, avînd ceva din maliția unui observator care nu are încredere în aparențele evlavioase ale majorității popilor. Pentru Marius Vasileanu biserica e bună cînd e ecclesia (adunare de credincioși) și e rea cînd e instituție (for birocratic și administrativ). Proiectul de ridicare a Catedralei Neamului
Fără surîs by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5076_a_6401]
-
isterice peste enorma dantură de cal”. „Sărmane rege croitor!”, exclamă Goga văzând uniformele fanteziste decise de Carol pentru oștirea română cu ocazia defilării de 10 mai. Nu e propriu vorbind mizantropie în aceste note de fiziognomie morală. Mai curând o maliție gratuită, artistică epurată, astăzi, la o lectură târzie, de motivațiile conjuncturale. Ar fi interesant de știut cum s-ar fi plasat Goga pe sine însuși în această galerie de portrete istorice lamentabile. Pereții casei de la Rășinari sunt plini de fotografii
Octavian Goga (1 aprilie 1881-7 mai 1938) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5647_a_6972]
-
Dan Hăulică Peste continente Maliție, un grăunte sprinten, dar și comuniune încorporîndu-ne firesc vieții umile, fără vreun dizgrațios, - asemenea componente sufletești se aflaseră puse laolaltă, voluntar proiectate într-o emblematică întruchipare ce devenise sigla favorită a lui Max Ernst. Laplop, așadar, - cum îi plăcuse meșterului
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
între confesiunea egolatră (ca formă de aventură) și extimitatea antiindividualistă (subsumată ideologiei experienței) nu sînt de ignorat, iar analizele dedicate lui G. Ibrăileanu sau Mihail Sebastian sînt, de-a dreptul, un lux, în care prețuirea nu exclude accente de tandră maliție. O idee centrală a cărții vizează relația directă între revoluția confesivă din roman și afirmarea individului/individualului/individualității în interbelicul românesc. Nu înseamnă că punctele discutabile ar lipsi - nici vorbă. N-aș fi, de pildă, de acord cu autorul cînd
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
sau imitat) nu e niciodată stilul (Mușina găsindu-ș i dintru-nceput o voce care-l scutește de efortul inutil al pastișei), ci atitudinea. El rămâne, chiar și în aceste emanații marginale, fidel noului antropocentrism pe care l-a teoretizat. Obiectul malițiilor lui e întotdeauna omul din spatele operei. Acestuia nui judecă, mărunt, abaterile morale, viciile pasagere, ci stereotipiile. Infatuările intratabile. Orgoliile. Gata de poză, orficul Ion Mureșan e surprins în toată clovneria lui atașantă: „Mereu îndrăgostitul Mouresinos/ Spune tuturor că, pentru Athenaïs
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
care fac uz spiritele joase, care au satisfacția de a-l vedea pe filosof micșorat la calapod propriu. Cine secretă mizerii le regăsește peste tot, grație oglindirii de sine în oameni. Al treilea mod e cercetarea doctă, cînd lași deoparte malițiile și îi iei în serios textele, spre a le judeca cu mina distantă a exegetului. Genial sau nu, descreierat sau nu, Nietzsche e totuși un gînditor, și, în ciuda grafomaniei cu care își aruncă divagațiile pe pagină, din răvășeala considerațiilor se
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
ne dezvăluie un pamfletar acid și injust, dar inconsistent. Avea, cum se spune, gură slobodă, și acesteia, în primul rând, i s-au datorat toate nedreptățile cu care i-a gratulat pe mulți. Sunt și aici destule asemenea accese de maliție neprovocată (printre victime numărându-se, indistinct, Herta Müller, Mircea Cărtărescu, Norman Manea sau Paul Cornea), dar ele nu par rezultatul unor convingeri. Sunt mai degrabă toane. Nu o dată, adevărul e sacrificat de dragul unei formulări memorabile. Imprecațiile lui Fănuș Neagu nu
Caietele Princepelui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3622_a_4947]
-
a trebuit să pătrundă în creierul meu, iar viața mea să devină artificială; nu mai pot trăi decît ca «artist», «omul» din mine s-a dizolvat cu totul în el.“(p. 41) Intenția autorului și influența asupra publicului. Lui Wagner maliția postumă a comentatorilor îi reproșează intenția deliberată de a exercita asupra publicului un fel de hipnoză vecină cu delirul, din dorința demonică de a copleși masele. Wagner e un posedat creînd în transă și întinzînd farmece asupra spectatorului, efectul fiind
Ventrilocul lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3650_a_4975]
-
văzut, Pișcu se juca cu focul, redactând silitor un roman a cărui metodă de scriere era îngrijorător de asemănătoare cu aceea a delatorilor. Ce consemna el acolo era perfect inofensiv: jocurile de cuvinte ale campionului jocurilor de cuvinte, Ion Stratan, malițiile, totuși, atât de calde ale lui Alexandru Mușina, reacțiile îmbufnate ale lui Romul Bucur și altele asemenea. Prin acest „filaj” la vedere, Daniel Pișcu decongestiona o atmosferă care putea părea (și probabil chiar era) imposibilă. le acestea au continuat și
Saturnalii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3050_a_4375]
-
și Ghiță, deși a lucrat mult și are redactate peste 500 pagini. Pentru amândoi e valabil versul din Goga pe care-l știi și tu: „Ni s-aseamănă povestea / Pui golaș de ciocârlie...“ O spun nu cu ironie ori cu maliție, ci nițel cu necaz că nu se hotărăsc odată! Să nu crezi cumva că fac pe grozavul, că doar știi că am și eu temerile și complexele mele. Am însă în mine, mai ales acum, un diavol care nu-mi
Un istoric literar – Ion Stăvăruș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4405_a_5730]
-
din linia de continuitate, aproape - de nu cu totul - organică, pe care rulează metamorfoza poeziei lui Flora care, oricît și-ar dezice începuturile, continuă să fie, în bună parte, moștenitoarea lor". Sau: ,Catalogul cotidian, strigat cînd cu melancolie, cînd cu maliție (dar mai ales cu amîndouă deodată)", nu lipsește nici din volumul de față, decupajele debordînd de o densitate nominală în care acționează o tandră inducție caricaturală. Sau: ,Poezia Angelei Marinescu nu se poate hrăni după metoda vegetariană a postmodernismului, ea
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
al lui Alexandru Mușina e unul destins și întins între meditația gravă și cea frivolă. Aduse însă, amîndouă, în incidență cu condiția existențială. Gravitatea lui Mușina nu e însă niciodată onctuoasă. Ea abia dacă bate spre melancolie, antagonizată mereu de maliție, de un spirit irepresibil caricatural. Lamentațiile nu se dezic de vervă, ci, din contră, încearcă să și-o încorporeze. Cele mai severe admonestări au un aer gratuit, pentru că Mușina nu lasă nici limbajul, nici stările să se alerteze chiar la
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]