258 matches
-
Autor: Viviana Milivoievici Publicat în: Ediția nr. 2071 din 01 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cu vârful muntelui ne desenează marea pe cer un careu de aștri. În singurătate se-aude liniștea de la capătul lumii, iar luna ne cântă la mandolină un gând melancolic. Și sufletul e pustiit de lacrimile îngerilor ce se zbat în colivia unei scoici, printre stâncile inimii. Viv Referință Bibliografică: Gând melancolic / Viviana Milivoievici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2071, Anul VI, 01 septembrie 2016. Drepturi
GÂND MELANCOLIC de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376457_a_377786]
-
toate acele ce mă înconjurau, de la treburile cu care era ocupată lumea la noi în sat. Era radio în mijlocul satului pe un stâlp, dar eu vroiam să am radio-ul propriu, fără energie electrică și cheltuieli bănești. Cântau băieții la mandolină - vroiam și eu să cănt la mandolina mea! Mergeau băieții cu bicicleta - atunci vroiam și eu bicicletă personală! Însă, toate aceastea nu le puteam procura cu bani, de aceea le făceam singur. Ce e cam drept, bicicleta s-a descompus
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371563_a_372892]
-
cu care era ocupată lumea la noi în sat. Era radio în mijlocul satului pe un stâlp, dar eu vroiam să am radio-ul propriu, fără energie electrică și cheltuieli bănești. Cântau băieții la mandolină - vroiam și eu să cănt la mandolina mea! Mergeau băieții cu bicicleta - atunci vroiam și eu bicicletă personală! Însă, toate aceastea nu le puteam procura cu bani, de aceea le făceam singur. Ce e cam drept, bicicleta s-a descompus imediat cum am încercat să o pornesc
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371563_a_372892]
-
cu bani, de aceea le făceam singur. Ce e cam drept, bicicleta s-a descompus imediat cum am încercat să o pornesc din loc. În rest, mi-a mers mai mult la altele. Chiar la o nuntă am cântat la mandolina făcută de mine, alcătuită dintr-o sită veche. Atunci am primit și primul meu onorariu : - o ”buleandră” și apă fiartă cu câțiva fluturi de semințe de mohor! Iar ”aparatul” de radio făcut de mine, m-a înștiințat că este o
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371563_a_372892]
-
cu Țipi Șohat, Peres a fost întrebat: care au fost educatorii săi: „Bunicul din partea mamei Tzvi Melțar-evreu religios, care a învățat la ieșiva (școală religioasă) împreună cu Bialik, a cântat la vioară și la citit pe Tolstoi. A cântat și la mandolină, apreciindu-l pe Ceaikovski. Berl Kaținelshon m-a educat și desvoltat simțul ideologic și la o carieră literară, lectura cărților, aprecierea limbii ebraice. În ceea ce privește David ben Gurion, a fost cel care a avut cea mai mare influență asupra mea, să
ÎN MEMORIA LUI SHIMON PERES de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371738_a_373067]
-
Moților. Cea în care-i găzduit acum e călcată în plină zi de un maior rus și de ordonanța lui. Spaima scriitorului atinge culmea. "Eliberatorii" se instalează pe loc. Dar ce-o fi avînd în cele două lăzi balșoaie? Stupoare: mandoline, chitare italienești și nemțești, gramofoane și discuri. Ce muzicală a mai fost și delicata asta de armată roșie! Mascarada partidelor din opoziție, PDSR, dar mai ales PUNR, privind tratatul cu Ucraina: îndurerata lor grijă pentru teritoriile pe care le sacrificăm
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe dată fauni, satiri și silvani. Exuberanța de plein air, frivolă întrucâtva, se potrivește mai bine cu temperamentul sangvinic (de unde, preferința pentru culorile tari), senzual și agresiv al poetului, care schimbă cu ușurință - și nu neapărat cu ușurătate - harfa în „mandolină”. Dar cel mai mult îi place să mângâie, respirând „parfum de roze care mor”, coarda melancoliei. În scenografie parnasiană, cu aranjament exotic în figurație, în orchestrație canonic simbolistă, sentimentalul se lasă, baudelairian, cotropit de nevroze. Între spleen și deznădejde, printre
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
Stavri, Radu D. Rosetti, Ion Gorun (Al. I. Hodoș). În foileton se dă o traducere din Henri Rochefort, sub titlul Întâmplări din viața-mi. Alte traduceri se fac din A. S. Pușkin (Răzbunarea damei de treflă) și din Paul Verlaine (poezia Mandolina, în versiunea lui Ernest Istrati). R. Z.
TRIBUNA LIBERA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290251_a_291580]
-
ce moare”; „Vai, blândul, tristul prinț vestit/ Ce triști sunt crinii pe cărare!”. Accentul cade pe atmosferă, picturalitatea rămâne eterată, absorbită în nuanță, imprecisă. Ciclul Când vioarele tăcură se cufundă în muzică, lux, visare vagă. Poezia instrumentelor muzicale (viori, întristate mandoline, flautul magic) vine din simbolismul francez. Elogiul tăcerii, albul atotstăpânitor trimit la Stéphane Mallarmé (pentru el, ca și pentru Stefan George, P. nutrea un adevărat cult). Sinestezii de o deosebită finețe asociază sunete, culori și parfumuri până la risipirea contururilor lumii
PETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
de duminică” ș.a. Debutul editorial l-a constituit volumul de poezii Roata, apărut în 1968. Au urmat Întoarcerile (1970), În așternerea văilor (1974), Poeme (1985), Păsări apocrife (1988) și selecția de autor Roata (1997); participă cu ciclul Ploaia, fluviul și mandolinele la antologia colectivă Poemele Dunării (1998). I s-a decernat, în 1997, Premiul „Steaua Dunării” pentru întreaga activitate culturală. Elogiat la debut de Nichita Stănescu (într-o Planetă pe coperta volumului Roata) pentru „versurile nemachiate” lansate în „ploaia de măști
OANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
nedisciplinat și risipitor. Sub săgețile sale îndrăznețe Iepurele, sărmanul, schimbă fețe fețe. Dar ce-i? Dintr-odată măgarul nu mai tună, Se potolește din senin imensa furtună. Măgarul are o mutră de înger, blajină, Și cuvântul mai dulce ca o mandolină, Când privirile lui se-ndreaptă, în consecință, Către leul ce prezidează-n ședință. - Ce să mai spun, leul are calități minunate, Prin munca lui el duce instituția-n spate. Priceperea lui nu poate fi îndoielnică. El creează pentru critică o
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
împodobite Ca de Crăciun Cu toate livezile privirii înflorite Cărora deși le schimb locul de slujire Tot de după roșu înflăcărat răspund Tot din paharul verii sorb apa vie Dar mi-am închipuit pe cel înveselit De rachiul melancoliei Cântând la mandolină Făcând în gând socoteala lucrurilor Pe care le-am putea admira Dar le-am pierde cu ușurință Dacă le-am deține Orice închipuire E un bun strecurat în buzunarul minții Bogați în aspirații devenim rafinați Seducând faptele ce ne urmează
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
pământul însetoșat, vor încolți; semnele zodiacale-înscrise pe alba pagină, vor modifica universul, și așa, vârful peniței deschizând frontierele, drumuri, bulevarde, poduri, va trasa. privind harta, ne vom întâlni... goblen cu fir de mătase goblen cu fir de mătase fata cu mandolină acorduri de septembrie întoarce în rotunjimi de copac cornișe împodobite cu hortensii înflorite printre castane pași șovăitori de bătrâni în landoul pictat cu crizanteme aurii scrâșnete de copii un șarpe vertical desparte amărăciuni de bucurii rugăciuni și iertări ne apropie
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de-a păianjenul de companie se întâmpla ceva, oamenii se apropiau de noi, treceau nefiresc de repede ziua ne înfășura în fire de mătase ca să ne digere mai târziu din biroul lui sensul giratoriu pare cutia de rezonanță a unei mandoline pe un perete o pereche de ukulele păzește un flaut chinezesc de bambus tragi un pic la narghilea? de ce nu, ultima dată eram în club A, fetele purtau sacouri cu bureți la umăr și ne priveau de sub părul înfoiat de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
PAUL ROTARU s-a născut la 10 martie 1981 în comuna Niculițel, județul Tulcea. Absolvent al Liceului Pedagogic, Tulcea, promoția 2001, secția Limbi moderne, în prezent este muncitor în cadrul unei companii multinaționale din orașul Tulcea. A studiat instrumente muzicale precum mandolina, acordeonul, chitara și pianul între anii 1990-2000. Printre cărțile preferate se numără „Mizerabilii” de Victor Hugo, „Lumina ce se stinge” de Mircea Eliade și „Poesii” de Mihai Eminescu. Pasiunile sale sunt istoria, muzica clasică, muzica pop, literatura și domeniile science-fiction
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
fost vina ei. Legea e de partea ei în ce privește copiii. Ironia e, continuă Alec Llewellyn, descriind un opt din cap, că Andrew... nu e fiul meu. — De unde știi? — Uită-te la el. Uită-te la părul lui Uită-te la Mandolina. E o cu totul altă ființă. — Ești sigur? În luna când a rămas gravidă, relațiile dintre noi erau cât se poate de proaste - nu ne-am mai culcat împreună, nu în luna aia. A spus că am futut-o când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
gâtului. Acum, când secretarul sau telefonistul îmi spune: „Spunk Davis la telefon“, mă pierd și mă toropesc, de parcă pe fir ar fi cine știe ce tipă trăsnet. O dată m-am îndrăgostit nebunește de fetița de nouă ani a lui Alec Llewellyn, micuța Mandolina, micuța Mando. Totul era de un erotism deplin (îmi plăcea tare mult atingerea ei), iar simptomele erau clasice (o singură privire încruntată din partea ei și, și urma neantul, sinuciderea) - dar povestirea nu avea nimic sexual în ea, nu, hotărât lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
scările cu copiii. Și a intrat familia în casă, aducând cu sine culoare și fireștile complicații, schimbând totul: Ella, cu părul ei legendar, redus acum la o tunsoare foarte băiețoasă, cu o mărturie pentru zilele grele prin care treceau, micuța Mandolina, fina mea, un pisoi cu ochi verzi și o limbă rea - și Andrew, care încheia plutonul. Andrew avea dificultăți. Le mai are încă și așa va fi mereu. Fețișoara lui de copil abia născut spunea cam așa ceva: sunt nou pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
panglici în păr, volănașe la rochii, aș cum a fost înainte. Acum poartă pantaloni, pantaloni lungi. — Deci, ce mai face marele magnat al filmelor? spuse ea. — Binișor. — Arăți groaznic. — Nu mai spune. — Spune-i salut lui John, zise Alec, în timp ce Mandolina venea sfioasă spre noi. Ținea în mână o umbrelă ruptă. — Salut, vrei s-o repari? E nouă, spuse ea și îmi întinse obiectul stricat. Acum am zece ani. Fetele știu întotdeauna că sunt fete chiar de la început, dar, după câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ș.a. Ele se confecționează de obicei, din metal sau din intestine de oaie, uscate și răsucite. Corzile vibrante sunt puse în stare de vibrație prin mai multe procedee: frecare cu ajutorul unui arcuș (la vioară, violă, violoncel, contrabas ș.a.), ciupire (la mandolină, cobză, harfă, chitară ș.a.), lovire sau percuție (la țambal, pian). În corzile puse în vibrație prin frecare ian naștere unde transversale și numai acestea sunt folosite în muzică. Am făcut această precizare pentru că într-o coardă frecată în lungul ei
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
violoncelul sau contrabasul. La violoncel sau contrabas corzile sunt mult mai lungi decât la vioară, iar corzile ale viorii. Pentru a se obține variația înălțimii sunetului emis de instrumentele cu corzi, muzicantul apasă cu degetele corzile pe tastiera acestora (vioară, mandolină, chitară, balalaică, violoncel etc.) variind astfel lungimea porțiunii 15 de coardă care vibrează. De regulă, corzile bașilor pianului se înfășoară cu sârmă. În acest fel se mărește masa unității de lungime obținându-se astfel o frecvență joasă, necesară, fără a
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
pe traseul până la întâlnirea cu acceleratul. Erau apoi vizitele de rămas-bun. Erau serenadele pe care le cântam, de despărțire, fetelor, colegelor noastre de școală, sub ferestrele lor, cu lacrimile mamelor sau ale bunicilor în dosul perdelelor trase. Eu cântam la mandolină și, pentru un efect sonor mai pregnant, mișcam cu talpa pantofului un creion mare, cu opt muchii, pe o bucată de scândură care făcea parte din recuzita micii noastre orchestre. Râcâitul creionului pe scândură dădea niște gemete scrâșnite care, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vedea în curând. Mi-era greu să înțeleg ce înseamnă niciodată. Amăgirea lui niciodată o închideam și în zelul cu care răsuceam cu talpa pantofului creionul, făcându-l să scoată gemetele acelea care, în avântul meu artistic, exprimau tot ceea ce mandolina nu era în stare să sugereze. Poate doar o tobă, dar nu știam să cânt la ea, ar mai fi cuprins atât zbucium sufletesc. Era bucuria plecării, poate, dar era și surda spaimă de necunoscut, de ceea ce vor găsi acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Senat, la Comisie. Am pus-o de-o fundație. Nu știu dacă-ți mai amintești, dacă-ți mai spune ceva „Grebănarea“. A venit momentul să investesc și în marea cultură, aia care rămâne, aia care dăinuie după noi. Orchestră de mandoline, un concurs național de doinitori din instrumente de-astea mai puțin cunoscute, frunză, drâmbă, solz, piculină, poate și un ansamblu de dansuri, mai am schemele alea care le pregăteam pentru „Cântarea României“. După dezvoltarea economică, nu, vine și dezvoltarea culturală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
De teama unui plan secund, Adeseori mi-nfrâng elanul, Imprevizibil mi-e dușmanul Ascuns, de care mă ascund... În mine-l simt adeseori Și trebuie să lupt cu mine, Sub un ecou de mandoline Ce-mi umple visul de culori... Eu nu-s mai bun decât oricare Și nici mai rău nu pot să fiu, Am certitudini, ori îmi pare, Mă cheamă...cerul siniliu... Mă cheamă într-o zi cu soare Sau în amurg
IMPREVIZIBIL... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83807_a_85132]