396 matches
-
azi stop mumos cățel./ Uitat muscal banchetă umbreluță.// Duzini mănuși piei câine cumpăr 2./ Uitat bagaj tren Bucarest-Berlin/ via Mizil. Vând blană zibelin./ Schimb paloș vechiu arme albe nouă.” Nicolae Manolescu are dreptate atunci când subliniază faptul că Foarță e „un manierist și un ludic, uzând și abuzând de jocuri de limbaj”. Autorul Simplerozelor e, indiscutabil, cel mai original poet român de azi, un poet ce și-a configurat un univers liric propriu, insolit, cuprinzător și contradictoriu precum însăși lumea reală, al
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
ceremonie discursivă petrecînduse în albia unor generalități crase. Filologul Creția se urcă în lectica abstracțiunilor seci și caută a le însufleți prin farmecul unei limbi scrobite, a cărei principală calitate stă în finețea expresiilor. Mai precis, Petru Creția e un manierist de fibră castă avînd predilecție pentru expresiile șlefuite pînă la subțirimea muchiilor. Manierismul îi vine dintr-un simț al limbii care nu-i îngăduie să pună pe hîrtie decît fraze care cad impecabil, Creția posedînd un fler care s-ar
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
coborât un demon e copleșitoare. (Sinonime pentru demon: eclipsă a lucidității, mișcare anamorfotică a fabulației, revelația mai veche cum că realul simțit fără simțurile dereglate e o prejudecată etc.). Realizând o topografie infernală, poemele scot din Ion Mureșan un suflet manierist (în sensul lui Hocke), stupefiat mereu de arătările subteranei. Biologia infernală Populația infernului cuprinde pe nebun și pe idiot, întrupări ale spiritului poetic, evoluând într-o comedie întunecată. Deși presupune sacrul, mitologia poetică a acestei cărți se împlinește prin reprezentări
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
umflându-se ca niște/ săculeți de piele catifelată/ și ca niște ugere de vacă/ și din ce în ce mai aproape roiurile de fluturi/ întunecați/ foșgăind hămesite”. Orfeu din subterană are nu o dată revelația zeului anihilator, obiectivat în reprezentări cumplite ale mineralității și anatomiilor manieriste. El se vede prin însoțirea sacrului cu desfrâul și comedia: „Nu vreau să mint. Zeul venea și el./ Chip nu avea ci doar o placă de fontă,/ plată și compactă / ca ușile de sobă. Și două mâini, la fel cu
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
fi privită ca un blazon de noblețe” (409). Păcat că autorul îl obligă pe Kostas să tacă „pe neașteptate” (409). Pe scurt, Viața lui Kostas Venetis este un roman interesant, dar care suferă de o anume repetitivitate stilistică de tip manierist. Autorul ar fi putut să înjumătățească numărul paginilor, să concentreze acțiunea și să ne ofere un roman cu adevărat captivant. Octavian Soviany, Viața lui Kostas Venetis, București, Cartea Românească, 2011.
Un roman saturnian by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/4491_a_5816]
-
localitate”) sau se cercetează panoramic: „all-view/ wide/ capul mi-e ridicat ușor/ gura bea din pahar/ și umple pieptul dezvelit:/ apa se prelinge/ peste canaturi/ sângele din pungă/ face peliculă” („rh-”). Ceea ce rezultă de aici e un minimalism de laborator, manierist și artificial, al cărui singur pariu pare acela de a spune cât mai puțin. Nici tehnicizarea limbajului, nici alergia la efuziunea lirică („răceala”) nu sunt defecte în sine, chiar și numai pentru că „Ochi roșii polaroid” al lui Gabi Eftimie sau
Poezia ergonomică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3696_a_5021]
-
limb uscat spre/iarnă ea ce plînsul mi l-a crescu fără să știe? ce să fac/cu ființa de dincolo cu mîinile-ntinse în mine-a uitare?” (imnul 168 (threnos fără sfîrșit)). O anumită prețiozitate culturalistă, filosofico-eseistică - nederanjantă totuși - pigmentează manierist discursul în care se topesc precum zahărul în ceai rememorări ale unor experiențe concrete de la diferite vîrste, imagini ale unor poeți sau apropiați dispăruți, dar și apariții ale personajelor simbolice, precum teobald sau teofilia. O sensibilitate melancolică și crepusculară irigă
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
o „temă” și o „figură” care-l orientează pe dedesubt: așa sînt, de pildă, „iadeșul”, „menghina”, „fărîmițarea” timpului, „povestea fără sfîrșit” ș.a. Fluxul aluvionar al conștiinței din poemele ample alternează cu esențializarea elaborată a altora, aproape gnomice. Sintaxa e întortocheată, manieristă, dar fluidă, subtil incantatorie, decupajele biografiste, concrete, fiind prinse și înfășurate strîns în pînza reflecțiilor abstracte. S-ar putea specula, aici, pe marginea legăturii subterane dintre atracția traducătorului pentru Cervantes și Baltasar Gracian, pe care ni i-a redat în
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
admit că mă pot înșela, Foarță nu se simte prea confortabil în asemenea scenarii. Rolul de respondent nu-l încântă. Fiindcă îi limitează posibilitățile. Îl obligă să fie referențial. Să spună negru pe alb, fără arabescuri și fără caligrafie. Nici unui manierist, situația nu i-ar conveni prea tare. De altfel, un alt argument în susținerea mea decurge din caracterul oral, deci flou, al interviului. Verba volant. Or, Foarță e un om al scrisului, un fanatic al dexterităților. Când nu lucrează la
Afinități efective by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3648_a_4973]
-
anii relaxării ideologice. Pe lângă antologații Dinu Flămând, Adrian Popescu și Gabriel Chifu, P.P. îi amintește pe Mircea Dinescu, Virgil Mazilescu, Grete Tartler, Doina Uricariu, dar și pe mai vârstnicii Emil Brumaru, Angela Marinescu, Mihai Ursachi. Deși considerați neomoderniști, de orientare manieristă, ei scriu altfel decât generația ’60. „Limbajele rafinate, irigate subtextual de un livresc bine asimilat” sunt mai ales vizibile la echinoxiștii Adrian Popescu, Dinu Flămând, Horia Bădescu și Ion Mircea, care „își afirmă atitudinea și responsabilitatea prin construcția unor universuri
Antologie de poezie română contemporană în limba spaniolă Miniaturas de tiempos venideros by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3147_a_4472]
-
Travesti, București, Edit. Humanitas, 2013, 144 p. Travesti-ul cărtărescian conține, in nuce, multe dintre ideile și obsesiile auctoriale dezvoltate ulterior în trilogia Orbitor, cum o remarcă însuși scriitorul. Dar nicăieri nu-și mai permite acesta dezlănțuirea senzorială, iluzionismul imagistic, manierist, escherian până la indiscernabil, nicăieri labirinticul, metafora, enigma vizuală nu sunt mai privilegiate ca aici. Roman-poem, cu un schelet narativ-pretext pentru infinitele volute imagistice, care se desfac unele dintr-altele în jerbe de culoare, antrenând în permanență semnificații suplimentare, menținând mereu
Arhitecturi onirice by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3344_a_4669]
-
minimă, iar platitudinea (ca să nu spun: mediocritatea) lor e totală. Perisabilitatea textului se verifică prin faptul că îl uităm de îndată ce l-am parcurs. Dincolo de certitudinea că nu există o cât de vagă semnificație de adâncime (a-i cere adâncime unui manierist înseamnă a-l jigni), nici o imagine nu ne reține atenția și nu se păstrează în memorie. Ceea ce e, iarăși, curios. Adevărul este că din poeții mari (de la Mihai Eminescu la Cristian Popescu) citim și cităm masiv, ei impregnându-se parcă
Vă place Foarță? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10903_a_12228]
-
și unde, -/ iar ea-ți va răspunde/ îndată, cu ansa..." (Șansoneta șansei). Astfel se prezintă majoritatea ,rimelărilor" din carte: un stil căznit, cu ieftine efecte publicistice, livrate sub umbrela protectoare a convenției. Dar Șerban Foarță e mai degrabă redundant decât manierist - căci nimic din fabulosul minuțios organizat al manierismului, din acea sfâșiere bine condusă a materialului (concepția noastră despre lume) și cufundarea artistului în vârtejul propriilor imagini nu se regăsește în poezioarele croșetate săptămânal. Singurele fragmente care se salvează de la naufragiul
Vă place Foarță? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10903_a_12228]
-
atacul la persoană. Venind din perspectivă dionisiacă, sofiștii vor cuprinde în retorica greacă mai întâi asianismul și mai apoi aticismul, ei vor promova artificiul stilistic și literatura, vor conduce la sinuos și deformare și li se va atribui numele de manieriști ai antichității, iar sofistica (luminismul grec), după ce speculează excesiv teza protagorasică a omului măsură a tuturor lucrurilor, ceea ce duce la ideea labirintului, poate fi apreciată drept „capitolul cel mai spectaculos al logicii, partea ei manieristă”. Sofismele de supoziție de genul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
se va atribui numele de manieriști ai antichității, iar sofistica (luminismul grec), după ce speculează excesiv teza protagorasică a omului măsură a tuturor lucrurilor, ceea ce duce la ideea labirintului, poate fi apreciată drept „capitolul cel mai spectaculos al logicii, partea ei manieristă”. Sofismele de supoziție de genul falsei dileme privesc generalizările pripite, particularizările forțate, falsificarea cauzelor, tehnica argu mentării circulare cărora le adaugă prin limbajul bine controlat echivocația, amfiboliile, diviziunile etc. Marta Petreu ajunge în chip firesc la trăsăturile manierismului tocmai din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
prin limbajul bine controlat echivocația, amfiboliile, diviziunile etc. Marta Petreu ajunge în chip firesc la trăsăturile manierismului tocmai din această direcție, fără a divaga pe seama manierismului din arta secolelor al XIV-lea și al XV-lea (autoarea observă atent exagerarea manieristă ori regula de aur a phan tastikonului) fără a ocoli argumentele din care logica trebuie să servească tuturor științelor, inclusiv lingvisticii, și ea atentă asupra unor aspecte ale echivocației, ale omonimiei, ale raporturilor sintactice conjunctive și disjunctive etc. Sofismele sunt
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
totul nu e nebunie?”). Necazul e că nici talentul, nici sensibilitatea cultivată nu sunt suficiente, iar estetismul măștilor nu mai mai trădează nici un „adevăr poetic” valid; lipsesc din Cobalt și mișcările surprinzătoare ale inteligenței artistice care fac diferența la poeții manieriști. Avem în schimb multă poză studiată, gesticulații narcisice, simulări elegante ale suferinței, cu un deget dus visător la tîmpla înclinată para la posteridad. Experimentele tipografice din texte sunt gratuite, unele versuri sînt afectate de edulcorări diabetice: „Nu vom sfîrși în
Damnarea glossy by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3074_a_4399]
-
perioadă de creație a artistului, cea de azi reprezintă o retrospectivă asupra întregii opere, de la debuturi la „Coada rândunicii”, cel din urmă tablou al pictorului. Dali are reputația, pe care expoziția o confirmă, a unui pictor provocator și chiar sulfuros, manierist, suprarealist, miniaturist, experimentalist. Opera nu se rezumă la pictura de șevalet. A lucrat cu Luis Buñuel, Alfred Hitchcock și Walt Disney pentru cinema, a anticipat arta numită, pentru caracterul ei efemer, performance, influențându-i, mai ales, pe artiștii plastici americani
Expoziție Dali la Beaubourg () [Corola-journal/Journalistic/4088_a_5413]
-
altă parte, suntem fascinați de ideea de cantitate. Așteptăm, de la debutanții în care avem încredere, confirmări (care, evident, nu vin mai niciodată), amânând bucuria imediată pentru o perioadă imprecisă. Când, în sfârșit, aceștia își definitivează o formulă, ei devin, automat, manieriști și, deci, istoricește, cazuri clasate. Din ciocnirea atâtor contrarii, de obicei, tocmai nevinovații, adică poeții de felul lui Emil Brumaru, ies prost. Cât timp a scris rar (declarându-se de altminteri în criză), a fost judecat exact așa. Ca un
Un mare scriitor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4187_a_5512]
-
nu e vina lor, căci - și aici voiam să ajung - o uimitoare voluptate a lecturii a înfrânat căutarea unor noi chei de abordare. Julien Ospitalierul incită mult mai puțin decât 11 elegii, de pildă. Revenind la discuția tinerilor, cred că, manieristă, minoră (în sensul tipologic, și nu axiologic), retorică, mai exact exclamativă, mizând pe rafinamentul lexical și prozodic, poezia lui Brumaru a ieșit dintr-un parcurs obișnuit al literaturii contextualizate, păstrând semnele recognoscibile ale traseului și momentului respectiv, și a deviat
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13588_a_14913]
-
spirit postmodern”, o încadrare care își are bazele ei teoretice. În fond, mai toți comentatorii au vorbit despre felul în care poetul delimitează prin forța imaginarului un spațiu fictiv, cu reguli și personaje proprii („comedie botanică”, L.Ulici), o construcție manieristă, butaforică (artificiul e principial) care funcționează scenic (poetul este histrionic, teatral, ceremonios), o continuă reprezentație - metarealistă - de curte veche care își etalează tocmai splendoarea artificialității prin gongorismul saturației imaginative, prin opulența rococo, prin livrescul estetizant ș.cl. E bizar că nimeni
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13588_a_14913]
-
privești această panoramă ca printr-un ochean întors, adică de la cel mai tânăr autor, Adela Greceanu, la Mircea Ivănescu, care a decedat de curând. Poeții tineri ai acestui început de secol au învățat, practic, de la post-textualiști (nouăzeciști), postmoderniști, textualiști (optzeciștii), manieriști, experimentaliști (șaizeciștii), în frunte cu Anghel Dumbrăveanu, Marin Sorescu etc. O privire de ansamblu asupra influențelor poetice de la sfârșitul veacului trecut și începutul acestui secol este necesară pentru a stabili cele cinci metode de analiză comparativă prin raportarea la Identitatea
Starea poeziei româneşti la începutul secolului XXI [Corola-blog/BlogPost/93283_a_94575]
-
sa forță de a trage înainte căruța istoriei. Episodul 72 RUGĂCIUNI Și iată-i acum pe cuvioșii călugări Metodiu și Iovănuț ajunși în culmea Copoului. Au amândoi veșmintele pline de praful unei Europe pătimașe, sfâșiate de lupte intestine, trăind timpuri manieriste, decadente, în care-i era frică omului să iasă din casă după ora 9 seara. în umerii și-n mânecile sutanelor au praf alburiu de Italia, cu miros de citrice și măslini, în faldurile de pe lângă trup praf gălbui de Balcani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Florin Pucă. Scurtă despărțire, volumul îngrijit și publicat de George Astaloș în anul 2000, care conține integrala liricii lui Teodor Pâcă (mort la 16 iunie 1978, la București), arată un poet profund, în gust clasicizant, un răzvrătit cu gesturi uneori manieriste, ușor prețios dar fermecător prin atitudinea fals „plebee”, altfel orgolioasă, și prin iscusința prozodică: „Vă las în valea acestei scurte plângeri, -/ Orice sfârșit vestește-un început, -/ Mă duc eu primul - sunt mai priceput,/ Să pun din vreme șeile pe îngeri
TEODOR PÂCĂ, BOEMUL SINGAPOREAN de COSTIN TUCHILĂ în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364377_a_365706]
-
de triunghi garnisite cu patetism și grandilocventa. Opera lui care a trecut granița timpului a fost poeziea. El a reabilitat romanța sentimentală, gustata de contemporani dar și de cititorii de astăzi. Comentariile critice discern noutatea, alura șocantă a versului, ciudățeniile manieriste, pozele (Mihail Dragomirescu), Lovinescu semnalează noutatea fondului și a expresiei poetice, dar și muzicalitatea. Perpessicius vede în poezia erotică minulesciană „cea mai personală din câte s-au perindat de la Eminescu încoace.” Chendi, din contră, vede în ea verbozitate, epatare, o
ION MINULESCU-POETUL CARE A REABILITAT ROMANŢA TRADIŢIONALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362368_a_363697]