176 matches
-
cîte o cheie mare de la intrare, cu numele casei pe care o descuia. Case care între cele două războaie mondiale au fost închiriate vilegiaturiștilor stațiunii balneare de la lac, aducînd un beneficiu frumos. îndeajuns ca bunica-mătușă să-și achiziționeze cinci mantouri de blană (de hermină, nurcă, șinșila, vulpe polară și mînz). în ajunul celui de-al doilea război mondial, Șandor nu mai era printre vii, iar nevasta lui, bunica-mătușă, a început a-i folosi trăsurile, acum ale ei. Care erau
Milorad Pavić by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6633_a_7958]
-
case, iar cheile mari de la intrare le-a dăruit copilului surorii sale. Asta însemna că îi dăruia și o casă. O casă pe numele Dorotheea care aparținuse mamei Erszebetei, căci se numea Dorotheea. Ceea ce nu înseamna că îi dăruise și mantourile de blană. Pe care bunica-mătușă n-a voit să i le dăruiască. Însă a izbucnit războiul, după război au venit rușii iar în Ungaria au fost naționalizate toate vilele de la Balaton, deci și cele cinci case. Care vile, de
Milorad Pavić by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6633_a_7958]
-
ei, cheia stătea frumos în culcuș. Absolut întîmplător a împins ușa care s-a deschis. Nu era încuiată. S-a gîndit că poate casa era nelocuită și părăsită. A intrat într-un mic antreu și a văzut în cuier un mantou ponosit din blană de mînz, cam năpîrlită. Parcă îl recunoscuse din spusele mamei ei. Să fi fost unul din cele cinci mantouri ale răposatei ei bunici-mătuși? A rămas perplexă și a tras și o sperietură atunci cînd, în întunecimea salonului
Milorad Pavić by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6633_a_7958]
-
poate casa era nelocuită și părăsită. A intrat într-un mic antreu și a văzut în cuier un mantou ponosit din blană de mînz, cam năpîrlită. Parcă îl recunoscuse din spusele mamei ei. Să fi fost unul din cele cinci mantouri ale răposatei ei bunici-mătuși? A rămas perplexă și a tras și o sperietură atunci cînd, în întunecimea salonului stil Louis XIV, a văzut un tînăr stînd cu picioarele pe masă. în fața lui era o sticlă cu bere. Galant, el o
Milorad Pavić by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6633_a_7958]
-
nr. 3 și Shopping Center Bega, etajul întâi, practică reduceri de preț considerabile pentru colecția de toamnă-iarnă 2003. Astfel, în procente, reducerea de preț oscilează între 20 și 60% la confecțiile destinate sexului frumos - bluze, fuste, pantaloni, blazere, compleuri, jachete, mantouri, fulare, eșarfe, și între 20 și 50% la articolele pentru bărbați - cămăși, pulovere, pantaloni, sacouri, costume, jachete și cravate. Programul de funcționare al magazinelor este de luni până vineri, între orele 10-20, iar sâmbăta 10-15. Monica Diana Pavel Program individual
Agenda2004-2-04-comert () [Corola-journal/Journalistic/281916_a_283245]
-
Valencienne era se pare tot pe foc în atelierul lui Max Jacob. Max, care nu se înțelegea cu Picasso, era absent, însă atelierul lui servea drept bucătărie pentru gătit orezul și drept garderobă a bărbaților. Femeile aveau să-și lase mantourile în atelierul din față care fusese al lui Van Dongen pe vremea când acesta se hrănea doar cu spanac, iar acum era al unui francez cu numele de Vaillant. Era atelierul pe care avea să-l ocupe mai târziu Juan
Gertrude Stein - Autobiografia lui Alice B. Toklas () [Corola-journal/Journalistic/5731_a_7056]
-
cofetăria „Violeta”) clienții au la dispoziție, în afara consacratelor ținute pentru ocazii speciale, și ținute care se pot purta ziua, care au șic și linia Agnes Toma: sacouri, jachete și taioare, fuste, cămăși, bluze, trench-uri elegante, dar și pardesie, scurte și mantouri, haine matlasate, realizate în serii mici, exclusiviste, din materiale naturale de cea mai bună calitate, la prețuri apropiate produselor de serie aflate pe piață. Țesăturile și culorile preponderente în această colecție sunt chiar vedetele internaționale: tweedul și stofele de lână
Agenda2004-49-04-comert () [Corola-journal/Journalistic/283117_a_284446]
-
cel al lui Dragoș Protopopescu. "Croindu-și drum pe culoarul ticsit de studenți care ducea la amfiteatrul Hasdeu (et. II), silueta profesorului (nu prea înalt de statură) aducea o notă de distincție vestimentară nu foarte obișnuită la profesorii noștri. Un mantou bleumarin tăiat după ultima modă, o pălărie ŤEdenť (cum i se spunea după numele ministrului de externe al Angliei), o geantă diplomat (lucru foarte rar pe atunci) de care nu se despărțea niciodată și în care, se spunea, păstra manuscrisele
Ritmuri memoriale by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6664_a_7989]
-
care peste o mie de ani omul va izbuti să fie tot atît de sălbatic și de nul, ca și azi, copiii se uită la odraslele altora, bine hrănițe și îmbrăcate, nevestele n-au cu ce să-și cumpere un mantou, si pantalonii boemului cedează din cusături și stofă. Și viața omului, care-i scurtă, se topește în universul indiferent". Ironia la adresa filosofiei revoluționare și a efectelor sale e fără cusur. Soluția? Ar fi "o carte a muncitorului", "o carte care
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
ploaia care cădea. Pe pod, am trecut pe lângă o siluetă întoarsă cu spatele, care, aplecată peste parapet, părea că privește fluviul. Uitându-mă mai bine am văzut o femeie tânără și subțire, îmbrăcată în negru. Între părul întunecat și gulerul mantoului i se zărea doar ceafa, proaspătă și umedă, la care n-am rămas nesimțitor. Dar, după o clipă de șovăială, mi-am văzut de drum. Ajuns la capătul podului, am apucat-o pe chei, în direcția cartierului Saint-Michel, unde locuiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
telefon pe administratorul blocului ca să-i ceară: „Trimiteți-mi imediat mecanicul", nu mai făcea investigații pe scări: „Cine a azvîrlit din nou resturi pe lîngă tobogan?". Se îmbrăca într-un fel parcă nervos. Ba își lua, fără să fie nevoie, mantoul cel mai scump, din blană de nutrie, ca să se ducă la magazin după rațiile de ulei, ba se înfășura cu o broboadă veche, îmbrăcînd un palton pe care încă dinainte de război avusese de gînd să-l dăruiască unei liftiere. Se
Vasili Grossman - Viață și destin by Laurențiu Checicheș () [Corola-journal/Journalistic/6442_a_7767]
-
geam. Încă două împușcături se auziră în direcția în care se îndreptă cel urmărit și nici o reacțiune din partea agenților. Trecu un timp, părând, din lipsa unei unități de măsură, nelimitat, fără nici o schimbare, și, de frig, Pica se zgribuli în mantoul devenit insuficient. Deodată, o fâșie de lumină mișcătoare pătrunse prin orificiul ușii, după aceea alta, în fine, chiar pe fereastră se iviră pete mobile de lumină. Pica privi pe ferăstruica ușii și văzu câteva mici reflectoare ce îmbrățișau concentric cavoul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
îngerul arăta cu spada spre cer, găsiră trupul neînsuflețit al unei domnișoare de cea mai bună condiție, după înfățișare. Consternați, traseră corpul în cavou și căutară un semn de identificare. Fata nu avea poșetă, nimic asupră-i, plecase numai cu mantoul pe ea, în grabă. Cadavrul fu transportat dimineață la Morgă și poliția făcu ipoteze. Siguranța avea informații despre legăturile lui Gavrilcea cu Pica, nu poseda însă fotografia acesteia, de vreme ce Pica nu era pusă personal sub observație, întrucît nu era amestecată
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ieșea în oraș, să-i cumpere un anume tuș, ce i se sfârșise și care devenise rar. Madam Ioanide se întoarse acasă la vremea mesei. Arhitectul o văzu intrând pe poartă, o auzi urcând scara la etaj să-și lase mantoul, apoi recoborînd în sufragerie. Peste puțin, madam Ioanide chemă pe arhitect la masă. Ioanide era un om care, când încredința cuiva o misiune oricât de neînsemnată, aștepta cu nerăbdare îndeplinirea ei și pretindea ca mandatarul să dea un raport imediat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
capul spre interiorul mașinii, încât nasul lui scurt și drept, bărbia colțuroasă s-au arătat de sub borul pălăriei, cum prinde chip o siluetă, spuse: Asta e! Aici o să locuim. Cuvintele ne stârniră așteptarea latentă, îmboldindu-ne să coborâm. Mama în mantoul ei de biber, cu ghetele îmblănite, pe care și le cumpărase special pentru „la țară“, fratele meu și cu mine în paltoane grele de lână, cu băștile pe cap. Stăteam pe esplanadă, în aerul rece, tăios, urmărindu-l pe tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
plimbare de Înviorare? În cele din urmă opinie pentru a doua alternativă. Așa dar, Îmbrăcă pardesiul de culoare gribleumaren, care recent fusese adus acasă dela croitor, se mai privi odată În oglindă corectând cu abilitate o cută abea vizibilă a mantoului, și Însfârșit, cu precauția unui răufăcător - părăsi dormitorul de o noapte a prietenei sale, fară nici un chef de a face act de prezență la birou. Mergea la pas domol, de promenadă, savurând cu plăcere aerul curat de primăvară. Briza mării
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
acasă, să nu-i mai reproșeze nimic. Aruncă o ultimă privire prin mulțime, când instantaneu observă o frumoasă fată ce Înainta greu datorită aglomerației, privind În toate direcțiile. Blondă, părul oxigenat, tunsă scurt cu breton Îl privea surâzător.Purta un mantou de un profund negru croită de un profesionist de clasă În așa fel, Încât Îi scotea În relief tinerețea trupului, oferind privirilor o distinsă eleganță!! În ce privește ochii...? Încremeni de uimire...! „O tu, benefică natură generată din metamorfoza Universului, cum ai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
îi zicea ele ntre ele. Un an a stat la croitorie și-a pughilit la cârpe, ș-acu parcă simte mirosu de mangal de la fieru de călcat, ce-l mai legăna să s-aprinză tăciunii, e-hei, ce rochii, ce mantouri era ! Parcă le vede pe manechine. În anii ăia a văzut ea cucoane adevărate, cucoanele Bucureștiului, care de care mai împarfumate și mai elegantarisite, toate clientele Patroanei. Și-unele o plăcea, era curățică, albă la față și cu păru negru
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mă vede nimeni". Exact ca atunci când eram copil: afară din casă eram țeapăn, monosilabic și inexpresiv. Seara, după ce mi se făcea baie (să fi avut 3 ani? 4 ani?), ieșeam din cadă, îmi puneam în jurul gâtului blana de vulpe de la mantoul mamei atârnat în cuier ― capul vulpii cu ochii de sticlă și labele cu ghearele intacte îmi atârnau pe burtă ― și țopăiam, gol, în fața oglinzii, țipând de fericire și libertate. Ceea ce mă uimește, în caseta montată de Eugenia Vodă, este că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de opt zile. Jennifer era singura femeie pe care am abordat-o vreodată pe stradă. Eram Într-o cafenea de pe Champs-Élysées după ce vizionasem un film la spectacolul de la miezul nopții, iar ea intrase, cu picioarele goale În espadrile, purtînd un mantou vechi de blană cam tocit, o pereche de blugi și una din acele cămăși de mătase despre care am aflat mai tîrziu că erau singura ei cochetărie. CÎnd a ieșit din cafenea, m-am uitat pe geam cum se Îndepărtează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
tot trupul: în fața lui stătea Nastasia Filippovna. O recunoscu imediat, după portret. Când îl văzu, ochii ei fulgerară într-o explozie de furie: păși repede în antreu, împingându-l la o parte cu umărul și spuse mânioasă, descotorosindu-se de mantou: — Dacă ți-e lene să repari clopoțelul, ai putea să stai în antreu când bate cineva la ușă. Poftim, mi-ai scăpat și mantoul jos, nătângule! Mantoul zăcea într-adevăr pe dușumea; fără să aștepte ca prințul să-i ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
repede în antreu, împingându-l la o parte cu umărul și spuse mânioasă, descotorosindu-se de mantou: — Dacă ți-e lene să repari clopoțelul, ai putea să stai în antreu când bate cineva la ușă. Poftim, mi-ai scăpat și mantoul jos, nătângule! Mantoul zăcea într-adevăr pe dușumea; fără să aștepte ca prințul să-i ia blana de pe umeri, Nastasia Filippovna o aruncase în spate, fără să se uite, iar prințul nu apucase s-o prindă din zbor. — Meriți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
împingându-l la o parte cu umărul și spuse mânioasă, descotorosindu-se de mantou: — Dacă ți-e lene să repari clopoțelul, ai putea să stai în antreu când bate cineva la ușă. Poftim, mi-ai scăpat și mantoul jos, nătângule! Mantoul zăcea într-adevăr pe dușumea; fără să aștepte ca prințul să-i ia blana de pe umeri, Nastasia Filippovna o aruncase în spate, fără să se uite, iar prințul nu apucase s-o prindă din zbor. — Meriți să fii dat afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sunt inferioare celor obținute de la Karakul. În schimb, valoarea comercială și estetică a pielicelelor capătă însușiri superioare la metișii rezultați din încrucișarea cu Karakul de Botoșani. Acestea sunt utilizate în gospodăriile populației și în ateliere specializate la confecționarea căciulilor, gulerelor, mantourilor etc. Alături de Karakul, față de care manifestă o mare capacitate de combinabilitate, țurcana neagră și brumărie a participat la formarea rasei Karakul de Botoșani. Indicii de reproducție Datorită gradului ridicat de rusticitate și tardivitate ce caracterizează această rasă, principalii indici specifici
Rase autohtone de ovine ş i caprine by Pascal Constantin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91660_a_93181]
-
degetele îi tremurau atît de emoție cît și din cauza faptului că sticla era extrem de rece, aproape congelată. Profitînd de această agitație la bar, al doilea bărbat prezent în cafenea, avînd în jur de 30 de ani, își scoase pălăria și mantoul și le atîrnă cu mișcări apoape invizibile în cuier. nu puteam să-mi dau seama de cînd aștepta el acest moment pentru a se face comod, dar fără îndoială nu avusese curajul să o facă înainte. Pînă la urmă barmanul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]