474 matches
-
treia, Iași, Editura Polirom, 2013, 320 pag. Mai mult decât oricare alt coleg de generație, Octavian Paler știa foarte bine să aprofundeze. Chiar și atunci când revenea la un subiect tratat în alte cărți, el dilua și mai mult sensurile. Un maniac la speculațiilor, Octavian Paler a reușit să contrarieze istoricii literari în așa măsură încât unii îl receptează ca un mare scriitor, iar alții drept unul mediocru. Așa stau lucrurile și în actualitate. Ultima carte a lui Octavian Paler, Calomnii mitologice
Savoarea observației ratate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3879_a_5204]
-
he was allowing communists to create.” http://www.lewrockwell.com/roberts/roberts 189.html În plus, nici nu se pune problema unor asemănări cu situația de la noi. Aici nimeni nu naționalizează nimic, nimeni nu-și pierde proprietatea privată deoarece un maniac decide că e pentru “binele proletariatului”. Nu-ți răspund la restul comentariului, sună doar a blabla. PS: Allende putea avea măcar bunul simț de a nu se sinucide.
Stanga buna, ziua buna by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82986_a_84311]
-
ar fi putut fi o probă. Am avut și eu scăpări de-astea, noroc că la momentul respectiv nimeni nu le-a băgat în seamă. Să nu mă-ntrebi însă prin ce treceam în clipele alea. Cu timpul am devenit maniac. Eram atent până și la o picătură de apă căzută pe gresie, care n-avea ce căuta în acel loc și în acel moment, ca să nu mai vorbesc de paharele, farfuriile, tacâmurile aflate la vedere, bine șterse, fără amprentele mele
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
totul și felul cum se desfășoară ea este adesea halucinant. Spiritul este implicat și lupta care se dă este pentru salvarea lui. Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) Dacă (cine poate să știe?) eram un bizar, un maniac cu obsesii morbide, un satir, un masochist care pentru început mimează normalul, firescul, înainte de a supune victima unei insuportabile presiuni psihologice? Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni, volumul 3 (1980) Fericirea nu poate veni decât din scurgerea neîncetată
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]
-
e dovedit de aproape fiecare pagină. Expresia feței denotă, totodată, o vanitate accentuată, disprețuitoare, ceea ce duce la concluzia că subiectul în cauză este autorul real al romanului: nu ar fi admis pentru nimic în lume să-și ascundă paternitatea; un maniac al scrisului. Din această categorie intelectuală, tarată, se ridică, uneori, mari dictatori. Sociologic: ... Interesul prezentat de romanul Stațiunea este doar unul literar. Și, poate, medical. Studiul societății prezentate de către autor duce la o singură concluzie: este vorba de un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
singuri destul de multe minute. De ce? Ei, de ce?! Nimeni nu se poate sustrage nevoilor foziologice elementare, nu? Și până execuți operațiunea, până te speli și te ștergi pe mâini, până Îți mai aranjezi oleacă freza În oglindă (iar eu sunt puțin maniac În privința asta), se scursesera suficiente minute pentru ca oricare dintre ei să poată subtiliza arma buclucașă. Mda, oricare... Oricare, cu excepția zahărului cubic care, În cazul de față, era Roger. Acele zeci de secunde În care eu mă aflam În baie puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ai trecut la iudaism, banii la tine-s cât marea. La jumătate de preț niciodată, dar la un sfert poți să-l vinzi oricând. În ziua de azi toți doctorii sunt plini de bani - mi-a spus el. A devenit maniac. Nu ieșea nicăieri. Mă fotografia de dimineața până seara. Nu mă lăsa să intru în camera obscură. Nici pozele nu mi le arăta. Îl lăsam să facă ce voia, numai s-o mai facă ani buni de zile. — Ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
priviri scurte peste umăr. Era un bărbat, surpriză, surpriză, de aproape treizeci de ani, purtând o haină de stofă; rămăsese nemișcat în mijlocul trotuarului, cuprins de o confuzie palpabilă. Câtă stângăcie! Dacă aș fi crezut că tipul este doar genul de maniac trist care se excită urmărind femei necunoscute la cumpărături, m-aș fi întors brusc către el să-i trag o sperietură zdravănă. Dar speram să fie mai mult decât o simplă urmărire perversă. Până la urmă mă așteptase în fața studioului; nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
m-am Întors odată la mine acasă, la țară, și acolo am găsit Într-un anticariat niște reviste vechi cu profil SM. Când Îmi aduc aminte acum, Îmi dau seama că erau doar niște pictoriale destul de insipide, bune numai pentru maniaci. Într-una din reviste am dat peste o scenă de spălături intestinale. Am ezitat Îndelung dacă să cumpăr revista sau nu și În cele din urmă am renunțat, deoarece Într-un orășel mic de provincie ca acela vestea că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
altfel nu am putea să găsim nici o expresie a umanității noastre. Înțelegi ce vreau să spun? Nu eram prea sigur că pricepeam, dar am dat totuși aprobator din cap. — Pot să fiu sincer cu dumneata? Așa, confidențial? — Vă rog. — Un maniac e liber pe străzile Berlinului, Herr Gunther. Am ridicat din umeri: — Nu atât de mult încât să observi, i-am răspuns. Heydrich scutură nerăbdător din cap: — Nu, nu mă refer la vreun stormtrooper care bate un evreu bătrân. Mă refer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
persoanelor dispărute. — Mai bine te-ai duce să faci rost de unul, Becker. Becker era înalt, cu ochi albaștri, mici și plictisiți, cu o fâșie subțire de păr blond, nasul ca de câine și un zâmbet batjocoritor aproape ca de maniac. Avea o expresie cinică a feței, care îi reflecta firea. În conversația de zi cu zi a lui Becker era mai multă blasfemie împotriva frumuseții divine a vieții decât ai fi găsit în mijlocul unei haite de hiene flămânde. Gândindu-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
la departamentul cu materiale deocheate, așa că de la Alex am mers cu mașina în sud, la Hallesches Tor. Wende Hoas era o clădire înaltă, cenușie, în apropiere de linia de S-Bahn. Am urcat la ultimul etaj, unde, cu un zâmbet de maniac ferm instalat la locul său, Becker dădu un picior într-o ușă. Un omuleț gras și spilcuit, cu monoclu și mustață, se uită în sus la noi de pe scaun și zâmbi nervos când am intrat în birou. — A, Herr Becker
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
stinse țigara: — Ce dracu’, zise ea, am fost și eu școlăriță cândva. Ai zis patru fete... — S-ar putea să fie chiar cinci. Toate între 15 și 16 ani. Din familii cumsecade, fete cu viitor luminos în față, până ce acest maniac le răpește, le violează, le taie gâtul și apoi le aruncă trupurile goale. Evona păru gânditoare: — A fost ceva, zise ea cu precauție. Desigur, îți dai seama că e puțin probabil ca genul de bărbat care vine în salonul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
chelie, poartă costume croite impecabil, deobicei de culoare gri, mănuși de piele asortate, pantofi de lac și pălărie borsalino. Când merge, face pași mici și caraghioși. Dă dovadă de istețime și când îi vin idei, ochii îi strălucesc. E un maniac al ordinei, lucrează metodic și cam păcătuiește prin vanitate. Posedă un ceas de buzunar mare și demodat care-i asigură puctualitatea. Când vrea să descopere ceva, se folosește de „celulele cenușii”! Ați ghicit despre cine e vorba? Despre detectivul belgian
POIROT – UN PERSONAJ FASCINANT de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361071_a_362400]
-
decât a sa. Apoi a apărut și clientul. Era înalt, negricios, și mirosea a havane scumpe. Nu doar că a trebuit să aibă grijă ”să fie mulțumit”, dar Aiko a trebuit să se lase și filmată cu camera acestuia. Cine știe ce maniac, ce pervers tocmai primise în încăpere, dar în acele momente aproape că nu-i păsa. Adevărata bătălie avea să se dea pe alt tărâm, în altă parte, după alte reguli. Și atunci va ști exact ce anume îi rezervă viitorul
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
job. Ajunsă acolo, i s-a părut ciudat modul în care o fixa colegul de birou, Mike. Părea că nu-și mai dezlipește privirea de ea și asta i se părea ciudat. Mike era un tip mai curând retras, un maniac al computer-ului și al prânzurilor la fast-food. Bun coleg, mai ieșea din când în când la o bere cu băieții, mai arunca uneori o ocheadă fetelor. Și cam atât, nu părea deloc genul insistent. În timp ce se holba la decolteul
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
el, de ce îl visase tocmai ea, atât de clar, de imaculat, de ce nu putuse, în vis, să intre înăuntru. O vreme, a trebuit să stea acasă, delectându-se cu casetele video pe care i le cumpăraseră părinții pentru vacanță. Un maniac o agresase pe una dintre colegele ei, iar poliția dăduse dispoziție ca timp de o săptămână elevele să stea sub strictă supraveghere. Nu înțelegea mare lucru din ce încercau părinții să-i explice pe tema asta, așa cum nu înțelesese nici
MICUŢA LOUISE ŞI PALATUL MIRACOLELOR de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350216_a_351545]
-
urâtă, frumoasă, minunată sau plină de coșuri. Nu contează acum decât clipa de acum. Fără timp! Fără glas! Fără gând. Îmi spăl degetele cu grijă neratând nicio cuticulă, nicio piele stearpă. Nicio încheietură. Pentru că „Acum” e cel mai important. Pentru că maniacii ăștia de controlori de viață devin prea plictisitori. Contează astenia de primavară atunci când ești răcit? Vitamina C e importantă mai mult decât o portocală? Atunci ce ne-am face dacă ar conta cerul mai mult decat Creatorul? Atunci când bulionul e
UNIVERS INVERS (POEME) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364874_a_366203]
-
Într-o lume infernală De pseudo-dumnezei, Tu, fecioara ideală, Mă desfereci de femei. Într-o lume de supliciu Cu cristoși din draci cu pui, Tu, zeița-mi de serviciu, Mă asumi, mă recompui... Într-o lume aberantă De demenți și maniaci, Tu, minunea mea restantă, Mă ocupi și Om mă faci. Într-o lume maladivă Cu minunile trucate Tu, angelica mea divă, Ai aripi adevărate. Într-o lume decadentă De profeți mârșavi și hoți, Tu, prințesă inocentă, Vrei să-ți fiu
ÎNTR-O LUME INFERNALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1027 din 23 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352514_a_353843]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > VOCABULAR NEDESCOPERIT Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1176 din 21 martie 2014 Toate Articolele Autorului un infinit de cuvinte nedescoperite se nasc zilnic ilizibile în armonia lor ridică praful de pe toba maniacilor urâtului frumos citesc recitesc frumusețea filelor vechi s-au îngălbenit în așteptarea prelungă a redeschiderii coperților grele unele sunt subțiri și parfumul cuvintelor legate în versuri simple îmbată să scriu o poveste într-o veste a renașterii pare simplu e
VOCABULAR NEDESCOPERIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353855_a_355184]
-
mele și să îmi scot de acolo pe cele mai dragi, între care și pe acelea ale profesorilor mei. Pe atunci profesorul trebuia să ne fie „tovarăș...”, nu „domn profesor”, dar către suflet privindu-l, dincolo de meschinăria adresărilor impuse de maniacii vremurilor, profesorul ne-a fost un îndrumător altruist pe calea înțelepciunii și respectului, a răbdării și a luminii. Și, Doamne: Ce frumoși au mai fost acei ani de creștere și de formare a noastră, a elevilor, ca oameni, alături de părinții
PROFESORII NOŞTRII DE IERI!... de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357038_a_358367]
-
mele și să îmi scot de acolo pe cele mai dragi, între care și pe acelea ale profesorilor mei. Pe atunci profesorul trebuia să ne fie „tovarăș...”, nu „domn profesor”, dar către suflet privindu-l, dincolo de meschinăria adresărilor impuse de maniacii vremurilor, profesorul ... Citește mai mult MOTTO: „We don't need no education!We don't need no thought control!No dark sarcasm în the classroom,Teachers live then kids alone ...Hey, teachers: Leave those kids alone!All în' all it
ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA [Corola-blog/BlogPost/358444_a_359773]
-
mele și să îmi scot de acolo pe cele mai dragi, între care și pe acelea ale profesorilor mei.Pe atunci profesorul trebuia să ne fie „tovarăș...”, nu „domn profesor”, dar către suflet privindu-l, dincolo de meschinăria adresărilor impuse de maniacii vremurilor, profesorul ...
ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA [Corola-blog/BlogPost/358444_a_359773]
-
ceva Dar dacă ai putere, să fugi din calea râului. Acum regret din anotimpuri, primăvara Ea e mereu copilul mic al zodiacului, Atâtea au trecut și eu nu mi-am dat seama Că a dori mereu mai mult, e boală maniacului. Regret că nu mai pot lăsa că moștenire Dorința mea de bine și prosperitate, Sau că aș vrea ca aceasta, a noastră omenire Așa, cu bune și cu rele, să meargă mai departe. Dar gata, ce a fost a fost
REGRETE de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 689 din 19 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358489_a_359818]
-
Recunosc că odată ajuns la semafor în primul rând lângă mașina mică neagră, am trecut-o la capitoul „inofensiv”, așa că nu am trecut la nivelul următor - verificarea profilului șoferului. S-a făcut verde și am pornit. Nici tare ca un maniac, nici moale ca un bătrânel. Suficient cât să - după aprecierea mea - plec primul în siguranță și să îmi văd de drum. După o secundă jumătate, lucrurile stăteau complet altfel. Cu zgomot, mașina mică neagră s-a avântat după mine și
Femeie la volan. Revoluția sexuală metalică () [Corola-blog/BlogPost/338360_a_339689]