58,894 matches
-
Alexandru George în Luceafărul din 3 aprilie. D-sa evocă existența, prin anii '50, a unui cerc de tineri intelectuali români care se sustrăgeau teoriei comuniste refugiindu-se disperat în dragoste. Acești tineri au descoperit cîteva cărți și au fost marcați de ele: în primul rînd, L'Amour et l'Occident a lui Denis de Rougemont, romanele Pe aripile vîntului și, apoi, Ghepardul și narațiunea Micul prinț. Dincolo de valoarea uneia ori alteia, acestea au "explodat", au cunoscut o anumită vogă (clandestină
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15336_a_16661]
-
această clipă. Segmentul profesionist al spațiului economic a inițiat o provocare a profesioniștilor din spațiul artistic, iar aceștia au primit mesajul așa cum se cuvine și au răspuns chiar și cu prețul sacrificării propriului confort. Allianz-Țiriac/Paula Ribariu, iată ecuația care marchează noua configurație a raporturilor profesionale și morale în spațiul public românesc, raporturi ireproșabile, cel puțin în această etapă, în ceea ce privește onestitatea și acuratețea ofertei. Compania lansează invitația, oferă spațiul și face toate oficiile de gazdă, iar artistul vine cu maxima sa
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
Zamfir Bălan s-a remarcat ca un editor foarte minuțios și consecvent al lui Panait Istrati. Publicată anul trecut la Editura Istros din Brăila, cartea sa despre opera marelui scriitor prezintă - într-o succesiune cât se poate de firească, deși marcată de dificultățile temei - concluziile analitice ale muncii sale de cercetător. Ea urmează de altfel câtorva studii cu subiecte din aceeași arie de interes apărute în diverse reviste din țară. Acest volum de poetică a narațiunii este structurat încă din intenție
O abordarea stereoscopică a lui Panait Istrati by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15389_a_16714]
-
într-o captatio benevolentiae de tip morbid-insidios, să spunem). în comunism, violența lingvistică fusese disciplinată și exact orientată, ea fiind îngăduită doar împotriva "dușmanilor poporului"; altfel, limba de lemn nu permitea nici o derogare de la demagogia vremurilor. înainte de comunism, România fusese marcată de democrații integrale sau parțiale, dar care, cu toate, nu limitaseră decît efemer libertatea de exprimare și opinie, astfel încît violența lingvistică și imaginarul său putuseră să funcționeze în voie. După patruzeci și cinci de ani de comunism, însă, verva
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]
-
scenei lirice, care mizează preponderent pe nume noi; manifestările organizate de Grigore Constantinescu, care, depășindu-și postura de muzicolog și critic, adună în jurul unor idei generoase studenți și absolvenți merituoși ai claselor de canto organizând concerte: în gala care a marcat încheierea Centenarului Verdi s-au evidențiat o mezzosoprană de mare perspectivă - Roxana Constantinescu, baritonul Ioan Hotensche și tenorul Florin Ormenișan, prezențe foarte utile în seceta de voci masculine; iar în memoria Magdei Ianculescu a adunat optsprezece soprane care să reia
În căutarea vocilor tinere by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15378_a_16703]
-
cu înalt Prea Sfințitul Petru de Bălți, Mitropolitul Basarabiei. Enervat, parlamentarul a scos în văzul cuvioșilor părinți un pistol. După ce l-a amenințat pe liderul PPCD, Iurie Roșca, senatorul de Bacău a părăsit, rapid, Palatul Patriarhiei. Și alte ziare au marcat gestul creștinesc al lui Ilie Ilașcu de a amenința cu pistolul în biserică întrebându-se dacă această ieșire nu trebuie legată de afirmațiile liderului PRM, CVTudor, că România trebuie să sacrifice aderarea la NATO pentru unirea cu Basarabia. Să reamintim
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15383_a_16708]
-
o populează sunt parcă învelite într-un celofan invizibil" (imaginea învelișului de celofan revine obsesiv ca semn al inexorabilei înstrăinări: deși încă aproape, mama nu mai e aici, ci trece lent spre moarte). Teamă și speranță, îngrijorare și bucurie vor marca fiecare dintre reîntâlnirile lor, căci bătrâna mamă este imprevizibilă: când vlăguită, cu ochii înfundați în orbite, cu singura dorință de a rămâne în pat, când nerăbdătoare și gătită pentru a face o ieșire în oraș. Vor merge la restaurant, la
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
privi gradul de specificare (cantitativă sau calitativă) a unui conținut reprezentat (cam o sută, cam mult), sau poate indica gradul de adevăr atribuit de locutor enunțului (a cam băut - cu sensul "s-ar părea că a băut"); în fine, poate marca pur și simplu gradul de angajare limitată a locutorului în actul său de limbaj, formulat - adesea din rațiuni de politețe - cu rezervă, într-o manieră atenuată ("ai cam greșit"; "cam ce ai vrea?"). Oricum, cazurile enumerate presupun o perspectivă și
"Cam..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15421_a_16746]
-
presupun o perspectivă și o apreciere subiectivă, inevitabilă în tot ceea ce ține (cel puțin în limbajul curent) de gradare. Adverbul indică și o orientare argumentativă a enunțului: cel puțin dacă e implicată funcția sa de atenuare, se presupune că elementul marcat de cam e simțit de vorbitori mai curînd ca negativ: îmbinarea cam rău e mai normală decît cam bun, iar enunțul "a venit cam repede" presupune că ar fi fost preferabil ca venirea să se producă încet. Evident, regulile de
"Cam..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15421_a_16746]
-
val de emoție. Spiritul celor plecați continuă să ne bîntuie gîndurile, visele. Ne întrebăm ce-ar fi făcut astăzi, cum ar fi arătat. Nu e deloc simplu să ni-i închipuim poate bătrîni, cu riduri, poate obosiți. Imaginea lor este marcată de forță și vitalitate creatoare, de vervă, de neastîmpăr și, într-un fel, de o grabă de a face cît mai mult și cît mai bine. Au lăsat urme vizibile în istoria teatrului, a literaturii, a televiziunii. Ne raportăm la
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
cu care poate învinge viața în cele mai neașteptate și inexplicabile feluri. De altfel, aceasta împreună cu Vara fericită a doamnei Forbes (publicată anul trecut și în revista noastră) sunt și cele mai reușite povestiri ale acestui volum care pare să marcheze începutul unei tendințe de "ascundere" a fantasticului în ficțiune, de diluare a lui până la dispariția totală, fapt care creează o senzație (foarte puternică în unele povestiri) de congruență a verosimilului faptului trăit, fără însă a estompa prea mult depărtarea de
Despre alte morți "anunțate" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15416_a_16741]
-
își echilibrează tentațiile contradictorii. Ambiguitatea formă/ limbaj, soliditate/transparență, construcție/disoluție, deși, pînă la un punct, ține în mod evident de strategiile unei gîndiri plastice sigure pe sine, de aici acolo ele sînt, cu certitudine, fatalități ale unui temperament artistic marcat de polarități. Și tocmai în consecința acestui partaj onest între motivația lăuntrică a exprimării și gîndirea profesională activă, se naște un gen de pictură în care nu intervin nici factori de perturbare ce țin de prea severul proces al elaborării
O revoluție de catifea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15434_a_16759]
-
un cuvînt adevărul. Scrierile lui Cela nu răspundeau însă numai unor necesități spaniole. Pascual Duarte este înrudit strîns cu Străinul lui Camus, prin singurătatea disperată a personajului care nu știe să-și valorifice aspirația ascunsă la solidaritate, și la fel de profund marcate de existențialism sunt și cărțile de călătorie ale hoinarului solitar, uimit și trist, care încearcă să comunice fratern cu oamenii simpli din Alcarria sau din Pirinei. Dacă Pascual Duarte este romanul unui individ hăituit de viață, Stupul este romanul vieții
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
călătorie ale hoinarului solitar, uimit și trist, care încearcă să comunice fratern cu oamenii simpli din Alcarria sau din Pirinei. Dacă Pascual Duarte este romanul unui individ hăituit de viață, Stupul este romanul vieții fără orizont a unor indivizi obscuri, marcați de lipsurile și adaptabilitatea penibilă a unei supraviețuiri pur materiale. Structura fragmentară a romanului era cerută de atomizarea societății spaniole postbelice. De la o scriere la alta, Cela a experimentat mereu noi tehnici narative, s-a înnoit fără a înceta să
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
viceversa. Cei doi Caragiale sînt respectiv un Caragiale al literaturii înalte, al tragediei și poeziei după sistemul de ierarhizare al epocii și un Caragiale al literaturii mărunte al genurilor joase, al farselor, cum își numește el comediile. Începuturile carierei sale marchează un continuu balans între aceste două extreme: "În mișcarea complicată de pregătire a unei cariere literare, Caragiale înaintează spre critici și spre public cu fața modelului consacrat, în spatele căreia pregătește însă a doua soluție, mai conformă cu propria sa vocație
Florin Manolescu și Florin Manolescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15471_a_16796]
-
să convingi pe cineva că o lucrare de dimensiunea și caracterul ei strict științific, să ajungă a fi citită ca un adevărat roman al vieții literare românești, dintre 6 septembrie 1923 și 12 iunie 1943. Timp scurs între data care marchează începutul înregistrării în scris, a activității cenaclului "Sburătorul", în casa lui Lovinescu, indiferent de amplasare, în urma mutărilor, și ziua premergătoare sfîrșitului scriitorului, sub semnul acelorași preocupări și probleme ale însemnărilor, pe care ne-am obișnuit să ni le apropiem. Cuprinse
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]
-
Femeia fie ea regina... Trecută de cei doi cinci, adică atât cel care-i marca jumătatea de veac la vârsta, cât și cel care-i mai adaugă pe deasupra alți ani, plină de spirit gazdă a celui mai monden salon parizian, conștientă atât de autoritatea cât și de atracția pe care-o exercita asupra lumii ideilor
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
antropocentrismul cu schematismul arhaico-infantil și cu sugestia corporalității transparente, cu aceea a omului spectral. Dacă în tradiția meridională, în aceea clasico-renascentistă, toate formele erau bine individualizate și constituiau secvențe diferite ale aceleiași lumi unitare și coerente, în viziunea lui Brauner, marcată evident de modelele gîndirii orientale, dar și de experiențele proprii, irepetabile, nimic nu este definitiv, iar universul matricial, unica realitate, aceea placentară, încă nu s-au coagulat în entități recognoscibile și stabile. în această viziune, regnurile sunt consubstanțiale, jubilația și
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
piatră a întăriturii, suprafața-limită nu încetează să înregistreze transformări, perceptibile sau imperceptibile, ultima dintre ele fiind probabil cea a interfeței". "Reprezentarea orașului contemporan nu mai este deci determinată de ceremonialul deschiderii porților, de ritualul procesiunilor, defilărilor", accesul în oraș este marcat de sisteme electronice de audiență (camere video cu circuit închis, porți magnetice, detectoare, radare), ruptura de continuitatea nu se mai operează în spațiu, ci în durată (închideri de fabrici, greve, etc.). Teledetecția sateliților și obiectivul camerei de filmat înlocuiesc "profunzimea
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
fi, conform normelor, analoagă; mi se pare că există totuși o tendință cultă de a-i prefera forma fără alternanță, analogă. La vocativele în -e care conțin alternanțe (Ion/Ioane), aspectul popular e cu atât mai puternic cu cât este marcată stilistic chiar desinența de vocativ. Am remarcat altă dată preferința presei umoristice de azi pentru deformarea numelui prin vocativ; efectul e desigur sporit prin asocierea alternanței "M-ai învins... Maradoane!" (Tineretul liber-Supliment literar-artistic 27, 1990, 11). O altă situație tipică
"Silicoane", "riboane", "armagedoane" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15539_a_16864]
-
one-woman-show, nu doar o performanță remarcabilă, ci timpul în care un regizor, cu har, inspirațiune și răbdare șlefuiește, fixează și definește stilul unui actor. Probabil că dincolo de tot și de toate, acesta este lucrul cel mai important în teatru, asta marchează lumea spectacolului în timp și peste timp. Tipurile acestea de întîlniri (regizor-actor) formează pilonii pe care se sprijină istoria teatrului. De la noi și de aiurea. Ca un sculptor, regizorul modelează, uneori pînă aproape de perfecțiunea incredibilă, apariția actorului pe scenă, ne
Kalispera, Lola Blau! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15523_a_16848]
-
O piesă a lui Arthur Schnitzler scrisă aproape de 1900, are premiera în ianuarie 2002, la Teatrul Nottara, sub un titlu incitant și misterios: Hora iubirilor (Der Reigen, Hora - titlul original, traducere de Dan Stoica). Un spectacol care, după părerea mea, marchează, prin profunzimi și rafinament, prin performanța actoricească impusă și obținută, maturitatea regizorului Felix Alexa. Un spectacol care, după părerea mea, dezvăluie prin plăcerea de joc detectabilă în fiecare interpretare o stare specială, nu doar de normalitate teatrală, readusă la Nottara
Lanțul slăbiciunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15503_a_16828]
-
evident, a priceput manevra, a acceptat jocul, oarecum pe ideea că îl luasem pe "cetățeanul turmentat" sub răspunderea mea. Am stat de vorbă un sfert de oră. Bărbatul era muncitor pe un șantier. După o vreme, am înțeles că era marcat de faptul că fiul lui, în vîrstă de 19 ani, i se adresase cu apelativul "gagiule". Repeta asta obsesiv: "A rîs, s-a uitat la mine și mi-a zis: Gagiule!" Omul nu părea supărat ori indignat, mai degrabă confuz
Cultura cu înlocuitori by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15549_a_16874]
-
tot acel stendhalianism al conflictelor lăuntrice, Holban realizează în romane. Motorul acțiunii e format din reacții, comportări, obsesii, iar mediul și raporturile dintre personaje nu mai au nimic din statura așa-zicînd eroică din romanele generației dinainte. Romanciera care l-a marcat cel mai puternic în această privință pe Holban a fost Hortensia Papadat-Bengescu. în fine, nicăieri nu sînt mai multe ca la el elementele de metaroman, învățate de la Gide. Personajul principal e narator și scriitor totodată. El trăiește gelozia din Ioana
Holban la centenar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15547_a_16872]
-
discursul desfășurat, ea manifestă cîteva dintre obișnuitele simptome ale debutului. Absolventă a Secției de artă monumentală, clasa prof. Ion Stendl, Ioana Panaitescu s-a apropiat de pictura de șevalet sub semnul autoritar al unor artiști a căror prezență publică a marcat vizibil ultimile decenii: Horia Bernea și Florin Ciubotaru. Știind să controleze cu ușurința și cu firescul unui monumentalist spațiile mari, să armonizeze accentul minuscul cu suprafețele ample, să elibereze dirijat energii cromatice și să tempereze efectul devastator al zonelor vide
Discursul despre sine by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15543_a_16868]