179 matches
-
tânjesc după liniștea tăcerii din secunda înmuguririi. sunetul își strânge armele și fuge. bariera inutilă dintre mine și vers, e respirația... am obosit. ** dureros de nătângă iubire, împrăștie glodul. se înșiră măști. nu descifrez chipuri. plec. printre copaci, șina prinde marfarul. răsărit fără praguri, fără gări. răsărit. Referință Bibliografică: sunet / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 851, Anul III, 30 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
SUNET de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346000_a_347329]
-
în zadar! Încă nu e, pe felie, primăvară iar. Colo sus, pe coșmelie, iese fum pe coș. Se scarpină pe chelie și tușește-un moș. "E mult mai frig ca-n februar!", se plâng doi vecini; Așteaptă-n haltă un marfar: s-au legat doi câini! O țigancă frumușică are-un braț de flori; Zice, ea, la o adică, ”îs de mărțișori!” Unul a ieșit din casă roșu ca un rac; Cu fular și în cămașă, că nu are frac! Altul
„N-O SĂ ŢINĂ PÂN LA PAŞTE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 817 din 27 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345450_a_346779]
-
iubit odată, chiar și pe ropot scurt de ploaie, dezmăț așternut acum, pe foaie, visând că totul e așa, precum, fatidicul blestem, ca m-oi întoarce-acasă, să nu te mai pot iubi vreodată. Respir încet și rar, precum un tren marfar, plin de speranțe, garat într-un triaj, lugubru, ruginit de timp, răpus de întuneric, măcinat de ploi, acide, aduse de umbra ta, pe trotuarele murdare, traversate de oameni, ce-și caută tristeți, lăsate la-ntâmplare de dirijori isterici, purtând sub
FRUMUSEȚE A PĂCATULUI INFINIT de COSTI POP în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376932_a_378261]
-
sete de liniște și armonie, Profesorul și-amintea de orășelul Bunicii sale, cu vechi lăcașuri de reculegere, Spitalul, livada cu meri, parcul vânătorilor, Căruțe lăsând printre roți bălegarul Cuminților cai, petunii și rumene fete Cu viață și frică în ele, marfare mânate De-un duh nevăzut, feroviarul picotind Cu țigara în hură, Bunica, sfeșnice veșnic plângând, Cu brațe nălțate, mereu le vias profesorul, Mereu, dar altceva el ne vorbea. *** Azi, iarna vrajbei noastre, Cu vrajbă nouă s-a-năsprit, Un timp în care
ALIENARE (VERSURI) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377836_a_379165]
-
în prim plan “plaja pustie” care “mirosea a alge și a noapte” . Într-un astfel de moment, cuprins de un sentiment acut de tristețe și de resemnare, totodată, constată că “anii ar fi trecut oricum trași la indigo ca vagoanele/ marfarului printr-o haltă părăsită ( poate câte vise noi mi-ar fi ținut de urât). ( M-am lăsat) Cu toate acestea , tensiunea existențială este potolită, tonul destul de echilibrat, cald ( adesea), acesta reușind să-și cumpănească propriile emoții, arderile interioare, astfel ca
RECENZIE ( NOTE DE LECTOR). VOLUMUL DE POEZIE CLEPSIDRA CU SILABE , AUTOR GEORGI CRISTU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379244_a_380573]
-
Magdalena Ghica, Elena Ștefoi) și aproape de linia delicateții matern-visătoare și atent caligrafiate (Ana Blandiana, Constanța Buzea, Doina Uricariu). În Măceșul din magazia de lemne domină imaginile calde, liniștite: după-amiezi de primăvară, „spații domestice”, margini de oraș (prin ceața mahalalei) cu marfare, bârfe, câini răgușiți, unde firele erotice se țes printre „elitrele aurii/ ale unei seri de iarnă”, iar noțiunea de „criză” generează „mărunte grămezi de cenușă”. Universul rarefiat, pudic, și stilul cultivând crochiul, sugestia, șoapta, melancolia aproape didactic expusă se continuă
CODRUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286322_a_287651]
-
și un șef de stație bovaric. Harul narativ al prozatorului îi surprinde pe ambii în succesiunea bine ritmată a câtorva scene, derulate cinematografic. Metronomul existenței lor se mișcă leneș, aproape imperceptibil, în ritmul celor două trenuri (un personal și un marfar) care trec zilnic prin stație. Într-un asemenea calm plat, cu orizontul obturat din toate direcțiile, unica notă de culoare o procură amintirea trenului misterios care - la ora trei și șapte minute în fiecare noapte - trecea ca o nălucă prin
GROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287369_a_288698]
-
urcă Înapoi pe șine. O porni Înainte, urmându-le. Nisipul și pietrișul fuseseră Îndesate bine și bătătorite Între traverse, așa că se mergea ușor. Terasamentul neted trecea printre mlaștini ca un dig. Nick merse Înainte. Undeva tot trebuia s-ajungă. Când marfarul Încetinise, trecând prin fața depoului de la Walton Junction, Nick sărise-n el. Și trenul care-l ducea pe Nick trecea prin Kalkaska când Începuse să se Întunece. Acum ar trebui să fie aproape de Mancelona. Patru sau cinci kilometri de mlaștini. Mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ăla, Nixon, nu mai e demult. Sunt ani de când... în punctul ăla, Chaquie s-a oprit. Barry-copilul o semnaliza de zor. —E o glumă, i-a explicat el. Știi ce-i aia o glumă? Ha. Ha. Caută cuvântul în dicționar, marfar deraiat ce ești! — A, a exclamat Chaquie uimită. Nixon. Unde mi-o fi fost capul? Nu sunt tocmai în apele mele. Dermot vine încoace azi după-amiază... Spre îngrijorarea tuturor, Chaquie arăta de parcă era pe cale să izbucnească în plâns. —Lasă-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tocmai în apele mele. Dermot vine încoace azi după-amiază... Spre îngrijorarea tuturor, Chaquie arăta de parcă era pe cale să izbucnească în plâns. —Lasă-ți creierii să ți se odihnească, madam, a zis Barry îndepărtându-se în grabă. Nu ești chiar un marfar deraiat. Toată lumea și-a ținut respirația timp de câteva clipe, foarte tensionate, până când fața lui Chaquie s-a luminat. După ce-am primit undă verde, i-am regalat pe toți cu mărețele mele aventuri petrecute sub amenințarea cuțitului. —Obturare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ai luat-o la goană, auzi din urmă cizmele soldaților, pijamaua ți-e descheiată și obrazul plin de clăbuc, ras doar pe jumătate, te izbești În goană de pereții cu geamuri lucioase, fumurii, Întunecate. Ești Într-un tgv, Într-un marfar, Într-un intercity și fețele străine te privesc Încordate, tu aleargă, aleargă, aleargă! Uite un compartiment gol, deschide ușa cu o mână sigură, rostește răspicat: — Gli biglietti, prego! Anume ca fețele bănuitoare de pe culoar să creadă că el a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
numai că nu recunoști limba În care e scris textul conferinței, nu recunoști alfabetul. Ce ai să citești atunci În fața asistenței? Nu știi. Te-ai ridicat de pe locul tău de la geam din tgv, din intercity. Ești bine ascuns În acest marfar, Îți cureți ostentativ pipa, ca și când te-ai pregăti să ieși pe culoar, dar de ce tăcerea asta dezaprobatoare? A, da! E un compartiment de nefumători, e interzis să fumezi În tren, te-ai vârât sub banchetă, te ghemuiești, te faci mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
dus să vadă dacă este tren spre „capătul de sus al țării”, cum i-a spus Toaibă. După ce a umblat pe toate liniile, a ajuns și la impiegat care l-a lămurit că spre acea parte a țării merge un marfar la care sunt atașate două vagoane de pasageri. Asta se va întâmpla peste un ceas, numai că trebuie să meargă la linia patru, fiindcă nu-l mai trage în gară. Bătrânul l-a ajutat pe Toaibă să ajungă și să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mai ție o săptămână în spital. Așa că... ia-o pe jos, băiete! Și măcar nu-i zi de iarmaroc, că atunci poate găseam pe vreunul venit la târg cu căruța. Dar așa”... Soarele trecuse de multișor de crucea zilei, când marfarul intra în gară. Toaibă a privit pe geam cu speranța că va zări printre cei de pe peron un consătean. Nici vorbă însă. A coborât și a pornit spre podul de la ieșirea din târg. Toți cei pe care îi întâlnea îl
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
e împroșcat ca uleiul vărsat. Cap de capră. Mașina Ram. Ram tare. Ram claxon. Stafie în față. Ram în stafie. Capră moartă. Dă în claxon. Gata. Frână. Cădere. Iar scufundare în adâncuri fără fund. Cuvintele îi țăcăne prin cap, un marfar nesfârșit. Uneori aleargă și el pe lângă, zgâindu-se înăuntru. Alteori, cuvintele astea se zgâiesc afară, găsindu-l. E treaz sau pe undeva pe aproape. Corpul lui plutește intermitent, în derivă, când în conștiență, când afară. E posibil ca el însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vor să spună ce i s-a întâmplat lui. Continuă să-i citească lui Mark - mai mult de atât nu putea face. Chipul lui Mark asista placid la sforțările poveștilor. Mergea pur și simplu odată cu frazele, cu ritmul lor de marfar. Dar cea mai previzibilă ședință de lectură îi provocă lui Karin fiori pe șira spinării. Scena în care băiețelul de doisprezece ani e doborât cu o lovitură în țeastă, în timp ce se strecoară într-o casă părăsită, apoi e dus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
le duc pe dealuri. Mănâncă pe o dună care se mișcă, luată de vânt, chiar în timp ce stau pe ea. Părți din ei se ating tot timpul. Pământul e părăsit - o molimă globală. Nu prea departe, modulațiile corzilor minore ale unui marfar nesfârșit. Uimită, ea îi atinge urechea. Tocmai mi-am adus aminte visul de azi-noapte. Ce frumos! Am visat că eram cu toții și cântam. Tu și cu mine, Mark și Karin, așa cred. Eu cântam la violoncel. Nici măcar n-am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
rugină umană ce se mișcă sub ochii cerului trist, plecat asupra lui, fiecare se rostogolește fără odihnă, pe Întinsul uriaș și sălbatic al pămîntului - o fărîmă de cenușiu murdar și de cafeniu mizer, agățată de barele de frînare ale unui marfar Încărcat. Este acel tăciune uman aruncat prin spațiu, gol, fără nume, fără rădăcini, iar tot ceea ce a fost cîndva particular și individual În voința lui este vărsat În golul uriaș de rugină și fier și gunoi, În spațiul singuratic, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pe cîte cineva cunoscut care ne lua cu mașina. Apoi, după ce ajungeam În zona murdară, mizeră și dărăpănată a gării, coboram, treceam repede peste șinele din triaj unde se vedeau focul și aburul locomotivelor și se auzeau scrîșnetul și bufniturile marfarelor, pufăitul răzleț al unei locomotive În mișcare, clinchetul clopotelor, zăngănitul trenurilor mari pe șine. Iar tuturor acestor zgomote familiare, Încărcate de promisiunea exuberantă a zborului, a călătoriei, a dimineții și a orașelor strălucitoare, tuturor aromelor puternice și pătrunzătoare ale trenurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
clinchetul clopotelor, zăngănitul trenurilor mari pe șine. Iar tuturor acestor zgomote familiare, Încărcate de promisiunea exuberantă a zborului, a călătoriei, a dimineții și a orașelor strălucitoare, tuturor aromelor puternice și pătrunzătoare ale trenurilor - mirosul de cărbune, de fum acru, de marfare ruginite și mucegăite, de lemn de pin curat de la lăzile cu cereale, de alimente proaspete: portocale, cafea, mandarine, slănină și șuncă și făină și carne - se adăugau acum, cu o familiaritate și un farmec de neuitat, toate zgomotele și mirosurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
deoarece nu știam ce trenuri să iau spre orașul meu, dar ajungând în oraș mi-a spus un prieten al unchiului meu că nea Gică este închis la Livezeni pentru ultraj, neavând unde să mă duc am luat-o cu marfarele, unde mă duceau. De atunci și până la primul contact serios cu poliția viața de hoinar m-a transformat în hoț, fiind arestat la Brașov pentru mici furtișaguri și închis la centru de minori din Săcele, de unde am fost scos pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Calea Martirilor Revoluției, atunci ne-am uitat unul la altul și ne-am dat amândoi seama că o îmbulinasem, și atunci Szabi a spus că cel mai bine ar fi dacă ne-am duce la gară și am lua un marfar și ne-am duce la Petroșani să ne facem mineri, că a auzit el că acolo pot lucra și copiii, nu te ia nimeni la-ntrebări când te prezinți la muncă, în mină mereu e nevoie de muncitori, dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ta țolul!...? - Îl știu, admise Ho diábolos scârbit. - Dar pe ăla cu: Nu credeam să mai surâzi Când îți simți chiloții uzi...? - La silabă, recunoscu has-Satan îngrețoșat. Ești vulgar. - Ți-l dilesc pe ăsta cu: ...C-ai o crupă cât marfarul Mi-ai bulit imaginarul...? - Nexam. Nu. Nu mi-l dili. - N-o să-mi zici că l-ai geandi și p-ăla bisericescu... Îl geandești și p-ăla bisericescu cu "De-aș avea un milimetru"? 83 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
omagiat, începînd cu material, de la nemurire în sus. Era tocmai perioada aia în care, în București, se lățise iarăși zvonul că niște puști îndrăzneți și fără manieră se căzneau să umble un pic, cu mitraliera, la viața Comandantului Suprem. Prin marfare au mai respirat, cum au mai respirat, printre scânduri, dar când au fost basculați, laolaltă cu conținutul vagonului de cărbuni, în triajele Gării de Est, Doru Sinistratul de abia se mai ținea pe picioare. Îl cărară într-una dintre vilele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
surprinzătoare manifestarea unui puternic atașament față de tradiție, continuitatea și solidaritatea instituțiilor și activităților sectorului public. • Existența tabu-urilor Toate motivele invocate anterior au provocat apariția unui număr semnificativ de tabu-uri, care adesea se manifestă în opoziție cu caracteristicile sferei marfare private: astfel, noțiunile de profit și interes particular sunt respinse cu putere, iar numeroase alte concepte precum, clienți, productivitate, strategie, marketing, management le sunt asimilate. Adesea se apreciază că luarea lor în considerare ar provoca încălcarea principiilor deontologice și a
Managementul public by Doina Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/1109_a_2617]