667 matches
-
manifest ce cuprindea doctrinele lor în depozitul de cărți al palatului imperial și apoi fugiseră. Supraintendentul depozitului îl rugase de aceea pe Zaharia să combată doctrinele acelea, dat fiind că tot Zaharia mai scrisese înainte „șapte capitole” contra adepților lui Mani (care totuși n-au ajuns până la noi). Bibliografie. Texte: K. Ahrens - K. Krüger, Die sog. Kirchengeschichte des Zacharias Rhetor, Leipzig, 1899; F.J. Hamilton - E.W. Brooks, The Syriac Chronicle, known as that of Zacharias of Mitylene, London, 1899; M.A
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
perioadă se face simțită și atunci cînd Augustin reia polemica împotriva maniheului Adimantus (Contra Adimantum): în acest tratat explică, printr-o confruntare de texte, aparentele contradicții dintre Vechiul și Noul Testament (Adimantus fusese unul dintre cei mai importanți discipoli ai lui Mani). Bibliografie. Ediții: CSEL 84, 1, 1971 (J. Divjak); Sulla bugia, trad. it. și intr. M. Bettetini, Rusconi, Milano, 1994. 6. Episcopul de Hippona și doctrina creștină Această intensă activitate de predicator și de exeget, care era asociată cu o viață
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
învățăturii lui Porfiriu, subliniau contradicțiile existente în relatările din Evanghelii, Augustin explică faptul că există un esențial Consens între Evangheliști (De consensu Evangelistarum). Urmează alte opere de combatere a maniheilor, pe care putem doar să le menționăm: împotriva epistolei lui Mani pe care o numesc „fundament” (Contra epistulam Manichei quam vocant fundamenti), avînd ca subiect o scrisoare atribuită lui Mani care conținea o serie de teze considerate „fundamentale” de adepții săi; Natura binelui (De natura boni), unde se condamnă din nou
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Evangheliști (De consensu Evangelistarum). Urmează alte opere de combatere a maniheilor, pe care putem doar să le menționăm: împotriva epistolei lui Mani pe care o numesc „fundament” (Contra epistulam Manichei quam vocant fundamenti), avînd ca subiect o scrisoare atribuită lui Mani care conținea o serie de teze considerate „fundamentale” de adepții săi; Natura binelui (De natura boni), unde se condamnă din nou orice dualism. Bibliografie. Ediții: CChr.Lat 46, 1969 (A. Mutzenbecher; între alte scrieri și De catechizandis rudibus: J. Bauer
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
LUMINĂREI, săptămânal politic și literar apărut la Blaj între 4 ianuarie 1847 și 28 aprilie 1848; de la 12 mai până la 29 septembrie 1848 își modifică titlul în „Organul națiunale”. Scopul pentru care Timotei Cipariu, prim-redactor, și redactorii I. I. Mani și Aron Pumnul au editat gazeta era de a contribui la „luminarea” culturală și politică a românilor din Transilvania, fără a fi uitate Principatele. O. l. se adresează în primul rând intelectualității transilvănene. Timotei Cipariu dezbate chestiuni de filologie, accesibile
ORGANUL LUMINAREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288571_a_289900]
-
filologică și istorică, chestiunea limbii române literare, susținând direcția latinistă și etimologistă. În același scop adoptase și tipărirea cu litere latine a tuturor materialelor. Cipariu a încredințat O. l. și încercările sale de versificație, pe cele ale lui I. I. Mani, P. Kerekes și ale altor autori transilvăneni. Aproape toate aceste producții poetice, modeste ca valoare, au ca punct de plecare realitatea socială a epocii. Gazeta a cunoscut o bună difuzare prin abonamente și avea un număr important de cititori în
ORGANUL LUMINAREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288571_a_289900]
-
sexe este egal În determinarea rudeniei, de pildă. Definirea sângelui Într-o societate tribală justifică solidaritatea socială, drepturile asupra proprietății, structura politică, ordinea ceremoniilor religioase. Supraviețuiri ale vieții tribale se Întâlnesc și la greci; le găsim În Creta, În Peninsula Mani (Alexakis, 1980) din sudul Peloponezului sau printre saracatsanii transhumanți crescători de oi (numiți karakaciani În Bulgaria). Supraviețuiri ale unei vieți tribale există și la aromânii transhumanți, care Își spun armâni și pe care grecii Îi numesc vlasi, sârbii țințari. Este
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
o anumită situație socială. Asfel, cele mai numeroase turnuri sunt cele unde trăiește o societate tribală sau apropiată de cea tribală. Cele mai tipice și cunsocute sunt turnurile și casele-turn ale regiunilor albaneze sau ale Muntenegrului și ale peninsulei grecești Mani. Când traversezi aceste regiuni, ești izbit de numărul turnurilor, ca și de faptul că ele sunt locuite de ansamblul categoriilor sociale. Viața tribală este mai totdeauna Întovărășită de vendetta, răzbunarea instituționalizată, care explică apariția turnurilor și caselor fortificate. Vendetta nu
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
un apus de soare din Daniel Deronda, nu-l mai observa pe cel care tocmai cădea peste Michigan. Domnul da Silva petrecuse o vară În Grecia cu șase ani Înainte. Încă mai era fascinat de asta. Când descria vizita În Mani, vocea Îi devenea și mai caldă ca de obicei, iar ochii Îi străluceau. Pentru că Într-o noapte nu găsise nici un hotel, dormise pe pământ și se trezise a doua zi dimineață sub un măslin. Domnul da Silva nu uitase acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dintr-o combinație de șampanie, vin spumant de Burgundia și zahăr. Aaron Copland (1900-1990) - compozitor și dirijor american. Rose Mary Woods, secretara președintelui Nixon, a susținut că a șters din greșeală minute bune dintr-o casetă importantă În cazul Watergate. Mani - peninsula cea mai sudică a Peloponesului. The Light in the Forest (1953) - romanul extrem de popular În rîndul tinerilor al scriitorului american Conrad Richter (1890-1968). Gerard Hopkins (1844-1889) - poet englez. Cet Obscur Objet du Désir - ultimul film al lui Luis Buñuel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
atunci mi-aș lua vor bele înapoi. Schițează o grimasă cu subînțeles. Dar cine să îndrăznească să ne facă rău când tot țărmul mării se află sub stăpânirea noastră? Rostește liniștitor: — Sigur, dincolo de Eufrat și de Dunăre, mai există duș mani, dar armata stă de pază la frontiere... Nu termină bine fraza și se înfioară. Dacă se întâmplă totuși ca acum trei ani, când ilyrii s-au răzvrătit, urmați de pannoni? A fost un moment de grea cumpănă. Cu Italia descoperită
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
întreaga sa încredere. Nu s-a realizat nimic solid. Tiberius își invită însoțitorii să meargă către bazin. Jetul puter nic de apă îi va feri de priviri și urechi indiscrete. Nimic n-a mai rămas necucerit în Germania în afara marco manilor, spune la un moment dat Velleius. Ehe! clatină din cap Silvanus, dacă l-ați fi învins și pe Marobo duus, asta da, aș considera și eu cu adevărat un fapt notabil. Altminteri, tot ce ați obținut au fost doar tratate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să trecem în forță... Când ajungem de partea cealaltă, ne croim drum spre Roma. Antonius strânse mâna prietenului său. — Vom trece peste Appenninus repede, până la calendele lui decembrie. Se ridică și se duse să aprindă lampa de pe micul altar al Manilor. Rămase tăcut o vreme, apoi se întoarse spre Arrius. Cât va trebui să plătim pentru vina asta? Foarte mult, Antonius. Îmi doresc să pot plăti împreună cu tine. 39 După victoria asupra lui Antonius și a Cleopatrei, împăratul Augustus adusese la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se plimbe de colo-colo prin cort. — Credeți oare că puținele trupe care v-au rămas sunt comandate de Julius Caesar? Caesar a murit acum mai bine de o sută de ani, înjunghiat de Brutus. Se opri o clipă în fața altarului Manilor, apoi continuă să meargă înainte și înapoi, urmărit de privirile atente ale lui Varus. Credeți oare că zeii vă sunt favorabili? Știm ce s-a întâmplat când Vitellius s-a dus la Mevania, la cererea soldaților... A ajuns acolo înconjurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Să se întoarcă la Roma și să-i dea raportul infamului pe care îl numește împăratul său. Antonius intră repede în cort. Acolo îl așteptau două persoane. Calvia Crispinilla, înfășurată într-o mantie de blană, privea flacăra micuță din fața altarului Manilor. La masă stătea un bărbat care ținea în mână un pergament. Îl privi grav pe Antonius, care se îndrepta spre Calvia. Ascultă tăcut discuția celor doi. — O să pun pe cineva să te însoțească înapoi la Perusia, spuse Antonius pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Am zis «apropo»? A, da, sigur, mi s-a părut că găsise ceva Într-un subteran...” „De unde știți?” „Nu știu. Nu-mi amintesc cine mi-a spus. Poate vreun client. Dar eu devin curios când intră În scenă un subteran. Manii legate de vârstă. Bună seara”. Plecă, iar eu am rămas să reflectez asupra semnificației acelei Întâlniri. 52 În anumite regiuni ale Himalayei, printre cele douăzeci și două de temple ce reprezintă cele douăzeci și două de Arcane ale lui Hermes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
în galeria pătrată din jurul sălii Dinotheriului, aerul era plin de păsări. Toate întorceau ochii rotunzi după marele fluture catifelat din pieptul Ginei, care încă mai fâlfâia din aripile moi. Dar altfel rămâneau nemișcate, fiecare pe bucățica sa de lemn. Sânt mani tucani ji lari ilari îmi venea în minte, privind toate acele ciori vopsite, cu paiele ieșind prin cîte-o crăpătură, cu ciocurile șui, butucănoase ca ale tucanilor și ale păsărilor-rinocer, în formă de ac, ca ale păsărilor colibri, unele cât bondarii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o onestitate rigidă, continuam s-o ignor, rareori auzind trosnetul mic al oaselor când căsca, lipăitul limbii umede și roșii pe palat, foșnetul paginilor de la poesiile ori de la romanțul pe care îl citea, neatentă. Astfel m-am învățat ca, alături de manii și larii din șemineu, o răsuflare delicată ca un suspin să stea alături și să mă ocrotească. Iar mai târziu, Sophie a continuat să coboare la aceeași oră în salonul cu șemineul de porțelan, unde și eu continuam să-mi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ori, cu un cort nou, azuriu cu dungi albe, și cu douăzeci și patru de cai îm podobiți cum nu se mai văzuse până atunci, iar șantanurile atrăgeau o clientelă veselă și petre că reață, între care distingeai nu rareori ofițeri ger mani însoțiți de femei de lux, femei fără oase, cum le-a spus cineva, cele mai multe întreținute de unul sau de altul, dar destule și dintre cele care nu se jenau să-și afișeze tariful pe ușa lor din hotelul în care
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cimentate prin sânge și altruism. Omagiul memoriei lui Höppner este una dintre ultimele pagini ale poveștii lui Micheluzzi. Din avioanele engleze care survolează, în 1915, nava germană, un mesaj ajunge pe punte. Este semnul pe care Fermanagh îl trimite ger manilor de pe Königsberg și scrisoarea de adio în care este rememorat sacrificiul lui Höppner, ofițer și gentilom. Umbra marinarului-aristocrat se confundă cu umbra crucișătorului însuși și cu tragedia Marelui Război. Arme pentru Etiopia Odată cu Bab el Mandeb, Attilio Micheluzzi participă la
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pentru opere de caritate BBC News: O bucată de săpun făcută din grăsimea extrasă prin liposucție de la primul ministru italian Silvio Berlusconi a fost vândută cu 18.000 de dolari unui colecționar particular. Săpunul este o lucrare de artă intitulată „Mani Pulite“ („Mâini curate“), realizat de artistul Gianni Motti, care locuiește în Elveția. Motti a cumpărat grăsimea de la o clinică din Lugarno, unde Berlusconi a suferit operația de liposucție. Apoi, Motti a modelat-o în forma unei bucăți de săpun, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
grija ta nu este să vezi unde-o să ajungă portarul ei. Sau ca o mașină uzată: când nu mai funcționează, o trimiți la casare.“ 90 În adevăratul cod masonic nu se va găsi alt Dumnezeu decât cel al lui Mani. Este cel al masonului cabalist, al Rozacruceenilor de altădată; este cel al masonului martinist... De altfel, toate infamiile atribuite Templierilor sunt exact acelea ce li se atribuiau maniheiștilor. (Abbé Barruel, Mémoires pour servir à l’histoire du jacobinisme, Hamburg, 1798
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cu evreii provocase o modificare de itinerar la iezuiți. În acele Mémoires ale lui Barruel nu se găsește nici o aluzie la evrei. Dar În 1806 Barruel primește scrisoarea unui anume căpitan Simonini, care Îi amintește că și cei din sectele Mani și Bătrânul de pe Munte erau evrei, că masonii fuseseră Întemeiați de evrei și că evreii se infiltraseră În toate societățile secrete existente. Scrisoarea lui Simonini, făcută să circule abil prin Paris, Îl pusese În dificultate pe Napoleon, care tocmai intrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
a sufletului. Chiar și lui Teja, care nu vedea vreo deosebire între aur și fecale, i-ar fi lipsit curajul să pună pâine sfințită în troaca unui porc. Ar fi putut să fie acuzat de erezie, ca discipol al lui Mani. Nu vreau să stărui însă în aceste bănuieli, căci și eu am crezut mult timp despre cunoaștere că ar fi calea spre mântuire și m-am mânjit cu astfel de erezii gnostice. Judecătorul Romuald care mă însoțea, însărcinat fiind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în față podul de piatră peste Reghena, un râu care se vărsa în altul mai mare, Lemene, la miazăzi de Concordia. Era un pod roman, și pe ambele parapete de piatră era sculptată cu litere mari aceeași inscripție: Manius Acilus Mani Libertus... Am oprit calul și am citit-o cu voce tare. M-am revăzut pe când eram adolescent, împreună cu preotul Giulio, amândoi cu picioarele în apa mică de la mal, în timp ce el mă-nvăța să tălmăcesc inscripția, punctând fiecare literă în parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]