668 matches
-
Înainte de căsătorie, era cunoscută la curte că "Mademoiselle de Nantes". Louise Françoise s-a născut la Tournai la 1 iunie 1673 în timp ce părinții ei, regele Ludovic al XIV-lea și Françoise-Athénais de Rochechouart erau într-o campanie militară; mătușa maternă, marchiza de Thianges, era acolo, de asemenea. După întoarcerea de la Tournai, părinții ei au plasat-o pe ea și pe frații mai mari în grija uneia dintre cunoștințele mamei sale, văduva Madame Scarron (viitoarea metresa a regelui). La 19 decembrie 1673
Louise-Françoise de Bourbon () [Corola-website/Science/320156_a_321485]
-
a fost primit favorabil de toți membrii Academiei. Cu toate acestea, Bocage, prin spiritul său incisiv și critic, a știut să le raspundă printr-o violentă satiră. În perioada imediat următoare, se bucură de un crescând renume ceea ce trezește interesul marchizei de Alorna, aflată în acea vreme la Lisabona și care, ulterior, se transformă în protectoarea sa, eveniment foarte bine venit în viața tânărului poet, dat fiind că lipsurile economice deveniseră din ce în ce mai apăsătoare. Un alt eveniment nefericit marchează viața poetului în
Manuel Maria Barbosa du Bocage () [Corola-website/Science/316609_a_317938]
-
cu haiduci a avut o „intrigă atractivă și bine articulată”, motive folclorice și personaje pitorești. El a prilejuit câteva creații actoricești memorabile, printre care Răspopitul interpretat de Toma Caragiu și Anița interpretată de Marga Barbu, comparată de critic cu o „marchiză a haiducilor” prin analogie cu „marchiza îngerilor”, un personaj de film francez celebru în epocă. Filmările au fost realizate într-un cadru natural spectaculos, pe ritmurile unei muzici cu inflexiuni haiducești. Filmul a „prins” la public, determinând realizarea de continuări
Răzbunarea haiducilor () [Corola-website/Science/326440_a_327769]
-
atractivă și bine articulată”, motive folclorice și personaje pitorești. El a prilejuit câteva creații actoricești memorabile, printre care Răspopitul interpretat de Toma Caragiu și Anița interpretată de Marga Barbu, comparată de critic cu o „marchiză a haiducilor” prin analogie cu „marchiza îngerilor”, un personaj de film francez celebru în epocă. Filmările au fost realizate într-un cadru natural spectaculos, pe ritmurile unei muzici cu inflexiuni haiducești. Filmul a „prins” la public, determinând realizarea de continuări. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului
Răzbunarea haiducilor () [Corola-website/Science/326440_a_327769]
-
rege al Spaniei. Julie, desi regina a Spaniei n-a locuit niciodată acolo, preferând Mortefontaine în Franța. A fost ținută la curent cu aventurile amoroase ale soțului ei cu contesă de Jaruco, Teresa de Montalvo și Maria del Pilar Acedo marchiza de Montehermoso. După înfrângerea armatei lui Napoleon în Bătălia de la Vitoria la 21 iunie 1813 și intrarea trupelor aliate în Paris în anul 1814, Julie a cumpărat castelul Prangins din Elveția, în apropiere de Lacul Léman. După Bătălia de la Waterloo
Julie Clary () [Corola-website/Science/324102_a_325431]
-
Mare din Sibiu este o clădire distinctivă a orașului, construită în stil eclectic. Ea este formată dintr-un corp dreptunghiular cu două nivele. Fațada principală este placată cu cărămidă de culoare roșie, având cinci travee (două laterale și trei în marchiză), care sunt demarcate prin coloane dreptunghiulare de culoare galben deschis. Parterul este delimitat de primul etaj printr-un brâu și o friză de piatră decorată cu motive vegetale. Fațada are la partea superioară un fronton triunghiular, separat de corpul clădirii
Sinagoga Mare din Sibiu () [Corola-website/Science/317419_a_318748]
-
roman gotic al scriitorului român Oliviu Crâznic. Pentru realizarea acestui volum de debut, autorul s-a documentat din cronici medievale. Catea a fost recompensată în cu premiile Visul, Galileo și ProLiteratura. Nobilul decăzut Arthur de Seragens este invitat la nunta marchizei Josephine de Lauras, care urmează a avea loc în Castelul Ultimelor Turnuri, moștenirea cu renume sinistru primită de la unchiul ei. Ajuns acolo, Arthur îl întâlnește pe vechiul său prieten, vicontele de Vincennes. Unii dintre oaspeți au o reputație dubioasă. Giulianna
...Și la sfârșit a mai rămas coșmarul () [Corola-website/Science/333797_a_335126]
-
ei. Ajuns acolo, Arthur îl întâlnește pe vechiul său prieten, vicontele de Vincennes. Unii dintre oaspeți au o reputație dubioasă. Giulianna Sellini este o femeie cu moravuri ușoare, înclinată spre magie. Huguet de Castlenove este un prieten din copilărie al marchizei și fost preot, acum devenit un spadasin redutabil. Ducele de Chalais este stăpânul ținutului, iar cruzimea și violența sa sunt celebre. Iar Albert de Guy este unul dintre cei mai temuți inchizitori. Însă Arthur are ocazia să cunoască și o
...Și la sfârșit a mai rămas coșmarul () [Corola-website/Science/333797_a_335126]
-
într-unul dintre turnurile castelului, unde sunt obligați să lupte cu morții resuscitați. Arthur face tot posibilul să-și protejeze iubita, pe Adrianna. Liderul bănuit se schimbă de la o clipă la alta și duce la executarea Giuliannei Sellini, apoi a marchizei de Lauras. În sfârșit, după arderea pe rug a celei din urmă, anchetatorii reușesc să pună lucrurile cap la cap și să-și dea seama cine este adevăratul conducător al Răului: Max Schwartz, soțul marchizei. Acesta reușește să ia în
...Și la sfârșit a mai rămas coșmarul () [Corola-website/Science/333797_a_335126]
-
executarea Giuliannei Sellini, apoi a marchizei de Lauras. În sfârșit, după arderea pe rug a celei din urmă, anchetatorii reușesc să pună lucrurile cap la cap și să-și dea seama cine este adevăratul conducător al Răului: Max Schwartz, soțul marchizei. Acesta reușește să ia în posesie alți acoliți, printre care se numără și Adrianna. Însă puritatea sufletului fetei o ajută să se opună controlului și să-l ucidă pe Schwartz. Apoi își ia singură viața, pentru ca Răul să nu poată
...Și la sfârșit a mai rămas coșmarul () [Corola-website/Science/333797_a_335126]
-
-Nesle (1712-1741), marchiză de Vintimille, a fost a doua dintre cele cinci faimoase surori "de Nesle", dintre care patru au devenit metrese ale regelui Ludovic al XV-lea al Franței. Pauline Félicité a fost a doua fiică a lui Louis de Mailly, marchiz
Pauline Félicité de Mailly () [Corola-website/Science/327964_a_329293]
-
de La Porte, duce Mazarin și de La Meilleraye (1666 - 1731), fiul faimoasei aventuriere, Hortense Mancini, nepoata Cardinalului Mazarin. Pauline Félicité a avut patru surori: Singura soră "de Nesle" care nu a devenit metresă a lui Ludovic al XV-lea a fost marchiza de Flavacourt. Louise Julie a fost prima soră care l-a atras pe rege, urmată de Pauline Félicité, însă Marie Anne a fost cea care a avut succes în manipularea regelui și care a deținut putere politică. Pauline Félicité a
Pauline Félicité de Mailly () [Corola-website/Science/327964_a_329293]
-
foarte încântat să lase cuplul în pace. La 28 septembrie 1739, Mademoiselle de Nesle s-a căsătorit cu Jean Baptiste Félix Hubert de Vintimille, marchiz de Vintimille, conte du Luc, care s-a retras la țară după nuntă. Curând noua marchiză a rămas însărcinată cu regele. Madame de Vintimille a fost descrisă ca fiind mai înaltă, mai puternică și mai spirituală decât sora ei mai mare. Ea a fost mult mai ambițioasă decât sora ei mai mare și predecesoarea ei, Madame
Pauline Félicité de Mailly () [Corola-website/Science/327964_a_329293]
-
copii rămași la Paris. Charlotte a supraviețuit tatălui ei numai 22 de luni și nu și-a mai revăzut copiii niciodată. La 9 octombrie 1789, ea a ajuns la Palazzo Vizzani Sanguinetti (astăzi Palazzo Ranuzzi) în Bologna, casa prietenei ei, marchiza Giulia Lambertini-Bovio. A murit la vârsta de 36 de ani de cancer la ficat (17 noiembrie 1789). În testamentul scris cu doar trei zile înaintea morții, Charlotte a lăsat mamei ei suma de 50.000 de livre plus o sumă
Charlotte Stuart, Ducesă de Albany () [Corola-website/Science/331236_a_332565]
-
7. Pe mormânt se poate citi epitaful: „Unconcerned, but not indifferent” ( „Detașat, dar nu indiferent” ). Arhivele sale au fost donate de văduva să Muzeului Național Francez de Artă Modernă de la Centrului Pompidou din Paris. "Marcel Duchamp" (1916), "Tristan Tzara" (1921), "marchiza Cesati" (1922),"Francis Picabia en grande vitesse" (1924), "Jean Cocteau" (1924),"Kiki de Montparnasse" (1926), "Antonin Artaud" (1930),"André Breton solarisé" (1930), "Lee Miller" (1930), "Salvador Dalí et Gală" (1936), "Juliet" (1945) (multe obiecte au fost create numai pentru a
Man Ray () [Corola-website/Science/328327_a_329656]
-
arbore-de-pâine și banane. Au pus bazele culturii Lapita. Își făceau unelte din cochilii de scoici și ceramică decorata cu modele complicate. În anii 1000 i.en., au ajuns în insulele Noua Caledonie, Vanuatu , Fiji, Samoa și Tonga, în Tahiti și Insulele Marchize. Spre 850, au migrat în Noua Zeelandă unde au devenit cunoscuți că Măori. Au navigat și spre Americi de unde au adus cartofi și au făcut comerț cu aborigenii din Australia. În insulele din Pacific au întemeiat societăți tribale. Erau experți în
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Jeanne-Antoinette Poisson, marchiză de Pompadour (n. 29 decembrie 1721, Paris - d. 15 aprilie 1764, Versailles) cunoscută ca "Madame Pompadour" a fost metresă a regelui Franței Ludovic al XV-lea. Jeanne Antoinette Poisson s-a născut la Paris la 29 decembrie 1721, ca fiică
Madame de Pompadour () [Corola-website/Science/308315_a_309644]
-
instalată la Versailles într-un apartament direct sub al lui. La 7 mai s-a pronunțat separarea oficială între ea și soțul ei. Pentru a fi prezentă la Curte avea nevoie de un titlu. Regele i-a acordat titlul de marchiză de Pompadour la 24 iunie. La 14 septembrie a fost introdusă formal la Curte de verișoara regelui, Prințesa de Conti. Rapid ea a stăpânit eticheta de la curte. Mama ei a murit în ziua de Crăciun a aceluiași an și nu
Madame de Pompadour () [Corola-website/Science/308315_a_309644]
-
verișoara regelui, Prințesa de Conti. Rapid ea a stăpânit eticheta de la curte. Mama ei a murit în ziua de Crăciun a aceluiași an și nu a trăit să vadă realizarea ca fiica ei de a deveni metresă regală de necontestat. Marchiza de Pompadour nu a avut niciodată influență politică directă, dar i-a susținut pe mareșalul de Belle-Isle și pe ducele de Choiseul în fața regelui. Din spatele scenei puterea ei era considerabilă; acest lucru a fost evidențiat când o altă metresă a
Madame de Pompadour () [Corola-website/Science/308315_a_309644]
-
seigneur d'Ayat", care era unchiul viitorului ilustru general Louis Desaix (a luptat în Revoluția franceză sub generalul Napoleon Bonaparte). Fiul lor (1757-1812), Louis Charles Antoine de Beaufranchet, general maior, a fost prezent la execuția regelui Ludovic al XVI-lea. Marchiza a avut mulți dușmani printre curtenii regali care au simțit o rușine că regele s-ar compromite astfel cu un om de rând. Ea a fost foarte sensibilă la calomnii nesfârșite numite "poissonnades", un joc de cuvinte cu numele ei
Madame de Pompadour () [Corola-website/Science/308315_a_309644]
-
cu artiști apreciați. La inaugurarea teatrului va fi prezentată piesa „Tartuffe” de Molière. "Madame Pompadour," mai ales în ultimii ani, trebuie să-și apere cu multă diplomație poziția ei la curte, față de noua amantă a regelui, Anne Coupier de Romanss. Marchiza de Pompadour a fost o femeie dotată cu un bun ochi pentru interioare Rococo. Ea a jucat un rol decisiv în a face din Paris capitala gustului și a culturii în Europa, iar perioada ei de influență a fost marcată
Madame de Pompadour () [Corola-website/Science/308315_a_309644]
-
admirat curajul din ultimele săptămâni dureroase. Mulți dintre dușmanii ei au fost totuși ușurați de moartea ei. Uitându-se la ploaie în timpul plecării sicriului de la Versailles , regele a spus: "La marquise n'aura pas de beau temps pour son voyage." (Marchiza nu va avea parte de timp frumos pentru călătorie). A fost înmormântată la Couvent des Capucines din Paris. Marchiza a avut o influență politică însemnată, mai ales asupra
Madame de Pompadour () [Corola-website/Science/308315_a_309644]
-
la ploaie în timpul plecării sicriului de la Versailles , regele a spus: "La marquise n'aura pas de beau temps pour son voyage." (Marchiza nu va avea parte de timp frumos pentru călătorie). A fost înmormântată la Couvent des Capucines din Paris. Marchiza a avut o influență politică însemnată, mai ales asupra
Madame de Pompadour () [Corola-website/Science/308315_a_309644]
-
sprijinul. Pictorul promite că-l va ajuta să fugă. Se aude vocea Floriei Țoșca, iubita lui Mario, si Angelotti este nevoit din nou să se retragă. Cu toate iscodirile acesteia, Mario nu-și trădează prietenul. Floria recunoaște asemănarea picturii cu Marchiza Attavanti și își manifestă gelozia. Mario o calmează și ea pleacă după ce îl invită la concertul de la palat. Pictorul pleacă împreună cu Angelotti. În timp ce ei se îndreaptă spre o ascunzătoare mai sigură, sosește baronul Scarpia, șeful poliției, în căutarea evadatului. Scarpia
Tosca () [Corola-website/Science/307631_a_308960]
-
ani căsătorită. După decesul marchizului de Montesson în 1769, Louis Philippe a încercat să obțină autorizarea de la rege pentru a se căsători cu tânără văduva. În cele din urmă, în decembrie 1772, regele și-a dat consimțământul cu condiția ca marchiza de Montesson să nu devină niciodată Ducesa de Orléans sau să succeadă la orice titlu Orléans. Căsătoria morganatica a avut loc la 23 aprilie 1773 "într-o strictă intimitate". Că dar de nuntă, Ducele de Orléans a dăruit soției sale
Louis Philippe, Duce de Orléans () [Corola-website/Science/320743_a_322072]