477 matches
-
tonalități paroxistice, ca să-l coboare prăpăstios spre bași, în care sufla ai fi zis cu foalele scoase. Nu înțelegea ce-i spunea bunicul, să nu mai cânte, fiindcă sperie albinele, îi dădea înainte cu ochii pierduți, în transă, ca toți maniacii acestui instrument de clămpănit, de țipat și de horcăit, crezând că, așa cum se simțea el, vrăjit, ne vrăjea și pe noi... Până la urmă se opri, trezit parcă din somn, cu mâna bunicului încleștată pe brațul lui: "Mai încet, mai bine
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
trebuia să facă, cunoștea riscul, dar vroia să și-l asume, cu sentimentul fatalității tragice sau al ridicolului. Nici unul nici altul n-aveau importanță, numai să nu se întîmple ceva ireparabil !... Dacă (cine poate să știe?) eram un bizar, un maniac cu obsesii morbide, un satir, un masochist care pentru început mimează normalul, firescul, înainte de a supune victima unei insuportabile presiuni psihologice? "O să-ți spun, șoptii accentuând acea tristețe și mâhnire care erau reale, în timp ce o ridicam în capul oaselor și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu supă. Îmi era puțin teamă să nu fiu pedepsit pentru obrăznicia mea, însă m-am liniștit repede. Aproape toți cei de pe marginea bălții făceau la fel. Li se vedeau spinările încovoiate peste coșul roabelor, iar concentrarea cu care acești maniaci ai curățeniei își lepădau solzii trezea imaginea unei mulțimi de băieși cernind aurul din nisipul unor albii de rîu. Erau atît de mulți bandiții care nesocoteau regulamentul, încît perspectiva unor represalii colective părea improbabilă. De altfel, cînd caraliii prindeau pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Și foarte puțini cu adevărat mari, câțiva sunt buni - numai atât, buni (adică rigizi, însă au tobă), în vreme ce alții înhață Premiul Dante pe criterii turistice. Și nu doar că nu crapă dracului ăștia, însă se nasc valuri înalte de noi maniaci. Ar trebui dată o lege”. Răspunsurile sunt ca proza lui: îndărătul cinismului declamator, dincolo de eșecul oricărei utopii, în deziluzia generalizată, e loc de o enigmatică fragilitate. Răzvan Petrescu înscenează, în permanență, această realitate, preferând paradoxul ficțiunii, cu suavitățile ei ascunse
Explozii controlate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3053_a_4378]
-
Wakefield reușește să adoarmă, se pare, pentru că atunci cînd deschide ochii, afară este dimineață. Aude ciocănitul, apoi o voice de femeie. Ea imploră „Te rog... nu... nu face asta...“ Wakefield se bulucește la ferestruica de la baie. Și iată-l pe maniac stînd pe schelă, cu un ciocan În mînă. E singur. Wakefield nu mai aude vocea femeii, dar e sigur că nu a visat. Nebunul a făcut o jertfă de sînge. E sigur! E absurd, dar cheamă oricum poliția și cîțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Îi dresezi să miroasă o perioadă autentică. Dacă ceva este fals, cîinele se așază pe coadă În fața acelui obiect, așa cum fac cîinii dresați pentru droguri. Adaugă cîini anchetatorilor În civil care caută construcții ilegale și o să-i prindem pe toți. Maniacul Încuviințează: — CÎini! La dracu’! Să adulmece mînerele de la ușă. Snif, snif. E fals! Nici vorbă de 1823, nici vorbă! Ar putea să adulmece vopselurile acrilice, fibrele de sticlă, tot felul de materiale sintetice... Amuzați, cei doi amici se Întrec În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nevoie de ceai tare și dulce sau de cafea sau de un baton de Club Milk (sau așa ceva) după și mai ales în timpul orgiei cumpărăturilor. Probabil cam cum e și țigara de după. Datorită cumpărăturilor în exces, Dublinul era plin de maniaci roșii la față (din cauza tensiunii ridicate), cu ochii bulbucați, care se sufocau și cărau după ei sute de sacoșe doldora de cumpărături și portofele burdușite cu cărți de credit care frigeau de atâta utilizare. Așa că dacă vreți o ceașcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
la New York și se dusese să locuiască Într-unul din acele cartiere unde cel mult se toarnă seriale despre polițiștii de la criminalistică. Se Întorcea acasă singură, la ora două noaptea. Și când o Întrebasem dacă nu-i era frică de maniacii sexuali, Îmi relatase care era metoda ei. Imediat ce maniacul se apropia și se manifesta ca atare, ea Îl lua de braț și-i zicea: „Bine, hai să ne culcăm amândoi“. Iar acela o ștergea, descumpănit. Dacă ești maniac sexual, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
din acele cartiere unde cel mult se toarnă seriale despre polițiștii de la criminalistică. Se Întorcea acasă singură, la ora două noaptea. Și când o Întrebasem dacă nu-i era frică de maniacii sexuali, Îmi relatase care era metoda ei. Imediat ce maniacul se apropia și se manifesta ca atare, ea Îl lua de braț și-i zicea: „Bine, hai să ne culcăm amândoi“. Iar acela o ștergea, descumpănit. Dacă ești maniac sexual, nu vrei sexul ca atare, vrei să-l dorești, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
frică de maniacii sexuali, Îmi relatase care era metoda ei. Imediat ce maniacul se apropia și se manifesta ca atare, ea Îl lua de braț și-i zicea: „Bine, hai să ne culcăm amândoi“. Iar acela o ștergea, descumpănit. Dacă ești maniac sexual, nu vrei sexul ca atare, vrei să-l dorești, cel mult să-l furi, dar, pe cât posibil, fără știrea victimei. Dacă ești pus În fața sexului și ți se spune hic Rhodon, hic salta, firește că o iei la goană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
vrei să-l dorești, cel mult să-l furi, dar, pe cât posibil, fără știrea victimei. Dacă ești pus În fața sexului și ți se spune hic Rhodon, hic salta, firește că o iei la goană, altfel n-ai mai fi defel maniac. Iar noi ne-am dus să le gâdilăm poftele, să le oferim un secret cum nu se poate mai gol, pe care nu numai că nu-l cunoșteam nici noi, dar pe deasupra știam că era fals. Avionul zbura peste Mont
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
putut, a tunat Alice. Ai fi putut să fi mai drăguț cu noi. Ai fi putut s-o lași pe Rosa să meargă la creșă și pe mine să încep o altă carieră. Dar nu. Tu ai devenit un ecologist maniac și fundamentalist. M-ai transformat - cum ziseseră Hugo și mama ei? - într-o adevărată eco-prizonieră. De ce? Cu ce scop? Ce legătură avea asta cu faptul că ești homosexual? — Avea cea mai mare legătură. Când Jake și-a scuturat nervos părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Se implica total, atât financiar, cât și moral, iar eu o știam pentru că Mary Ellen Îmi era prietenă - da, cred că o pot numi prietenă din moment ce organizaserăm un număr apreciabil de evenimente Împreună. Iar ea era unul dintre acei organizatori maniaci care iau parte la fiecare Întâlnire de planificare plictisitoare. Mă tem că eu aveam obiceiul mai degrabă jenant de a moțăi la unele dintre Întâlnirile de genul ăsta. Mary Ellen era omul detaliilor; știa dacă datele propuse pentru un eveniment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
se apropie mai mult de ea; era ca unul dintre câinii de la adăpostul pentru câini găsiți care fug când le Întinzi mâna pentru că au fost bătuți de foștii stăpâni. Dar Îl Încânta provocarea de a transforma creaturi sperioase În pupăcioși maniaci. O iei Încet, fără mișcări bruște, se instruise el. A doua zi, n-o mai găsise la cafenea. Aflase mai târziu că Moff o făcuse să-și dea imediat chiloții jos Întrebând-o dacă nu ar vrea să facă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
situația aceasta, ajunsesem să n-am încredere în sinceritatea tuturor conducătorilor, ba la alții, la unii din cei care-mi păreau în adevăr sinceri, să descopăr unele pliuri sufletești surprinzătoare, adevărate cazuri de manii sau monomanii și figuri tipice de maniaci. Dar în mișcările sociale, cazurile de acest fel sunt destul de frecvente. * O particularitate caracteristică a vechei mișcări socialiste e ateizmul. Doctrina clasică pretinde că religiile sunt instituțiuni de împilare a mulțimii. "Religia? O frază de dânșii inventată, ca prin a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ai adus tu poza cu detaliul modificat. Am pus cap la cap lucrurile: codul din tablou, aparatul de citit printre rânduri din roman; poate se potrivesc. Dacă aparatul ăsta a existat cu-adevărat, o singură persoană îl putea colecționa. Un maniac al rarităților inginerești. Un pasionat de mecanisme de precizie: tânărul Lupu. Genul de om care-ți aduce un submarin teleghidat, de ziua ta.“ „Tipul lui Scurtu din Constanța?“ „Da.“ „Și ți-a zis Scurtu să te duci la el? Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Iar Bidileanu probabil că la ora asta se plimbă cu Sputnik -ul prin cartier. Ăsta iese și iarna cu bicicleta, pedalează frenetic prin nămeți, înainte să se răstoarne sau să cadă-n cap. Un fost coleg de facultate, un vecin maniac și nebun - nu-i de-ajuns să te convingi că există amândoi?“ „Deloc. Ce există pentru tine nu-nseamnă automat că există pentru toată lumea. Economia neurocerebrală lucrează cu-amintiri variabile. S-a ajuns atât de departe cu schimburile de mărfuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
case pestrițe și hale industriale, lumea căuta să mai pună ceva. Spațiile libere trebuiau ocupate, ochiul să se-odihnească frumos, estetic și, desigur, durabil. Așa apăruseră monumentele. Statuile ieșeau de peste tot, oamenii căpătaseră vocație de ctitori sau poate doar de maniaci, unde suceai privirea, te lua-n primire un obiect imposibil: capsule, pastile, pietroaie, aripi, mutre de eroi, țepușe, arbuști, poeți, angrenaje. Specii hibride populau acum piețe și scuaruri, vopsite în rugină sau pișate verzui când de-oxizii eșapamentelor, când de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
IE... "] Sub titlul Blanqui, Pietraru et C-ie "L'Independance roumaine" scrie următoarele: Nimic mai original decât articolele apocaliptice pe care "Romînul" le consacră de câteva săptămâni atentatului comis în contra d-lui Brătianu. Toată lumea a uitat această faptă a unui maniac nenorocit, care avea de complici pe niște mizerabili ce nu aparțineau nici unui partid, nici unei opinii politice din țară. Nimeni n-a crezut că poate profita de un eveniment izolat, reprobat de toți oamenii onești. Numai "Romînul" singur continuă a căuta
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
îndelungata lor absență îl făceau să- i creadă părinții ideali, cu o reputație imaculată în orășelul lor. Codrin era un bun profesionist, inginer de sistem, îndrăgostit de mic copil de calculatoare, unul care se dedica în unanimitate profesiei, fiind adesea maniac în privința detaliilor și a fleacurilor cotidiene. Avea un “oarecare” bun- simț intelectual și un anume cult pentru responsabilitate și disciplină, dar mai ales pentru tradiție, întrucât așa fusese educat în familie. Tatăl său, militar disciplinat, îi cultivase de mic aceste
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
aprinsă de la soțul ei, vă întreb, vi se pare că e o persoană normală, că e vorba de un bărbat normal? Sau socotiți că-i vorba de un om imatur, căruia nu i s-a dezvoltat mintea, ori de un maniac dement? — Doamne sfinte, nici nu știu ce să spun, zău așa. Eu găsesc că e o binecuvântare mascată faptul căă Doamna de onoare s-a înclinat brusc în față, arzătoare, scoțând fum de țigară pe nări: — Bine, n-are importanță, lăsați asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cu care era aprins noul foc, de la care toți își aprindeau torțele. Focul regenerator... La ivirea zorilor, aztecii respirau ușurați. Încă o dată, își imaginau ei, au plătit prin sânge verdictul cerului. Cel mai simplu e să vorbim despre cruzime, despre "maniaci ai sîngelui", mai ales că există destule argumente pentru asta. Zeilor azteci, bestiali și enigmatici, le plăcea să troneze peste altare de cranii și să asculte țipătul răgușit al vulturilor veniți să devore viscerele celor sacrificați, așezate în vârful piramidei
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
nu era nici coridor de spital și nici de hotel. Deveni din nou conștient de zgomotul apei. Se întrebă dacă n-ar trebui să se întoarcă și să-și ceară scuze? Apoi își spuse: „Sunt nebun? Să-i cer scuze maniacului ăstuia? Pentru ce?“. Și își dădu seama, cu oroare, că acum și de aci înainte John Robert Rozanov sălășluia înlăuntrul minții lui, ca un virus, ceva ce nu mai putea fi vindecat. Contractase o boală nouă. Rozanovismul. Hattie și Pearl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gura i se deschise în formă de O. Iartă-mă, n-am vrut să spun asta, mă întrebam numai ce-o fi cu Stella, toată lumea se întreabă... Dă-i dracului pe toți. Nu te mai învârti în felul ăsta, ești maniac! M-am gândit că s-ar putea să ai și tu nevoie de o schimbare, oricine are nevoie, poate că vrei pe altcineva... Am văzut-o pe fata aceea, Harriet Meynell, Hattie i se spune. Nepoata profesorului Rozanov? Am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înseamnă asta? Să fi însemnat ceva care schimba lucrurile pentru el sau avea importanță numai pentru că-l făcea să se simtă atât de rău? Oare nu terminase cu toate? Oricum nu fusese nimic. Nu existase decât ceva artificial, fantezia unui maniac. El o respinsese pe ea, ea îl respinsese pe el. Dar și acest lucru se petrecuse sub un semn rău. Ca să-l satisfacă pe bătrânul nebun, își spuseseră, politicos, bună ziua și la revedere, și trecuseră unul pe lângă celălalt, făcându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]