163 matches
-
guvern organizat legal sau al unei organizații internaționale. Uneori sunt denumite documente publice. Acestea pot fi: * Ghiduri * Cataloage și bibliografii * Indexuri * Surse factice 196. Documente primare: definiție și tipuri R: Documentul primar reprezintă o lucrare originală, publicată sau numai dactilografiată, manuscrisă etc. care fixează conținutul și rezultatele științifice și tehnice. Această lucrare poate fi publicată sau nu. Documentele primare neperiodice pot fi: cărți, broșuri, monografii, manuale, tratate, cursuri, publicații ale conferințelor și simpozioanelor, publicații oficiale (dări de seamă, decrete, instrucțiuni), standarde
Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri by Marinescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/450_a_1367]
-
ziarele românești va fi întemnițat un timp, Constantin I. Moisil, viitor director al Arhivelor Statului (1923-1938), membru al Academiei Române (1948), Ion Gavrilaș, Aurel Pop Bota, Corneliu Pop Păcurar ș.a. Din 1882 până în 1912 societatea va edita, cu intermitențe, revista literar-științifică manuscrisă „Muza someșană”, cu G. Coșbuc redactor responsabil în perioada când conducea societatea. În acest interval el însuși va tipări aici peste cincizeci de poezii. Au mai colaborat Nicolae Drăganu, viitor profesor de greacă, latină și română, Ciril Negruțiu, Octavian Domide
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290583_a_291912]
-
Grigore Ureche și De neamul moldovenilor, scrierea lui Miron Costin. Aceeași acribie în critica de text o va aplica și în alte ediții: Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei (1967), Miron Costin, Opere alese (1967), Cronicari munteni (1970). În cercetarea Tradiția manuscrisă a unei sinteze europene la români în secolele al XVII-lea-al XIX-lea. „Mântuirea păcătoșilor” („Amartolon Sotiria”) (2002) sunt urmărite manuscrisele în succesiunea lor, cu diferențele (capabile să identifice versiunile, statutul și particularitățile lor) și cu relațiile dintre ele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288539_a_289868]
-
2, București, 1971; Introducere în filologia română. Orientări în tehnica cercetării științifice a limbii române (în colaborare cu Elena Barborică și Mirela Teodorescu), București, 1972; Critica textuală și editarea literaturii române vechi. Cu aplicație la cronicarii moldoveni, București, 1973; Tradiția manuscrisă a unei sinteze europene la români în secolele al XVII-lea - al XIX-lea. „Mântuirea păcătoșilor” („Amartolon Sotiria”), București, 2002. Ediții: Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei, pref. edit., București, 1967; Miron Costin, Opere alese, pref. edit., București, 1967; ed. (Letopisețul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288539_a_289868]
-
odată cu reîntoarcerea sa la Berlin, după semnarea armistițiului dintre Prusia, Austria și Danemarca. În același fond de arhivă se păstrează și un alt caiet, tot de format mic, legat în scoarțe roșii din piele, al cărui conținut este o copie manuscrisă a primului. Copia a fost realizată, se pare, de Mite Kremnitz, probabil în vremea când lucra la redactarea Însemnărilor martorului ocular, în scopul publicării separate a acelui fragment de jurnal. Scriitoarea a folosit fragmentul atunci când a redactat capitolul introductiv, cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
gândirii Luminilor. La paraphrase d’Erasme divisée en deux tomes, dont le premier contient l’Exposition des quatre Evangélistes el des actes des Apostres. Nouvellement translatées de Latin en Francoys, o frobeniană, tipărită la Basel în 1563, cu o mențiune manuscrisă: „Ex libris Antony Siskovich de Ontopa”, ne recomandă nu numai un nume de intelectual din zona răsăriteană, se pare, cunoscător al limbii franceze, ci și un fapt esențial: chiar și indivizii cu o rațiune practică - exemplul acestui nobil transilvan este
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
cărțile de inițiere în studiul matematicii, medicinei, astrologiei, filosofiei, geografiei, mecanicii. Să amintim trei dintre acelea care ne-au impresionat: Coloniae Agrippinae Typis Bertrani Buchholtz (o donație din secolul al XVIII-lea a lui BĂnfi Dénes, cum rezultă din însemnarea manuscrisă, dublată de un ex libris al lui Mikó Imre); De re metalica și Cosmographia Petri Apiani. De ambianța acestei biblioteci profită Körösi Csoma SĂndor în anii de început ai formației intelectuale. El este un personaj-simbol al culturii iluminist-romantice transilvane, un
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
de drag... Apoi - acea conversație cu Mihai în care a făcut analiza sănătății mele din toate punctele de vedere, analiză care m-a fascinat prin justețea ei, iar pe deasupra m-a și flatat... și, în sfârșit, această a doua ediție manuscrisă a acelor Contes de la forêt enchantée, pe care am scris-o acum câțiva ani pentru prietenii mei de la Liceul Francez. Desenele pentru această ediție au fost singurul lucru care m-a amuzat cu adevărat în aceste zile din urmă și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
dar că, el, Fuhrerul, „poate să-l asigure, totuși, pe generalul Antonescu că înțelegea pe deplin sentimentele, mânia și durerea sa. De altminteri, istoria nu se va opri la anul 1940.” (De remarcat că ultima propoziție este adăugată în nota manuscrisă a lui Schmitd). Această declarație a fost capitală pentru Antonescu, era exact ceea ce dorea să audă, astfel că întors la București, el tălmăcea miniștrilor săi declarația lui Hitler (reprodusă de el astfel: „Ceea ce s-a decis la Viena nu este
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
159. 1960 iulie 7, Jilava. Notă privind-o pe Ecaterina Bălăcioiu, dată de o deținută recrutată în închisoare. Din notă rezultă că Ecaterina Bălăcioiu a refuzat să se lase utilizată de Securitate pentru racolarea fiicei sale, Monica Lovinescu. O notă manuscrisă in dică data morții Ecaterinei Bălăcioiu - 7 iunie 1960, la spitalul penitenciarului Văcărești. MAI „K“ 2 (serviciul de contraspionaj în penitenciare al Securității - nota editorilor) Nota a fost primită la 7.VII.1960 de la agenta „ROXANA VOINESCU“ deț. CR (sub
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
crede că mitropolitul ar fi intervenit, înrâurind nemijlocit planul și stilul arhitectural original (prin proporțiile insolite și armonioase, gustul subtil, tinzând la spiritualizarea elementelor decorative) al ctitoriei sale de la Dragomirna, lăcaș pe care îl va înzestra cu capodopere de artă manuscrisă și miniaturistică, semnate de el însuși, alături de pleiada de artiști formați aici. Majoritatea, cu destin accidentat; se mai păstrează circa 27 dintre aceste manuscrise rare: în țară, câteva, sau în biblioteci din Rusia, Germania, Polonia, Austria. Rigoarea compozițiilor, fantezia plastică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286493_a_287822]
-
cel de la Brașov (secolul al XVI-lea) sunt cu caractere chirilice. În secolul al XIX-lea apar cărțile românești cu litere latine. Secolul al XVI-lea a lăsat un manuscris al Faptelor Apostolilor în română, o Psaltire românească, o Evanghelie manuscrisă românească (la British Museum), un Catehism protestant (1544), cele patru Evanghelii în română (Brașov, 1561) și o traducere românească (pe la 1574) a Învățăturilor Prințului Neagoe Basarab către fiul său (originalul în greacă). Limba română literară a fost practicată mai întâi
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Ultimele două povești fac parte din culegerea Nuits d'Orient (n. trad.). * În literatura medievală franceză, mică povestire umoristică în versuri (n. trad.). * Autorul versiunii franceze din 1894, Jules Brun, afirmă că a tradus textul "în parte după o versiune manuscrisă, în parte după cea culeasă de Creangă" (n. trad.). * Ca și precedenta, povestea face parte din culegerea Nuits d'Orient (n. trad.). * Charles-Hubert Millevoye (1782-1816), poet francez; versurile citate fac parte din cel mai cunoscut poem al său, Căderea frunzelor
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
-i pe donatori, și miniaturiștii. în Slujebnicul copiat prin 1653-1654 (vezi la B.A.R. sul nr. 651), Matei Basarab și Doamna Elena sunt așezați în jurul arborelui vieții și înconjurați de mobile din stemă (crucea, soarele, luna). Producția de carte manuscrisă din epoca lui Matei Basarab a făcut ca portretele celor doi soți, mereu în costume de ceremonie, somptuoase, bogat brodate cu aur, să apară în multe rânduri (Evangheliarul din 1642-1643, păstrat azi la Biblioteca Patriarhiei din Ierusalim; Evangheliarul din 1650
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de ispravă oamenilor, în fragmentul copiat în Codex Neagoeanus, în Pravila aleasă, tradusă de Eustratie logofătul. Macarie, în Teologia sa dogmatică, așază, între păcatele enumerate acolo, curvia după sodomie, iar în Viața Sfântului Vasile cel Nou - carte cu o circulație manuscrisă concludentă (a fost tipărită târziu, prin 1816, la Râmnicu Vâlcea) - curvia este a treia „vamă a văzduhului”. Impulsuri „estetice” par a grăbi pașii celor ce se îndreptau spre desfrâu atrași de „fetele necinstite” (vor fi fost, oare, toate prostituate?) și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de poezii laice, apare în 1830, sub titlul Versuri muzicești ce să cântă la Nașterea Mântuitorului nostru Is. Hs. și în alte sărbători ale anului. Îi vor urma o sumedenie de antologii de versuri profane, culese din circulația orală și manuscrisă în mediul urban. La început - Poezii deosebite sau Cântece de lume (1831), laudă a vinului, în stil anacreonic, ca și Îndreptătorul bețivilor (1832). Cu o compoziție eteroclită, culegerea Spitalul Amorului sau Cântătorul dorului (I-II, 1850) pune la dispoziția cititorului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
volum intitulat Încercări istorico-literare două lucrări de seminar din anii de facultate despre Viața Sfinților Varlaam și Ioasaf și Cântarea României, tot acum publicându-și teza de licență, care inaugurează o direcție de cercetare consacrată studierii producției de carte veche, manuscrisă și tipărită, în centre românești medievale. Colaborează la „Raze de lumină”, „Studii italiene”, „Biserica Ortodoxă Română”, „Cercetări literare”, „Arhiva românească”, „Studii și cercetări istorice”, „Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice”, „Scriptum”, „Anuarul Liceului Național din Iași”, „Arcades”, „Studii și materiale de istorie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289690_a_291019]
-
un autor definitiv clasat, ca și alți tradiționaliști. În interpretarea critică, oricât de inovatoare, locul său nu mai poate fi schimbat. Și totuși arhiva Coșbuc nu e epuizată: numeroase poezii din perioada începutului de elev năsăudean au rămas în revista manuscrisă a liceului, "Muza someșană". Descoperiri ale unor scrieri minore animă posteritatea recentă a lui Coșbuc, într-o competiție a ineditelor care ne-am fi așteptat să înceteze de multă vreme. Un profesor bistrițean, Constantin Catalano, a alcătuit în 2001 o
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
haz. Ocazionalele (p. 191-203) nu depășesc valoarea de album sentimental. În Addenda (p. 205-228) Mircea Popa plasează poemele elevului Coșbuc, restituite anterior de Constantin Catalano. Mai ales acestea ar fi fost cu adevărat inedite, căci sunt preluate dintr-o revistă manuscrisă, "Muza someșană". Altfel, volumul îngrijit de Mircea Popa reunește "poezii regăsite", risipite în diverse surse și aflate pe punctul de a fi uitate. Aparatul critic e deficitar, informațiile sunt uneori insuficiente sau chiar absente. Nu știm care sunt argumentele pentru
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
în acest domeniu, s-ar putea organiza în acest scop în colaborare cu Facultatea de Litere și cu Facultatea de Limbi și Literaturi străine un masterat. Tematica va trebui bine gândită, deoarece una este editarea unui autor transmis prin tradiție manuscrisă, alta a unui autor de secol XIX și alta a unui autor inter- sau postbelic; cursurile va trebui să reflecte complexitatea problemelor. De asemenea, trebuie ținut cont că mulți autori au scris texte și în alte limbi, nu numai în
Imperative culturale by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11177_a_12502]
-
editează poeziile poetului (după ce în 1904, într-o epocă naționalistă dominată de sămănătorism, a editat segmente din publicistică eminesciană, pentru a avea un strămoș de frunte în ale naționalismului). Sumarul înscria 100 de poezii, toate, anunțate, ca respectînd forma lor manuscrisă. Evident, în prefață, se lua distanță față de toate edițiile precedente, pretinzînd, pentru sine, calitatea de ediție critică (și nu era!), adoptîndu-se, drept criteriu de ordonare a materiei, unul mixt (cronologic și psihologic), de o efectivă extravaganță clasificare. De-abia în
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
care era a lui Eminescu și Slavici, ci în aceea a lui Sadoveanu și Brătescu-Voinești. Mai ales tinerețea prozatorului e narată cu un viu nerv epic, amintindu-l încă o dată pe G. Călinescu. Istoricul literar comentează variantele operei, inclusiv cea manuscrisă, înregistrează ecoul ei în conștiința unor mari contemporani ca I.L. Caragiale, care-l admira pe călătorul prin Munții Neamțului, deplânge destinul nefericit al diverselor ediții, fie corectate catastrofal, fie căzute pradă incendiilor. Spre deosebire de E. Lovinescu, Vladimir Streinu crede că Hogaș
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
Schițe memorialistice (E.P.L., 1969), în fapt o selecție extrem de restrînsă din manuscrisul încredințat editurii. Am fost și eu implicat în destinul acelei cărți, întocmindu-i ca referent extern o călduroasă recomandare. Autorul și-a manifestat gratitudinea dăruindu-mi o copie manuscrisă a bucăților neincluse în volum (85 de proze). Nutream amîndoi speranța unei viitoare ediții adăugite. Din păcate, peste vreo doi ani, Vasilică Urechia a încetat din viață. Voluminosul dosar cafeniu (Amintiri. Caragiale, Doctorul Urechia, eu) a rămas să se odihnească
Caragiale și vițelul turbat by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11097_a_12422]
-
datoria financiară a României față de Suedia, achitată abia după șase decenii de uitare. E o ocupație de tot vetustă să mai zăbovim acum asupra începuturilor poetice ale lui Coșbuc din vremea când era elev la Năsăud și publica în revista manuscrisă a liceului "Muza someșană" (1882-1884). Dar dacă nu a făcut-o nimeni până acum, încearcă profesorul bistrițean Constantin Catalano în volumul George Coșbuc, elevul-poet, într-o antologie din 2001, care nu e nici ea o explorare completă și definitivă, decisă
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
suficient de lămuritor. În volumul III al ediției de Opere alese (Ed. Minerva, 1977), Gavril Scridon plasează impropriu toate poeziile pe care le selectează din revista "Muza someșană" în categoria postumelor, numai din considerentul că versurile au circulat în forma manuscrisă a revistei și nu au fost consacrate, în timpul vieții autorului, de o formă tipărită. E însă o situație foarte specială care ar fi solicitat o altă apreciere. Editorul are dreptate să considere că "textele neincluse în această ediție sunt doar
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]