128,667 matches
-
e din aia roscolită! N-are nici o boțitură! Ia dă la gaborița!" Ca să scap, i-am arătat toți banii din buzunare, vreo trei-patru sute de mii. "Domnu', cu banii ăia nu poți cumpăra nici un nasture! Încearcă la ăi dă roscolesc marfa!" N-am mai întrebat cine și ce fel de marfă e cea roscolită, pentru că peste forfota și zumzăiala pieței se auzeau, distinct, strident și muzical totodată, îndemnurile "gaborilor" de a cumpăra de la ei marfa ieftină: "Roscoliți! Numa' zece mii dă lei
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
la gaborița!" Ca să scap, i-am arătat toți banii din buzunare, vreo trei-patru sute de mii. "Domnu', cu banii ăia nu poți cumpăra nici un nasture! Încearcă la ăi dă roscolesc marfa!" N-am mai întrebat cine și ce fel de marfă e cea roscolită, pentru că peste forfota și zumzăiala pieței se auzeau, distinct, strident și muzical totodată, îndemnurile "gaborilor" de a cumpăra de la ei marfa ieftină: "Roscoliți! Numa' zece mii dă lei! Marfă nouă secănd hend, dă la Jărmania! Roscoliți până la fundu
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
nasture! Încearcă la ăi dă roscolesc marfa!" N-am mai întrebat cine și ce fel de marfă e cea roscolită, pentru că peste forfota și zumzăiala pieței se auzeau, distinct, strident și muzical totodată, îndemnurile "gaborilor" de a cumpăra de la ei marfa ieftină: "Roscoliți! Numa' zece mii dă lei! Marfă nouă secănd hend, dă la Jărmania! Roscoliți până la fundu' grămezii! Totu' ie-n reducere! Bluji dă calitate, verzi și roz! Chiloței păntru doamna, tanga-balanga păntru domnu'! Roscoliți! Roscoliți!" Ca un ecou, cuvântul trecea
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
N-am mai întrebat cine și ce fel de marfă e cea roscolită, pentru că peste forfota și zumzăiala pieței se auzeau, distinct, strident și muzical totodată, îndemnurile "gaborilor" de a cumpăra de la ei marfa ieftină: "Roscoliți! Numa' zece mii dă lei! Marfă nouă secănd hend, dă la Jărmania! Roscoliți până la fundu' grămezii! Totu' ie-n reducere! Bluji dă calitate, verzi și roz! Chiloței păntru doamna, tanga-balanga păntru domnu'! Roscoliți! Roscoliți!" Ca un ecou, cuvântul trecea de la un vânzător la altul, peste tejghelele
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
ale tejghelelor de beton, peste frunzele îngălbenite, peste capetele mulțimii siderate. Pătrunzător ca un șuierat de locomotivă într-un defileu, cuvântul suna imperativ și ademenitor, ca o parolă, ca un cântec de sirenă. Mai mult: ca o definiție. Deodată cu marfa, eram roscoliți și noi, cei care baletam greoi prin hiperabundența acelei dimineți de duminică. Aproape că m-am izbit peste frunte, ca în fața unei revelații: "Dumnezeule, dar e chiar metafora lumii și-a țării în care trăim! Lumea răscolirii nesfârșite
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
întârzie pe acoperișul blocului perorând penibil despre sinucidere. În tot acest timp, trăncănesc onomatopeic și injurios, se îmbrâncesc și își pun piedici ca niște mucoși de grădiniță, fiecare se dă șmecher în fața fiecăruia făcându-se din vorbe și se cred "marfă". Ok, și? Ce ar fi de "citit" în acest roman? Se forțează din nou suprainterpretarea de atitudine, adică ceva de genul tânăra generație alienată, victimă a societății, nonconformistă, care este precum vorbește, dezinhibată, provocatoare, ratându-și existența prin inacțiune și
Hoinăreli, trăncăneli and îmbrâceli by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12618_a_13943]
-
în 1989 (?!). Jargon sau nu, ne putem pune întrebarea dacă "ciocu' mic" este în cazul de față cea mai potrivită sintagmă, atîta vreme cît ea presupune din partea celui care o rostește o atitudine de arogantă superioritate. Cam așa cum era în Marfa și banii atunci cînd mafiotul interpretat de Răzvan Vasilescu îl pune la punct pe amploaiatul său, Alexandru Papadopol. Acolo, expresia cu pricina se potrivea de minune. în filmul lui Veber, lucrurile stau puțin altfel. Ruby (Jean Reno) este un hoț
Să râdem cu Francis Veber by Cristina Corciovescu () [Corola-journal/Journalistic/12632_a_13957]
-
deloc amărât. E îmbrăcat bine și ține la vedere un telefon miniatural și un lanț gros de argint, o adevărată zgardă de câine. Îl iau de o parte și îl întreb direct: "- Ia zi moșule, unde găsesc și eu niște "marfă" ?" (România liberă, 28.03.2004). Unele dintre formulele folosite ironic de către tineri provin din limbajul copiilor (nenea, tanti), cele mai interesante fiind anumite expresii tipice din basme (feții moșului) și cărți cu indieni (fratele meu alb, față palidă). Formulele feții
Dragii moșului... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12738_a_14063]
-
ar fi scrisă de o afro-americancă pe jumătate evreica, văduva de război, handicapata, obeza, lesbiana și protestanta. Fără a fi narativ, românul nu e nici macar reflexiv. Discuțiile grupului de studenti sunt o vorbărie continuă și deseori fără grație. Se vor marfă, tocmai pentru că sunt un-cool. Blah-blah! Românul ar fi imaginea macro a Jurnalului grupului: "să nu vii cu o chestie pompos intelectuală sau Ťimplicată existențialť ori, la polul opus, să te apuci să notezi o fază 100% realistă. Ideea era să
Clișeele unui nonconformism timid by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12750_a_14075]
-
Gradații sunt ai dracului. Ofițerii sunt nepăsători. Rastelul este plin de puști. Fuga are 270 de pași pe minut. Pușca are țeavă ghintuită, serie și număr. Tinerii militari au nostalgii, gânduri sinucigașe și colete. Comandanții au de furcă. Bufetul are marfă ieftină și infectă. Serviciul de gardă are trei schimburi și mulți păduchi. Spălătorul are cinci chiuvete funcționale din doișpe. Sala de mese are bucătărese care așteaptă dragoste și de la noile promoții. Noaptea are trei plantoane. În general, armata are o
Povestiri pe 16 mm by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12771_a_14096]
-
afacerile. Iară noi? Păi, noi ne mândrim cu suprema realizare a celor cincisprezece ani de genială dictatură proletaro-iliesciană: cu cincizeci de kilometri de șosea spre Marea Neagră. Bravo, Gogule! Ăsta da, efort de integrare europeană! De ce să facilităm accesul oamenilor și mărfurilor în și dintre Vest, când putem, noi și nevestele noastre, să ajungem în două ore pe plajele de la Neptun și Mamaia?! Lipsa de apetit pentru integrare are la București motivații certe: reformele reale - și nu cosmetizările strepezite promovate ca la
Convalescența cu damf de paralizie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12769_a_14094]
-
autobuz din Gaza Road, asemenea aspecte și altele similare i se păreau mai fascinante decît tot ce i se întîmplase în anii lui de slujbă. De fapt, se vedea pe sine ca un fel de prețuitor și cumpărător al unor mărfuri abstracte. Se vînturase prin lumea întreagă ca să întîlnească un străin într-o cafenea din Glasgow, de exemplu, sau din Montreal ori Paris, să poarte cu el o discuție sau două, și apoi să ajungă la o concluzie. Elementele importante în
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
acum, va fi obligat să candideze la președinție, ș.a.m.d.), aruncarea lui în luptă are o conotație limpede: în materie de cadre, PSD-ul stă catastrofal. După cincisprezece ani de dominație discreționară, ei n-au reușit să producă o marfă politică onorabilă. Într-adevăr, a ieși la bătaie cu aceiași și aceiași Popescu, Pașcu, Mitrea sau Agathon a devenit nu doar contraproductiv, ci și sinucigaș. Astfel de persoane, prin simpla lor prezență, creează antipatie. Așa s-a ajuns la soluția
Amurgul graseiaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12845_a_14170]
-
cu frizerii. "Docherii nu vor voi să vă vadă, doamnă - îi spuseseră - Ei sînt cei care abuzează cel mai mult de săraci." Docherii aveau un permis care le dădea doar lor dreptul să muncească în calele vapoarelor, încărcînd sau descărcînd marfa, și să ajute la transportul bagajelor pasagerilor. Mulți preferau să-și subînchirieze permisul genovezilor, turcilor sau grecilor îngrămădiți în fața debarcaderului, care strigau și făceau semne implorînd să fie chemați să muncească. Docherii primeau pentru descărcare un salariu bun, un franc
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
Sovietelor în spațiul cultural. De acord că puterea sovietică ar fi rezolvat unele probleme de natură strict economică, el nu poate accepta evidența unor practici constrângătoare ce contrazic orice idee de libertate creatoare: Contradicția economică a burgheziei care-și aruncă mărfurile în mare atunci când lumea moare de foame doar pentru a-și ridica prețurile, a fost rezolvată de soviete" - scrie el. Însă faptul că sovietele aruncă în mare, pentru a-și ridica propriile prețuri, atunci când lumea moare de nevoi spirituale și
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
lumea moare de foame doar pentru a-și ridica prețurile, a fost rezolvată de soviete" - scrie el. Însă faptul că sovietele aruncă în mare, pentru a-și ridica propriile prețuri, atunci când lumea moare de nevoi spirituale și religioase, tone de mărfuri necesare, nu e oare o dovadă a contradicțiilor interne ale socialismului metafizic?" (Op. cit., p. 111). Fără îndoială, o asemenea realitate concretă, a politicii culturale staliniste, l-a provocat la contestarea radicală a marxismului, ajungând să spună că "cuvântul �cultură' este
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
gata clasate, fixate demult în conștiința puținilor inși interesați de ele? În viziunea lui H.-R. Patapievici, cultura română s-a dezvoltat în straturi suprapuse, incapabile de dialog, neinteresate unele de altele, așa cum un negustor nepriceput așază într-un galantar mărfurile într-o perfectă indiferență față de conținut, culoare, preț sau utilitate. Că la originea acestei construcții mortuare stă sau nu "cultura generală", se poate discuta. Dar că majoritatea produselor culturale românești sunt marfă inertă, pare a fi, în această logică, o
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
așa cum un negustor nepriceput așază într-un galantar mărfurile într-o perfectă indiferență față de conținut, culoare, preț sau utilitate. Că la originea acestei construcții mortuare stă sau nu "cultura generală", se poate discuta. Dar că majoritatea produselor culturale românești sunt marfă inertă, pare a fi, în această logică, o axiomă. Ceea ce contestă autorul nu este valoarea culturii de la noi, ci proasta ei plasare în raport cu marile curente de gândire contemporană. Cei proveniți din spațiul științelor pozitive nu scapă nici ei maladiilor naționale
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
ca-ntr-o oglindă". "Târâirea" sunetului o ("o oglindă") l-a făcut pe Tudor Arghezi să schimbe versul: "Că te vezi, după poreclă, în Esop, ca în oglindă"; b) versul 39 se citește, în ediția din 1959: El ajunse-o marfă vie și din târg în târg, vândut", dar în Scrieri și în Versuri (1966): El ajunse-o marfă vie și, din bâlci în bâlci vândut"; c) versul 64 (ultimul), care în ediția din 1959, se citește: "Fabula cu care-ncepem
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
Că te vezi, după poreclă, în Esop, ca în oglindă"; b) versul 39 se citește, în ediția din 1959: El ajunse-o marfă vie și din târg în târg, vândut", dar în Scrieri și în Versuri (1966): El ajunse-o marfă vie și, din bâlci în bâlci vândut"; c) versul 64 (ultimul), care în ediția din 1959, se citește: "Fabula cu care-ncepem ține locul de prefață", în Scrieri și în ediția Versuri (din 1966) se citește: "Alte timpuri, alte vorbe
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
o lase pe doamna lui să se descurce și cu magazinul și cu fata lor de 16 ani care e la liceu. La o săptămînă după ce a fost trimis acasă din spital, să se odihnească, își conducea Dacia combi, după marfă. Știa că își riscă viața, dar ce putea face?! În timp ce stăteam de vorbă cu acest nefericit credibil, el m-a întrebat ce cred despre afacerea Cămătarilor. Scandalul zilei! I-am răspuns că nu mă preocupa acest subiect. Că ține de
Neverosimila noastră realitate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12480_a_13805]
-
te fi născut". Ici-colo "marele critic" Valeriu Cristea și trimiteri confuze la Vasile Lovinescu pe care autorul și-l ia, se pare, drept model. Premisa cărții este, totuși, ambițioasă: Ion Creangă este un "mare scriitor" care încearcă să vândă o marfă plină de "aurul și argintul" marilor valori sub învelișul frumos colorat al întâmplărilor din copilărie. Creangă ar avea două tipuri de cititori: cei care gustă întâmplările "realiste și banale" și cei care înțeleg că sub ele se ascund "tipare pline
Creangă și bâtă de aur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12511_a_13836]
-
Periplul unui junky de la un distribuitor la altul, fuga de razii, traiul în mediul sordid, slang-ul și practicile junkerilor, tovărășia cu indivizi dubioși, suspecți de a fi informatori, păcălirea farmaciștilor pentru a lua pe rețete false morfină, chinurile sevrajului (,marfa îți ia tot și nu îți dă nimic, în afară de asigurarea împotriva sevrajului"), trecerile scurte pe la dezintoxicare, toate acestea au devenit grație Hollywood-ului clișee în orice film de gen. Vei afla despre pantopon, neambutal, peyote, benzedrină și acel misterios yage, despre
Și ei au debutat odată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11426_a_12751]
-
disciplinate, încordate, nu mai avem nici o trebuință. Adevărul e că am fost fanii unei Europe a cărților poștale colorate, a vacanțelor pe care unii compatrioți norocoși apucau să le petreacă acolo. Europa de carton lucios, Europa magazinelor de pe rafturile cărora marfa supraabundentă se prelinge languros spre podea, Europa festivalurilor și-a spectacolelor fastuoase e reală, dar parțială. Dincolo de ea, există o Europă a gleznelor umflate de statul în picioare, a picotitului în metrou după zece ore de muncă încordată, a mâncării
Asimilarea Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11449_a_12774]
-
precum la oraș, ca-n redacții, aceleași preocupări. Aceleași călătorii cu vagoane murdare, aceleași iubiri care nu țin. Și micul trafic, robit aceleiași fojgăieli de vietăți mărunte, care se calcă pe cap, încercînd să se salveze. În caruselul ăsta, al mărfurilor deturnate și returnate, intră și Teodor, iubit de Ștefania, căsătorit cu Olivia, în cele din urmă păzit cerberește de-o secretară, și Titi, băiatul Adalgizei, odată prostituata-emblemă a Frăsinetului. Istoriile alternative, misterioase, răbufnesc din nou, într-o povestioară despre un
Caterinca și katiușa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11455_a_12780]