400 matches
-
tip de erou, țăranul onest și frust, cu nostalgii ducând spre origini, care privește acest eveniment traumatizant prin optica strămoșilor săi, transpunerea romanescă fiind lungul traseu al analizării acestui proces de conștiință. Lumea se împarte în două după o schemă maniheistă, simplificatoare, iar narațiunea se centrează pe procesul trenant de elucidare a eroului, pentru care întâmplările exterioare, precum și structura proprie realității interioare devin un cerc vicios, care îl absoarbe treptat. În romanul politic, problematica se întoarce obsesiv la clarificarea dramelor și
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
s-ar bănui. Suferința... pare o rescriere mai fericită a romanului de debut, nemaifrizând lipsa de adevăr a acestuia. Monu, protagonistul de acum, este un Lae revoltat împotriva tuturor. Conflictul și mediul sunt cele cunoscute: sistemul lumii funcționează după legi maniheiste, în care axa eroilor pozitivi (ca Monu) este contrabalansată de cea a personajelor negative (ca Ionel al lui Țâncuș). Din cauza invidiei și a machiavelismului lui Ionel al lui Țâncuș, deținător al unei funcții politice importante în sat, Monu este silit
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
este una de îngroșare până la violență a mesajului. Încrâncenarea de a spune apăsat adevărul despre anomaliile unui sistem politic opresiv crește, și romanele pot funcționa, în acest sens, ca niște documente epice. Maniera de construcție epică reflectă însă același calapod maniheist. În Umbra răsculatului (1996), bunăoară, este surprins momentul sistematizării satelor românești, locul ales și personajele fiind edificatoare pentru ideea unei iminente răsturnări a regimului. Atunci când nu mai simte nevoia să plaseze ideologia în scenarii epice, L. o prezintă direct. Cuvânt
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
să vezi dacă În discursul pe care Îl propunem noi este ceva excesiv de moralizator, obositor, apăsător, dacă nu cumva noi suntem cei care resuscităm, activăm o mitologie comparată referitoare la anii ’50 sau la comunism, dacă nu prezentăm o viziune maniheistă cu puncte albe și puncte negre, buni și răi. Probabil că un lucru pe care Îl putem transmite este să vă punem pe voi În situația părinților sau bunicilor voștri care au trăit ceea ce se povestește; persoane ca și voi
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a făcut din Sfinții Părinți greci au loc mai ales într-o epocă mai târzie. „Cărțile Platonicilor”, cum le-a numit Augustin, i-au furnizat unele explicații fundamentale, în special cea legată de existența unui singur Dumnezeu (care depășea dualismul maniheist) și cea privitoare la logosul său, supremă înțelepciune și raționalitate; Augustin a observat apoi în Confesiuni că această doctrină putea fi găsită și în Evanghelia după Ioan, dar aceasta nu însemna că neoplatonicii puteau să se ridice până la nivelul Evangheliei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
să fie străin de convertire. De acum înainte, asceza este concepută ca nucleu central al creștinismului, ca atitudine fundamentală a vieții religioase; fără aceasta nu este posibil să te ridici până la Dumnezeu; asceza nu este negarea lumii, ca în doctrina maniheistă, ci desprinderea de lume, de senzualitatea și de deșertăciunea ei. Sigur, vor putea fi folosite bunurile acestei lumi, dar nu ne vom mai putea „bucura de ele”, adică nu va mai trebui să le căutăm ca scopuri în sine, pentru că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
trei capitole ale acestei cărți. Pentru că i se reproșase că e prea greu de înțeles, începe acum să își organizeze exegeza într-un mod mai clar și mai simplu, abordând textul biblic punct cu punct; pentru fiecare fragment citează interpretarea maniheistă și o contracarează opunându-i-o pe cea ortodoxă. Cu deosebire interesantă este interpretarea protologiei, încercarea de a explica în mod alegoric povestea biblică despre viața lui Adam și a Evei în Paradis. Cele șapte zile ale Facerii sunt povestea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
antropologia..., Augustinianum, Roma 1984. Alte opere din acei ani ale lui Augustin sunt încă îmbibate de neoplatonism; astfel este Despre adevărata religie (De vera religione), dedicată lui Romanianus, în care scriitorul vrea să prezinte religia creștină apărând-o de interpolările maniheiste și confruntând-o cu păgânismul: în esența sa, creștinismul reprezintă adevărata concretizare a înțelepciunii păgâne. Profund neoplatonică este și opera Învățătorul (De magistro), care abordează încă o dată problema sufletului și a cunoașterii. Când ne rugăm, urmând preceptul divin, nu avem
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Mandouze, L’aventure..., cit.; E. Gilson, Introduzione allo studio din Sant’Agostino, cit. 5. Operele din perioada sacerdoțiului Activitatea literară a lui Augustin, concentrată acum asupra funcției sale sacerdotale, se orientează din nou către polemica împotriva vechilor tovarăși de credință maniheistă, de-acum demascați: Cât este de util să crezi (De utilitate credendi); Cele două suflete, contra Maniheienilor (De dualitate animabus contra Manichaeos); Împotriva maniheanului Fortunatus (Contra Fortunatum Manichaeum), o operă, această din urmă, care relua discuția în contradictoriu susținută în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
reperabile chiar în Confesiuni) și care tocmai de aceea îi va fi reproșată de către adversarii săi; aceștia se vor referi la operele scrise de el în anii anteriori și vor sublinia că soluția propusă de Augustin era aceea a unui maniheist, a unui dualist deghizat în haine de creștin. Oricum, în ciuda unor rectificări și a unor precizări ulterioare, creștinismul latin nu va mai reveni la moralismul și raționalismul pre-augustinian care își trage originea din filosofia păgână. Concepția augustiniană despre har pare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
anul 1952, în satul moldovenesc Hârtoapele, unde se înființa o gospodărie agricolă colectivă. Folosind tehnica realismului „obiectiv” specific perioadei, autorul se încadrează în tipul de proză proletcultistă, ghidată de comandamentele epocii, pe care le servește „exemplar”, într-o scriitură rudimentară, maniheistă, îngroșat ideologizată. În Un Oscar pentru Ana (1982) este anunțată încă de la început formula narativă dominantă, vizând obiectivitatea și distanțarea naratorului. Acțiunea este subsumată analizei psihologice, având în centru confruntarea tensionată dintre partenerii unui cuplu distrus din cauza înțelegerii greșite a
GHILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287263_a_288592]
-
după propriul cod de valori; într-un cuvânt, prin intermediul personajelor, scriitoarea pledează pentru dreptul femeilor de a se emancipa. Femeia-păpușă, menită doar să satisfacă vanitatea bărbatului, este ridiculizată. Din păcate, romanele sunt gândite ca niște pilde moralizatoare, cu personaje construite maniheist, în alb sau negru, pozitive ori negative. Totuși, există și cărți în care acest schematism este depășit. Astfel, protagonista din romanul Slutica (1925) se detașează printr-o intensă trăire sufletească, prin zbuciumul continuu al revoltei. Pe de altă parte, L.
LECCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287765_a_289094]
-
aceste dificultăți. Augustin a citit din Părinții greci mai ales într-o epocă mai tîrzie. „Cărțile Platonicilor”, cum le-a numit Augustin, i-au furnizat unele explicații fundamentale, în special cea legată de existența unui singur Dumnezeu (care depășea dualismul maniheist) și de logosul său, supremă înțelepciune și raționalitate; Augustin a observat apoi în Confesiuni că această doctrină putea fi găsită și în Evanghelia după Ioan, dar aceasta nu însemna că neoplatonicii puteau să se ridice la nivelul Evangheliei, pentru că le
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
era străin de convertire. De acum înainte, asceza este concepută ca nucleu central al creștinismului, ca atitudine fundamentală a vieții religioase; fără ea nu este posibil să te ridici pînă la Dumnezeu; asceza nu este negarea lumii, ca în doctrina maniheistă, ci desprinderea de lume, de senzualitatea și de deșertăciunea ei. Sigur, voi putea folosi bunurile acestei lumi, dar nu ne vom mai „bucura de ele”, adică nu va mai trebui să le căutăm ca scopuri în sine, pentru că sînt efemere
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
trei capitole ale acestei cărți. Pentru că i se reproșase că e prea greu de înțeles, începe acum să își organizeze exegeza într-un mod mai clar și mai simplu, abordînd textul biblic punct cu punct; pentru fiecare fragment citează interpretarea maniheistă și o contracarează opunîndu-i-o pe cea ortodoxă. Deosebit de interesantă este interpretarea protologiei, încercarea de a explica în mod alegoric povestea biblică despre viața lui Adam și a Evei în Paradis. Cele șapte zile ale Facerii sînt povestea evenimentelor din trecut
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Sfameni Gasparro, Enkrateia e antropologia..., Augustinianum, Roma, 1984. Alte opere din acei ani sînt încă îmbibate de neoplatonism; astfel este Despre adevărata religie (De vera religione), dedicată lui Romanianus, în care scriitorul vrea să prezinte religia creștină apărînd-o de interpolările maniheiste și să o confrunte cu păgînismul: în esența sa, creștinismul reprezintă adevărata concretizare a înțelepciunii păgîne. Profund neoplatonică este și opera învățătorul (De magistro), care abordează încă o dată problema sufletului și a cunoașterii. Cînd ne rugăm, urmînd preceptul divin, nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Mandouze, L’aventure..., cit.; E. Gilson, Introduzione allo studio din Sant’Agostino, cit. 5. Operele din perioada sacerdoțiului Activitatea literară a lui Augustin, concentrată acum asupra funcției sale sacerdotale, se orientează din nou către polemica împotriva vechilor tovarăși de credință maniheistă, acum demascați: Cît este de folositor să crezi (De utilitate credendi); Cele două suflete, contra maniheilor (De dualitate animabus contra Manichaeos); împotriva maniheului Fortunatus (Contra Fortunatum Manichaeum), o operă, aceasta din urmă, ce relua discuția în contradictoriu susținută în public
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
semne sînt reperabile chiar în Confesiuni) și care tocmai de aceea îi va fi reproșată de către adversarii săi; ei se vor referi la operele scrise în anii anteriori și vor sublinia că soluția propusă de Augustin era aceea a unui maniheist, a unui dualist deghizat în haine de creștin. Oricum, în ciuda unor rectificări și precizări ulterioare, creștinismul latin nu va mai reveni la moralismul și raționalismul pre-augustinian, care își trage originea din filozofia păgînă. Concepția augustiniană despre har pare să ridice
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
toate cele compuse pînă atunci (sînt în total 173 de epistole, din care 143 scrise chiar de papă, iar celelalte de corespondenții săi, între 442 și 460). Epistolele cele mai vechi se ocupă mai ales de ereziile priscilianistă, pelagiană și maniheistă (mulți manihei se refugiaseră în Italia în urma invaziei vandalilor în Africa); altele se referă la data sărbătorii de Paști, în privința calculării căreia apăruse o divergență între Biserica din Roma și cea din Alexandria; unele îi sînt trimise conducătorului Imperiului Roman
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
într-o poziție de subordonare față de sculptură, după cum nu este nici un simplu moment pregătitor pentru lucrarea tridimensională. El este desen pur și simplu, complex ca proiect și variat ca expresie, acoperind cam întreaga plajă de la stilul grafic, sec și oarecum maniheist prin cultivarea polarității, pînă la compoziția elaborată, amplă ca desfășurare, și de aici mai departe pînă la pictura propriu-zisă, pe care n-o mai leagă de grafică decît, poate, problemele de tehnică. Oscilînd între monumentalismul imaginii și grija pentru detaliu
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
Pe fondul reacției generale de entuziasm, la intrarea României în război, apar și unele situații contrastante - suferința femeilor, manevrele celor care voiau să scape de front etc. Protagonistului, care ar simboliza comportamentul exemplar în acest moment istoric, i se opune, maniheist, un antierou. Deși câteva scene de luptă sunt bine prinse, în general se vorbește mult, fără rost. Păcatul domniței Irina (roman publicat parțial în 1937), Ramuri de stejar (teatru școlar, 1937), Cântecul mamei (povestiri pentru copii, 1943), dar și sute
STAMATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289843_a_291172]
-
dărâmă din interior creștinismul. Pentru el, doctrinele lui Simon, Ptolemeu sau Marcion reprezintă tot atâtea simptome evidente ale unei reactivări a păgânismului. Raționamentul său poate fi rezumat în schema următoare: erezie = păgânism; păgânism = demonism; în consecință, erezie = demonism. Acest raționament maniheist al lui Iustin nu este prezent și la Irineu. Acesta din urmă construiește o teologie a istoriei pe principiul evoluției sau maturizării progresive, o teologie a istoriei tolerantă față de păgânism în general și față de stăpânirea romană, în special. El ramifică
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Gh. Gheorghiu-Dej, amestec de umor și romantism, portretizând expresiv profesori și liceeni, sugerând conflictul între generații, dar și solidaritatea între tineri și păstrând nostalgia anilor de școală (în varianta radiofonică piesa se numește Rămas-bun, copilărie!). Elevi și dascăli se împart maniheist, în tabăra „bunilor” încadrându-se „blândul” director Pleșoianu, visătorul profesor de geografie zis Columb, sentimentala Mia, iar de cealaltă parte situându-se „negativul” Mișu Felecan, un Mefisto al clasei, bătăușul Ionaș Oproiu, zis Tarzan, sau drasticul profesor de istorie, poreclit
SAVA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289517_a_290846]
-
multe (1958). De pildă, însărcinată, părăsită de iubitul ei, protagonista romanului alege să își crească singură copilul, integrându-se „vieții noi” create de procesul de industrializare a orașului. Ulterior Ș. este interesat de literatura pentru copii și adolescenți, în general maniheistă și moralizatoare. Povestirile prezintă modele de comportament și fapte cu implicații etice din lumea elevilor. Tot tineri, dar văzuți ca purtători ai sentimentului iubirii pure sunt și protagoniștii din Stăpânul soarelui (1982), unde narațiunea stă sub semnul surprizei, iar idila
SERBANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289639_a_290968]
-
freudiană pornind de la Orestia lui Eschil, schimbă decorul, plasând acțiunea pe teren românesc, în Moldova, pe la 1700: localizare iluzorie, intenția lui S. fiind montarea dramatică a cazuisticii unei „vini tragice”. În prim-plan evoluează neamul Leordenilor, organizat psihologic după legi maniheiste, iar miza protagonistului, mezinul familiei, pare să fie decapitarea simbolică a genealogiei tarate prin orchestrarea colectivă a propriei morți. El își ucisese tatăl, un spirit sangvinar și dionisiac, nod nefast al lanțului familiei, dar paricidul declanșează blestemul stirpei. Avându-l
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]