116,985 matches
-
găseau la o distanță prudentă de Nissy Poe, își luau curajul să-i strige: "Fiica Omului-țap!" după care fugeau de rupeau pămîntul. Hellen se străduia să-și călăuzească fiica pe o cale mai bună. Cînd fata avea vreo zece ani, mama s-a așezat într-o seară cu ea pe prispă și împreună, au privit la galaxiile care licăreau pe cerul de noapte. - Urmărește-ți steaua ta, scumpa mea, nu te lăsa abătută din drumul tău de nimeni și de nimic
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
noapte. - Urmărește-ți steaua ta, scumpa mea, nu te lăsa abătută din drumul tău de nimeni și de nimic, a sfătuit-o Hellen cu un tremur în glas, care a făcut-o pe fetiță să-și înalțe ochii spre ea. Mama și-a curmat vorba și pe buze i-a adiat un zîmbet fugar, subțire, crispat, care nu o putea amăgi pe Nissy. - Să nu faci ca mine, auzi? a continuat Hellen cu acel zîmbet de cap de mort. Alege-ți
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
astea superbe și urmeaz-o pînă unde te va duce ea. O stea căzătoare a săgetat întunericul. - Pe asta o aleg, a declarat Nissy Poe. Se pare că o pornește în lume. Nu ți-o alege pe asta, i-a spus mama în gînd. O stea căzătoare aduce nenoroc." Dar nu a rostit nimic și fata a confirmat: - Da, pe asta o vreau. În acel weekend, după ce și-a terminat treburile casnice, Nissy Poe s-a dus de una singură la Jefferson
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
sub privirile inocente ale propriilor ei fiice. în acele momente, Hellen părea un copil, s-ar fi zis că regăsise o veche versiune a ei însăși, strivită de adulta care fusese nevoită să devină. Nissy Poe nu cînta niciodată pentru mama ei, dar se ducea la Jefferson Lick să caute singurătatea și numai acolo, departe de lume, ocrotită de monstrul apocrif, dădea drumul vocii care revela cel mai adînc dor al sufletului ei. Muzica! Era tot ce voia de la viață, să
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
picioarele ei care se bălăbăneau, zăcea un cuțit mare de bucătărie, năclăit în sînge gros, care se închega. Pentru că n-a strigat după ajutor pînă a doua zi dimineața, pentru că se urcase pe o scară ca să taie funia de la gîtul mamei ei chiar cu arma crimei, pentru că petrecuse toată noaptea acolo în șopron, singură cu cuțitul însîngerat, cu mama ei, cu caprele moarte și cu universul în flăcări, cu stelele căzătoare care se aruncau care-ncotro, Calea Laptelui scurgîndu-se (probabil că
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
Pentru că n-a strigat după ajutor pînă a doua zi dimineața, pentru că se urcase pe o scară ca să taie funia de la gîtul mamei ei chiar cu arma crimei, pentru că petrecuse toată noaptea acolo în șopron, singură cu cuțitul însîngerat, cu mama ei, cu caprele moarte și cu universul în flăcări, cu stelele căzătoare care se aruncau care-ncotro, Calea Laptelui scurgîndu-se (probabil că era făcută din blestematul de lapte de capră și mirosea a pișat); pentru că era cunoscută ca o fată
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
aceea cu care se uita la asasinii primejdioși. Poate că o privire de respect. Dar după cinci minute, șeriful Henry și-a dat seama că ar fi fost foarte greu pentru un copil să săvîrșească asemenea grozăvie, să-și spînzure mama, ce dracu' nu avea decît zece ani. Nu a fost un caz prea greu de rezolvat, o femeie nebună pe care a apucat-o amocul, o femeie trupeșă și chipeșă, încă destul de bună pentru ca un bărbat s-o strîngă în
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
care fiica ei mijlocie adormise în pădurea Jefferson Lick. Poate că nu fusese chiar un impuls de moment. Poate că Hellen așteptase pînă cînd ea, Nissa, s-a găsit în afara pericolului. Poate că ea fusese aleasă să supraviețuiască, poate că mama ei o selectase ca pe unicul membru al familiei care merita să trăiască. Poate că mama ei văzuse sau auzise ceva la ea, altceva decît sălbăticia sau violența, și din această pricină îi cruțase viața. Nissa, steaua ei căzătoare! M-
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
de moment. Poate că Hellen așteptase pînă cînd ea, Nissa, s-a găsit în afara pericolului. Poate că ea fusese aleasă să supraviețuiască, poate că mama ei o selectase ca pe unicul membru al familiei care merita să trăiască. Poate că mama ei văzuse sau auzise ceva la ea, altceva decît sălbăticia sau violența, și din această pricină îi cruțase viața. Nissa, steaua ei căzătoare! M-a auzit! Hellen m-a auzit, și-a spus ea. Probabil că într-o zi m-
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
îmbinări diferite de cele previzibile din limba literară apar a face buba buba la... (specifică limbajului infantil fiind folosirea lor pentru a desemna orice rană sau suferință fizică): "neînfricații luptători NATO (...) sînt, mai degrabă, niște păpușei care fug plîngînd la mama lor dacă se julesc la cot sau fac buba la deget" (monitorul.ro /bomba/arhiva, 1.01. 2001). Deviantă e sintagma papa bun : în care adjectivul rămîne neacordat, ca și cînd substantivul papa ar fi invariabil și neutru (în DEX
"Ata ete" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14723_a_16048]
-
însă, influența educației este determinantă. b1) Efectul cățelușului Cățeluș cu părul creț Fură rața din coteț El se jură că nu fură Dar l-am prins cu rața-n gură. Nu cred să existe vreun copil de român a cărui mamă să nu-i fi spus aceste( mă rog!) versuri. în câteva cuvinte, povestioara reușește să creeze un sentiment de simpatie pentru năbădăiosul cățeluș. Din punct de vedere educațional, efectul este, de-a dreptul, delabrant; îi inculcă pruncului, ca un clișeu
Democrația fuzzy by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/14726_a_16051]
-
mai consistente pagini sunt însă dedicate lui Roland Barthes (De trei ori Barthes): pe lângă o examinare la lupă a etapelor scriiturii parcurse de acesta, se află un capitol de parafraze barthiene în care se explorează teme recurente ale operei sale (Mama, Oglindă, Bildungsroman, Hyphologia nova etc.). Metodă utilizată de autoare în listarea acestor teme amintește de Julian Barnes din Papagalul lui Flaubert, iar analiza pare a conține ecouri din Maurice Blanchot (critică să la Mallarmé): Codul erotic (o erotică a limbajului
Eseul cu ochelarii by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14764_a_16089]
-
au fost decernate lui Julianne Moore și lui Stefano Accorsi. Julianne Moore a fost recompensată pentru rolul din Far from Heaven, un film perfect din punct de vedere formal, dar cu o doză insuportabila de political correctness al personajului soției, mamei și simpatizantei cauzei negrilor din America anului 1957. Că Ed Lachman, directorul de imagine, a fost distins cu un premiu special pentru contribuția sa la realizarea acestui film regizat de Todd Haynes, mai înțeleg, dar că Julianne Moore a fost
Venetia sub semnul Șarpelui by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/14779_a_16104]
-
un ziar vertical. Sună bine, dar ce poate fi, cu ce se mănîncă, pardon, cum se citește? Nu se citește printre rînduri, pentru că n-avem nimic de ascuns sau de ocolit. Vom spune lucrurilor pe nume, tare, răspicat. "N-avem mama, n-avem tata!" Avem doar dorința de a avea coloana vertebrală. Prea multe spinări plecate în jur, prea multe compromisuri și prea multă mizerie." Editorialele schimbării la fața ale ziarelor de la noi dau adesea degeaba în concurență. Dl Marius Țuca
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14785_a_16110]
-
dirigintei, iubire, apreschiuri, sinucidere, fete peste fete, mode, șeptic, gheață, telefon acasă, nefericire, întîlniri, cochetărie, teamă, creion colorat, medie la purtare, sex, nebunie, fugă, rucsac kaki, pantaloni cadrilați, tibi, dor de părinți, singurătate, senvișuri, rotofeață, ciorapi de bumbac, șorțuleț, apret, mama, tricouri transpirate, așchiuță, ibrice murdare, coli, sugative, cruzime" etc. (menționez că acest tip de pasaje au o grafie aparte în roman). Relația ambiguă dintre două fete colege de cameră de cămin, amîndouă studente. O prietenie care se transformă într-un
Tinerii între ei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14793_a_16118]
-
mecanic... Stau la Louvre și privesc scena. Știu că femeia prosternată la picioarele împăratului este Josefina atingându-i mantia lung desfășurată cum stă aproape lungită pe podea. În centru, Arta, singură înfruntând anii, a pus-o în lojă pe Letizia, mama lui Napoleon, al cărei chip șters aproape prin efectul distanței are aspectul unei hârci... Ea privește prin lorgnon scena din mijlocul tabloului, unde Josefina, slăbiciunea pe viață a lui Napoleon, stă prăbușită, în timp ce pe buzele bătrâne viclene de corsicancă pare
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14825_a_16150]
-
R.: Borges a orbit pe la 50 de ani. Începuse deja să-și piardă vederea de pe la 30, dar când eu lucram, la Buenos Aires, într-o librărie cu cărți englezești și germane, Borges era deja orb și venea de obicei însoțit de mama lui - care avea aproape nouăzeci de ani - dacă voia să cumpere cărți. Și obișnuia să se roage de multă lume să vină să-i citească, fiindcă mama lui obosea. Am fost unul dintre norocoși, unul dintre cei aleși. Î.: Priviți
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
englezești și germane, Borges era deja orb și venea de obicei însoțit de mama lui - care avea aproape nouăzeci de ani - dacă voia să cumpere cărți. Și obișnuia să se roage de multă lume să vină să-i citească, fiindcă mama lui obosea. Am fost unul dintre norocoși, unul dintre cei aleși. Î.: Priviți această experiență aproape ca pe o binecuvântare. În ce mod v-a marcat ea? R.: Borges era mai ales un cititor extraordinar. A fost cu certitudine unul
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
veștii că "eroul" le părăsește! Nimic mai meschin sau mai grotesc, zice filmul, decît o femeie în clipa în care află că " EL" tocmai a abandonat-o! De un ridicol monstruos sînt și ședințele de terapie colectivă din film, cu "mame singure"; dandy-ul hedonist dezabuzat are ideea de a exploata pepiniera "femeilor singure cu copii" ("trebuie să fie mii care așteaptă un bărbat cu care să se culce"), drept care pleacă la vînătoare la o asemenea ședință; ascultînd femeile singure care
Ziua Raței moarte by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14805_a_16130]
-
și-au pierdut pe cei apropiați, singura consolare, dacă există vreuna, este de a înmormânta trupul celui dispărut, conform cu ritualul moștenit și sacru. Pentru aceia dintre noi care nu se bucură de această favoare, care nu știu unde se află mormântul taților, mamelor, fraților, surorilor, fiilor și fiicelor lor este o calamitate suplimentară. Contemporaneitatea tragediei grecești constă din prezentarea în cuprinsul ei a atrocității sorții, a atrocității vieții, a atrocității lumii. Și refuzul acestei lumi și a celor care au rânduit-o și
Jan Kott by Olga Zaicik () [Corola-journal/Journalistic/14834_a_16159]
-
a imaginilor, care se impun parcă de la sine, se materializează, ne stăruie în memorie, prelungindu-se într-o zonă la limita oniricului: Mi-aduc aminte cu o limpezime rară,/ de parcă aș ține în palmă un strop de mercur,/ cum arăta mama după ce m-au desfăcut de ea./ O culcaseră pe o tablă de șah/ și avea părul atît de lung și de abundent/ că o legaseră de pat cu el." Unele imagini, inițial desprinse din proximitatea cotidianului, capătă o aură de
Dincolo de mode... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14844_a_16169]
-
fi privite ca un gest normal, și nu unul de jegoasă propagandă a unei puteri impotente. Ca și cum paharul (cu pelin, nu cu lapte) n-ar fi plin, Iliescu se dedă la un alt gen de �umanitarisme". Dacă Năstase e o mamă universală, Iliescu e tatăl celor care, în decembrie 1989, au tras fără milă în copii. De ce n-o fi Ion Iliescu �umanitar" când vine vorba de oamenii cinstiți, și nu de asasini? Era chiar urgența-urgențelor să-i elibereze pe Constantin
Ugerul lui Pilat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14864_a_16189]
-
este un ansamblu de scene și de poeme care se spun în anumite situații de viață, prin care trecem cu toții. Bucătăria este locul în care par să se petreacă cele mai importante lucruri ale destinelor noastre. Eu i-am spus mamei că mă însor tot în bucătărie. Că vrem sau nu, că ne dăm seama sau nu, istoria trece și prin bucătărie. Am avut succes la Paris, am fost invitați la Festivalul de la Viena și, la sfîrșitul lui august, la Edinburgh
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
soțul lei. L-a găsit, s-au văzut și a plecat înapoi, făcînd cam o săptămînă pe drum. Așa încît, vestea morții bărbatului ei a ajuns acasă, prin poștă, înaintea întoarcerii ei. A doua este o mătușă, o soră a mamei care și-a dorit ca odraslele ei să învețe carte. N-avea bani și le căra desagi cu mîncare, în fiecare săptămînă, traversînd dealuri pe jos, la un internat din Piatra-Neamț. Trebuie că este ceva aici, cu femeile astea din
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
vecinului. De aceea, mă pomenesc năpădit deodată de imaginea văzută cândva la jurnalul de actualități UFA cu batalionul german de onoare defilând marțial chiar pe sub acest Arc sacru, al orgoliului franc. În după-amiaza lui 14 iulie, însă, Franța ca și Mama Natură aveau să fie repuse pe deplin în drepturi în părculețul floral Paul Langevin, de sub Politehnica bătrână. Un scuar lung de vreo șaptezeci de metri, lat de doar treizeci, unde nu se comemorează nici o bătălie, unde se plantează flori și
Reflexe pariziene (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14903_a_16228]