348 matches
-
vine după Pavel, despre care se vorbește În Kephalaion 1135. Și fără să fie pus pe lista profeților care au dus Înainte adevărata religie pînă la venirea lui Mani Însuși 136, Marcion este obiectul unei reverențe speciale. Reluînd argumentele marcionite, maniheismul dovedește o puternică tendință antiiudaică. Principala temă a destul de monotonului episcop manihean Faustus din Milevum, combătut de Augustin Într-un amplu tratat În treizeci și trei de cărți (la anul 400 p.C), nu este nimic altceva decît antiteza marcionită Între Vechiul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
silit să-i recunoască acestui autor din vechime „o minte pătrunzătoare și eleganță de stil”, precum și reputația ireproșabilă a unei vieți exemplare 138. În vreme ce gnosticismul acoperă un spectru foarte larg de opțiuni și de atitudini cu privire la Vechiul și la Noul Testament, maniheismul procedează fără ambiguități: Dumnezeul biblic este Marele Arhonte Saklas, care Îl produce pe om Împreună cu partenera lui feminină, Nebroel. Saklas este o ipostază a Regelui Întunericului și nu are nici un rol În crearea lumii. Nici creștinismul majoritar, acuzat de iudaism
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
carnea animalelor (vegetarianism). Dualismul manihesit este radical și urmează să se rezolve prin victoria finală a Luminii asupra Întunericului. Cu toate acestea, Întunericul este indestructibil și ireductibil În sine: el va fi Întemnițat, nu eliminat, izgonit, nu suprimat. Contrar gnosticismului, maniheismul nu neagă principiul inteligenței ecosistemice, din moment ce Demiurgul lumii de aici este Spiritul Viu. Dumnezeul biblic n-a făcut decît să modeleze ființe omenești. Structura universului dezvăluie Înțelepciunea eonilor de Lumină. Corpul lumii este făcut din Întuneric, dar sufletul ei de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lumea de aici viitorul Paradis de Lumină. Pe de altă parte, universul maniheist nu poate fi numit „bun” În sensul platonic al cuvîntului. Dispariția lui, care va marca Încheierea recuperării Luminii, este văzută ca un eveniment eliberator. În felul acesta, maniheismul este la antipodul pesimismului. Absența pesimismului decurge nu numai din evicțiunea finală a Întunericului, ci și, mai ales, din experiența imediată a lumii, care este departe de a fi traumatică, În ciuda numeroaselor interdicții și abțineri. Maniheanul nu cultivă acea lipsă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În timp, a Paradisului, În bunătatea amestecată, mărginită și trecătoare a lumii de aici. Și, la fel, În răul numărat și mărginit pe care Îl vedem În lumea aceasta - răul fără de număr și nemărginit al Iadului”139. În privința principiului antropic, maniheismul este o formă de gnosticism. Ființelor omenești li se atribuie numai trup și suflet, nu trup, suflet și spirit. Ca și În gnosticism, omul maniheenilor este superior creatorilor săi. Optimismul antropologic al gnosticilor pare să-și atingă În maniheism expresia
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
antropic, maniheismul este o formă de gnosticism. Ființelor omenești li se atribuie numai trup și suflet, nu trup, suflet și spirit. Ca și În gnosticism, omul maniheenilor este superior creatorilor săi. Optimismul antropologic al gnosticilor pare să-și atingă În maniheism expresia cea mai democratică și mai triumfătoare: fiecare om În parte este Înzestrat cu un suflet care va avea În cele din urmă parte de salvare. Totuși Mani admite că și după Judecata de Apoi vor mai exista suflete damnate
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În cele din urmă parte de salvare. Totuși Mani admite că și după Judecata de Apoi vor mai exista suflete damnate, care vor fi comprimate În Bulgărele Întunecat și otrăvit și Întemnițate pentru vecie 140. Utilizarea argumentelor marcionite antiiudaice În maniheism n-ar trebui să camufleze enormele diferențe care există Între Mani și Marcion. Pentru Marcion, cele două Împărății sînt prin definiție separate; pentru Mani, ele sînt prin definiție amestecate. În măsura În care a utilizat materiale biblice, Mani le-a aplicat acestora exegeza
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Evei, că se Împreunează cu propria lui fiică și că Isus este Șarpele și Pomul Cunoașterii. Istoria neamului omenesc de după Cain Însă, plină de surprize dezgustătoare, nu reprezintă un Împrumut din vreunul din izvoarele gnostice ajunse pînă la noi. O dată cu maniheismul se Încheie istoria curentelor dualiste ale Antichității. Vom trece, În continuare, la cele din Evul Mediu, mai Întîi În Imperiul Bizantin, apoi În Europa. Am putut constata pînă aici existența mai multor deosebiri Între gnosticism, marcionism și maniheism. Aceste diferențe
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
noi. O dată cu maniheismul se Încheie istoria curentelor dualiste ale Antichității. Vom trece, În continuare, la cele din Evul Mediu, mai Întîi În Imperiul Bizantin, apoi În Europa. Am putut constata pînă aici existența mai multor deosebiri Între gnosticism, marcionism și maniheism. Aceste diferențe pot fi rezumate cu ușurință Într-un tabel care ne arată cum apreciază fiecare dintre aceste doctrine inteligența ecosistemică, principiul antropic si superioritatea omului față de lume și de cei care au creat-o. Inteligență ecosistemică Principiu antropic Superioritatea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fi rezumate cu ușurință Într-un tabel care ne arată cum apreciază fiecare dintre aceste doctrine inteligența ecosistemică, principiul antropic si superioritatea omului față de lume și de cei care au creat-o. Inteligență ecosistemică Principiu antropic Superioritatea omului Gnosticism - - + Marcionism - + - Maniheism + - + NOTE 1. Augustin, Contra Epistulam Fundamenti XIII.182-183, pp. 423-425; XV.184, pp. 429-430; Contra Fel. XIX.533, p. 95 (traducerea Îmi aparține), după Oeuvres de Saint Augustin, vol. 17: Six traités anti-manichéens, ed. și trad. R. Jolivet și M.
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Select Library of the Nicene and Post-Nicene Fathers, vol. 7: Saint Augustin: The Writings Against the Manichaeans and Against the Donatists (reproducere a ediției Eerdmans, 1887), Grand Rapids, MI, 1979. Cea mai bună introducere În problemele raporturilor lui Augustin cu maniheismul rămîne cartea lui Prosper Alfaric, L’évolution intellectuelle de Saint Augustin, Nourry, Paris, 1918. 2. O traducere franceză a acestui text, datorată lui H. Pognon, se găsește În Franz Cumont, Recherches sur le Manichéisme I: La Cosmogonie manichéenne d’après
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
datorează lui H. Schmidt-Glintzer: Chinesische Manichaica, Harrassowitz, Wiesbaden, 1987. 6. Titus din Bostra, Adv. Man. 1.16. 7. Severus, p. 90 Kugener. 8. Ibn Abi Ya’qub al-Nad@1@m este cel mai important doxograf și ereziolog musulman. El dedică maniheismului un capitol (IX.1) din lucrarea sa Fihrist (aprox. 989), ed. și trad. Gustav Flügel, Mani, seine Lehre und seine Schriften: Ein Beitrag zur Geschichte des Manichäismus, Brockhaus, Leipzig, 1862. O traducere engleză este disponibilă În Bayard Dodge, The Fihrist
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Brockhaus, Leipzig, 1862. O traducere engleză este disponibilă În Bayard Dodge, The Fihrist of al-Nad@1@m; A Tenth-Century Survey of Muslim Culture, Columbia Univ. Press, New York, 1970, vol. 2, pp. 773-806. Alt doxograf arab care dă importante informații despre maniheism este al-Shahrast@2@n@1@, Book of Religious and Philosophical Sects, ed. W. Cureton, London, 1846 (reimprimare, Lepzig, 1923). Cea mai bună dintre traducerile recente Îi aparține lui Jean-Claude Vadet: M. b. ’Abd al-Kar@1@m al-Shahrast@2@n@1
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
90, Theodoret, PG 83 col. 377b. 20. Ta pente tou kakou tamieia, potrivit neoplatonicianului tardiv Simplicius (In Enchiridion Epicteti 27), care a scris după 533, la Harran (Mesopotamia de nord), un Comentariu la Manualul lui Epictet, Întemeindu-și probabil respingerea maniheismului pe surse locale, după părerea lui Michel Tardieu, „Sabiens coraniques et sabiens de Harran”, Journal Asiatique 274 (1986), 24, n. 105. Argumentația lui Simplicius a fost analizată de Ilsetraut Hadot, „Die Wiederlegung des Manichäismus im Epiktetkommentar des Simplikios”, Archiv für
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
9.14. 22. Se dau două liste diferite de către al-Nad@1@m În Fihrist; p. 777 Dodge. 23. H.-Ch. Puech, Sur le Manichéisme et autres essais, Flammarion, Paris, 1979, pp. 103-151. Această carte continuă și corectează scurta prezentare a maniheismului datorată aceluiași autor: H.-Ch. Puech, Le Manichéisme: Son fondateur, sa doctrine, Civilisations du Sud, Paris, 1949. 24. Fihrist, p. 777 Dodge. 25. Kephalaion-ul copt 27, vol. I 77. 25 sq. Vezi, pentru o descriere mai scurtă dar În esență
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pe Adam și apoi pe Eva. 73. Motiv pentru care, bineînțeles, școala germano-suedeză de istorie a religiilor era ferm convinsă că manihesimul ar fi cel mai bun exemplu de „mister iranian al mîntuirii”! Unii Învățați mai susțin și astăzi că maniheismul este iranian, În ciuda faptului că el este În mod vizibil o formă originală de gnosticism, foarte apropiat, În același timp, de acele surse gnostice pe care Mani le-a cunoscut În mod sigur și le-a luat ca premise pînă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
foarte apropiat, În același timp, de acele surse gnostice pe care Mani le-a cunoscut În mod sigur și le-a luat ca premise pînă cînd și-a construit propriul sistem. Chiar dacă anumite texte au fost traduse În limbi iraniene, maniheismul nu devine prin asta mai iranian decît este, să zicem, chinezesc; traducerile chineze sînt atît de pline de termeni budiști, Încît maniheismul ar putea fi interpretat ca o transformare a budismului. Viceversa, se pare că influența maniheistă asupra budismului nu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ca premise pînă cînd și-a construit propriul sistem. Chiar dacă anumite texte au fost traduse În limbi iraniene, maniheismul nu devine prin asta mai iranian decît este, să zicem, chinezesc; traducerile chineze sînt atît de pline de termeni budiști, Încît maniheismul ar putea fi interpretat ca o transformare a budismului. Viceversa, se pare că influența maniheistă asupra budismului nu a fost neglijabilă, același lucru fiind valabil și pentru textele zoroasteriene În pahlavi. 74. M7983 = T III 26odI În Asmussen, Manichaean Literature
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În trupuri, se vor Întorce la cer prin botez, purificare (purgationem) și penitență. Respingînd și osîndind Vechiul Testament, ei spun că este al Prințului Întunericului 72. S-ar părea că ne Întîlnim aici cu o formă stîngace de origenism, combinat cu maniheism și păstrînd o parte din consecințele de ordin etic și practic ale unui bogomilism remaniat. În linii mari, aceasta corespunde destul de bine modelului de catharism radical (a se vedea capitolul următor). Urmele doctrinelor radicale din Dalmația pot oferi astfel o
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
aparține acestei lumi, nu și sufletul. Însă refuzul venit din partea bogomilismului nu este identic cu cel al gnosticilor sau cu negația venită din partea maniheenilor: omenirea nu este superioară Demiurgului, Diavolul, pentru că Diavolul este și el un Înger. Contrar gnosticismului și maniheismului, Însă din alte motive decît În marcionism, bogomilismul este pesimist. Îngerul inocent a fost păcălit de cel viclean și nu poate evada din condiția blestemată a rasei sale decît renunțînd la concupiscență și la celelalte lucrări ale Arhontelui, adică la
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
același timp, vechile soluții utilizate odinioară de marcioniți, de maniheeni și firește, de bogomili, care le sînt izvorul și modelul. Majoritatea catharilor vor continua astfel să-l identifice pe Dumnezeul din Vechiul Testament cu Diavolul, conform unei opțiuni Întîlnite În gnosticism, maniheism și bogomilism. Școala lui Ioan de Lugio este revoluționară În măsura În care acceptă deopotrivă realitatea Vechiului și Noului Testament, Însă Într-o altă lume decît cea de aici, Într-un univers paralel care, deși mult superior lumii noastre, rămîne Întru totul rău
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
toți membrii familiei sale. Această tragedie de suburbie pariziană, colorată superficial de nihilism, traversează multe lumi literare care abundă În eros, fac uz de dispozitive science-fiction și se complac În acțiuni sadice. Poemul lui Lamartine nu reprezintă o moștenire a maniheismului, ci este un precursor pesimist al romanului de consum de la Începutul secolului XX. Altfel stau lucrurile În privința poemului lui Victor Hugo Sfîrșitul lui Satan (din 1854-57, publicat postum În 1886)12, care este o narațiune originală, aparținînd tradiției postmiltoniene. În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a funcționării acesteia și curiozitatea sa rămâne nesatisfăcută. I-ar place să intre în sala de mașini a ascensoarelor, dar este condamnat la imagini fragmentare. Legea mecanică îi rămâne incomprehensibilă. Descoperire Americii este pentru Karl descoperirea unei ordini riguroase, cea maniheismului industrial care este și luare la cunoștință a repetiției și a reproducerii în era industrială (prin hublouri el descoperă arhitectura cu mii de ferestre, care îi dezvăluie legea seriilor). În casa unchiului (a doua figură paternă a povestirii) el se
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
lui de excelență. Contrapunct mai degrabă al privirilor decât al produselor, străin de orice condamnare a unui "jos" în numele unui "înalt", a unei "culturi de masă" în numele unei "culturi cultivate". Să opui un vârcolac unei creaturi nobile ar fi un maniheism academic cel puțin imprudent, deoarece imitația și eleganța fac un continuu schimb de locuri pe termen scurt. Oricine știe că, în artele frumoase ca și în Ceruri, cei din urmă vor fi cei dintâi. Sarcasmele care au însoțit primele decenii
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Un om mare) "dezvoltă o anumită idee a fantasticului" și pregătesc narațiunea mitică; se caracterizează "prin unitate de stil și de atmosferă" și, deși "programatic "mediocre" ca limbaj", ilustrează "mai bine decât altele originalitatea fantasticului eliadesc". Eugen Simion observă un "maniheism" al personajelor care se clasifică în cei care nu cred, agenți ai istoriei profane (Agripina, căpitanul Lopată, intelectualii snobi și existențialiști din O fotografie veche de 14 ani) și cei care știu, dar nu spun (fostul marinar Beldiman, Brânduș, Dumitru
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]