233 matches
-
o treime din populație. Creșterea animalelor și schimbarea lor pe grâne în zonele de câmpie, explotările forestiere, prelucrarea lemnului și muncile sezoniere “pă țară”, adică în alte regiuni care necesitau forță de muncă, erau o necesitate. Starea socială deosebită a maramureșenilor, conduși de o nobilime românească locală, care în timp s-a integrat în țărănimea satelor și a dat naștere unei clase de oameni liberi, scutiți de obligații și taxe, i-a stimulat să conserve și să promoveze cu mândrie valorile
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
Solotvino) și podurile feroviare de la Valea Vișeului și Cîmpulung la Tisa. Odată cu decăderea industriei miniere după 1989 și a industriilor de prelucrare a minereului și a construcțiilor de mașini care depindeau de aceasta, urmată de reducerea drastică a exploatărilor forestiere, maramureșenii au plecat la muncă în țară, dar și în țări vest-europene. Turismul ar fi putut asigura o alternativă de lungă durată pentru o parte din forța de muncă locală, beneficiind de potențialul turistic al zonei, de frumusețile naturale și de
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
la Cunia 2010 ca terminație alternativă, dar nu și la Ballamaci 2010, care se bazează pe graiul fărșerot. Majoritatea consoanelor din aromână există și în română. Trei consoane aromânești sunt prezente în română numai în unele graiuri, de exemplu cel maramureșean: Alte trei consoane nu se găsesc în română. Două dintre ele nu există nici în toate graiurile aromânești: Scrierea și ortografia aromânei nu sunt unitare, nefiind standardizate. De exemplu fiecare articol din Wikipedia în aromână se poate consulta în trei
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
nici un rezultat, deoarece intenția românilor era "Desfacerea totală". A doua zi, după eșecul tratativelor cu delegația maghiară condusă de ministrul Jászi, la 15 noiembrie 1918, Consiliul Național Român Central ia hotărârea de a declara unirea românilor transilvăneni, crișeni, bănățeni și maramureșeni cu Regatul României într-o Mare Adunare Națională. Hotărârea este cuprinsă în "Regulamentul" pentru alegerea deputaților care urmau să voteze Unirea cea Mare. Alegerea deputaților urma să se facă în următoarele 10 zile în conformitate cu "Legea electorală din 1910", pe circumscripții
Consiliul Național Român Central () [Corola-website/Science/324571_a_325900]
-
Borșa, „Serbările Zăpezii” de la Borșa, „Serbările Vișeului”) și religia; înscrie arealul în aceleași coordonate ale etnicității maramureșene. Economia zonei este bazată pe exploatarea și prelucrarea lemnului, creșterea animalelor, turism (bisericile de lemn, rezervațiile naturale, „Mocănița de pe Valea Vaserului”) și construcții. Maramureșenii, pe lângă costumele populare tradiționale mai păstrează și astăzi vâltorile de apă. Aceste instalații funcționează pe principiul hidraulic ți sunt utilizate pentru spălarea, limpezirea și îndesirea pănurilor și cergilor (materiale textile confecționate la războiul de țesut). Presiunea antropica asupra sitului este
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
Bacău. Și-a petrecut copilăria la Iași și la Mircești, unde tatăl său avea o moșie și unde a revenit pe întreaga durată a vieții sale să-și găsească liniștea. A început învățătura cu un dascăl grec, apoi cu dascălul maramureșean Gherman Vida. Între anii 1828 și 1834, s-a deschis la Iași pensionul lui Victor Cuenim. Spătarul Alecsandri l-a înscris pe fiul său la pensionul francez, unde a studiat alături de Mihail Kogălniceanu și de Matei Millo, actorul de care
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
ansamblul geografiei spirituale române. Era vorba, desigur, de o „nobilitate” mai înaltă și mai veche decât cea curent „nemeșească”, cu referințe nu numai istorice, ci și etnico-folclorice în latinitatea antică. Autorul a avut conștiința că, dând publicității diplomele vechi ale maramureșenilor, făcea totodată o operă de o reprezentativitate mai largă, ce repercutează în istoria generală a românilor din epoca „descălecărilor” întemeietoare de țară.
Ioan Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/307210_a_308539]
-
considerată ca produs al unui „descălicat”. Conform tradiției, întemeierea noului stat este asociată cu numele lui Dragoș, primul voievod al Moldovei, care, venind pentru vânat din Maramureș la malurile râului Moldova și plăcându-i locurile, le-a populat cu români maramureșeni. Dacă voievodul Dragoș a fost considerat „Descălecătorul”, Bogdan I, care a domnit în Moldova până în 1365, este considerat întemeietorul statului de sine stătător cu reședința la Baia, Dragoș fiind doar cel care reușise să înființeze o nouă entitate politico-teritorială numită
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
maghiar Ioan - castelan al cetății Visc - reprezentantul regelui în Maramureș, fie o decizie a fostului rege Carol Robert de a impune o taxă de 18 dinari pentru fiecare "poartă iobăgească", ceea ce ar fi dus la o mișcare de amploare a maramureșenilor pentru apărarea vechilor libertăți. Au urmat aproape două decenii în care în ciuda „infidelității” de care era acuzat de regalitatea maghiară, aceasta nu a confiscat averile și nici nu a luat alte măsuri juridice împotriva lui, posibil pe fondul notorietății de
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
astfel că după moartea tatălui său spre sfârșitul lui 1367, lupta pentru tronul moldovean - cu participare polonă - s-a dat între fiii săi Ștefan (fiul cel mare) și Petru (mezinul - susținut de majoritatea românilor și a „provincialilor ungurilor“, adică de maramureșeni), nepoții lui Bogdan I la trecerea prin Codrii Plonini. Petru - învingător al polonilor - și-a continuat domnia în Moldova ca Petru I (1367-1368). I-au succedat Lațcu I (1368-1375) mort fără descendență masculină, apoi fii lui Ștefan (fiu al lui
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
suprafețe imense, iar porcii - rase primitive, asemanătoare celor sălbatici, erau mînați în turme la marginea satelor. Populația fiind rară și pădurile ocupînd zone întinse, vînatul și culesul ciupercilor și a fructelor de pădure erau încă surse importante care completau hrana maramureșenilor. Satele erau mici, 20-25 de case, iar la o medie de 3 membri pe familie acestea nu puteau depăși 70-80 de locuitori. Obștile sătești stapîneau în comun apele, pășunile, și pădurile iar pămîntul arabil împărțit periodic membrilor obștii de Sfatul
Voievodatul Maramureșului () [Corola-website/Science/306347_a_307676]
-
graiurile din Crișana și Maramureș. Emil Petroviciu, într-un studiu din 1954, emite ipoteza că aria maramureșeană ar putea reprezenta o zonă distinctă. Primul cercetător care a identificat ferm cinci graiuri ale teritoriului lexical dacoromân (printre care și pe cel maramureșean) a fost Sever Pop în 1950. Însă doar argumentele lui Romulus Tudoran (1956) și Ștefan Giosu (1963) au fost de natură să câștige adeziunea lingviștilor români. Clasificările curente, datorate lui Romulus Todoran, Ion Coteanu și alții, recunosc un subdialect maramureșean
Graiul maramureșean () [Corola-website/Science/298732_a_300061]
-
explicit și transmis celui vizat printr-un comportament ieșit din comun. Vasile Latiș notează: “Oaia face semn: este vorba de oaia știră sau vâlfașă. «Are vâlfă», «știe», «prevestește». Este vorba de oaia-mioară care «se mârlește dar nu fată», pe care maramureșenii nu o taie și nu o vând. Ba dimpotrivă: o au în grijă specială pentru că «e bună de primejdie». Semnul pe care-l face: e supărată, zbiară, nu-și află locul, se uită la om (informatorii mei). Semnul se înțelege
Motivul mioarei năzdrăvane în „Miorița” () [Corola-website/Science/314213_a_315542]
-
pădurii", "Priculiciul minei", "Solomonarul", "Odihna"", etc. Pe această linie se înscrie și grupul statuar de la Moisei, precum și ansamblul intitulat Sfatul bătrânilor, amplasat în fața Palatului Administrativ din Baia Mare. În ""Monumentul de la Moisei"(1966)", cele 12 coloane dispuse circular, reprezentând figuri de maramureșeni sau măști din mitologia locală, evocă masacrul comis la 14 octombrie 1944 de trupele horthyste aflate în retragere, în care au fost uciși 42 de localnici - români și evrei - pe motiv că ar fi fost partizani. Marea sa capacitate de
Gheza Vida () [Corola-website/Science/300727_a_302056]
-
Breb, Hoteni, Sat-Șugatag) în 1360, istoria lor fiind strâns legată de exploatarea sării. În documentul din 1355 se pomenește de existența, în marginea dinspre Ocna Șugatag a satului Giulești, a unui drum care ducea la ocnele de sare, folosite de maramureșenii care veneau aici să se aprovizioneze cu sare. Descoperirile arheologice, precum și alte documente istorice, atestă că populația zonei exploata sarea din vremuri străvechi. Până în 1948 localitatea Ocna Șugatag a fost sub aspect administrativ centru de plasă, cunoscând o reală dezvoltare
Ocna Șugatag, Maramureș () [Corola-website/Science/301583_a_302912]
-
Coman, fiu al comunei, om bogat și cu frică de Dumnezeu. Moiseiul și moiseienii au participat la toate momentele importante din istoria județului și a țării, deovedindu-și de fiecare dată patriotismul, curajul și onoarea. Moiseienii au luat parte,alături de alți maramureșeni, la bătălia cu tătarii din Moldova, din 1345. Bătălia este câștigată, iar toți vitejii sunt ridicați la rang de nobili. Tot ca răsplată pentru vitejia mai multor familii, au fost înființate composesoratele. Moiseienii au făcut parte și din celebra armată
Moisei, Maramureș () [Corola-website/Science/299764_a_301093]
-
fiice ale sale din seminția Dacilor Mari, în care una dintre fiice, Măricuța, făcându-se mai mică, cu voia lui Dumnezeu, s-a căsătorit cu un latin găsit pe un ogor la arat, ceea ce simbolizează conștiința originilor daco-romane ale românilor maramureșeni. Denumirile toponimice foarte vechi locale mi-au dat prilejul ca, împreună cu copiii, să realizez mici povestioare pentru dezvoltarea imaginației și a vocabularului, dar și pentru cunoașterea adevărurilor. Amintesc aici doar cele mai semnificative denumiri: Alac, Valea Poulenilor, Troian, Izvorul lui
Moisei, Maramureș () [Corola-website/Science/299764_a_301093]
-
Moldovei cuprinse între Carpați și râul Siret, cu Văile Trotușului, Tazlăului, Bistriței, Moldovei și Sucevei, din care a format o „marcă” de apărare a regatului maghiar, în anul 1352, pe care a pus-o sub ascultarea lui Dragoș, voievodul românilor maramureșeni. Această „marcă” a fost numită de românii moldoveni „Câmpul lui Dragoș”. În acest fel o parte a Țării Moldovei a intrat sub stăpânirea regatului maghiar. Dragoș a domnit peste aceste ținuturi dintre Carpați și Siret vreme de doi ani, între
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
de doi ani, între 1352-1354, după care i-a urmat la domnie, pentru o vreme de patru ani, până în anul 1358, Balc, fiul lui Sas. După Balc, a urmat Bogdan, Voievodul Maramureșului, care răzvrătindu-se împotriva regelui maghiar, împreună cu toți maramureșenii săi, a trecut munții în Țara Moldovei, unde împreună cu moldovenii l-a alungat pe Balc și a scos ținuturile stăpânite de acesta de sub dominația maghiară. După ce i-a alungat pe unguri, Bogdan a fost ales Voievod al Țării Moldovei, pe
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
mi-aș dori. Mă identificam atât de bine cu acele locuri, cu acel fluierat familiar al locomotivei de jucărie, cu acei oameni aspri și simpli... Iar ca să ies din nostalgie, o observație din alt registru: mi s-a părut că maramureșenii se plâng mult mai puțin de soarta lor decât locuitorii celorlalte provincii istorice ale României (Moldova, Muntenia), ceea ce-i face mult mai simpatici, mai "frecventabili", fie chiar și preț de câteva minute, timpul unui reportaj. Élie Barnavi este unul dintre
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
romanic și apoi în stil gotic. Influența acestora asupra evoluției arhitecturii moldovenești este neînsemnată, monumentele ridicate de înaintașii lui Ștefan cel Mare fiind de concepția balcano-bizantină. Unele elemente de artă romanică prezente în arhitectura moldovenească se datorează mai degrabă „descălecătorilor” maramureșeni, în ctitoriile cărora se resimte o influență apuseană. Din arhitectura gotică au fost împrumutate mai ales elemente decorative, pe care le întâlnim la ancadramentelor ferestrelor și ușilor: arcul frânt, colonete, nervuri, chei de boltă, iar la exterior, contraforții. O parte
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
se întâmplă să "descalece" prieteni scriitori din Maramureș (Gheorghe Bârlea, fost prefect; publicistul-poet Gheorghe Pârja; poetul-director de bibliotecă Echim Vancea ș. a.), aceștia ne oferă în dar un șip cu licoare declarând, șugubăț: "Voi, moldavii, îl aveți pe Ion Creangă... Noi, maramureșenii, vă aducem... literatură de... Creangă!" (adică, pre limba noastră boem-artistă: horincă, pălincă, țuică transilvană). Dinspre Hușul episcopal ne sosesc nu numai mesaje cu eticheta "Busuioacă de Bohotin" sau "Zghihară" (pentru întărirea spiritelor, a solidarității întru bine), ci primim și literatură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Acolo se stătea mai mult pe grupuri geografice... Aradul eram separați, toți laolaltă... Lângă noi mai era grupul Timișoara. De la Arad era Nădăban Fredolin, Brandabur Costel..., Brânda de la Timișoara. De la Cluj o mai fost cu noi acolo doctorul Pușcaș... Grupul maramureșenilor era cel mai numeros. Ne-am Înțeles foarte bine cu ei, erau băieți faini, de comitet, așa... Și după ce ne-am eliberat, am mai ținut legături așa, prin scrisori discrete, am mai comunicat cu ei. Grupul din Moldova, unde erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În Închisorile din Satu Mare, Cluj, Târgșor, Peninsula și În Balta Brăilei. Transcrierea și tehnoredactarea interviului - Alin Mureșan, editarea - Adrian Boagiu. Interviul se află În AIO-IICCR, având cota 25. Care era situția dumneavoastră și a familiei Înainte de arestare? Părinților mei, nefiind maramureșeni, cam În 7 septembrie, deci deja după ce erau autoritățile maghiare stabilite În zonă..., li s-a pus În vedere că În 24 de ore să părăsească comuna. Și-atuncea au strâns bagajele, și tata a cerut să fie trimis În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
colectivizată total din țară. Și ei mi-au povestit de ce-au ajuns să fie fruntași pe țară cu colectivizarea: lângă localitatea lor era o așezare de moți. În zona asta, Carei-Satu Mare, s-au făcut colonizări: cu moți, cu maramureșeni, că erau pământuri multe, pustii, goale, rămase de la grofi... Și-au adus oameni săraci, și i-au stabilit În zona aia... E, și În 1940, când au venit autoritățile maghiare, acolo s-a produs un fenomen din ăsta tragic, da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]