281 matches
-
fragmentară de marmură din municipiul Constanța se pomenește numele unui episcop martir, al cărui nume nu s-a păstrat, dar care se presupune a se identifica cu Titus sau Philus din cetatea Tomis, pomenit de Acta Sanctorum la 3 ianuarie, martirizat în timpul persecuției lui Licinius (308-324). În acest caz, mormântul s-a refăcut mai târziu, inscripția fiind așezată la intrarea unui martyrium către sfârșitul secolului IV sau începutul secolului V; inscripția se alătură celorlalte dovezi privind existența episcopatului de la Tomis. În
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
cadoul atât de insistent oferit de U.D.M.R. Visez eu, ori lumea aceasta s-a schimbat și-mi permite să văd o asemenea bunăvoință de la urmașii celor care au tras pe roată pe Horea și Cloșca în februarie 1785, au martirizat pe Avram Iancu în 1848 și după, iar când Hitler și Mussolini le-a făcut cadou nordvestul Transilvaniei au săvârșit masacrele de exterminare de la Ip, Trăsnea etc... În sinea mea mi-am zis să mă feresc de acest cadou. Deși
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
într-o serie de vise ce luau forma vechiului serial Batman, văzut la Prytania pe când era copil. Capitolele se succedau. Într-unul deosebit de înfiorător, visă că stă pe platforma unui metrou, reîncarnat în Sfântul James cel Mic care a fost martirizat de evrei. Myrna apăruse la o cruce de barieră, purtând o placardă pe care scria: CONGRESUL NON-VIOLENT PENTRU CEI LIPSIȚI DE VIAȚĂ SEXUALĂ și începuse să-l șicaneze. „Isus va veni în fruntea noastră“, proroci maiestuos Ignatius - Sfântul James. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o ține friptă așa? - Zice că lipsește tija. Domnul... unchiul lui, zicea că avea o tijă în umărul drept. Îl bătuse opoziția în treijdoi, când a fost cu furtul urnelor, a scris și la gazete atunci, au vrut să-l martirizeze taman de p-atunci, eroul democrației, dar s-au liniștit dacă au pierdut alegerile, eram la seminar atunci, ultimul an, da’ urmăream și eu cum mergea vremea, încotro se apleacă democrația... Și mai zicea că nu se vede nici măcar gaura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
puteri în Florența, era probabil inevitabil că anxietatea religioasă a perioadei savonarolane dintre 1494 și 1498 să nu găsească din nou exprimare. Așa cum amintesc în context și autorii, de la 1501 în mințile florentinilor Savonarola era încă văzut ca un sfânt martirizat în scopuri politice 5. Într-o asemenea "atmosferă" episodul Rinaldeschi din acel an nu putea să nu fie interpretat ținându-se seama de perspectivele mediului religios persistent. "Condamnările pentru jocuri de noroc și blasfemie erau produsul predicilor lui Savonarola, ducând
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
vedere spre Florența, după actul lui de sacrilegiu. Cu toate acestea, Savonarola era încă prezent în mințile multor florentini. Încă din 1501, o mare parte din populația florentina a ajuns să-l considere pe călugărul venit din Ferrara un sfânt martirizat în scopuri politice. Există îngrijorarea potrivit căreia, daca Savonarola, care făcuse din Christos "Regele Florenței", fusese un sfânt, atunci întregul oraș a fost complice la moartea sa. Acesta era mesajul unui țăran din Brozzi numit Martino care în iarna dintre
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
de la cunoaștere la credință. Faptul că au acceptat un asemenea sacrificiu pentru a păstra unitatea clanului (am putea spune astăzi unitatea Bisericii, a partidului) îi umple pe indivizi de un sentiment de mîndrie care-i face să prefere să fie martirizați decît să abjure. Acuzații de la Moscova au fost întrucîtva exemplul: o astfel de renunțare la evidențele gîndirii este cu putință, ea este chiar necesară. Se pare că renunțarea la instincte este pivotul religiilor întemeiate pe sacru, în timp ce, renunțarea la adevăr
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
că te știu de undeva... — Oare sfinții au fost primii oameni ? întrebă Maca. Popa medită, privi parcă spre locul rămas gol de pe catapeteasmă și oftă iarăși : — Unii da, alții nu... Dacă ar fi fost primii, cine i-ar mai fi martirizat ? Imperiul Roman, de pildă, a fost o adevărată fabrică de făcut sfinți, Doamne, iartă-mă... Pentru a-și sublinia smerenia, trase o cruce largă. Și poate că lucrurile s-ar fi oprit aici, dacă în aceeași mână dreaptă n-ar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ei. Tocmai acest lucru înțelegându-l unii din călăi, s-au lepădat de deșarta închinare la idoli, au aruncat uneltele de tortură și au mărturisit împărtășirea noii credințe, trecând în tabăra lui Hristos. În această situație, și ei au fost martirizați. Moartea devenea pentru creștini poarta vieții, iar martiriul, o a doua naștere. Lumina nădejdii lor dezvăluie o nouă perspectivă asupra a ceea ce ei trăiesc, făcând să izbucnească bucuria lor paradoxală. Este taina pe care o trăiesc martirii, căci nu mai
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
apariție ca un prilej de ridicare mijlocită deasupra ta, deci nu cu insatisfacția că altul se află acolo, ci cu bucuria că, laolaltă cu el, poți ajunge și tu. Când această cultură a geniului există, deci când geniul trăiește nu martirizând, ci jubilând, asemenea unui zeu domesticit, contemporanii lui cunosc o pașnică depășire de sine. Ce poate fi atunci, în acest sens exact, mai "înălțător" decât prezența în cortegiul condus de Empedocle sau la cina aceea imaginată de Mann în Lotte
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în locul fanarioților, crez politic exprimat pregnant de către predecesori și fără nici un fel de ambiguitate de către cel mai ilustru reprezentant în acest sens al familiei, marele vornic al Țării de Jos, Lupu Costache, la 1711 și după această dată, un român martirizat pentru cauza românească, pe nedrept ignorat și uitat de istorie, dar, ceea ce este și mai grav, ponegrit și detractat de către cei mai mulți dintre istoricii noștri literari. Căci, în condițiile cele mai dramatice ale anului 1711, el adoptase temerara poziție de a
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
și nu numai lor, ci și unor laici, lăcomia și avariția (I. 6, I. 7), dorința necinstită de înavuțire, falsificarea relicvelor (VI. 10 - fratele Cipolla are orice în desaga sa, de la pana arhanghelului Gabriel, la cărbunii pe care a fost martirizat sfântul Laurențiu) și ipocrizia sfaturilor sau a predicilor, acapararea nejustificată a bunurilor străine și neaprecierea valorilor umane atunci când ele se fac vizibile la alți semeni, învoirea directă la fraudă (VII. 6 - un preot consimte să fure un porc) sau chiar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și nu numai lor, ci și unor laici, lăcomia și avariția (I. 6, I. 7), dorința necinstită de înavuțire, falsificarea relicvelor (VI. 10 - fratele Cipolla are orice în desaga sa, de la pana arhanghelului Gabriel, la cărbunii pe care a fost martirizat sfântul Laurențiu) și ipocrizia sfaturilor sau a predicilor, acapararea nejustificată a bunurilor străine și neaprecierea valorilor umane atunci când ele se fac vizibile la alți semeni, învoirea directă la fraudă (VII. 6 - un preot consimte să fure un porc) sau chiar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ei. Tocmai acest lucru înțelegându-l unii din călăi, s-au lepădat de deșarta închinare la idoli, au aruncat uneltele de tortură și au mărturisit împărtășirea noii credințe, trecând în tabăra lui Hristos. În această situație, și ei au fost martirizați. Moartea devenea pentru creștini poarta vieții, iar martiriul, o a doua naștere. Lumina nădejdii lor dezvăluie o nouă perspectivă asupra a ceea ce ei trăiesc, făcând să izbucnească bucuria lor paradoxală. Este taina pe care o trăiesc martirii, căci nu mai
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
pentru tot Imperiul: în Occident, cezarul Constantius Chlorus (293-306) i-a persecutat pe creștini cu moderație, în timp ce în zona dunăreană și în Orient au existat adesea amenințări de pedepse cu moartea și chiar aplicarea acestora. Cu acest prilej au fost martirizați următorii militari: a) în anul 298 a fost executat centurionul Marcellus, care renunțase la gradul său; b) în 299 la Cezareea, în Mauritania Cezareei, ofițerul Fabius a fost trimis la moarte pentru că a refuzat să ducă vexilla legiunii pe durata
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a aparține credinței pur creștine, este considerată neîntemeiată alții, în ciuda apartenenței lor la Africa proconsulară, unde se impusese doctrina antimilitaristă a lui Tertulian mai mult decât în alte provincii. Unii îi văd montaniști pe Maximilian, Marcellus, Tarachus, Probus și Andronicus, martirizați la Anazarb (Cilicia, 304); pe Tipasius, ucis la 304 la Cezareea (Mauritania) pentru că, fiind lăsat la vatră și dăruindu-se vieții ascetice, a refuzat să se mai întoarcă pentru a îmbrăca ținuta militară deși a fost chemat din oficiu; pe
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
actele martirice ale acestor soldați creștini au fost distruse de călăul blestemat, odată cu distrugerea arhivelor bisericilor de la începutul persecuției generale; existența actelor lor martirice pentru anul 303, pare să fie de dată anterioară. Imnul său ne spune că au fost martirizați pentru refuzul lor de a-și continua viața militară și de a se mai implica în războaie, deși luptaseră cu multă bărbăție până a-tunci, dobândind multe decorații, lanțul și medalia de aur pe care le purtau la gât. Refuzul lor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
probabil în același an 298). Legiunea Gemina, cantonată în Spania, avea mulți soldați creștini, asemenea legiunilor Traiana și Fulminata. Tot acestei legiuni îi aparțineau și Faustus, Ianuarius și Martialus (decapitați la Cordova), precum și Servandus, Germanus, Victor, Claudius, Lupercus și Victoricus, martirizați la Merida. Unii dintre acești martiri, precum Martialus și Lupercus au fost evocați de Prudentius printre cei 18 martiri ai Cezareei Auguste, martirizați cu puțin înaintea declanșării persecuției generale. Refuzurile lui Maximilianus și Marcellus de a presta serviciul militar și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
aparțineau și Faustus, Ianuarius și Martialus (decapitați la Cordova), precum și Servandus, Germanus, Victor, Claudius, Lupercus și Victoricus, martirizați la Merida. Unii dintre acești martiri, precum Martialus și Lupercus au fost evocați de Prudentius printre cei 18 martiri ai Cezareei Auguste, martirizați cu puțin înaintea declanșării persecuției generale. Refuzurile lui Maximilianus și Marcellus de a presta serviciul militar și de a continua viața militară din motive de conștiință, nu constituie indiciul unor cazuri izolate, ci a două situații dintre atâtea episoade de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
spune că: Toți acești martiri, împreună cu tribunul Zenon, care excela între ceilalți prin gradul său, conduși în împrejurimile porții Trigemina, în adâncitura unei văi, într-un loc care se numește Gutta, unde izvorăște din vechime o apă salubră, au fost martirizați pe 7 iulie. Prin munca acestor militari și confesori și, în sfârșit, martiri, a fost construită acea imensă clădire a Termelor, iar aceasta a fost voită de Dumnezeu, pentru ca rămânând intactă (în timp ce celelalte terme au fost aproape distruse, deoarece erau
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
militare, și nicidecum mărturii ale credinței propriu-zise. În timp ce-și scria opera, Constantin (306-337) era dispus să treacă la reforma armatei, dându-i primele elemente creștine. În această situație nu era convenabil și nici indicat să preamărească faptele soldaților martirizați pentru credința creștină, care puteau fi definiți în același timp rebeli față de ordinele comandanților legitimi. Același drept pe care l-au invocat cândva soldații creștini pentru a se revolta împotriva unui împărat păgân, îl puteau avansa acum soldații păgâni care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a plecat capul spunând: „O, Doamne, Isuse Cristoase, pentru al cărui Nume pătimesc aceste lucruri, binevoiește a-mi primi sufletul între sfinții tăi“. Ministrul diavolului scoțând sabia l-a ucis pe preafericitul martir. Venerabilul Iulius, servitorul lui Dumnezeu, a fost martirizat în provincia Moesia, în orașul Durostorum, pe 27 mai, pe când era guvernator Maximus, stăpânind Domnul nostru Isus Cristos, cu toată slava Sa în vecii vecilor. Amin». 4.2.4. Actele sfinților martiri Nicandros și Marcianus Mă apuc să relatez glorioasele
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
executat împreună cu Probus și Andronicus (care se pare că nu au fost soldați) veteranul Tarachus (304) pentru refuzul sacrificării zeilor, deși ceruse și obținuse anterior permisiunea lăsării la vatră datorită condiției sale de creștin. O istorie identică a avut Tipasius, martirizat la Tigava în Cezareea Mauritaniei între anii 303-304, sub domnia lui Maximianus, după ce a primit permisiunea de a duce o viață ascetică. Între anii 297-298 a fost rechemat la oaste pentru războiul împotriva maurilor; refuzând să primească un donativum a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sau mai puțin direct cu Isus: despre centurionul Cornelius (cf. Fap 10) se spune că ar fi abandonat armata mai înainte de a fi ales episcop, iar despre centurionul Longinus, martorul morții lui Cristos (Lc 23, 47), că ar fi fost martirizat în Capadocia împreună cu alți doi camarazi după ce s-a retras în viața ascetică. Tot în Capadocia, dacă nu vorbim despre aceiași persoană, un alt Longinus, un simplu soldat care a lovit costa lui Cristos răstignit pe cruce cu o lance
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Trebuie să-l amintim aici și pe Montanus care abandonând armata pentru opțiunea religioasă a fost ucis la Terracina, Italia, în timpul domniei lui Hadrian, prin aruncarea în mare. În sfârșit prezentăm o listă de mărturii despre câțiva dintre soldații creștini martirizați pentru contestarea idolatriei ori a ridicării anumitor obiecții de conștiință față de puterea civilă: 1. pe durata domniei lui Nero au pătimit martiriul Processus și Martinianus; 2. sub domnia lui Vespasian: Leontius, Hypatius și Theodulus la Tripoli, în Fenicia; 3. în timpul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]